sâmbătă, 2 februarie 2013

Norocul și ghinionul



Era odata un țăran chinez, foarte sărac, dar deștept. Care își  lucra din greu pământul împreună cu fiul său. Într-o zi fiul îi spuse:
- Tată, ce ghinion, calul nu a venit la muncă astăzi.
- Pentru ce numești asta ghinion? răspunse tatăl. Să vedem ce ne aduce ziua de mâine.
După câteva zile calul reveni însoțit de o minunată iapă sălbatică.
- Tată, ce noroc pe noi! exclamă fiul. Calul nostru ne-a mai adus un ajutor.
- De ce numești tu asta noroc? răspunse tatăl. Să așteptăm să vedem ce ne aduce ziua de mâine.
Câteva zile mai târziu, fiul vru să încalece calul cel nou dar, acesta, neobișnuit cu asta, se împotrivi și-l trânti la pământ.
Fiul își rupse un picior.
- Tată, ce ghinion! Mi-am rupt piciorul!
- De ce numești asta ghinion? Să vedem ce ne aduce ziua de mâine!
Baiatul nu era convins de filozofia tatălui și plângea în patul său. Câteva zile mai târziu, trecură prin sat trimiși ai regelui în căutare de tineri pe care să-i ducă la război. În casa bătrânului țăran, văzura doar un tânăr cu piciorul rupt și îl lăsară în pace.
Tânărul înțelese atunci că nu trebuie să consideri ca absolute nici ghinionul, nici norocul, ci trebuie să-i dai răgaz timpului, ca să vezi dacă un lucru este bun sau rău…
MORALA acestui vechi sfat chinezesc este că viața are atâtea întorsături, iar în evoluția ei poate fi atât de imprevizibilă, încât răul poate deveni bine, iar binele, rău…

Text: din folclorul chinez

Text pus la dispoziția dvs. de Editura For You





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu