S-a spus că omul va putea să găsească raportul său faţă de Dumnezeu în eul său propriu.
Dar când acest moment a venit, oamenii au trebuit să fie energic atenţionaţi că acest moment profeţit anterior a venit cu adevărat. Cel care a făcut acest lucru în modul cel mai impunător a fost Ioan Botezătorul. El a indicat că timpurile s-au schimbat; el spunea: “Împărăţia cerurilor s-a apropiat.” Apoi acelaşi lucru a fost indicat, în acelaşi fel, de Christos Iisus. Indicaţia cea mai plină de însemnătate s-a săvârşit însă mai înainte, prin acţiunea de botez în Iordan, pe care Ioan Botezătorul a săvârşit-o asupra multora, cât şi prin învăţătura însăşi. Dar numai prin aceste două acţiuni transformarea nu ar fi fost posibilă. Trebuia mai curând ca un număr de oameni să trăiască undeva în lumea spirituală ceva din care să poată deveni vie în ei convingerea că se va revela o divinitate. Şi aceasta se întâmpla prin cufundarea în apă. Când omul este pe cale de a se îneca, trupul său eteric se desface puţin de legătura sa cu trupul fizic, se ridică parţial şi omul retrăieşte atunci ceea ce reprezintă un semn pentru noul impuls în evoluţia lumilor. Şi din aceasta rezulta impunătoarea chemare: Schimbaţi-vă dispoziţia voastră sufletească deoarece împărăţiile cerurilor sunt aproape. Vine peste voi acea dispoziţie sufletească, acea stare sufletească prin care voi veţi ajunge în legătură cu Christos. Timpurile sunt împlinite.
Christos însuşi a dat cea mai pătrunzătoare învăţătură despre împlinirea timpurilor în ceea
ce numim Predica de pe munte. Nu a fost nicidecum o predică pentru popor, căci se spune: “Când Christosa văzut poporul, El s-a dus mai la o parte şi S-a revelat ucenicilor Săi.” Atunci Christos le-a revelat următoarele: În vechile timpuri omul putea fi umplut de Dumnezeu în starea de extaz; el era fericit în afara eului său, avea o trăire nemijlocită cu lumea spirituală din care el putea să preia forţe spirituale şi forţe de vindecare. Acum însă, aşa le-a spus Christos Iisus ucenicilor Săi, poate fi umplut de Dumnezeu acel om care se pătrunde el însuşi cu impulsul lui Dumnezeu şi cu impulsul lui Christos, cel care poate să răsară ca eu în acest impuls. Mai înainte numai acela care era umplut cu curenţii lumii spirituale se putea ridica spre lumea spirituală; numai acela putea fi fericit ca om bogat în spirit. Acesta era clarvăzătorul în sens vechi, şi el aparţinea unui cerc restrâns de personalităţi. Cei mai mulţi au devenit cerşetori în spirit. Acum însă pot găsi
împărăţia cerurilor aceia care o caută în eul lor. Ceea ce se petrece într-o astfel de epocă importantă a omenirii, aceasta se întâmplă întotdeauna pentru omul întreg. Chiar dacă numai un singur mădular al fiinţei sale este cuprins, celelalte răsună împreună cu acesta. Toate mădularele omului: trupul fizic, trupul eteric, sufletul senzaţiei, sufletul raţiunii sau a sentimentului, sufletul conştienţei, eul, mădularele sufleteşti superioare, toate se revigorează prin apropierea împărăţiei cerurilor. Aceste învăţături corespund întru totul cu marea învăţătură a înţelepciunii originare.
1. - Mai înainte, la intrarea în lumea spirituală, trupul eteric trebuia să se separe puţin de trupul fizic; acesta trebuia deci să fie alcătuit într-un mod cu totul deosebit. De aceea Christos Iisus spunea,
referindu-se la trupul fizic:
Fericiţi pot fi cerşetorii; cei care sunt săraci în spirit, pentru că ei vor găsi împărăţia cerurilor atunci când îşi vor dezvolta în mod corect trupul exterior stăpânit de eu.
2. – Şi în acelaşi timp spunea despre trupul eteric: Mai înainte oamenii puteau fi vindecaţi de suferinţele trupeşti şi suferinţele sufleteşti prin ridicarea în lumea spirituală cu ajutorul extazului. Dacă acum sunt plini de Dumnezeu, Dumnezeu este în interiorul lor, atunci ei pot să poarte suferinţa, pot fi vindecaţi, pot fi mângâiaţi şi pot găsi în ei înşişi sprijinul, pot găsi în ei înşişi mângâierea.
3. – În continuare, spunea despre trupul astral: Mai înainte cei care aveau în trupul astral pasiuni sălbatice şi impulsuri furtunoase, ele puteau fi potolite prin aceea că de la fiinţele divin-spirituale curgea în sufletele lor, radia spre ei calm, linişte şi puritate.
Acum însă oamenii trebuie să găsească prin forţa propriului eu, sub influenţa lui Christos, forţa care să purifice trupul astral. Locul unde se poate purifica trupul astral este acum pământul. De aceea influenţa asupra trupului astral trebuia astfel prezentată încât s-a spus: Fericiţi şi plini de Dumnezeu în trupul astral pot fi numai aceia care dobândesc echilibru, calm; lor le va fi dăruită ca răsplată mângâierea şi tot ceea ce este bun pe pământ.
4. – A patra fericire se referă la sufletul senzaţiei. Cel care vrea să se purifice cu adevărat în sufletul senzaţiei şi să parcurgă o evoluţie superioară, acela va primi în eul său o influenţă de la Christos; el va simţi o sete după dreptate în inimă, va deveni străbătut în interior de Dumnezeu şi eul său va găsi potolirea foamei în el însuşi.
5. – Următorul mădular este sufletul raţiunii sau al sentimentului. Eul dormitează înăbuşit în sufletul senzaţiei şi se trezeşte abia în sufletul raţiunii sau al sentimentului. Dacă noi dormim cu sufletul nostru în sufletul senzaţiei, atunci nu putem găsi în ceilalţi oameni ceea ce îl face pe om cu adevărat om: eul. Înainte ca omul să-şi fi dezvoltat în sine eul, trebuie să fi lăsat ca sufletul senzaţiei să crească în lumile superioare, pentru ca să poată percepe acolo ceva. Dacă însă se dezvoltă în sufletul senzaţiei sau al sentimentului, el poate să perceapă pe oameni alături de sine.
La toate mădularele numite până acum trebuie să ne amintim de ceea ce a fost dat mai înainte în aceste domenii. Abia în sufletul raţiunii sau al sentimentului se poate umple sufletul cu ceea ce curge de la om la om. În formularea frazelor referitoare la Fericiri, într-a cincea fericire trebuie să intervină ceva deosebit; subiectul şi predicatul trebuie să fie acelaşi,
deoarece trebuie indicat spre acel mădular care dezvoltă în sine eul.
Fraza a cincea spune: “Cel care dezvoltă milă şi îndurare a inimii, va găsi îndurare.” Aceasta este o probă crucială pe care o facem documentelor oculte. Christos a făcut profeţii cu privire la fiecare mădular al naturii umane, şi aceste profeţii corespund adevărului.
6. - Următoarea frază din Fericiri se referă la sufletul conştienţei. Prin el eul, ca eu pur, poate să ajungă la o astfel de dezvoltare încât să poată prelua în sine Divinitatea. Dacă omul a înaintat atât de mult, el poate să perceapă picăturile de Divinitate, poate să perceapă în sine eul său. El Îl poate vedea pe Dumnezeu prin sufletul conştienţei purificat. Fraza a şasea din Fericiri trebuie deci să se refere la vederea lui Dumnezeu. Expresia exterioară fizică pentru eu şi pentru sufletul conştienţei este sângele fizic, iar locul în care acestea se manifestă în mod deosebit este inima umană ca expresie pentru eul purificat., De aceea Christos spune:“Fericiţi sunt cei care au inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu.” Cu aceasta se merge până la nivelul acestei intimităţi, anume că inima este expresia eului, expresia Divinităţii în om.
Să ne ridicăm acum la mădularele mai înalte decât sufletul conştienţei, la Manas, Buddhi, Atman. Omul actual poate să-şi dezvolte cele trei mădulare sufleteşti, dar abia într-un viitor înd
epărtat va putea dezvolta componentele superioare: sinea spirituală(Manas), spiritul vieţii(Buddhi), şi omul spirit(Atman).
7. - Acestea nu pot trăi încă în om, pentru aceasta el trebuie să privească spre fiinţe superioare. Sinea spirituală nu este încă în el; abia mai târziu se va revărsa în el. Omul nu este suficient dezvoltat pentru a prelua în sine Sinea spirituală; în această privinţă omul se află abia la începutul evoluţiei, el nu este decât asemănător unui vas care să preia Sinea spirituală treptat în sine. Acest lucru îl indică şi fraza a şaptea din Fericiri. Sinea spirituală poate deocamdată doar să îl încălzească, să îl întreţesă. Numai fapta lui Christos aduce pe Pământ forţa iubirii şi a armoniei. Din această cauză Christos spune: “Fericiţi sunt cei care aduc aici pe pământ Sinea spirituală ca primul mădular spiritual, căci ei vor deveni copii ai lui Dumnezeu”. – Aceasta îl avizează pe om la lumile superioare.
8. - Se va lua seama la ceea ce trebuie făcut pentru viitor, dar care, pornind din prezent, va fi urmărit cu toată forţa şi cu toată puterea. Este indicat în fraza a opta din Fericiri: Plini de Dumnezeu sau fericiţi sunt cei care vor fi persecutaţi din cauza dreptăţii, deoarece ei vor fi umpluţi în sinea lor, din împărăţia cerurilor, de spiritul vieţii, de Buddhi. Legat de aceasta mai găsim indicaţii referitoare la misiunea specială a lui Christos însuşi şi în sensul că discipolii intimi ai lui Christos pot fi fericiţi când ei vor trebui să sufere persecuţii din cauza lui Christos:
9. - cu aceasta este dată şi o uşoară indicaţie asupra lui Atman, care ne va fi dăruit într-un viitor îndepărtat.
(Mt. 5, 3-11).
Astfel, în Predica de pe munte este vestită marea învăţătură despre împărăţia cerurilor care s-a apropiat. În cursul acestor evenimente s-a săvârşit în Palestina misteriul evoluţiei omenirii: omul a
fost atât de mult maturizat în toate mădularele sale fiinţiale încât el a putut să preia în mod nemijlocit în componentele sale purificate impulsul lui Christos. În felul acesta s-a săvârşit unirea Dumnezeului-Om Christos, cu omul Iisus din Nazaret şi, în timpul celor trei ani, a străbătut Pământul cu curentul forţelor sale. Acest lucru trebuia să se întâmple pentru ca omul să nu piardă complet legătura cu lumea spirituală în timpul epocii Kali Yuga. Totuşi Kali Yuga, epoca întunecată a mai durat încă mult timp, până în anul 1899. Acest an este un an deosebit în evoluţia omenirii deoarece acum s-a încheiat Kali Yuga, epoca de 5000 de ani. Prin aceasta a început o nouă treaptă a evoluţiei omenirii. Alături de capacităţile pe care le-a dobândit în cursul epocii Kali Yuga, omul va dobândi noi capacităţi spirituale. Ne îndreptăm spre o perioadă în care se vor dezvolta facultăţi şi capacităţi naturale noi prin care omul va putea vedea în lumile divin-spirituale. Mai înainte de a trece de mijlocul secolului al XX-lea, anumiţi oameni, prin dezvoltarea completă a conştienţei de eu, vor experimenta o pătrundere a lumii divin-spirituale în lumea noastră fizic sensibilă, aşa cum a trăit-o Saul la transformarea lui din Saul în Pavel în faţa 
Damascului. Aceasta va fi starea normală pentru un anumit număr de oameni.
Christos nu se va întrupa din nou, aşa cum s-a întrupat la începutul erei noastre în Iisus, în trup fizic, căci cu aceasta nu s-ar obţine nimic. Conform profundelor legităţi ale evoluţiei cosmico-pământeşti, acest lucru a fost necesar atunci pentru că oamenii nu L-ar fi putut recunoaşte în alt mod. Acum însă oamenii au evoluat: ei au devenit capabili să pătrundă prin forţele lor sufleteşti până la vederea eterică. Din cauza aceasta Christos va deveni vizibil oamenilor în trup eteric şi nu în trup fizic.
Acest lucru se va întâmpla din ce în ce mai mult în următorii 2500 de ani, începând cu mijlocul secolului al XX-lea. Un număr suficient de oameni vor trăi evenimentul din faţa Damascului, astfel încât acest eveniment va fi recunoscut, în final, pe Pământ, peste tot.
Noi practicăm ştiinţa spirituală pentru ca facultăţile ‒ la început delicate ‒ care vor apare, să nu treacă neobservate prin faţa oamenilor, ca oamenii dăruiţi cu aceste capacităţi să nu fie consideraţi visători sau nebuni, ci să fie înţeles de o mică grupă de oameni, să fie sprijiniţi de această grupă de oameni
care trebuie să împiedece ca neînţelegerea umană să calce în picioare germenii acestor predispoziţii. Ştiinţa spirituală trebuie, înainte de toate, să pregătească terenul pentru ca aceste predispoziţii să ajungă la dezvoltare.
Acum însă ne îndreptăm spre un timp de reamintire şi reapariţie a epocii abrahamitice, dar în sensul că oamenii vor fi conduşi afară din lumea fizică accesibilă prin simţuri fizice. Spiritul lui Avraam va influenţa cunoaşterea noastră în aşa fel încât oamenii nu vor mai aprecia doar lumea senzorială. Şi, invers decât a fost cazul la Avraam, când Dumnezeu putea fi găsit numai în lumea simţurilor, oamenii se vor ridica deasupra lumii senzoriale, vor creşte în lumea spirituală. Se poate spune: nu strică nicidecum evoluţiei dacă oamenii nu au ştiut nimic despre acestea până acum, dar în epoca ce începe oamenii trebuie să ajungă în situaţia de a-şi lua în mod conştient destinul în mână.
Ei trebuie să ştie cum va deveni Christos, mai târziu, perceptibil. Este povestit cu dreptate cum, după Evenimentul de pe Golgota, Christos a coborât în domeniul morţilor, în lumea spirituală, pentru a le aduce cuvântul de mântuire. Evenimentul christic acţionează şi acum în acelaşi sens.
Oamenii, indiferent de comunitatea religioasă, de crezul de care aparţin, vor recunoaşte acest eveniment christic atunci când vor experimenta aceste fapte. Creştinii vor fi, probabil, într-o situaţie mai grea decât aparţinătorii altor religii, atunci când ei vor face în mod real experienţa lui Christos eteric; dar ei trebuie să încerce să întâmpine acest eveniment al lui Christos în mod neutral.
Tocmai aceasta va fi sarcina: îndeosebi din creştinism să fie dezvoltată o înţelegere pentru posibilitatea de a păşi în lumea spirituală fără să fii dependent de vreuna din confesiunile religioase, ci numai prin forţa voinţei bune.
Importanţa pe care acest eveniment îl va avea în secolul al XX-lea o putem înţelege din următoarele:
Pavel putea cunoaşte tot ceea ce s-a întâmplat în Palestina fără ca această cunoaştere să îl transforme din Saul în Pavel. Dispoziţia sa sufletească era de aşa natură încât el nu putea să fie convins că în acel nazarinean a trăit Christos. Abia evenimentul petrecut în faţa Damascului i-a spus conştienţei sale clarvăzătoare:
Christos este prezent.
Oamenii care vor avea această experienţă directă în secolul al XX-lea, care vor avea trăirea experienţei din faţa Damascului, vor primi o cunoaştere directă despre Christos, ei nu vor mai simţi nevoia să se bazeze pe documente pentru a-L recunoaşte pe Christos, ci vor avea cunoaşterea directă aşa cum astăzi numai iniţiatul o are. Toate capacităţile care pot fi dobândite astăzi cu ajutorul iniţierii vor fi în viitor capacităţi generale ale omenirii.
Această stare a sufletului, această trăire sufletească este denumită în ocultism “revenirea lui Christos”.
Christos nu va mai fi întrupat într-un trup fizic, ci va apărea într-un trup eteric, aşa cum a apărut pe drumul către Damasc.
Christos s-a întrupat pe planul fizic atunci când omenirea a fost mărginită doar la corpul fizic. Astăzi putem repeta cuvintele Evangheliei lui Ioan: Schimbaţi-vă modul de a gândi pentru ca facultăţile voastre să se deschidă lumii spirituale. – Pentru că oamenii cu clarvedere eterică îl vor vedea în faţa lor pe Christos în trup eteric.
Capacităţile descrise zac astăzi ca seminţe în suflete. În viitor ele se vor dezvolta şi se va putea spune că destinul omului, până la anumit punct, stă în mâna lui. Va fi necesar ca oamenii, atunci când acest fenomen apare, să ştie ce însemnă aceste capacităţi. Apoi pentru aceşti oameni va fi imposibil să cadă în materialism ca acum. Când aceste capacităţi vor apare, ele nu vor fi de îndată luate în consideraţie. Oamenii care vor avea astfel de capacităţi vor fi consideraţi fantaşti sau bolnavi. Solia spiritual-ştiinţifică are, din acest motiv, misiunea de a pregăti oamenii pentru înţelegerea unor astfel de capacităţi. Idealurile comunicate de ştiinţa spirituală nu sunt deci idealuri arbitrare, ci un mijloc necesar pentru dezvoltarea omenirii.
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA118/GA118_CF09.html
Dar când acest moment a venit, oamenii au trebuit să fie energic atenţionaţi că acest moment profeţit anterior a venit cu adevărat. Cel care a făcut acest lucru în modul cel mai impunător a fost Ioan Botezătorul. El a indicat că timpurile s-au schimbat; el spunea: “Împărăţia cerurilor s-a apropiat.” Apoi acelaşi lucru a fost indicat, în acelaşi fel, de Christos Iisus. Indicaţia cea mai plină de însemnătate s-a săvârşit însă mai înainte, prin acţiunea de botez în Iordan, pe care Ioan Botezătorul a săvârşit-o asupra multora, cât şi prin învăţătura însăşi. Dar numai prin aceste două acţiuni transformarea nu ar fi fost posibilă. Trebuia mai curând ca un număr de oameni să trăiască undeva în lumea spirituală ceva din care să poată deveni vie în ei convingerea că se va revela o divinitate. Şi aceasta se întâmpla prin cufundarea în apă. Când omul este pe cale de a se îneca, trupul său eteric se desface puţin de legătura sa cu trupul fizic, se ridică parţial şi omul retrăieşte atunci ceea ce reprezintă un semn pentru noul impuls în evoluţia lumilor. Şi din aceasta rezulta impunătoarea chemare: Schimbaţi-vă dispoziţia voastră sufletească deoarece împărăţiile cerurilor sunt aproape. Vine peste voi acea dispoziţie sufletească, acea stare sufletească prin care voi veţi ajunge în legătură cu Christos. Timpurile sunt împlinite.
Christos însuşi a dat cea mai pătrunzătoare învăţătură despre împlinirea timpurilor în ceea
ce numim Predica de pe munte. Nu a fost nicidecum o predică pentru popor, căci se spune: “Când Christosa văzut poporul, El s-a dus mai la o parte şi S-a revelat ucenicilor Săi.” Atunci Christos le-a revelat următoarele: În vechile timpuri omul putea fi umplut de Dumnezeu în starea de extaz; el era fericit în afara eului său, avea o trăire nemijlocită cu lumea spirituală din care el putea să preia forţe spirituale şi forţe de vindecare. Acum însă, aşa le-a spus Christos Iisus ucenicilor Săi, poate fi umplut de Dumnezeu acel om care se pătrunde el însuşi cu impulsul lui Dumnezeu şi cu impulsul lui Christos, cel care poate să răsară ca eu în acest impuls. Mai înainte numai acela care era umplut cu curenţii lumii spirituale se putea ridica spre lumea spirituală; numai acela putea fi fericit ca om bogat în spirit. Acesta era clarvăzătorul în sens vechi, şi el aparţinea unui cerc restrâns de personalităţi. Cei mai mulţi au devenit cerşetori în spirit. Acum însă pot găsiîmpărăţia cerurilor aceia care o caută în eul lor. Ceea ce se petrece într-o astfel de epocă importantă a omenirii, aceasta se întâmplă întotdeauna pentru omul întreg. Chiar dacă numai un singur mădular al fiinţei sale este cuprins, celelalte răsună împreună cu acesta. Toate mădularele omului: trupul fizic, trupul eteric, sufletul senzaţiei, sufletul raţiunii sau a sentimentului, sufletul conştienţei, eul, mădularele sufleteşti superioare, toate se revigorează prin apropierea împărăţiei cerurilor. Aceste învăţături corespund întru totul cu marea învăţătură a înţelepciunii originare.1. - Mai înainte, la intrarea în lumea spirituală, trupul eteric trebuia să se separe puţin de trupul fizic; acesta trebuia deci să fie alcătuit într-un mod cu totul deosebit. De aceea Christos Iisus spunea,
referindu-se la trupul fizic:Fericiţi pot fi cerşetorii; cei care sunt săraci în spirit, pentru că ei vor găsi împărăţia cerurilor atunci când îşi vor dezvolta în mod corect trupul exterior stăpânit de eu.
2. – Şi în acelaşi timp spunea despre trupul eteric: Mai înainte oamenii puteau fi vindecaţi de suferinţele trupeşti şi suferinţele sufleteşti prin ridicarea în lumea spirituală cu ajutorul extazului. Dacă acum sunt plini de Dumnezeu, Dumnezeu este în interiorul lor, atunci ei pot să poarte suferinţa, pot fi vindecaţi, pot fi mângâiaţi şi pot găsi în ei înşişi sprijinul, pot găsi în ei înşişi mângâierea.
3. – În continuare, spunea despre trupul astral: Mai înainte cei care aveau în trupul astral pasiuni sălbatice şi impulsuri furtunoase, ele puteau fi potolite prin aceea că de la fiinţele divin-spirituale curgea în sufletele lor, radia spre ei calm, linişte şi puritate.
Acum însă oamenii trebuie să găsească prin forţa propriului eu, sub influenţa lui Christos, forţa care să purifice trupul astral. Locul unde se poate purifica trupul astral este acum pământul. De aceea influenţa asupra trupului astral trebuia astfel prezentată încât s-a spus: Fericiţi şi plini de Dumnezeu în trupul astral pot fi numai aceia care dobândesc echilibru, calm; lor le va fi dăruită ca răsplată mângâierea şi tot ceea ce este bun pe pământ.
4. – A patra fericire se referă la sufletul senzaţiei. Cel care vrea să se purifice cu adevărat în sufletul senzaţiei şi să parcurgă o evoluţie superioară, acela va primi în eul său o influenţă de la Christos; el va simţi o sete după dreptate în inimă, va deveni străbătut în interior de Dumnezeu şi eul său va găsi potolirea foamei în el însuşi.
5. – Următorul mădular este sufletul raţiunii sau al sentimentului. Eul dormitează înăbuşit în sufletul senzaţiei şi se trezeşte abia în sufletul raţiunii sau al sentimentului. Dacă noi dormim cu sufletul nostru în sufletul senzaţiei, atunci nu putem găsi în ceilalţi oameni ceea ce îl face pe om cu adevărat om: eul. Înainte ca omul să-şi fi dezvoltat în sine eul, trebuie să fi lăsat ca sufletul senzaţiei să crească în lumile superioare, pentru ca să poată percepe acolo ceva. Dacă însă se dezvoltă în sufletul senzaţiei sau al sentimentului, el poate să perceapă pe oameni alături de sine.
La toate mădularele numite până acum trebuie să ne amintim de ceea ce a fost dat mai înainte în aceste domenii. Abia în sufletul raţiunii sau al sentimentului se poate umple sufletul cu ceea ce curge de la om la om. În formularea frazelor referitoare la Fericiri, într-a cincea fericire trebuie să intervină ceva deosebit; subiectul şi predicatul trebuie să fie acelaşi,
deoarece trebuie indicat spre acel mădular care dezvoltă în sine eul.Fraza a cincea spune: “Cel care dezvoltă milă şi îndurare a inimii, va găsi îndurare.” Aceasta este o probă crucială pe care o facem documentelor oculte. Christos a făcut profeţii cu privire la fiecare mădular al naturii umane, şi aceste profeţii corespund adevărului.
6. - Următoarea frază din Fericiri se referă la sufletul conştienţei. Prin el eul, ca eu pur, poate să ajungă la o astfel de dezvoltare încât să poată prelua în sine Divinitatea. Dacă omul a înaintat atât de mult, el poate să perceapă picăturile de Divinitate, poate să perceapă în sine eul său. El Îl poate vedea pe Dumnezeu prin sufletul conştienţei purificat. Fraza a şasea din Fericiri trebuie deci să se refere la vederea lui Dumnezeu. Expresia exterioară fizică pentru eu şi pentru sufletul conştienţei este sângele fizic, iar locul în care acestea se manifestă în mod deosebit este inima umană ca expresie pentru eul purificat., De aceea Christos spune:“Fericiţi sunt cei care au inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu.” Cu aceasta se merge până la nivelul acestei intimităţi, anume că inima este expresia eului, expresia Divinităţii în om.
Să ne ridicăm acum la mădularele mai înalte decât sufletul conştienţei, la Manas, Buddhi, Atman. Omul actual poate să-şi dezvolte cele trei mădulare sufleteşti, dar abia într-un viitor înd
epărtat va putea dezvolta componentele superioare: sinea spirituală(Manas), spiritul vieţii(Buddhi), şi omul spirit(Atman).7. - Acestea nu pot trăi încă în om, pentru aceasta el trebuie să privească spre fiinţe superioare. Sinea spirituală nu este încă în el; abia mai târziu se va revărsa în el. Omul nu este suficient dezvoltat pentru a prelua în sine Sinea spirituală; în această privinţă omul se află abia la începutul evoluţiei, el nu este decât asemănător unui vas care să preia Sinea spirituală treptat în sine. Acest lucru îl indică şi fraza a şaptea din Fericiri. Sinea spirituală poate deocamdată doar să îl încălzească, să îl întreţesă. Numai fapta lui Christos aduce pe Pământ forţa iubirii şi a armoniei. Din această cauză Christos spune: “Fericiţi sunt cei care aduc aici pe pământ Sinea spirituală ca primul mădular spiritual, căci ei vor deveni copii ai lui Dumnezeu”. – Aceasta îl avizează pe om la lumile superioare.
8. - Se va lua seama la ceea ce trebuie făcut pentru viitor, dar care, pornind din prezent, va fi urmărit cu toată forţa şi cu toată puterea. Este indicat în fraza a opta din Fericiri: Plini de Dumnezeu sau fericiţi sunt cei care vor fi persecutaţi din cauza dreptăţii, deoarece ei vor fi umpluţi în sinea lor, din împărăţia cerurilor, de spiritul vieţii, de Buddhi. Legat de aceasta mai găsim indicaţii referitoare la misiunea specială a lui Christos însuşi şi în sensul că discipolii intimi ai lui Christos pot fi fericiţi când ei vor trebui să sufere persecuţii din cauza lui Christos:
9. - cu aceasta este dată şi o uşoară indicaţie asupra lui Atman, care ne va fi dăruit într-un viitor îndepărtat.
(Mt. 5, 3-11).
Astfel, în Predica de pe munte este vestită marea învăţătură despre împărăţia cerurilor care s-a apropiat. În cursul acestor evenimente s-a săvârşit în Palestina misteriul evoluţiei omenirii: omul a
fost atât de mult maturizat în toate mădularele sale fiinţiale încât el a putut să preia în mod nemijlocit în componentele sale purificate impulsul lui Christos. În felul acesta s-a săvârşit unirea Dumnezeului-Om Christos, cu omul Iisus din Nazaret şi, în timpul celor trei ani, a străbătut Pământul cu curentul forţelor sale. Acest lucru trebuia să se întâmple pentru ca omul să nu piardă complet legătura cu lumea spirituală în timpul epocii Kali Yuga. Totuşi Kali Yuga, epoca întunecată a mai durat încă mult timp, până în anul 1899. Acest an este un an deosebit în evoluţia omenirii deoarece acum s-a încheiat Kali Yuga, epoca de 5000 de ani. Prin aceasta a început o nouă treaptă a evoluţiei omenirii. Alături de capacităţile pe care le-a dobândit în cursul epocii Kali Yuga, omul va dobândi noi capacităţi spirituale. Ne îndreptăm spre o perioadă în care se vor dezvolta facultăţi şi capacităţi naturale noi prin care omul va putea vedea în lumile divin-spirituale. Mai înainte de a trece de mijlocul secolului al XX-lea, anumiţi oameni, prin dezvoltarea completă a conştienţei de eu, vor experimenta o pătrundere a lumii divin-spirituale în lumea noastră fizic sensibilă, aşa cum a trăit-o Saul la transformarea lui din Saul în Pavel în faţa Damascului. Aceasta va fi starea normală pentru un anumit număr de oameni.Christos nu se va întrupa din nou, aşa cum s-a întrupat la începutul erei noastre în Iisus, în trup fizic, căci cu aceasta nu s-ar obţine nimic. Conform profundelor legităţi ale evoluţiei cosmico-pământeşti, acest lucru a fost necesar atunci pentru că oamenii nu L-ar fi putut recunoaşte în alt mod. Acum însă oamenii au evoluat: ei au devenit capabili să pătrundă prin forţele lor sufleteşti până la vederea eterică. Din cauza aceasta Christos va deveni vizibil oamenilor în trup eteric şi nu în trup fizic.
Acest lucru se va întâmpla din ce în ce mai mult în următorii 2500 de ani, începând cu mijlocul secolului al XX-lea. Un număr suficient de oameni vor trăi evenimentul din faţa Damascului, astfel încât acest eveniment va fi recunoscut, în final, pe Pământ, peste tot.
Noi practicăm ştiinţa spirituală pentru ca facultăţile ‒ la început delicate ‒ care vor apare, să nu treacă neobservate prin faţa oamenilor, ca oamenii dăruiţi cu aceste capacităţi să nu fie consideraţi visători sau nebuni, ci să fie înţeles de o mică grupă de oameni, să fie sprijiniţi de această grupă de oameni
care trebuie să împiedece ca neînţelegerea umană să calce în picioare germenii acestor predispoziţii. Ştiinţa spirituală trebuie, înainte de toate, să pregătească terenul pentru ca aceste predispoziţii să ajungă la dezvoltare.Acum însă ne îndreptăm spre un timp de reamintire şi reapariţie a epocii abrahamitice, dar în sensul că oamenii vor fi conduşi afară din lumea fizică accesibilă prin simţuri fizice. Spiritul lui Avraam va influenţa cunoaşterea noastră în aşa fel încât oamenii nu vor mai aprecia doar lumea senzorială. Şi, invers decât a fost cazul la Avraam, când Dumnezeu putea fi găsit numai în lumea simţurilor, oamenii se vor ridica deasupra lumii senzoriale, vor creşte în lumea spirituală. Se poate spune: nu strică nicidecum evoluţiei dacă oamenii nu au ştiut nimic despre acestea până acum, dar în epoca ce începe oamenii trebuie să ajungă în situaţia de a-şi lua în mod conştient destinul în mână.
Ei trebuie să ştie cum va deveni Christos, mai târziu, perceptibil. Este povestit cu dreptate cum, după Evenimentul de pe Golgota, Christos a coborât în domeniul morţilor, în lumea spirituală, pentru a le aduce cuvântul de mântuire. Evenimentul christic acţionează şi acum în acelaşi sens.Oamenii, indiferent de comunitatea religioasă, de crezul de care aparţin, vor recunoaşte acest eveniment christic atunci când vor experimenta aceste fapte. Creştinii vor fi, probabil, într-o situaţie mai grea decât aparţinătorii altor religii, atunci când ei vor face în mod real experienţa lui Christos eteric; dar ei trebuie să încerce să întâmpine acest eveniment al lui Christos în mod neutral.
Tocmai aceasta va fi sarcina: îndeosebi din creştinism să fie dezvoltată o înţelegere pentru posibilitatea de a păşi în lumea spirituală fără să fii dependent de vreuna din confesiunile religioase, ci numai prin forţa voinţei bune.
Importanţa pe care acest eveniment îl va avea în secolul al XX-lea o putem înţelege din următoarele:
Pavel putea cunoaşte tot ceea ce s-a întâmplat în Palestina fără ca această cunoaştere să îl transforme din Saul în Pavel. Dispoziţia sa sufletească era de aşa natură încât el nu putea să fie convins că în acel nazarinean a trăit Christos. Abia evenimentul petrecut în faţa Damascului i-a spus conştienţei sale clarvăzătoare:Christos este prezent.
Oamenii care vor avea această experienţă directă în secolul al XX-lea, care vor avea trăirea experienţei din faţa Damascului, vor primi o cunoaştere directă despre Christos, ei nu vor mai simţi nevoia să se bazeze pe documente pentru a-L recunoaşte pe Christos, ci vor avea cunoaşterea directă aşa cum astăzi numai iniţiatul o are. Toate capacităţile care pot fi dobândite astăzi cu ajutorul iniţierii vor fi în viitor capacităţi generale ale omenirii.
Această stare a sufletului, această trăire sufletească este denumită în ocultism “revenirea lui Christos”.
Christos nu va mai fi întrupat într-un trup fizic, ci va apărea într-un trup eteric, aşa cum a apărut pe drumul către Damasc.
Christos s-a întrupat pe planul fizic atunci când omenirea a fost mărginită doar la corpul fizic. Astăzi putem repeta cuvintele Evangheliei lui Ioan: Schimbaţi-vă modul de a gândi pentru ca facultăţile voastre să se deschidă lumii spirituale. – Pentru că oamenii cu clarvedere eterică îl vor vedea în faţa lor pe Christos în trup eteric.
Capacităţile descrise zac astăzi ca seminţe în suflete. În viitor ele se vor dezvolta şi se va putea spune că destinul omului, până la anumit punct, stă în mâna lui. Va fi necesar ca oamenii, atunci când acest fenomen apare, să ştie ce însemnă aceste capacităţi. Apoi pentru aceşti oameni va fi imposibil să cadă în materialism ca acum. Când aceste capacităţi vor apare, ele nu vor fi de îndată luate în consideraţie. Oamenii care vor avea astfel de capacităţi vor fi consideraţi fantaşti sau bolnavi. Solia spiritual-ştiinţifică are, din acest motiv, misiunea de a pregăti oamenii pentru înţelegerea unor astfel de capacităţi. Idealurile comunicate de ştiinţa spirituală nu sunt deci idealuri arbitrare, ci un mijloc necesar pentru dezvoltarea omenirii.
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA118/GA118_CF09.html
Sursa: http://adevarul2012.blogspot.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu