”Vipassana înseamnă a asista, a fi martor. Vipassana a fost metoda folosită de Buddha. El a descoperit cea mai grozavă metodă de a ajunge la iluminare – metoda urmăririi respirației. Respirația este un fenomen simplu și natural, care durează douăzeci și patru de ore pe zi. Nu trebuie să faci niciun efort. Dacă repeți o mantră, faci un efort, te forțezi. Dacă spui continuu «Ram, Ram, Ram», te încordezi; mai mult, cuvântul «Ram» aparține minții, și tot ce aparține minții nu are cum să te ducă dincolo de minte.
Buddha a descoperit un unghi total diferit – urmărirea respirației. Urmărirea inspirației și a expirației.
Sunt de urmărit patru momente. Stai liniștit și urmărește-ți respirația, simte-o. Primul moment este inspirația. Apoi, preț de o fracțiune de secundă inspirația se oprește; acesta e al doilea moment de urmărit. Apoi, inspirația se transformă în expirație, aerul iese afară; acesta este al treilea moment. Apoi iarăși, când aerul este complet afară, expirația se oprește o fracțiune de secundă. Acesta este al patrulea moment. Dacă poți să urmărești aceste patru momente, vei fi uimit de miracolul unui astfel de proces simplu, pentru că mintea nu este implicată.
Urmărirea atentă nu e o calitate a minții; urmărirea atentă este calitatea sufletului, a conștienței. Urmărirea nu e deloc un proces mental. Atunci când urmărești atent, mintea se oprește, încetează să fie.
… Iar atunci când vei putea să-ți urmărești respirația timp de patruzeci și opt de minute continuu, vei deveni iluminat.
… La început, n-ai să poți să fii atent la respirație nici șaizeci de secunde. Însă încetul cu încetul te vei deprinde cu urmărirea, pentru că cele câteva momente în care ești atent au o așa frumusețe, îți produc o așa bucurie încât, odată ce le-ai simțit gustul, ai vrea să se întoarcă iar și iar, pentru niciun alt motiv decât pentru pura bucurie de a fi acolo, prezent la respirație.
Ia aminte, nu e aceeași metodă cu cea practicată în yoga. În yoga, metoda se numește pranayama; e o metodă total diferită; de fapt, este exact opusul a ceea ce numește Buddha vipassana. În pranayama inspiri adânc, îți umpli pieptul cu tot mai mult aer, cu tot mai mult oxigen; apoi îți golești pieptul de tot dioxidul de carbon. Este un exercițiu fizic, bun pentru corp, dar nu are nicio legătură cu vipassana.
În vipassana nu trebuie să schimbi ritmul natural al respirației. Nu trebuie să inspiri lung, adânc, și nu trebuie să expiri altfel decât în mod obișnuit. Respiri absolut normal, firesc. Conștiența ta este ațintită toată asupra urmăririi respirației normale.
Iar dacă poți să-ți urmărești respirația, poți să urmărești și alte lucruri. Când mergi, poți să urmărești că mergi, când mănânci, poți să urmărești că mănânci și, în cele din urmă, ai să poți să urmărești că dormi. În ziua în care poți să urmărești că dormi, ești transportat în altă lume. Corpul continuă să doarmă, și lumina dinăuntru continuă să ardă viu. Atenția ta rămâne netulburată. Atunci, timp de douăzeci și patru de ore pe zi, există un curent subteran de urmărire atentă. Pentru lumea de afară nu s-a schimbat nimic, dar pentru tine s-a schimbat totul, deși continui să faci lucrurile pe care le făceai și înainte.”
Osho- ”Conștientizarea – cheia pentru a trăi în armonie”
Sursa: http://astrodeva.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu