[urmare din partea a cincea]
Dacă privim cu atenţie la situaţia economică în Europa, constatăm că criza bancară se adânceşte pe zi ce trece. Miliarde de euro sunt scoase din bănci şi împânzite în diferite ţări, ca "ajutor" sau susţinere în faţa spectrului incapacităţii de plată.
Situaţia avansează rapid de la "rea" la "foarte rea", cam la fel cum scapă aerul dintr-un balon care se dezumflă. Se ştie că succesul oricărui sistem financiar este dictat de încrederea oamenilor în instituţiile implicate în tranzacţii, ori în prezent tocmai această încredere fundamentală în băncile unor ţări precum Grecia, Italia, Spania şi Portugalia dispare într-un ritm alarmant.
De exemplu, sistemul bancar din Grecia este în pragul colapsului şi în ritmul acesta nu va trece mult timp până când şi băncile din Spania şi Italia vor începe să cadă una după cealaltă. De altfel, a patra cea mai mare bancă din Spania, Bankia, dă primele semne în acest sens, deoarece acţiunile ei s-au prăbuşit,după ce ea a cerut statului un ajutor suplimentar de 19 miliarde de euro.
În ultimele zile (începutul lui iunie 2012), situaţia lui Bankia a devenit chiar dezastruoasă, această instituţie aflându-se în pragul falimentului. Între timp, stocurile spaniole din bănci continuă să scadă vertiginos.
În plus, există multe alte semne că lucrurile se îndreaptă spre deznodământul menţionat mai sus: agenţia de rating Moody’s a retrogradat indicele de credit în cazul a 16 bănci spaniole şi a 26 de bănci italiene, anunţând că se află în revizuirea indicelui a încă 114 instituţii bancare din Europa; nivelul tranzacţiilor a scăzut aproape la toate băncile importante din zona euro; în ultima perioadă, din băncile greceşti au fost retraşi de opt ori mai mulţi bani decât în condiţii normale; Banca Centrală Europeană a tăiat finanţările pentru patru bănci elene, iar şefa FNI, Christine Lagarde, a declarat că Grecia va trebui de acum înainte să se ajute singură; s-a anunţat că economia Spaniei şi a Italiei se află oficial în recesiune; actele de nesupunere civică au crescut alarmant în Italia; guvernele Europei se pregătesc febril pentru a face faţă "cutremurului" financiar şi economic pe care îl va genera ieşirea Greciei din zona euro; analiştii afirmă că până în luna septembrie Grecia nu va mai fi în Uniunea Europeană.
Dincolo de aceste semne evidente de declin financiar în Europa, este important să observăm mai ales schimbarea accelerată care are loc în lume şi care afectează aproape toate domeniile ei de activitate, pornind de la cel financiar, după care este structurată societatea actuală. Recenta sincopă a colosului bancar J.P. Morgan, care a încasat o lovitură năucitoare, pierzând în două zile mai bine de două miliarde de dolari, este edificatoare pentru aroganţa, neatenţia şi dispreţul afişat pretutindeni de "elita" masonică din dimensiunea fizică.
Lucrurile sunt însă cu atât mai grave, cu cât această imensă pierdere este catalogată de către anumite oficialităţi ale băncii J.P. Morgan ca fiind doar "vârful aisbergului" în comparaţie cu adevărata situaţiei a pierderilor care urmează să se petreacă. Fără să precizeze în clar, toată lumea ştie însă că "bomba care stă să explodeze" la această bancă (cea mai puternică din lume) constă în situaţia dezastruoasă a derivatelor bancare.
Această scurtă analiză a situaţiei sistemului financiar actual este utilă pentru că ne ajută să înţelegem mai bine dedesubturile maşinaţiilor satanice ale "Iluminaţilor". Situaţia băncilor din Europa sau America este emblematică pentru modul malefic în care ei au gândit întregul sistem bancar de înrobire a oamenilor. În principiu, acest sistem se bazează pe sintagma "a face bani din nimic". Aceasta înseamnă să creezi "bani" prin crearea unei "datorii".
Bancherii masoni şi-au dat seama că nu vei putea niciodată să creezi destui bani pentru a-ţi plăti datoriile, pentru că cei care te plătesc pe tine, te plătesc de fapt cu datoria lor şi astfel datoria creşte exponenţial şi depăşeşte întotdeauna suma de bani economisită. În felul acesta echilibrul nu va putea fi niciodată atins.
Deşi au realizat inconsistenţa şi neajunsurile acestui sistem pe care l-au inventat,bancherii au continuat totuşi să-l perpetueze dintr-o încredere prostească şi dintr-o lipsă crasă de respect faţă de condiţia umană. În inconştienţa lor dementă, ei nu fac altceva decât să împlinească indirect planurile civilizaţiei reptiliene, aducând angoasa, frica, deznădejdea şi zbuciumul sufletesc în vieţile oamenilor.
Ei uită însă că noi trăim în dualitate şi aceasta este guvernată de nişte legi stricte, dintre care legea echilibrului este fundamentală; în sinteză, ea afirmă că ceea ce dai, trebuie să primeşti.
Regăsim această lege în legea conservării energiei, în legea karma-ei etc. Universul caută întotdeauna echilibrul, dar gândirea pervertită a managementului bancar a neglijat acest aspect esenţial în planul său.
În prezent, ne pregătim să asistăm la "vremea culesului roadelor", în care deja suntem martori la apariţia primelor consecinţe ale nebuniei pe care "Iluminaţii" au susţinut-o în lumea financiară pe parcursul ultimelor 300 de ani.
Luând în considerare semnele foarte evidente care apar zilnic, precum şi avertismentele extratereştrilor benefici, apare evident faptul că civilizaţia occidentală se va nărui foarte curând. Putem chiar să fim şi mai radicali, accentuând: ea va cădea în mod inevitabil. Declinul ei nu poate fi oprit, marasmul este total.
Omul de rând se poate întreba: cum a fost oare posibil aşa ceva? cum s-au putut petrece toate acestea? Cel care cunoaşte însă secretele oculte ale intenţiilor satanice ale cabalei masonice, dirijate de civilizaţia reptiliană, cunoaşte de asemenea şi răspunsul la aceste întrebări.
Unele voci bine intenţionate au sugerat ca "venerabilii" să scoată de urgenţă tot aurul pe care l-au furat de-a lungul timpului de peste tot şi astfel să acopere cu el gigantica datorie bancară, pe care lăcomia lor nesăţioasa a generat-o în ultimii zeci de ani, atât în Statele Unite, cât şi în Europa.
Această mişcare ar fi probabil în stare să ofere o mică şansă pentru crearea unor "lichidităţi" reale în bănci, ceea ce ar duce la o eventuală relansare a economiei mondiale.
Aşa cum era însă de aşteptat, cabala satanică nu a procedat în acest fel. Atunci când s-a dorit accesarea acestor rezerve gigantice de aur brut, sub diferite pretexte accesul la ele a fost interzis. Din raţiuni "de stat" nu se cunoaşte nici măcar cine a interzis această măsură de rezolvare a crizei.
În aceste condiţii disperate, care se anunţă precum norii negri de furtună la orizont,ne putem întreba: când vor veni vremurile bune şi când vor veni la conducere fiinţe cu adevărat nobile, pline de bun simţ şi altruism, care să ghideze omenirea pe făgaşul armonios al evoluţiei spirituale?
Odată cu echilibrul vine şi prosperitatea, iar odată cu această vine iubirea şi fericirea. Ceea ce pare a fi un dezastru acum pentru omenire - cel puţin unul care ameninţă şi bate cu putere în uşă -, în realitate se dovedeşte a fi salvarea îndelung aşteptată pentru întreaga umanitate.
Dacă privim cu luciditate situaţia creată şi felul în care s-a ajuns în acest punct, realizăm faptul că "elita" masonică şi-a tăiat singură craca de sub picioare, luând decizii rele în baza ideii pline de aroganţă că membrii ei ar fi o rasă "superioară" celorlalte fiinţe de pe planetă, care are dreptul la bogăţii incomensurabile şi la totala putere şi autoritate asupra oamenilor.
Iată însă că planurile lor eşuează lamentabil, iată că "omnipotenţa" lor s-a năruit deja şi că întreaga situaţie a trecut,în ceea ce-i priveşte, de la sublim la ridicol, deoarece este evident că în prezent ei nu mai sunt capabili să controleze nimic pe piaţa bancară şi de schimb.
Cu alte cuvinte, putem spune cu deplină încredere că "zarurile sunt aruncate". Atunci când banii vor înceta să mai vină, oamenii vor şti că timpul marilor schimbări a sosit şi acela va fi momentul ridicării spiritelor nobile, care să conducă omenirea pe făgaşul armoniei.
După intrarea economiei mondiale în colaps şi după căderea dolarului şi a monedei euro, cel mai probabil schimburile vor fi practicate un timp în sistem barter şi prin utilizarea la schimb a aurului şi argintului, aşa cum se practica în anumite perioade din Antichitate şi din Evul Mediu.
Despre acele vremuri se ştie însă că ele reflectau un echilibru just şi sănătos al schimbului comercial. Mai apoi, după o scurtă perioadă se va trece probabil la societatea fără bani.
Toate aceste evenimente vor necesita câţiva ani pentru a fi implementate în totalitate, însă rapiditatea transformărilor în viaţa noastră va depinde mai ales de natura frecvenţei de vibraţie individuală.
Aceasta înseamnă că producţia de bunuri şi servicii, precum şi activitatea de comerţ şi schimb se va face pe baza respectului reciproc, a păcii, a dreptăţii şi a iubirii, adică respectând exact virtuţile care sunt ignorate în sistemul economic actual. În mod evident,aceasta nu se poate face imediat,de azi pe mâine, ci va fi necesară trecerea unui anumit timp.
Reglarea elementelor într-un nou sistem economic va dura fără îndoială mai mulţi ani, care sunt necesari pentru felurite ajustări şi echilibrări de situaţie. Totuşi, apreciem că această perioadă va fi percepută ca fiind destul de scurtă, datorită accelerării masive a "contracţiei" timpului, dictată de anumite câmpuri de energie specifică la nivel galactic pe care le traversează planeta noastră.
[continuare în partea a şaptea]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu