vineri, 7 iunie 2013

Doamne, tu ma ridici! - Mesaj de la Ingeri primit de Sfatuitoarea



Aceasta este lectia pe care ar trebui sa o dam copiilor nostri!

Atunci cand ii nastem suntem atat de fericiti si ii multumim Domnului pentru minunile pe care ni le-a daruit. Pe masura ce incep sa creasca, incepem sa ii "educam" si sa facem din ei "oameni de nadejde" sau mai bine zis incepem sa cioplim din materialul brut pe care Dumnezeu ni l-a dat pe mana, cu asiduitatea unui sculptor care stie ce face. Asa credem noi! 
Incepem, si de mici, ii ducem la fel de fel de activitati, ii ducem la innot, la dansuri, la calarie, la tenis, ii punem sa invete un instrument sau sa faca cursuri de canto, ii ducem sa faca karate sau mai stiu eu ce anume ne trece prin cap. Ii facem pe bietii copii sa nu mai aiba copilarie. 
Suntem atat de ocupati sa muncim si sa le asiguram tot ceea ce noi nu am avut, incat ii ducem la bunici sau le angajam bone. Ii lasam in grija unuia sau a altuia si plecam peste mari si tari sa le "asiguram un viitor".
Dar cati dintre noi stau si se intreaba oare, ce anume isi doreste copilul meu intr-adevar? Am timp sa ma uit putin "in el" si sa vad ce anume isi doreste el de fapt?

Mai tarziu, copilul creste si vine perioada alegerilor. Multi dintre noi fac ei alegerea in locul copiilor sau ii conving ca "cutare" sau "cutare" meserie este de viitor si pe asta ar trebui sa o urmeze, fara sa tina seama ca ii anihileazi instinctele si il indeama sa urmeze un drum care nu este al lui. 

Ne trezim la un moment dat ca exista o lipsa de interes totala fata de viata a copiilor nostri. Atunci incepem sa ii certam ca nu sunt responsabili, fara sa ne gandim ca de fapt, noi suntem cei care i-am "cioplit" si facut asa. 

Observam la generatia sau generatiile copiilor nostri o lipsa totala de responsabilitate si interes fata de scoala.  Ii comparam cu noi si ajungem la un rezultat dezastruos. Dar oare nu este normal sa fie asa!

Sa ne gandim cat de diferiti erau bunicii nostri in comparatie cu parintii nostri. Sa ne gandim cat de diferiti sunt parintii nostri in comparatie cu noi. Si atunci, nu este normal ca noi sa nu ne putem compara cu copii nostri?

Noi am venit pregatiti cu o putere mare de cercetare si investigatie, care sa ne permita sa evoluam. Parintii nostri au venit cu o putere mare de supunere si adaptare. Bunicii au venit cu o putere mare de munca si rezistenta fizica si spirituala. Copii nostri au venit pregatiti pentru o lume complet noua, care probabil le va pune la incercare puterea de evolutie si adaptare la interactiunea cu Divinitatea si de aici la o viteza de evolutie fantastica a stiintei si tehnicii in comuniune cu natura. 

Deci fiti intelegatori cu copii vostri si nu le mai cereti sa fie ceea ce voi nu ati fost. Nu munciti pe ruptelea pentru a le oferi tot ceea ce voi nu ati avut, privandu-i de prezenta si iubirea parinteasca. Incercati si pregatiti-i pentru Noua Lume, o Lume a Iubirii si Luminei, in care foarte important va fi ca ei sa cunoasca adevarul despre fiinta umana si despre Dumnezeu, despre menirea in viata si lectiile ei, despre misiunea divina a fiecaruia. Faceti tot ce puteti sa aflati care este aceasta misiune a fiecarui copil si indreptati-l cat puteti voi de mult pe acest drum. Astfel isi va gasi fericirea si armonia. 

Nu va mirati, ganditi-va ca un om caruia i-a fost menit sa fie agricultor, va simti cea mai mare fericire si implinire cand se va afla printre plantele sale pe camp sau in gradina si nu la planseta de proiecatre sau la calculator. Nu toti trebuie sa fie avocati sau doctori. Nu la toti le-a fost scris asa. Cand noi vom intelege asta, atunci le vom putea darui copiilor nostri secretul fericirii. Cand noi vom intelege ca singurul care guverneaza si vegheaza asupra destinului personal al unui om, de la nastere si pana la trecerea in nefiinta a trupului sau, este doar Dumnezeu. El este cel caruia trebuie sa ii spunem: Doamne, tu ma ridici!
Asta trebuie sa le transmitem copiilor nostri si nu fortat, ci cu multa delicatete si iubire. 

Sa ne ajute Dumnezeu sa crestem copii minunati !




1. Cand sunt rapus si-n suflet arde teama
Cand in probleme sufletul mi-e greu
M-opresc si-astept iar inima-mi Te cheama
Sa Te cobori, sa stai in jurul meu.

Refren: Tu ma ridici si eu pot sta pe culme
M-ajuti sa calc pe marile-n furtuni
Sunt neclintit cand stau pe ai Tai umeri
Si ma ridici mai mult decat pot fi.

2. Cand foame nu-i in viata, nu e viata
Fara odihna-n inima esti tern
Cand Te-ntalnesc, umplut sunt de uimire
Si-atunci prin Har eternu'ntrezaresc.

Sursa Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Acesta este mesajul pe care ni l-au trimis Ingerii in noaptea aceasta. 

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Cu mult drag,
Sfatuitoarea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu