În lumea dezvoltată, micii agricultori sunt pe cale de dispariţie. Cu toate acestea, cercetătorii de la Universitatea Rice din Houston, Texas, ne îndeamnă să ne îndreptăm pentru o clipă atenţia spre lumea necuvântătoarelor: în rândul unor amibe, agricultura la scară redusă (la scară minusculă chiar) este încă o strategie de supravieţuire viabilă, prezintă National Geographic.
Oferind o explicaţie pe înţelesul tuturor, Debra Brock, autoarea studiului, spune că “atunci când amibele Dictyostelium discoideum rămân fără hrană (nu mai există bacterii în sol), aceste forme de viaţă unicelulare încep să «vorbească» una cu cealaltă, şi se adună la un loc”.
(Nota mea: AMÍBĂ, amibe, s. f. Animal protozoar (microscopic), cu corpul lipsit de membrană, format dintr-o masă de protoplasmă, cu unul sau mai multe nuclee și care se mișcă cu ajutorul pseudopodelor )
“Atunci când există aproximativ o sută de mii de amibe adunate la un loc,acestea formează un organism roditor, care produce spori”.
Tulpina rezultată se ridică şi eliberează spori care transportă amibe, dar şicâteva “seminţe” de bacterii.
Brock şi colegii săi au descoperit că, în loc să mănânce toate “fructele” înainte de a pleca din locaţia anterioară, amibele încapsulează în cochilii ultimele bucăţi de hrană, pentru a le putea transporta.
Atunci când sporii aterizează, amibele ies la suprafaţă şi eliberează seminţele de bacterii, sădindu-le “în păşuni mai verzi”, la fel cum şi agricultorii umani îşi mută recolta de la terenuri epuizate de substanţe nutritive în zone mai fertile.
“Amibele îşi aduc cu ele bacteriile preferate, şi acest lucru le permite să prospere şi să se dezvolte în noua zonă”, spune Brock.
Agricultură pasivă
Agricultură pasivă
Amibele nu au grijă de bacterii în timp ce acestea cresc, aşa că este un tip de agricultură pasivă. Prin comparaţie, unele furnici termite şi alte insecte sociabile, cultivă ciuperci sau “exploatează” alte insecte, pentru a obţine o hrană bogată în zahăr.
Cu toate acestea, în cazul organismelor unicelulare, nu s-a întâlnit niciodată un fenomen asemănător cu „agricultura” pe care o practică amibele.
Brock spune că, după această descoperire, echipa sa a identificat acest tip de agricultură migratoare primitivă şi în câteva alte specii de amibe şi, toate aceste organisme împărtăşesc o trăsătură comună cu alte specii cunoscute ce practică agricultura, inclusiv cu noi oamenii.
“Credem că sunt capabile să facă acest lucru deoarece sunt sociabile”, spun cercetătorii. Speciile de amibe solitare nu se unesc pentru a forma organisme roditoare, care fac posibilă “călătoria spre zone mai fertile”.
Sursa: Financiarul
http://danielroxin.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu