Albinele şi Icoanele. Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi

În regiunea Kapandriti, din preajma Atenei, se petrece un lucru minunat. În urmă cu zece ani, un evlavios apicultor, pe nume Isidor Ţiminis, s-a gândit să introducă într-unul din stupii săi o icoană cu Răstignirea Domnului.

Deschizând stupul, la puţin timp după aceea, a constatat cu uimire că albinele au arătat respect şi evlavie faţă de icoană, pe care au „brodat-o” cu ceară, lăsând neacoperite chipul şi trupul Domnului.

De atunci, în fiecare primăvară, acesta introduce în stupii săi icoane cu Mântuitorul, cu Maica Domnului sau cu sfinţi, iar rezultatul este mereu acelaşi. Cândva i s-a dus o piesă lucrată manual, la o mănăstire de maici, reprezentând dealul Golgotei cu cele trei cruci.

Albinele au „brodat” cu ceară întreaga suprafaţă a compoziţiei, lăsând a se percepe clar crucea Mântuitorului şi cea a tâlharului din dreapta Sa, în timp ce crucea tâlharului din stânga au acoperit-o cu un strat gros de ceară.

Ultima dată i-am dus şi noi o icoană a Sfântului Întâi Mare Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, al cărui nume îl poartă şi umila noastră editură. După cum veţi constata şi din fotografia pe care o publicăm aici, albinele au înveşmântat întreaga icoană în ceară, lăsând neacoperite chipul şi trupul Sfântului.

Din nota introductivă a cărţii „Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi”, Monahul Simon, needitată în limba română.

Traducere din limba greacă: Elena Dinu

Sursa: Blogul Sfântul Munte Athos

Sursa: http://www.financiarul.ro

Scrisoarea unui apicultor către cei 588 de parlamentari români

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În urma discuţiei privind sectorul apicol, mai cu seama impozitarea familiilor de albine prin ORDONANŢA NR. 8 DIN 23 IANUARIE 2013 PENTRU MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA LEGII NR. 571/2003 PRIVIND CODUL FISCAL ŞI REGLEMENTAREA UNOR MĂSURI FINANCIAR – FISCALE, vă precizez următoarele:

-         sectorul apicol nu primeşte subvenţii de la stat aşa cum se întâmplă cu sectorul zootehnic unde se acordă sume de bani / cap de animal / anual.

-         albina este o insectă care trăieşte în sezonul activ 40-45 de zile (care este numai 3 luni anual – lunile mai, iunie, iulie), lucru care nu poate fi comparat cu animalele subvenţionate (oi, vaci, porci, etc) şi care  au o durată de viaţă mult mai lungă, iar producţia de carne, lapte, lână nu se rezumă la doar 3 luni anual.

-         activitatea productivă a albinei depinde în totalitate de condiţiile meteorologice şi variază de la regiune la regiune în România (de ex.1 dacă la culesul de salcâm – cum s-a întâmplat în ultimii 2 ani – plouă, albina nu iese din stup şi atunci nu poate aduna nectarul, deci nu va produce nici un gram de miere, ci dimpotrivă va trebui să consume hrana pe care apicultorul va trebui să i-o asigure pentru ca altfel familia moare; culesul este de durată scurtă 7-10 zile – în situaţia ploii nectarul este spălat din flori; animalele pot ieşi la păsunat chiar dacă plouă sau chiar dacă este cald; ex. 2 – daca este arşiţă – cum se întâmplă mereu vara în ultimii ani – nectarul din flori se usucă şi iăraşi albina nu poate asigura un cules profitabil) – aici ar putea fi enumerate şi alte elemente.

-         familia de albine roieşte – adica regina şi majoritatea albinelor mature pleacă din stup – rămânem practic cu stupul gol, fără a putea controla acest lucru. Uneori se recuperează roii, dar de cele mai multe ori nu (iată ca genetic albina încă păstrează trăsături de sălbăticie – nu e domestică); animalele nu pot roi şi să rămânem fără obiectul muncii.

-         se efectuează stropiri ale culturilor în mod haotic, iar albinele mor din cauza otrăvurilor din substanţele folosite (lucru care nu se întâmplă la animale). Şi să ştiţi sunt sesizate foarte multe cazuri de acest gen deoarece posesorii de terenuri nu anunţă efectuarea acestor stropiri, aşa cum îi obligă legea.

-         familiile de albine pot muri pe perioada sezonului rece (numai in judeţul Iaşi – în iarna 2011 -2012 a fost o mortalitate de circa 30% din efectivul de familii deţinut de apicultori) din multe motive – moartea reginei, hrană insuficientă, variaţii ale temperaturii coroborâte cu creăterea de noi generaţii de albină, hrană slab calitativă din cauza culesurilor slabe, etc.

-         o producţie mulţumitoare, care poate acoperi cheltuielile făcute de către apicultor şi care poate aduce un minim profit apare la 3-4 ani, pe când la animale producţia este cât de cît constantă în fiecare an.

-         albinele au un rol deosebit de important deoarece polenizează culturile, pomii fructiferi, etc (crescând producţiile cu peste 30% pentru acestea). În acest sens, apicultorii, pentru serviciile de polenizare, nu primesc nicio remuneraţie.

Ar mai fi multe argumente care pot spune că apicultura nu trebuie impozitată pentru ca automat va afecta şi agricultura (deoarece va scădea drastic numărul posesorilor şi al familiilor de albine), dar va facilita şi importul unor cantităţi uriase de miere din China (care în realitate nu este miere, ci în cea mai mare parte un sirop artificial din fructoza şi glucoza); se va reduce numărul consumatorilor întrucât prin impozitare va creşte si preţul la miere; va scădea exportul de miere românească deoarece se va produce mai puţin prin scăderea numărului, va creşte cantitatea de miere falsificată în comerţ. Sigur aş putea adauga încă multe alte motive pentru care apicultura nu trebuie impozitată!

De asemenea, vă precizez că urmează să ajungă în Parlament acest aspect pentru impozitarea apiculturii.

Vă rog să sustineţi argumenetele reale exemplificate mai sus pentru că discutăm de zeci de mii de apicultori, unii dintre ei si cu 60-70 de ani de activitate în stupărit. Ar fi trist să distrugem şi acest sector de activitate care nici pe vremea lui Neagoe Basarab şi nici până azi (chiar dacă au fost şi comuniştii la putere) nu a fost impozitat. Din contră, comuniştii subvenţionau sectorul apicol.

Să nu distrugem ce mai avem bun!

Vă mulţumesc,

Sebastian Tătaru

Printre alte profesii şi mic apicultor

Sursa: www.financiarul.ro 

Apicultorii din Franţa au strâns miere verde şi albastră

© Foto: Flickr.com/belgianchocolate/сс-by

Anul acesta, apicultorii din Franţa au strâns o miere neobişnuită de culoare verde şi albastră. După cum s-a stabilit, albinele au încetat să zboare către văile cu flori din Alsacia şi s-au îndreptat spre gropile de gunoi, unde erau aruncate deşeurile de la fabrica de bomboane, unde compania Mars produce drajeuri M&Ms. Toată mierea neobişnuită nu poate fi consumată.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Albinele pot să ne învețe adevărata democrație, care există deja în stup

De la Aristotel şi până în secolul al XVIII-lea s-a crezut că matca albinelor chiar se manifestă ca o regină. S-a crezut, de asemenea, până mai recent, că „regina albinelor“ este atotputernică şi hotărăşte totul în cadrul unei colonii. Această credinţă s-a dovedit a fi falsă. Anumite cercetări efectuate începând cu anii ’60, ca şi cele realizate de Thomas D. Seeley în anii ’70, probează că albinele urmează un proces democratic exemplar. 

Ați observat deja în timpul unei plimbări sau chiar în grădina voastră spectacolul unui roi de albine agățat de creanga unui copac? Mulți ne-am întrebat, poate, ce face roiul acolo, liniștit și inofensiv, ore întregi, uneori și câteva zile la rând. Această cvasi-indolență nu este decât o aparență. Colonia acționează de fapt în acest interval pentru a-și asigura supraviețuirea. Ea își trimite albinele cercetașe să parcurgă teritoriul de jur-împrejur pentru a-și găsi un nou cuib, astfel încât albinele să supraviețuiască, să treacă de iarnă tefere și sănătoase și să se înmulțească.

Se știe că roirea devine un eveniment inevitabil în viața coloniei de albine atunci când aceasta devine mult prea numeroasă, la sfârșitul primăverii sau la începutul verii. Atunci, cam două treimi din albine pleacă împreună cu vechea regină la o distanță de nu mai mult de 30 de metri de vechiul cuib. Dintre cele care rămân pentru a perpetua colonia-mamă apare o regină nouă. Acesta este, putem spune, modul în care albinele evită să creeze un superorganism înăbușitor și limitator. Analogic vorbind, putem să considerăm acest mod de a acționa ca fiind aplicarea practică și destul de radicală a unei sui generis legi naturale „antitrust“.

10.000 de albine

După roire, câteva sute de albine-cercetaș (mai puțin de 5%) care strâng recolta, având experiența explorării teritoriale, pleacă deci în toate direcțiile pentru a căuta cavități naturale potrivite pentru instalarea unei colonii. Albinele nu pleacă toate în același timp în explorare, pentru că trebuie să mențină integritatea stupului în timpul acestor două sau trei zile de popas (temperatură, alimentație, păzirea capitalului genetic pe care îl constituie regina). Criteriile lor de selecție includ în principal volumul, orientarea și înălțimea habitatului, mărimea deschiderii și amplasarea ei, precum și posibilitatea ca „poarta“ să fie amplasată în partea de jos. În mare, experimentele realizate de către Thomas D. Seeley (ca și de colegii și colaboratorii lui) au arătat că cel puțin doisprezece locații sunt selecționate și propuse coloniei. Aparent, regina aflată în cadrul roiului nu exercită niciun rol în această acțiune crucială, ea rămânând pe loc și constituind „inima“ genetică prin care acest superorganism de aproximativ 10.000 de albine, cântărind cam 1,5 kg, se perpetuează. Roiul zburător de un kilogram și jumătate de albine este adesea comparat cu creierul uman, deoarece precum neuronii din creierul uman de 1,5 kg, albinele, deși au fiecare o informație și o inteligență limitată, ajung să manifeste ca întreg o inteligență unitară, prin care iau decizii excepționale. Deși comparația pare la prima vedere forțată, studiile întreprinse în ultima perioadă asupra modului în care se iau deciziile în societățile de insecte și respectiv asupra bazei neuronale pentru luarea de decizii în creierele primatelor a indicat similarități uimitoare.

Dans viu şi plin de freamăt

Prima etapă de inspecție și de evaluare a unui cuib nou îi ia fiecărei albine descoperitoare mai mult de 30 de minute, cu o frecvență de 10 până la 30 de incursiuni și explorări pentru evaluarea structurii exterioare a habitatului. Albina se întoarce apoi la roi și dacă sălașul găsit este convenabil, anunță vestea realizând în apropierea roiului un dans vioi a cărui vivacitate (rapiditatea fiecărui tur de dans și numărul rotirilor) dă indicii despre calitatea locașului descoperit. Este un miracol cum ajunge să descopere acest „ciorchine“ de albine alcătuit în medie din 10.000 de indivizi (și dispunând aparent de mijloace limitate) cel mai bun loc de viață posibil pe o rază de 70 de km2?

Thomas D. Seeley

În luna iunie 1952, Thomas D. Seeley s-a născut în Pennsylvania pe vremea când Matin Lindauer (care a devenit mai târziu mentorul lui) de la Institutul zoologic din München studiase deja comportamentul albinelor pe un roi aflat în căutarea unui nou sălaș. Lindauer (care a decedat în anul 2008) a fost la rândul lui elevul lui Karl von Frisch, cel care în anul 1944 și 1945 a decriptat mesajul până atunci neînțeles al albinelor – acest dans prin care o albină indică surorilor ei poziția unei surse de miere sau de polen.
În timpul verii din anul 1969, Seeley, atunci licean, a rămas uluit în fața unui roi de albine agățat de o creangă, pe care l-a recuperat, intrigat fiind de comportamentul individual al albinelor și de pacea care părea să domnească în această frumoasă comunitate. Tom este astăzi responsabil de departamentul de Neurobiologie și Comportament al Universității Cornell, unde el aplică, pe cât posibil, principiile de conviețuire democratice ale albinelor. Cartea lui „Honeybee Democracy“ apărută în anul 2010 la editura Princenton University Press prezintă multiplele experiențe și cercetări realizate de el încă din anii ´70.

O dezbatere publică şi democratică

La începutul și în timpul „dezbaterii publice“ nu este exclusă nicio opțiune pentru cuib. Toate exploratoarele au o opinie de aceeași „greutate“ și își prezintă în mod transparent și adesea simultan descoperirile. Întreaga informație adunată este făcută publică. Spațiul de la suprafața roiului devine atunci o scenă de dans animată și controversată! În funcție de intensitatea comunicării, albina cercetașă a unei locații va recruta un număr mai mic sau mai mare de noi albine-cercetaș, care vor merge fiecare să viziteze locul și să întreprindă o evaluare independentă a acestuia. Dacă se vădește că prima albină dansatoare și mai ales cele care au urmat după ea nu au supraestimat calitatea cuibului prospectat, se va dezvolta o buclă pozitivă de feed-back informațional în favoarea acestui loc.

Dacă dimpotrivă, ea comite o eroare (calitate supra sau subevaluată), aceasta va fi îndreptată progresiv. Competiția dintre diferitele opțiuni este suficient de lungă pentru a lăsa posibilitatea propunerii unui loc mai bun, chiar și atunci când cel precedent pare să constituie obiectul unui început de consens.

Cum se ajunge la un consens total sau aproape total? Cu alte cuvinte, cum sunt evaluate și în cele din urmă îndepărtate „opiniile eretice“ care ar stânjeni colectivitatea în a lua o decizie crucială în timp util? Printre altele, albinele care „promovează“ la un moment dat locurile descoperite de ele, adăposturi care pe parcursul incursiunilor succesive efectuate de albinele-cercetaș ajung să fie din ce în ce mai puțin apreciate, se opresc primele din dansul pe care îl realizau pentru a susține alegerea acestor locuri.

Astfel, scrie Seeley, „decizia albinelor cercetașe se ia prin consens, iar ele nu împiedică în niciun fel exprimarea opiniilor contradictorii pentru a ajunge la acest consens. Mai exact, în dezbatere nu se elimină opiniile „eretice“. În plus, nu există vreo presiune care să oblige la conformitate socială […]. Prin urmare, albinelor le place să fie informate în ceea ce privește diferitele opțiuni, ducând o dezbatere deschisă, în urma căreia cel mai bun locaș prevalează în virtutea superiorității sale, așa cum este ea evaluată de-a lungul timpului de către zeci, dacă nu sute de albine-cercetaș în mod independent.“

Soluţii optimale

Uimit de inteligența colectivă a albinelor, Seeley insistă asupra comunității lor, pe care la scară umană am putea-o aprecia ca fiind o comunitate fraternă, și care pare să explice de ce ele găsesc mereu soluții optimale. Există multe domenii umane, precum domeniul nuclear, în care evenimentele catastrofale precum cel din 2011 de la Fukushima au dovedit că fraternitatea și respectul reciproc sunt în realitate indispensabile. Printre alte învățăminte pe care Seeley le trage de aici este cel al necesității de minimizare a influenței leader-ului (sau leader-ilor) asupra procesului de reflecție a grupurilor.

Chiar dacă în realitate lucrurile au fost dinainte urzite în culise, putem menționa aici în mod semnificativ că decizia formală a invaziei din Irak a fost luată de către George W. Bush fără ca el să fi primit consimțământul consilierilor săi în materie de politică și de securitate, printre care Condoleeza Rice. Putem spune că fără remediul critic al inteligenței colective, consecințele pot fi dezastruoase.

Oricâtă propagandă s-ar face, adevărul este că nici procesele electorale ale „republicilor democratice“ nu sunt transparente și cinstite. Astfel, datorită faptului că există câteva familii de bancheri potentați (Rothschild, Rockefeller etc.) care a pus treptat mâna pe aproape toate resursele planetei și acționează din umbră prin intermediul sectei satanice a francmasoneriei, a apărut prin imitație tendința de formare a unor pseudo-dinastii și printre marionetele din domeniul economic și politic (Bush, Baker, Sarkozy), acestea fiind tot atâtea practici care sunt departe de a fi conforme cu inteligența naturală a proceselor cu adevărat democratice observate la albine.

Surse multiple de informare

Printre lecțiile oferite de albine și reținute de către cercetător figurează de asemenea aceea a căutării cât mai multor soluții posibile pentru o problemă. Pentru aceasta este de dorit reunirea unui număr suficient de mare de indivizi având origini, evoluții și perspective diferite. Astfel se instaurează un mediu social în care fiecare se simte confortabil, astfel încât să fie posibilă comunicarea tuturor informațiilor. Din propria lui experiență, Seeley a constatat că persoanele tăcute la început au adesea propuneri interesante. Un alt exemplu, cel de reunire a cunoștințelor de-a lungul dezbaterilor, dificultatea constând în găsirea unui echilibru între independența și interdependența părerilor (pentru a se ajunge la o soluție optimală). Independența în gândire permite evitarea amplificării catastrofale a greșelilor. Seeley evocă aici escaladarea speculațiilor financiare, care produc așa-zisele „baloane“ sau „bule“ imobiliare, financiare etc. ce cresc în mod aberant prețurile în beneficiul celor care le inițiază, ducându-i la ruină pe toți ceilalți. Fiecare trebuie să realizeze o evaluare lucidă și conștientă înainte să ia o decizie, pentru că simpla imitare a comportamentului celorlalți (precum oile) este distructivă.

Trei zile de dans pentru alegerea celui mai bun locaş

Începând cu anii ’90, instalarea de camere video și sisteme mai sofisticate de supraveghere a albinelor a favorizat reconstituirea mai exhaustivă și mai precisă a „dezbaterilor“ care preced luarea de decizii. Iată o „dezbatere“ observată de către Seeley:„Roiul s-a instalat la ora 10 dimineața, în data de 19 iunie. Am văzut albinele cercetașe începând să comunice descoperirile lor între orele 13 și 15, iar la sfârșitul zilei au fost propuse 7 cuiburi candidate (A-G), dar niciunul nu a obținut entuziasmul incontestabil al albinelor susținătoare. În ziua următoare cercetașii au fost mai expresivi. La miezul zilei au fost luate în dezbatere 4 noi locuri (H-K) și 3 dintre ele, G (2200 m la Sud-Est), H (2600 m la est) și I (4200 m la Sud), au primit sprijinul a numeroase dansatoare. Cuibul G părea să fi luat un oarecare avans ca opțiune, pentru că 9 albine îl promovau, dar niciuna dintre opțiuni nu era cu adevărat predominantă, după cum decurgea dansul. Situația s-a schimbat în mod remarcabil între miezul zilei și ora 14. Atunci locația I a devenit prima opțiune, fiind susținută de 23 din 25 de albine dansatoare. Această situație a durat întreaga după amiază, deși au fost prezentate noi posibilități (locașurile L și M) și albinele dansatoare au promovat încă locașurile K, L și M până la sfârșitul zilei.
În ziua următoare, pe data de 21 iunie, s-a ajuns totuși la un consens clar între dansatoare pentru locașul I [între ora 7 și ora 9:10, 137 de dansatoare susțineau în mod cvasi-exclusiv locașul I], iar la ora 9:10 roiul s-a desprins și a zburat către Sud, având drept destinație, fără nicio îndoială, locașul I.“

Experiența aceasta este fără îndoială destul de reprezentativă pentru dezbaterile care au loc la nivelul roiului aflat în popasul de dinaintea alegerii noului cuib: într-o primă etapă, cercetașii prezintă și dezbat mai multe potențiale cuiburi, înainte ca, destul de repede, în a doua etapă mai multe albine-cercetaș să se focalizeze asupra unei singure opțiuni, lăsând totuși deschisă posibilitatea unor noi propuneri. Poate apărea într-adevăr oricând o răsturnare de situație. De exemplu, dacă survine o aversă de ploaie care arată că locașul nu este ermetic, aceasta răstoarnă opinia care prevala până în acel moment. Uneori, „dezbaterile“ dintre grupele de albine dansatoare implică mai multe opțiuni și sunt mai lungi ca durată. În fine, adoptarea unui consens armonios și luarea deciziei finale cer și un extraordinar echilibru între nevoia de timp pentru a găsi cea mai bună posibilitate de viață pe termen lung și cea de a acționa rapid atunci când o opțiune pare să fie cea mai bună, căci resursele și situația unui roi în perioada premergătoare alegerii unui nou sălaș impune anumite limitări pentru supraviețuirea roiului pe termen scurt.

Articol preluat din Caietul taberei spirituale yoghine de vacanță® Costinești 2011, Vol.2

Sursa

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Scleroza in placi poate fi vindecata cu tratamente apicole

O veste buna:

Se numeste leuconevraxita, scleroza multipla sau scleroza in placi si este, fara indoiala, una dintre cele mai cumplite boli ale secolului. In lumea medicala este unanim acceptat faptul ca nu exista un tratament cu adevarat eficient contra acestei afectiuni. Medicamentele conventionale pot incetini boala si pot ameliora simptomele, insa nu reusesc sa o stopeze si nu pot ajuta la recuperarea functiilor alterate de leuconevraxita. Terapiile naturale, in special gimnastica yoga, ajuta - se pare - la incetinirea bolii si, important, in multe cazuri ajuta la restabilirea unor functii perturbate. In suplimentul nostru naturist, "Asul verde", am publicat

un amplu grupaj de articole care contineau cele mai importante remedii cunoscute pana la ora aceea, de ameliorare a sclerozei in placi. La scurta vreme, aveam sa primim, insa, o stire-eveniment. Doamna doctor CRISTINA AOSAN, colaboratoarea revistei noastre, ne informa ca izbutise sa sintetizeze un tratament cu eficienta maxima, care vindeca total leuconevraxita. Eficienta era verificata pe zeci de cazuri, ce dovedeau remisia bolii. Intrucat numarul cititorilor nostri care solicita, cu disperare, remedii contra sclerozei in placi este urias, am considerat necesar sa-i solicitam autoarei tratamentului explicatii.

Dr. CRISTINA AOSAN,

membra a Societatii Romane de Apiterapie

"Baza tratamentelor o constituie doua produse apicole: laptisorul de matca si veninul de albine"

- Chiar se poate vindeca scleroza in placi, d-na doctor?

- Rezultatele practice obtinute pana acum prin terapia naturista, cat si ultimele cercetari stiintifice facute cu produse naturiste, ne dau speranta ca intr-adevar se poate. Timpul si munca vor arata in continuare adevarul. Referindu-ma la experienta mea directa, pot spune ca toti cei care au urmat consecvent tratamentele prescrise au obtinut rezultate mai mult decat incurajatoare. In prezent, elaborez un studiu statistic, perfect documentat stiintific, care sa puna in evidenta ceea ce eu am observat in practica, si anume ca scleroza multipla se poate ameliora pana la disparitia totala a simptomelor.

- Cati pacienti ati tratat cu succes pana acum?

-Deocamdata, am aproximativ 40 de pacienti care au urmat consecvent terapia, adica s-au mobilizat si au putut respecta rigorile tratamentului prescris. Toti cei 40, oameni cu varste cuprinse intre 20 si 68 de ani, se simt mult mai bine dupa acest tratament, dar deocamdata, doar la 9 dintre ei am o documentatie solida, pentru a putea sustine ca scleroza multipla s-a ameliorat simtitor, lucru documentat atat simptomatic, cat si prin investigatii.

 

Medicina actuala vrea dovezi clare, palpabile. Desi cei cateva zeci de pacienti pe care i-am tratat se simt mai bine, adica treptat si-au imbunatatit coordonarea miscarilor, au inceput sa le dispara paraliziile, tulburarile de echilibru, nu am pentru toti analize imagistice care sa ateste faptul ca sistemul lor nervos se insanatoseste. La cei noua pacienti pe care i-am amintit, am deja imagini RMN care atesta faptul ca celulele nervoase se refac. Petele care aratau distrugerea tecii de mielina pe suprafete extinse in creier pur si simplu se retrag de la o analiza la alta.

- Ce-i diferentiaza pe cei noua pacienti vindecati?

- Acesti noua pacienti de care vorbesc sunt mai vechi si au avut timp sa faca mai multe RMN-uri. Probabil ca si la ceilalti analizele sunt bune, insa nu le recomand sa faca RMN prea des, pentru ca aceasta analiza, care supune organismul la campuri electromagnetice intense, poate fi daunatoare sistemului nervos, daca este repetata la intervale mici de timp. Asadar, rezultatele sunt mai mult decat incurajatoare, dar e nevoie de timp pentru a prezenta un studiu solid elaborat.

- In ce consta tratamentele aplicate de dumneavoastra?

- De la bun inceput vreau sa va spun ca nimic din ceea ce am facut pana acum pentru pacientii cu scleroza multipla nu vreau sa ramana secret. Aplic remedii naturiste a caror folosire nu am descoperit-o eu, ci altii, de la care am invatat si eu, si de aceea mi se pare important sa transmit informatia mai departe. Singurul meu merit - daca se poate vorbi despre asa ceva - este ca am pus cap la cap niste informatii si am avut curajul si consecventa sa le aplic intr-o afectiune. Apoi, am cautat mereu sa imbunatatesc demersul terapeutic prin observarea atenta a pacientilor si prin achizitia de informatii noi din lumea medicinii naturiste. Iar aceasta munca a mea vreau sa o pun in slujba celor care sunt acum in suferinta. Intre altele, am fost de acord sa dau acest interviu si pentru a da cat mai multe informatii si a-i "provoca" astfel pe ceilalti medici sa verifice la randul lor in practica ceea ce eu afirm. Si ca sa va raspund la intrebare: baza tratamentelor aplicate pana acum o constituie doua produse apicole: veninul de albine (care se administreaza sub forma de intepaturi) si laptisorul de matca (care se administreaza oral). La acestea, se mai adauga polenul de albine, care si el joaca un rol important in tratarea acestei afectiuni. Veninul de albine se aplica in straturile superficiale ale pielii, sub forma de injectii intradermice sau de intepaturi directe, care se fac pe puncte de acupunctura, pe anumite zone consacrate pentru terapia sclerozei multiple sau chiar in vecinatatea unor zone din sistemul nervos, afectate de boala. Tratamentul cu venin de albine ajuta la restabilirea unor functii ale sistemului nervos cum ar fi cele motorii, senzitive, de coordonare. De asemenea, se pare ca tratamentul cu venin de albine este cel ce stopeaza evolutia bolii. Laptisorul de matca are un alt rol foarte important in cadrul tratamentului, si anume, acela de a ajuta celulele din sistemul nervos distruse de boala sa se regenereze.

- Exista si alte tari din lume unde se experimenteaza acest tratament?

- Recent, la un simpozion medical din Tokio, la care am avut sansa si onoarea de a fi invitata, s-au prezentat cercetarile facute de echipa doctorului Shoei Furukawa, de la Laboratorul de Biologie Moleculara al Universitatii Farmaceutice din Gifu (Japonia), care a aratat ca sub actiunea laptisorului de matca organismul produce in tesutul nervos toate tipurile de celule nervoase, prin diferentierea acestora din celule stem. Aceste studii foarte documentate, facute pe culturi de celule si, in etapa superioara, pe soareci de laborator, ne confirma ca ceea ce am vazut pe RMN-ul pacientilor tratati de mine este adevarat: pur si simplu portiunile de creier afectate de boala se refac.

"Bolnavii care incep din timp tratamentul au sanse sa se restabileasca complet"

- Sa intelegem ca pacientii cu scleroza in placi nu doar ca pot spera la stoparea bolii, ci si la restabilirea lor completa?

- Este prematur sa spun ca pentru toti pacientii cu scleroza multipla este posibil acest lucru. Insa sunt convinsa ca cei care incep din timp, inca de la primele simptome ale bolii, acest tratament, au sanse foarte mari sa se restabileasca complet. De fapt, cei la care boala s-a declansat de putin timp raspund foarte repede la tratament, spre deosebire de cei la care boala este avansata si la care este necesar un timp mai lung pentru a aparea rezultate pozitive. Insa majoritatea, indiferent de stadiu, raspund bine la tratament, in cele din urma.

- Analizele pe care mi le-ati aratat inaintea acestui interviu sunt foarte convingatoare. Totusi, e greu de crezut ca doar cu trei produse ale stupului puteti vindeca o boala pe care medicina moderna, cu tot arsenalul sau, nu a putut sa o invinga.

- Am afirmat ca veninul de albine, laptisorul de matca si polenul sunt produsele de baza cu care lucrez, insa tratamentul este mai complex. Scleroza multipla este o boala degenerativa si de aceea lupta cu ea este mai dificila si trebuie dusa pe mai multe planuri. Pacientii mei trebuie sa tina o dieta destul de stricta: fara zahar, fara margarina, fara produse cu aditivi sintetici, fara carne (in cazuri exceptionale este permisa carnea de pui si de peste). In schimb, incurajez consumul fructelor si al legumelor crude, al leguminoaselor, al semintelor neprelucrate termic, al mierii de albine. Alimentatia joaca un rol esential in combaterea, dar si in prevenirea acestei boli.

Baza tratamentului pentru scleroza in placi: veninul de albine ...

 

- Scleroza multipla poate fi prevenita? Aceasta boala nu se datoreaza unor cauze genetice?

- Nu se poate nega rolul predispozitiei genetice in aparitia acestei boli, insa exista date statistice clare care arata ca la persoanele care consuma multe alimente cu aditivi sintetici, ori modificate genetic, multa hrana suprarafinata, probabilitatea de a aparea scleroza in placi este mult mai mare. Si anumite vaccinuri pot declansa aceasta boala. Este celebru in lumea medicala imensul scandal declansat in Franta de un vaccin antihepatitic, ce a produs tulburari grave de sanatate la peste 30.000 de persoane, care au dat in judecata firma producatoare. Ei bine, din aceste 30.000 de persoane, nu mai putin de jumatate, adica 15.000, sufera de scleroza in placi. Asadar, mare atentie la vaccinuri, pentru ca excesul de zel in a deveni imuni fata de prea multe infectii poate deregla grav sistemul imunitar, care va incepe sa atace propriul organism.

- Tratamentul dvs. e dificil? Se stie ca remediile naturiste au eficienta in timp...

- Referitor la tratament este bine de stiut ca el are doua faze: prima dureaza cateva saptamani, si are rolul de a dezintoxica organismul si de a-l pregati pentru partea principala a terapiei. Abia dupa aceasta faza pregatitoare se poate trece la tratamentul forte, cu venin de albine administrat intradermic, cu laptisor de matca, alaturi de celelalte produse ale albinelor si de plante medicinale administrate in functie de complexitatea situatiei fiecarui pacient. O alta componenta extrem de importanta a tratamentului este cea psihologica si spirituala. Pentru a reusi sa invinga boala, pacientul trebuie sa-si invinga mai intai temerile, pesimismul, indoielile si sa reuseasca sa gandeasca pozitiv, sa-si gaseasca tonusul interior si credinta in vindecare. Psihicul este cheia de bolta in vindecarea sclerozei multiple, dupa cum este cel mai adesea si factorul determinant in debutul acestei boli, care apare in conditiile tensiunii psihice, ale stresului puternic si prelungit.

- Ce sanse exista ca aceasta forma de tratament sa fie adoptata si de alti medici?

- Cred ca mari, deoarece nu sunt singura in demersul meu. Cel care ma sprijina foarte mult este doctorul Stefan Stangaciu, dupa parerea mea cel mai redutabil practicant al terapiilor cu produse apicole. Apoi, sunt si colegii mei din proaspat infiintata Societate Romana de Apiterapie. Este drept ca pana acum, cele mai mari ecouri le-a avut munca mea in strainatate, dar sunt optimista si cred cu tarie ca in curand se va acorda o mult mai mare atentie si la noi in tara acestor tratamente.

- Practicati medicina de mai bine de zece ani, intr-un sat izolat din Banat: Semlacu Mare. Imi vine greu sa cred ca practicarea actului medical intr-un loc uitat de lume (pana si drumul ce duce la dvs. este neasfaltat) poate avea rasunet international...

- Nu intentionez sa va flatez, dar rampa mea de lansare a fost acel articol despre activitatea mea, pe care l-ati publicat in revista "Formula AS" cu ani in urma, si pentru care va multumesc. Pornind de la el am fost contactata de multi oameni si, treptat, am reusit sa fiu cunoscuta si in strainatate. Tratamentele de care vorbim acum le-am prezentat deja la congrese si conferinte internationale, cum ar fi cele de la Passau (Germania), Madrid (Spania), Atena (Grecia), de la Melbourne (Australia), de la Tokio (Japonia). Nume mari ale medicinii sunt foarte interesate de ceea ce facem eu si colegii mei, medici apiterapeuti in prezent, si si-au exprimat dorinta de a veni in Romania, spre a ne impartasi experientele. De altfel, la Simpozionul de Apiterapie ce va fi organizat in decembrie 2007, de catre Societatea Romana de Apiterapie, in colaborare cu USAMV Cluj si care se va desfasura la Cluj, si-au anuntat participarea multe personalitati ale lumii medicale interesate de apiterapie.

- O ultima intrebare: cunoscand impactul enorm al revistei noastre in lumea omenilor bolnavi, veti avea timp sa va ocupati de sutele de pacienti care va vor "asalta" dupa acest articol?

- Este o intrebare dificila, pe care ma bucur totusi ca mi-ati pus-o. Intr-adevar, sunt un singur om si nu este usor sa raspund zecilor si sutelor de solicitari simultane ale bolnavilor care vin in valuri dupa un asemenea articol. Din moment ce am dat acest interviu, inseamna ca ma voi stradui sa fac tot ceea ce este omeneste posibil, pentru a-i ajuta pe cei care apeleaza la mine. Ii rog insa pe viitorii mei pacienti sa aiba rabdare si... perseverenta, pentru ca nu doar eu, ci chiar si reteaua de telefonie nu face fata numeroaselor apeluri date in acelasi timp. De altfel, sunt constienta de imposibilitatea de face totul singura, si de aceea nu tin nimic secret din aceste tratamente, pentru ca si alti medici sa poata prelua si continua aceasta munca. De aceea, mai importanta decat munca mea personala cu pacientii este posibilitatea de a transmite informatiile despre aceste terapii, catre cat mai multi medici, lucru pe care dorim sa-l realizam prin cursurile de apiterapie pe care le vom organiza prin intermediul Societatii Romane de Apiterapie. Ii invitam pe toti cei care sunt interesati de apiterapie si de ultimele noutati in domeniu, sa participe la simpozionul nostru de la Cluj, intre 7-9 decembrie. Pentru informatii va puteti adresa pe e-mail-ul meu, care va fi dat la sfarsitul articolului. De asemenea, toti aceia care doresc sa ne ajute in munca pe care o desfasuram, sustinand si financiar activitatea noastra, o pot face prin donatii catre Societatea Romana de Apiterapie.

Doua cazuri concludente

B. T. - 23 ani (barbat)

Boala a aparut pe fondul unei perioade de stres intens si indelungat (un an si jumatate). Pacientul era fumator (10 tigari pe zi), mare consumator de bauturi de tip cola, menite sa-l tina treaz. Scleroza multipla a debutat cu parestezii ale degetelor mainii stangi, extinse rapid la intreaga mana, apoi la intregul brat si ulterior la intregul hemicorp stang. Dupa o luna, au aparut parestezii si la mana dreapta, concomitent cu scaderea fortei si aparitia senzatiei de frig la mana stanga. Efectueaza un examen RMN la o luna de la debut (22.12.2003), care arata leziuni de demielinizare la nivelul creierului si la nivelul maduvei vertebrale cervicale.

Starea la prima consultatie (12.01.2004)

... laptisorul de matca si ...

 

Pe langa cele descrise anterior, nu mai simtea deja nimic la nivelul mainii stangi, care uneori tresarea involuntar. Avea senzatii de curenti electrici, care circulau in corp de mai multe ori pe zi. Nu poate lucra la computer, nu poate conduce masina, nu poate juca fotbal, nu poate face, in general, sport, nu se poate incheia la nasturi, sireturi. Incepe tratamentul cu produse apicole si plante medicinale.

Tratamentul efectuat

In prima luna de tratament ia plante medicinale: lavanda, captalan (Petasites hybridus), urzica, sanziene galbene - sub forma de ceaiuri. Mai ia tinctura de echinacea, tinctura de paducel. Tratamentul apiterapeutic consta in administrarea interna de propolis, laptisor de matca, polen, miere. Tratamentul extern cu venin de albine se face prin masaj in lungul coloanei vertebrale si paravertebral bilateral, cu Apireven (unguent cu venin de albine, produs de Institutul Apicol n.r.), de trei ori pe saptamana.

Dupa prima luna de tratament, pacientul trece la terapie cu venin de albine injectabil, cate trei sedinte pe saptamana. Se continua tratamentul cu produse apicole, precum si cel cu plante. Se introduc suplimentar: trei-frati-patati, macesul, busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium).

Efecte

Dupa o luna de tratament creste usor forta in mana stanga, paresteziile sunt diminuate, la fel ca si durerile. Nu mai simte rece.

Dupa doua luni de tratament (s-a inceput terapia cu venin injectat) pacientul nu mai are dureri, paresteziile

apar numai in stari de oboseala, poate conduce masina.

Dupa cinci luni de tratament forta musculara este aproape normala la maini, paresteziile sunt diminuate, sensibilitatea tactila este in curs de recuperare, senzatiile de curenti electrici in corp apar rar.

Dupa opt luni de tratament, la mana stanga devin posibile miscarile fine (poate scrie la tastatura, poate incheia un nasture). Nu mai exista senzatii de curenti electrici in corp.

Dupa unsprezece luni de tratament, singurele simptome prezente sunt localizate la mana stanga: parestezii inconstante si cu intensitate mica, rar durere de intensitate mica. Face de doua luni antrenamente de arte martiale. La un RMN de control, doua leziuni au disparut, iar celelalte descrise la examinarea anterioara sunt estompate si net diminuate.

Dupa doi ani si jumatate de tratament: nu mai prezinta nici un simptom, traieste normal, are un psihic excelent. Urmatoarele doua RMN-uri de control au aratat regresia progresiva a leziunilor de demielinizare.

P.T. - 26 ani (femeie)

Boala a debutat in ianuarie 2003 (la 23 de ani), cu tulburari de vedere, remise in 2 saptamani sub tratament cu vitamine B. Anterior acestor simptome, pacienta avea un consum exagerat de cafea (0,5 l/zi), fuma de 9 ani cate 20 tigari pe zi. In mai 2003, pe fond de stres si oboseala, apare un puseu de hipertensiune arteriala, iar peste cateva zile, pareza hemicorp stanga, fara fata, care se remite intr-o saptamana. Apoi reapare pareza, mai grava decat prima, cu mers dificil, vorbire greoaie, imposibilitatea de a scrie, vedere neclara, dureri de cap in zona fruntii. S-a facut RMN si s-a stabilit diagnosticul de scleroza multipla. A urmat tratament cu corticoizi doua luni, apoi tratament naturist cu acupunctura, masaj, ceaiuri, tincturi, regim alimentar.

Starea la prima consultatie (27.05.2004)

Pacienta se deplaseza cu greutate, are parestezii si senzatie de disconfort la atingerea mainii si piciorului drept si a fetei. Are vederea neclara, desi poate citi. De cativa ani, are lapsusuri de memorie. Cantareste 84 de kilograme. Analiza RMN arata multiple imagini rotund-ovalare cu aspect de demielinizare in ambele emisfere cerebrale si in trunchiul cerebral. Cea mai mare leziune are dimensiunile: 23,5 / 20,5/ 34,3 mm.

Tratamentul efectuat

... polenul

 

In prima luna de tratament ia plante medicinale: galbenele, captalan, urzica, coada-soricelului - sub forma de ceaiuri. Mai ia tinctura de echinacea, ulei volatil de lavanda si pulbere de Fucus vesiculosus. Tratamentul apiterapeutic consta in administrarea interna de propolis, laptisor de matca, polen, miere. Tratamentul extern cu venin de albine se face prin masaj in lungul coloanei vertebrale si paravertebral bilateral cu Apireven, de trei ori pe saptamana.

Dupa prima luna de tratament, pacienta trece la terapie cu venin de albine injectabil, cu "Venex 20", iar dupa 5 luni, din motive financiare, continua cu venin autohton, cate trei sedinte pe saptamana. Doza: cate 0,05 ml de venin pe fiecare punct, crescand progresiv numarul de intepaturi pana la 16 intr-o sedinta; dupa 10 luni de tratament s-a redus doza la 0,025 ml/ 1 punct. Se continua tratamentul cu produse apicole inceput, precum si cel cu plante. Ca plante se introduc suplimentar: sulfina (Melilotus off), ventrilica (Veronica off.), busuiocul-cerbilor.

Efecte

Dupa o luna de tratament se simte mai bine, deficitul motor este in imbunatatire, paresteziile au inceput sa se retraga, la fel si senzatia de disconfort la atingerea fetei, vederea imbunatatita, greutate 81 Kg.

Dupa doua luni de tratament (s-a inceput terapia cu venin injectat) mersul este normal, paresteziile mult diminuate, greutatea: 79 Kg.

Dupa cinci luni de tratament paresteziile se localizeaza numai la degetele IV si V ale mainii drepte, palma, antebrat, pana deasupra cotului. Intensitatea paresteziilor este mult diminuata; senzatia de disconfort la atingerea obrazului drept si a mainii drepte este mult diminuata. A reluat serviciul de 2 luni (este economista).

Dupa opt luni de tratament, paresteziile sunt numai la degetul V, palma si antebrat, pana sub cot cu intensitate scazuta. Senzatia de disconfort la atingerea fetei si mainii este in continua scadere. Lapsusurile sunt usor diminuate.

Dupa unsprezece luni de tratament, se simte foarte bine, de 1 luna face exercitii fizice zilnic, cate 1 ora pe zi. Greutatea: 74 Kg. La un RMN de control se vad multiple leziuni de demielinizare, toate avand aspect regresiv, cu dimensiuni mult diminuate fata de examinarea anterioara. Leziunea cea mare descrisa anterior, paraventricular stanga, are acum doar 8-9 mm.

Dupa aproape doi ani de tratament, se simte foarte bine, face zilnic gimnastica, merge mult pe jos, paresteziile sunt in continua diminuare, atat ca intensitate cat si ca suprafata. Senzatia de disconfort foarte slaba, doar la nivelul urechii drepte, pe o mica zona. Lapsusuri mult rarite. Greutatea: 69-70 Kg. Se simte foarte bine si lucreaza de 5 luni cu norma intreaga.

Ce este scleroza multipla?

Celula nervoasa bolnava

 

Este o boala care atinge invelisul protector al fibrelor nervoase, asa incat ele nu mai transmit corect impulsurile motorii si senzitive. Bolnavii de scleroza multipla (multi dintre ei cu varste sub 30 de ani) se confrunta mai intai cu senzatii puternice de ameteala, cu lipsa de forta musculara si de coordonare, uneori cu tulburari de vedere. Apoi, boala evolueaza si apar dificultatile in mers si in vorbire, paralizia pe suprafete tot mai extinse, pacientul nu mai poate munci, nu mai poate relationa normal si apar in consecinta probleme emotionale, care la randul lor accelereaza evolutia bolii. Fazele finale ale acestei afectiuni sunt teribile: pacientul nu se mai poate deplasa, nu mai vede, creierul este tot mai mult afectat, uneori impreuna cu maduva spinarii, la unii dintre pacienti putand aparea in stadii avansate tulburari de memorie si de rationament, dementa, moarte prin paralizia centrilor vitali.

Sursa: cristiankinetoterapy.blogspot.ro