de Ronald Kotulak (sursa: Chicago Tribune)
Medicina occidentală disocia, în Evul Mediu, mintea de trup, când exista o diferenţă de opinii între matematicianul şi filosoful francez Rene Descartes, care susţinea că lumea materială reprezintă baza a tot ce ne înconjoară, şi Biserica Catolică care insista asupra puterii morale ca fiind creaţia sufletului.
Dar, Descartes ale carui scrieri au fost introduse în Anexa Cărţilor Interzise ale Bisericii în anul 1667, considera că cele două interacţionează în creier. Folosindu-se de o capacitate analitică extraordinară, Descartes a ajuns la concluzia că "mintea este într-un mod atât de intim dependentă de condiţiile şi relaţiile dintre părţile corpului uman, încât orice om care va reuşi să stăpânească aceste elemente va revoluţiona medicina".
Deşi a fost nevoie de câteva secole, doctorii şi psihologii au descoperit recent că mintea poate îmbunătăţi procesul de vindecare a corpului, într-un mod în care medicina tradiţională nu va putea niciodată.
Spre deosebire de noţiunile din trecut cu referire la conexiunea dintre minte şi trup, care se bazau în mare parte pe poveşti de ficţiune, oamenii de ştiinţă pot astăzi confirma ceea ce numai Descartes a putut cu câteva secole în urmă: gândurile noastre sunt capabile de a produce schimbări radicale de ordin chimic şi fizic ce ne afectează în mod direct sănătatea.
Psihologii sănătăţii
Spitalele din ziua de azi angajează şi promovează psihologi pentru a găsi metode noi de a trata pacienţii cu boli comune gen cancer, probleme cardiace şi probleme intestinale.
Astfel, doctorii au ajuns la o concluzie pe care mulţi o neagă sau refuză să o admită: gândurile unui pacient pot afecta procesul de vindecare, iar efectul placebo nu este un exerciţiu de bine dispunere, ci o reacţie biologică a creierului faţă de boli.
"De-a lungul ultimelor decenii, dovezile empirice ale reacţiei organismului la efectul placebo s-au adunat, iar oamenii din ziua de azi sunt mult mai dispuşi să îmbrăţişeze această metodă de vindecare" spune Kim Lebowitz, primul psiholog angajat cu normă întreagă la un spital specializat pe boli de inimă (Northwestern Memorial, Chicago).
"Psihologii sănătăţii" nu sunt ca psihiatrii care încearcă să găsească originea problemelor emoţionale în copilărie. Medicina complementară care o practică ei se bazează pe studii care ne arată că: stresul, anxietatea şi depresiile, pentru care 60% din pacienţi merg la medici, pot dăuna corpului în egală măsură cu microbii, dietele, lipsa exerciţiului sau obezitatea.
Un rezervor intact de vindecare
Patricia Mumby, profesor asistent în departamentul de neuroştiinţe complementare la centrul medical Loyola University, face parte din noua generaţie de psihologi ai sănătăţii. După ce a fost asistentă pentru o perioadă lungă de timp, a devenit sceptică iî privinţa metodelor medicinii alopate şi s-a hotărât să studieze psihologia. Ea considera că mintea noastră este un rezervor nefolosit de vindecare.
"Pacienţii îşi dau seama de legatura dintre minte şi trup şi îşi doresc să aibă mai mult control asupra sănătăţii lor. Deasemenea, centrele de asistenţă medicală acceptă această metodă neconvenţională de vindecare..."
Puterea vindicativă a metodelor şi exerciţiilor folosite de psihologii sănătăţii – tehnici de relaxare, autohipnoză, yoga, acupunctură - se bazează pe două descoperiri revoluţionare ale cercetătorilor în legătură cu modul de funcţionare al creierului. Prima susţine că o reţea vastă de nervi împânzesc corpul în foarte multe modalităţi având drept rădăcini terminaţiile nervoase din creier. Cea de-a doua afirmă faptul că creierul transmite în mod constant valuri de hormoni pentru a regla sistemul digestiv şi imunitar, valuri care apoi răspund mesajului chimic din exterior.
Câmpul de cercetare, care poartă numele de psihoneuroimunologie, studiază modul în care factorii de stres şi emoţiile negative pe care le generează se transmit drept deficienţe de ordin fizic. Creierul, spre exemplu, comunică cu sistemul imunitar, iar stresul poate genera hormoni gen cortizon şi adrenalina, crescând astfel riscul unei posibile boli şi întârziind procesul de vindecare. Râsul şi jogging-ul pe de altă parte, pot stimula eliminarea unor hormoni care reduc inflamaţiile şi combat integrarea microbilor în corp, ceea ce ar putea oferi o protecţie mai avansată împotriva apariţiei cancerului.
Descartes ştia faptul că creierul putea fi cu uşurinţă păcălit şi că entuziasmul unui om atunci când confundă o bucată de sticlă cu un diamant este echivalent cu entuziasmul unei noi descoperiri. Noile cercetări au arătat că în creier au loc reacţii chimice care susţin aceste emoţii. Deasemenea, s-a dovedit ştiinţific faptul că creierul persoanelor care sunt internate clinic şi care iau ceea ce ei cred ca sunt droguri tari, dar care de fapt sunt pilule de zăhar sau placebo, produc aproape aceleaşi modificări neurochimice.
Într-un studiu, în care starea bolnavilor de Parkinson se îmbunătăţea considerabil în urma utilizării unor medicamente "false", imaginile au arătat că creierul lor producea aceeaşi cantitate de acetilcolină ca şi creierul pacienţilor care luau medicamentele adevărate. Efectele placebo îmbunătăţesc capacitatea de vindecare a organismului în 30-60% din cazuri spre deosebire de medicamente, care adeseori nu fac nicio diferenţă. Dar, asemenea medicamentelor, efectele placebo pot avea efecte adverse.
Emoţiile negative prelungesc bolile
De abia în secolul 21 am găsit dovezi pentru ce zicea filosoful Lucius Seneca în urmă cu 2000 de ani: "Să vrei să fii vindecat este începutul vindecării."
Doctorul Patrick McCarthy, co-director al spitalului Northwestern Memorial, ne explică ce voia Seneca să spună de fapt: "Prin chirurgie putem vindeca problemele de inimă, şi cam atât" spune el. "Pacienţii ar putea în continuare suferi de depresie şi stres care le-ar face mai mult rău la inimă decât o boală".
"În urmă cu 20 de ani, dacă îi sugerai cuiva să se ducă la o clinică de psihologie, acela s-ar fi opus cu siguranţă" spune McCarthy. "Astăzi însă este mult mai îmbrăţişată această metodă. Oamenii realizează că depresia este o parte a bolii".
Dolores Rogalski, o femeie în varstă de 57 de ani din St. Joseph, Michigan, a trecut printr-o operaţie de transplant de cord pentru că avea probleme grave de stres; după 4 luni în care a trecut printr-un divorţ, o operaţie la plămâni, internarea fiicei sale, moartea unui prieten apropiat şi a mamei sale vitrege.
Tratamentul doamnei Rogalski s-a bazat pe şedinţe terapeutice cu dr. Lebowitz, directorul de medicină complementară, pentru a se vindeca de stres. "Oamenii încearcă să prezică sau să controleze mediul în care trăiesc", spune Lebowitz, "dar când problemele se adună, rezultă anxietatea: ei tind să se concentreze la toate lucrurile care nu sunt aşa cum erau plănuite".
Înainte de transplant, Lebowitz a învăţat-o pe Rogalski exerciţii de relaxare a corpului şi a minţii. A inceput cu respiraţii lente şi adânci şi a continuat apoi cu relaxarea fiecărui muşchi din corp. Faptul că a învăţat aceste exerciţii a ajutat-o să îşi concentreze gândurile asupra unor elemente care o făceau să se simtă în siguranţă şi capabilă de vindecare.
"Nu mai sunt deloc ceea ce eram înainte" spune Rogalski. "Mi-am acceptat divorţul. Am acceptat toate lucrurile din viaţa mea faţă de care nu puteam face nimic. Mi-am aranjat lucrurile în funcţie de importanţa lor şi am privit problemele din toate perspectivele. Acesta este elementul cheie..."
Stresul cronic
Când oamenii de ştiinţă vorbesc despre stres, ei se referă la stresul cronic care durează cel puţin 2 săptămâni, nu la numeroasele varietăţi de depresie sau frustrare pe care le experimentează oricine zi de zi.
Bruce McEwen, neuroendocrinolog la Universitatea Rockefeller, a descoperit faptul că acest tip de stres poate modifica configuraţia nervoasă a creierului în mod dăunător. Cercetările sale arată că hormonii eliminaţi de stres pot activa un răspuns dăunător care se întoarce la creier şi îl afectează în zonele care coordonează presiunea sângelui, ritmul cardiac, activitatea intestinală, memoria, frica şi anxietatea.
"Se pare că circuitele în partea cognitivă a creierului sunt foarte sensibile la stres, şi de abia am început să ne dăm seama de consecinţele grave pe care acest lucru l-ar putea avea la o persoană" spune McEwen. Caracteristica principală a stresului cronic şi a depresiei se numeşte "sindromul bolii".
"Te simţi ca şi cum ai avea gripă sau ai fi răcit" spune McEwan. "Te simţi total lipsit de energie, vezi lucrurile în ceaţă şi nu îţi dai seama de ce se întâmplă în jurul tău. Te simţi bolnav din punct de vedere fizic şi de fapt nu eşti. Toate acestea se datorează hormonilor eliminaţi de creier care trimit un răspuns dăunător organismului".
"Inima şi celelalte organe sunt practic coordonate în totalitate de sistemul nervos central" spune Dr. Michael Jones, director al secţiei de boli gastrointestinale şi neurologice ale spitalului Northwestern Memorial.
Ruptura s-a produs, spune el, încă din epoca iluminismului din secolul 18, când oamenii de ştiinţă au decis să studieze anatomia corpului uman iar Descartes a fost unul dintre promotorii acestui curent. "Asta s-a întâmplat deasemenea şi în perioada Inchiziţiei" , spune Jones, şi Biserica Catolică a subliniat: "Rene, este o idee magnifică dar vreau să ţii minte faptul că mintea şi sufletul apartin lui Dumnezeu şi Bisericii Catolice."
Puterea de vindecare a creierului
Dualismul minte-corp a fost deasemenea o idee de afaceri eficientă: dacă te simţi bolnav, eu am antidotul. Dar acest lucru neglija capacitatea de vindecare naturală şi potenţiala putere distructivă a creierului, spune Jones.
Efectul gândului asupra corpului a fost întotdeauna vizibil în diferite ipostaze: O situaţie stresantă produce o senzaţie de fluturi în stomac, acesta fiind unul din organele cele mai predispuse la boli provocate de stresul cronic. Hrana pe care o savurezi nu va fi la fel de bine digerată dacă este întreruptă de un telefon de la FISC care te anunţă că îţi vor fi majorate taxele pe care trebuie să le plăteşti.
Nu contează motivul stresului. Ceea ce contează este că trebuie să opreşti acest stres.
"Spitalul nostru deţine ultimele versiuni de medicamente împotriva bolilor neurologice şi analgezice viscerale", spune Jones. "Deţinem toată aparatura necesară, dar nimic din ceea ce avem nu poate face mare lucru atunci când stresul cronic s-a instalat". Dar în momentul în care vorbeşti cu oamenii şi te implici în viaţa lor privată şi îi înveţi să privească problema în ansamblu, deja ei se simt mai bine.
[continuare în partea a doua]
Sursa: http://roaim.net.tf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu