Caruselul gandurilor

Ganduri alambicate de crunta realitate ma poarta pe carari nevazute,nebanuite si imi atrag atentia printr-un proverb sugestiv:"caii trag,boii mananca",ca si cum martoaga isi duce povara,iar altii profita de pe munca ei cu varf si indesat,dar pana cand?Masinaria de mismasuri si smenuri trebuie sa inceteze.

Intrebare si raspuns:anul acesta si in special aceasta luna a lui faurar imi spune ca turnura va lua alta directie,se va schimba macazul.Martoaga va manca jaratec si va deveni cel mai frumos armasar.Trecutul glorios e sursa motorului pentru viitor.

E ca o recalibrare,reconfigurare si o renastere a cenusii prezentului in care ne aflam.Privesc pe fereastra in zare,desi tabloul static de afara ma indispune,

totusi adevarul se dezveleste feeric in acest cadru de lumina,brodat de o dantelarie fina,diafana,cu straluciri de diamante pure.
 



    In curand se va naste un cuvant ca o forta ce va spinteca vazduhul precum legendara sabie de diamant.Copacii incarcati cu frumoasa beteala de promoroaca,isi poarta plini de semetie podoaba alba,hibernala cu o liniste inghetata,respectuoasa ca niste sfinti in rugaciune,iar vantul isi agita perlele de

abur descriind un pod continuu,inaltator spre cer.

Desi aspectul iernii ne copleseste prin grandoarea lui din adancuri razbate un

clocot,e glasul pamantului,ca o respiratie ce va fi din ce in ce mai perceptibila,

chiar daca gandurile unul altuia se pierd, cuvintele isi vor gasi din ce in ce mai usor un mal unde adevarul sa ancoreze si ale carui diguri sa aiba spectrul luminii,pacii si armoniei.

E timpul ca lanturile manipularii,ruginite de vanturile si ploile unui dezmat grotesc sa isi slabeasca stransoarea si sa cada sub ghilotina unor cuvinte ce vor aduce o sentinta ireversibila.

ca si cum"pe fruntea ta,lovita de-un cuvant,

Pe veci de veci de-acuma se asterne

Pedeapsa asteptarilor eterne".(Al.Philippide-Izgonirea lui Prometeu)

Si e bine sa nu uite nimeni cine ravneste acest pamant romanesc,cuvintele lui Eminescu sunt pavaza peste timp si fac din trecut prezent si ele constituie avertismentul-testament,ca o apa vie ce ocroteste acest neam facandu-l invicibil

in fata tuturor rauvoitorilor si raufacatorilor:

"Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamant si apa-

Si nu voi ca sa ma laud,nici nu voi sa te-nspaimant,

Cum venira,se facura toti o apa s-un pamant."

"Eu? Imi apar saracia si nevoile si neamul.......

Si de-aceea tot ce misca-n tara asta,raul,ramul,

Mi-e prieten numai mie,iara tie ,dusman este,

Dusmanit vei fi de toate,fara-a prinde chiar de veste,

N-avem osti,dara iubirea de mosie e un zid."

E timpul sa ne dam mana sa facem zid  pentru a nu avea regrete.

Nu conteaza prin ce vom trece.Sa nu lasam sa moara speranta.

Sa ne racordam la infinit prin vibratia lui opt.

Doamne ajuta!

Sursa : primit pe mail,

Multumiri MB