“Sistemul imunitar” al psihicului nostru ne permite să fim cu adevărat fericiţi chiar şi atunci când lucrurile nu merg aşa cum le-am plănuit.
În ultimele două milioane de ani creierul uman aproape şi-a triplat masa şi totodată a căpătat structuri noi.Unul dintre principalele motive pentru care creierul nostru a crescut aşa de mare este că a căpătat o porţiune nouă, denumită cortex pre-frontal, spune Dan Gilbert pe Ted.com.
Cortexul pre-frontal este e un simulator de experienţe. Fiinţele umane au această minunată adaptare care le permite să treacă prin diverse experienţe în capetele lor înainte să le încerce în viaţa reală.
De la studii în natură la studii de laborator vedem că găsirea sau pierderea unui partener, obţinerea sau ne-obţinerea unei promovări, trecerea sau picarea unui examen la facultate şi aşa mai departe, au mult mai puţin impact, mai puţină intensitate şi mult mai puţină durată decât se aşteaptă oamenii să aibă.
Un studiu recent care arată cum sunt oamenii influenţaţi de traumele majore din viaţă sugerează că un eveniment care s-a întâmplat cu mai mult de trei luni în urmă, cu doar câteva excepţii, nu are niciun impact asupra fericirii noastre. De ce? Pentru căfericirea poate fi sintetizată.
Fiinţele umane au ceva la care ne-am putea gândi ca la un sistem imunitar al psihicului. Un sistem de procese cognitive, în mare parte procese non-conştiente, care îi ajută să-şi schimbe vederile lor asupra lumii, astfel încât ei să se simtă mai bine în lumile în care se găsesc. Noi sintetizăm fericirea, dar credem că ea e un lucru care poate fi găsit.
Fericirea sintetică nu e de aceeaşi calitate ca ceea ce am putea numi fericire naturală. Ce înseamnă aceşti termeni? Fericirea naturală este ceea ce simţim atunci când obţinem ceea ce vrem, iar fericirea sintetică este ceea ce facem atunci când nu obţinem ceea ce vrem. Iar în societatea noastră credem cu tărie că fericirea sintetică este una inferioară. De ce credem asta? E simplu: ce fel de motor economic ar mai continua să duduie dacă am crede că a nu obţine ceea ce vrem ne poate face la fel de fericiţi cu a-l obţine?
Fericirea sintetică este întru totul la fel de reală şi de durabilă ca fericirea peste care daţi atunci când obţineţi exact ceea ce vă propuneaţi.
Se dovedeşte că libertatea, abilitatea de a te hotărî şi de a te răzgândi, este prietenul fericirii naturale, fiindcă îţi permite să alegi dintre toate acele frumoase viitoruri şi să-l găseşti pe cel de care te bucuri cel mai mult.
Dar libertatea de a alege, de a te răzgândi şi a te hotărî, este inamicul fericirii sintetice. Sistemul imun al psihicului acţionează cel mai bine atunci când ne-am înfundat complet, când suntem în capcană.
Marea sursă atât a suferinţelor, cât şi a dezordinelor din viaţa umană, pare să provină din supraestimarea diferenţei dintre o situaţie permanentă şi alta.
Unele dintre aceste situaţii ar merita, fără îndoială, să fie preferate altora, dar niciuna dintre ele nu merită să fie urmărită cu acea pasionată înflăcărare care ne face să încălcăm regulile fie ale prudenţei, fie ale justiţiei, sau să corupem pacea viitoare a minţilor noastre, fie prin ruşinea dată de amintirea nesăbuirii noastre, fie prin remuşcarea pentru oroarea nedreptăţii noastre.
Trebuie să avem preferinţe care să ne conducă într-un viitor şi nu într-altul. Dar când aceste preferinţe ne propulsează prea tare şi prea repede fiindcă am supraestimatdiferenţa între acele viitoruri, suntem în primejdie.
Când ambiţia noastră este ţinută în frâu, ea ne determină să muncim bucuroşi. Când ambiţia noastră scapă din frâu, ne face să minţim, să trişăm, să furăm, să facem rău altora, să sacrificăm lucruri cu adevărat valoroase.
Dorinţele şi grijile noastre sunt toate exagerate într-un anumit grad, fiindcă avem în noi înşine capacitatea de a fabrica chiar acel “lucru” după care alergăm…
Sursa: www.financiarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu