Albinele pot să ne învețe adevărata democrație, care există deja în stup

De la Aristotel şi până în secolul al XVIII-lea s-a crezut că matca albinelor chiar se manifestă ca o regină. S-a crezut, de asemenea, până mai recent, că „regina albinelor“ este atotputernică şi hotărăşte totul în cadrul unei colonii. Această credinţă s-a dovedit a fi falsă. Anumite cercetări efectuate începând cu anii ’60, ca şi cele realizate de Thomas D. Seeley în anii ’70, probează că albinele urmează un proces democratic exemplar. 

Ați observat deja în timpul unei plimbări sau chiar în grădina voastră spectacolul unui roi de albine agățat de creanga unui copac? Mulți ne-am întrebat, poate, ce face roiul acolo, liniștit și inofensiv, ore întregi, uneori și câteva zile la rând. Această cvasi-indolență nu este decât o aparență. Colonia acționează de fapt în acest interval pentru a-și asigura supraviețuirea. Ea își trimite albinele cercetașe să parcurgă teritoriul de jur-împrejur pentru a-și găsi un nou cuib, astfel încât albinele să supraviețuiască, să treacă de iarnă tefere și sănătoase și să se înmulțească.

Se știe că roirea devine un eveniment inevitabil în viața coloniei de albine atunci când aceasta devine mult prea numeroasă, la sfârșitul primăverii sau la începutul verii. Atunci, cam două treimi din albine pleacă împreună cu vechea regină la o distanță de nu mai mult de 30 de metri de vechiul cuib. Dintre cele care rămân pentru a perpetua colonia-mamă apare o regină nouă. Acesta este, putem spune, modul în care albinele evită să creeze un superorganism înăbușitor și limitator. Analogic vorbind, putem să considerăm acest mod de a acționa ca fiind aplicarea practică și destul de radicală a unei sui generis legi naturale „antitrust“.

10.000 de albine

După roire, câteva sute de albine-cercetaș (mai puțin de 5%) care strâng recolta, având experiența explorării teritoriale, pleacă deci în toate direcțiile pentru a căuta cavități naturale potrivite pentru instalarea unei colonii. Albinele nu pleacă toate în același timp în explorare, pentru că trebuie să mențină integritatea stupului în timpul acestor două sau trei zile de popas (temperatură, alimentație, păzirea capitalului genetic pe care îl constituie regina). Criteriile lor de selecție includ în principal volumul, orientarea și înălțimea habitatului, mărimea deschiderii și amplasarea ei, precum și posibilitatea ca „poarta“ să fie amplasată în partea de jos. În mare, experimentele realizate de către Thomas D. Seeley (ca și de colegii și colaboratorii lui) au arătat că cel puțin doisprezece locații sunt selecționate și propuse coloniei. Aparent, regina aflată în cadrul roiului nu exercită niciun rol în această acțiune crucială, ea rămânând pe loc și constituind „inima“ genetică prin care acest superorganism de aproximativ 10.000 de albine, cântărind cam 1,5 kg, se perpetuează. Roiul zburător de un kilogram și jumătate de albine este adesea comparat cu creierul uman, deoarece precum neuronii din creierul uman de 1,5 kg, albinele, deși au fiecare o informație și o inteligență limitată, ajung să manifeste ca întreg o inteligență unitară, prin care iau decizii excepționale. Deși comparația pare la prima vedere forțată, studiile întreprinse în ultima perioadă asupra modului în care se iau deciziile în societățile de insecte și respectiv asupra bazei neuronale pentru luarea de decizii în creierele primatelor a indicat similarități uimitoare.

Dans viu şi plin de freamăt

Prima etapă de inspecție și de evaluare a unui cuib nou îi ia fiecărei albine descoperitoare mai mult de 30 de minute, cu o frecvență de 10 până la 30 de incursiuni și explorări pentru evaluarea structurii exterioare a habitatului. Albina se întoarce apoi la roi și dacă sălașul găsit este convenabil, anunță vestea realizând în apropierea roiului un dans vioi a cărui vivacitate (rapiditatea fiecărui tur de dans și numărul rotirilor) dă indicii despre calitatea locașului descoperit. Este un miracol cum ajunge să descopere acest „ciorchine“ de albine alcătuit în medie din 10.000 de indivizi (și dispunând aparent de mijloace limitate) cel mai bun loc de viață posibil pe o rază de 70 de km2?

Thomas D. Seeley

În luna iunie 1952, Thomas D. Seeley s-a născut în Pennsylvania pe vremea când Matin Lindauer (care a devenit mai târziu mentorul lui) de la Institutul zoologic din München studiase deja comportamentul albinelor pe un roi aflat în căutarea unui nou sălaș. Lindauer (care a decedat în anul 2008) a fost la rândul lui elevul lui Karl von Frisch, cel care în anul 1944 și 1945 a decriptat mesajul până atunci neînțeles al albinelor – acest dans prin care o albină indică surorilor ei poziția unei surse de miere sau de polen.
În timpul verii din anul 1969, Seeley, atunci licean, a rămas uluit în fața unui roi de albine agățat de o creangă, pe care l-a recuperat, intrigat fiind de comportamentul individual al albinelor și de pacea care părea să domnească în această frumoasă comunitate. Tom este astăzi responsabil de departamentul de Neurobiologie și Comportament al Universității Cornell, unde el aplică, pe cât posibil, principiile de conviețuire democratice ale albinelor. Cartea lui „Honeybee Democracy“ apărută în anul 2010 la editura Princenton University Press prezintă multiplele experiențe și cercetări realizate de el încă din anii ´70.

O dezbatere publică şi democratică

La începutul și în timpul „dezbaterii publice“ nu este exclusă nicio opțiune pentru cuib. Toate exploratoarele au o opinie de aceeași „greutate“ și își prezintă în mod transparent și adesea simultan descoperirile. Întreaga informație adunată este făcută publică. Spațiul de la suprafața roiului devine atunci o scenă de dans animată și controversată! În funcție de intensitatea comunicării, albina cercetașă a unei locații va recruta un număr mai mic sau mai mare de noi albine-cercetaș, care vor merge fiecare să viziteze locul și să întreprindă o evaluare independentă a acestuia. Dacă se vădește că prima albină dansatoare și mai ales cele care au urmat după ea nu au supraestimat calitatea cuibului prospectat, se va dezvolta o buclă pozitivă de feed-back informațional în favoarea acestui loc.

Dacă dimpotrivă, ea comite o eroare (calitate supra sau subevaluată), aceasta va fi îndreptată progresiv. Competiția dintre diferitele opțiuni este suficient de lungă pentru a lăsa posibilitatea propunerii unui loc mai bun, chiar și atunci când cel precedent pare să constituie obiectul unui început de consens.

Cum se ajunge la un consens total sau aproape total? Cu alte cuvinte, cum sunt evaluate și în cele din urmă îndepărtate „opiniile eretice“ care ar stânjeni colectivitatea în a lua o decizie crucială în timp util? Printre altele, albinele care „promovează“ la un moment dat locurile descoperite de ele, adăposturi care pe parcursul incursiunilor succesive efectuate de albinele-cercetaș ajung să fie din ce în ce mai puțin apreciate, se opresc primele din dansul pe care îl realizau pentru a susține alegerea acestor locuri.

Astfel, scrie Seeley, „decizia albinelor cercetașe se ia prin consens, iar ele nu împiedică în niciun fel exprimarea opiniilor contradictorii pentru a ajunge la acest consens. Mai exact, în dezbatere nu se elimină opiniile „eretice“. În plus, nu există vreo presiune care să oblige la conformitate socială […]. Prin urmare, albinelor le place să fie informate în ceea ce privește diferitele opțiuni, ducând o dezbatere deschisă, în urma căreia cel mai bun locaș prevalează în virtutea superiorității sale, așa cum este ea evaluată de-a lungul timpului de către zeci, dacă nu sute de albine-cercetaș în mod independent.“

Soluţii optimale

Uimit de inteligența colectivă a albinelor, Seeley insistă asupra comunității lor, pe care la scară umană am putea-o aprecia ca fiind o comunitate fraternă, și care pare să explice de ce ele găsesc mereu soluții optimale. Există multe domenii umane, precum domeniul nuclear, în care evenimentele catastrofale precum cel din 2011 de la Fukushima au dovedit că fraternitatea și respectul reciproc sunt în realitate indispensabile. Printre alte învățăminte pe care Seeley le trage de aici este cel al necesității de minimizare a influenței leader-ului (sau leader-ilor) asupra procesului de reflecție a grupurilor.

Chiar dacă în realitate lucrurile au fost dinainte urzite în culise, putem menționa aici în mod semnificativ că decizia formală a invaziei din Irak a fost luată de către George W. Bush fără ca el să fi primit consimțământul consilierilor săi în materie de politică și de securitate, printre care Condoleeza Rice. Putem spune că fără remediul critic al inteligenței colective, consecințele pot fi dezastruoase.

Oricâtă propagandă s-ar face, adevărul este că nici procesele electorale ale „republicilor democratice“ nu sunt transparente și cinstite. Astfel, datorită faptului că există câteva familii de bancheri potentați (Rothschild, Rockefeller etc.) care a pus treptat mâna pe aproape toate resursele planetei și acționează din umbră prin intermediul sectei satanice a francmasoneriei, a apărut prin imitație tendința de formare a unor pseudo-dinastii și printre marionetele din domeniul economic și politic (Bush, Baker, Sarkozy), acestea fiind tot atâtea practici care sunt departe de a fi conforme cu inteligența naturală a proceselor cu adevărat democratice observate la albine.

Surse multiple de informare

Printre lecțiile oferite de albine și reținute de către cercetător figurează de asemenea aceea a căutării cât mai multor soluții posibile pentru o problemă. Pentru aceasta este de dorit reunirea unui număr suficient de mare de indivizi având origini, evoluții și perspective diferite. Astfel se instaurează un mediu social în care fiecare se simte confortabil, astfel încât să fie posibilă comunicarea tuturor informațiilor. Din propria lui experiență, Seeley a constatat că persoanele tăcute la început au adesea propuneri interesante. Un alt exemplu, cel de reunire a cunoștințelor de-a lungul dezbaterilor, dificultatea constând în găsirea unui echilibru între independența și interdependența părerilor (pentru a se ajunge la o soluție optimală). Independența în gândire permite evitarea amplificării catastrofale a greșelilor. Seeley evocă aici escaladarea speculațiilor financiare, care produc așa-zisele „baloane“ sau „bule“ imobiliare, financiare etc. ce cresc în mod aberant prețurile în beneficiul celor care le inițiază, ducându-i la ruină pe toți ceilalți. Fiecare trebuie să realizeze o evaluare lucidă și conștientă înainte să ia o decizie, pentru că simpla imitare a comportamentului celorlalți (precum oile) este distructivă.

Trei zile de dans pentru alegerea celui mai bun locaş

Începând cu anii ’90, instalarea de camere video și sisteme mai sofisticate de supraveghere a albinelor a favorizat reconstituirea mai exhaustivă și mai precisă a „dezbaterilor“ care preced luarea de decizii. Iată o „dezbatere“ observată de către Seeley:„Roiul s-a instalat la ora 10 dimineața, în data de 19 iunie. Am văzut albinele cercetașe începând să comunice descoperirile lor între orele 13 și 15, iar la sfârșitul zilei au fost propuse 7 cuiburi candidate (A-G), dar niciunul nu a obținut entuziasmul incontestabil al albinelor susținătoare. În ziua următoare cercetașii au fost mai expresivi. La miezul zilei au fost luate în dezbatere 4 noi locuri (H-K) și 3 dintre ele, G (2200 m la Sud-Est), H (2600 m la est) și I (4200 m la Sud), au primit sprijinul a numeroase dansatoare. Cuibul G părea să fi luat un oarecare avans ca opțiune, pentru că 9 albine îl promovau, dar niciuna dintre opțiuni nu era cu adevărat predominantă, după cum decurgea dansul. Situația s-a schimbat în mod remarcabil între miezul zilei și ora 14. Atunci locația I a devenit prima opțiune, fiind susținută de 23 din 25 de albine dansatoare. Această situație a durat întreaga după amiază, deși au fost prezentate noi posibilități (locașurile L și M) și albinele dansatoare au promovat încă locașurile K, L și M până la sfârșitul zilei.
În ziua următoare, pe data de 21 iunie, s-a ajuns totuși la un consens clar între dansatoare pentru locașul I [între ora 7 și ora 9:10, 137 de dansatoare susțineau în mod cvasi-exclusiv locașul I], iar la ora 9:10 roiul s-a desprins și a zburat către Sud, având drept destinație, fără nicio îndoială, locașul I.“

Experiența aceasta este fără îndoială destul de reprezentativă pentru dezbaterile care au loc la nivelul roiului aflat în popasul de dinaintea alegerii noului cuib: într-o primă etapă, cercetașii prezintă și dezbat mai multe potențiale cuiburi, înainte ca, destul de repede, în a doua etapă mai multe albine-cercetaș să se focalizeze asupra unei singure opțiuni, lăsând totuși deschisă posibilitatea unor noi propuneri. Poate apărea într-adevăr oricând o răsturnare de situație. De exemplu, dacă survine o aversă de ploaie care arată că locașul nu este ermetic, aceasta răstoarnă opinia care prevala până în acel moment. Uneori, „dezbaterile“ dintre grupele de albine dansatoare implică mai multe opțiuni și sunt mai lungi ca durată. În fine, adoptarea unui consens armonios și luarea deciziei finale cer și un extraordinar echilibru între nevoia de timp pentru a găsi cea mai bună posibilitate de viață pe termen lung și cea de a acționa rapid atunci când o opțiune pare să fie cea mai bună, căci resursele și situația unui roi în perioada premergătoare alegerii unui nou sălaș impune anumite limitări pentru supraviețuirea roiului pe termen scurt.

Articol preluat din Caietul taberei spirituale yoghine de vacanță® Costinești 2011, Vol.2

Sursa

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Şapte (7) lecţii pe care le putem învăţa de la copii

„Atunci când încetăm să mai fim copii suntem deja morţi” 

Constantin Brâncuşi

Creştem, credem că ne maturizăm şi ne grăbim să devenim serioşi, foarte ocupaţi, să ne cumpărăm ceas şi servietă diplomat. Pe lângă starea de minunare, inocenţă şi curiozitate, spiritul ludic şi inventiv, fericirea fără motiv, puritatea spiritului şi a minţii, umilinţa, recunoştinţa şi mulţumirea, un copil ne învaţă în primul rând, să iubim total şi să ne dăruim complet. 

Toate acestea sunt rezultatul unei credinţe de nezdruncinat în Creator, iar de aici şi libertatea, abandonul şi bucuria de a descoperi minunatele surprize ale vieţii. Desigur, nu putem fi asemeni unor copii de trei sau şapte ani la 20, 30 sau 50 de ani, dar discernământul şi bunul simţ ne pot ajuta să integrăm armonios aceste calităţi în viaţa de adult. Şi este uimitor că atunci când eram mici aşteptam cu nerăbdare momentul când vom creşte, iar ajunşi „mari”, ne este dor de copilărie, pentru că uităm să fim fericiţi, să ne bucurăm de viaţă, să fim spontani şi încrezători. 

Amintindu-ne momentele minunate ale copilăriei noastre şi evocând calităţile extraordinare ale stării arhetipale de copil, putem să facem faţă multor provocări din viaţa noastră. Dacă ne oprim un pic, doar câteva minute şi observăm un copil, vom simţi cum fiinţa noastră este cuprinsă instantaneu de o stare de bine, de bucurie şi împlinire sufletească. Cu excepţia copiilor răzgâiaţi şi prost crescuţi, orice copil ne poate învăţa cel puţin şapte lecţii importante. Aceste lecţii depăşesc sfera preocupărilor educaţionale clasice pe care ni le putem imagina. Aceste lecţii pot fi învăţate doar dacă avem inima deschisă. Vom descoperi cu încântare cât de mult ne place să ne jucăm, cât de natural şi normal este să dăruieşti, vom descoperi că suntem spontani şi curioşi să surprindem magia din tot ce ne înconjoară. 

Când a început lumea? Astăzi dimineaţă! 

Lecţia 1 – A trăi bucuria momentului prezent. 

Copiii au capacitatea de a percepe fiecare zi ca pe un nou început. Ei uită repede trecutul. Dacă doi copii se ceartă azi, mâine ei redevin cei mai buni prieteni. Iertând spontan, ei ştiu să fie fericiţi şi să trăiască din plin în momentul prezent.

Capacitatea de a trăi în prezent este de asemeni principala calitate a sfinţilor şi a înţelepţilor. La copii, surprinzător pentru unii, aceasta se manifestă spontan. De altfel, în cazul lor, capacitatea de a încadra evenimentele în timp începe să se dezvolte abia odată cu vârsta preşcolară.

Copiii ne învaţă în primul rând să ne bucurăm de lucrurile simple. Făcând aceasta, putem intui sacrul ce se ascunde în profan. Copiii sunt mereu entuziaşti şi nu amână nici măcar pentru o clipă să fie fericiţi, nu aşteaptă evenimente importante pentru a se bucura din plin. Ei savurează fiecare clipă şi astfel fiecare clipă devine un motiv de încântare. Sunt optimişti şi gustă viaţa din plin.

Pentru un copil, totul se desfăşoară în timp real, în faţa ochilor lui, el este actorul

principal al evenimentelor şi se abandonează cu totul prezentului. Adulţii au tendinţa de a se raporta predominant fie la trecut, fie la viitor. Astfel, ajung să se blocheze, să rămână „consumaţi” de aceste condiţionări temporale, uitând cu totul de momentul prezent. Cei care nu reuşesc să se desprindă de trecut devin prizonierii unor trăiri care în timp capătă un vector descendent. Pe de altă parte, cei care trăiesc predominant în viitor, construind sau mai bine zis proiectând amăgiri legate de anumite planuri şi proiecte sau îngrijorându-se pentru lucruri care se pot petrece, acumulează frustrări şi devin stresaţi pentru că „viitorul fericit” nu devine realitate. De altfel, numeroase studii demonstrează faptul că, cu cât o persoană aleargă mai mult după fericire, cu atât este mai puţin fericită, alocându-şi din ce în ce mai puţin timp pentru bucuriile personale. 

De ce copacii sunt verzi? Ca să ne reamintească că totul este posibil! 

Lecţia 2 – A fi plin de curiozitate 

Având o stare de deschidere şi curiozitate permanentă, copiii experimentează totul cu un mare interes. 

Ei nu cunosc rutina, sunt naturali, neobosiţi, gata s-o ia oricând de la capăt. Această curiozitate ne arată că aproape orice lucru poate fi foarte important şi plin de miez pentru un copil. Această atitudine şi percepţie le conferă nebănuite resurse fizice, mentale şi sufleteşti. 

Începând cu vârsta de trei ani, copiii încep să pună o mulţime de întrebări. Curiozitatea liber exprimată, fără reţinere sau restricţie, ar trebui să rămână o trăsătură a spiritului nostru, indiferent de vârstă. 

Platon spunea: „Nu ştiu cum le par a fi celorlalţi, dar în sinea mea, eu mă consider a fi un mic copil, minunându-se clipă de clipă de vastele ţărmuri ale cunoaşterii şi, apoi, mă descopăr cu încântare şi mulţumire ca fiind o mică pietricică strălucitoare de pe acest ţărm”. 

Ce sunt baloanele de săpun? Sunt pistruii îngeraşilor! 

Lecţia 3 – A trăi în inimă 

Copiii sunt foarte sinceri şi dezinvolţi şi descoperă lumea prin sfera lor emoţională şi afectivă.

 Se ştie că, în general, copiilor le este caracteristic faptul că, deşi au învăţat să vorbească, nu verbalizează tot ce trăiesc, fiind lipsiţi de mentalul discursiv care apreciază, alege şi judecă. Seninătatea, inocenţa şi puritatea lor 

caracteristică ar putea fi antidotul stresului, insomniilor şi al multor dintre bolile adulţilor. Reacţiile şi logica celor mici nu încetează să ne surprindă. Iată câteva exemple: 

1. La ce folosesc sprâncenele? Sprâncenele folosesc ca să ţină fruntea sus, să nu ne vină pe ochi. 

2. Ce sunt buruienile? Buruienile sunt nişte plante folositoare doar lor.

3. De ce ceaşca are o ureche, iar cratiţa le are pe amândouă? Ceaşca are doar o ureche, deoarece aşa vrea ea să fie mai elegantă şi nu clăpăugă ca o cratiţă.

4. Un băieţel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică şi a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au început să ţipe, să înşface prosoape să se acopere şi să fugă în toate părţile ca să se ascundă. Băieţelul le-a privit uimit, după care a întrebat senin: „Ce s-a întâmplat? N-aţi mai văzut un băieţel în viaţa voastră?”

5. O fetiţă abia terminase prima săptămână de clasa întâi şi vine uimită acasă: „Îmi pierd vremea cu şcoala!”, îi spune mamei. „Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!” 

Copiii au acces la cunoaşterea bazată pe trăire afectivă, care mai apoi este înglobată integral în memoria afectivă a fiinţei lor. Fiind deschişi şi liberi, ei se îmbogăţesc foarte repede cu multe şi variate impresii. 

Trăind predominant în inimă şi datorită purităţii lor, copiii sunt mult mai receptivi la planurile subtile, spre deosebire de majoritatea adulţilor care sunt închişi şi opaci la realitatea zânelor, elfilor sau a îngerilor. Dat fiind acest dar nativ cu care mulţi copii sunt înzestraţi, părinţii suficient de înţelepţi ar putea să-i înveţe pe aceştia să viseze conştient, să-i încurajeze şi chiar să-i inspire în explorarea tărâmurilor astrale paradisiace. 

Ce este bătaia inimii? Bătaia inimii este ecoul dorului de Dumnezeu! 

Lecţia 4 – A iubi necondiţionat

În iubire copiii sunt foarte devotaţi, ei iubesc necondiţionat şi complet, fără teamă sau egoism.

 Ei iubesc aproape orice şi pe oricine, fără a fi influenţaţi de împrejurări. Adulţii îşi proiectează adeseori propriile aşteptări asupra persoanei iubite. Ulterior ei devin frustraţi pentru că persoana iubită nu le răspunde aşteptărilor lor, se simt răniţi şi dezamăgiţi. Apoi trag concluzii pripite, puerile şi total deplasate despre iubire. 

Copiii iubesc detaşat, necondiţionat, se dăruiesc şi se abandonează cu o uşurinţă dezarmantă. Sunt spontan atenţi şi pe deplin concentraţi asupra a ceea ce este aici şi acum. 

Când un copil admiră un fluture, el este complet absorbit de culorile lui minunate. Pe chipul lui citim uimire şi încântare. Un copil se identifică spontan cu obiectul sau cu fiinţa pe care o admiră şi întotdeauna acel obiect sau acea fiinţă va fi prioritatea momentului respectiv. Copilul devine, astfel, un exemplu remarcabil pentru că el trăieşte într-un singur Univers atotcuprinzător, unde nu există interior sau exterior, el este un punct Unic şi în acelaşi timp inseparabil de Tot. 

Ce este o stea? Când vezi o stea înseamnă că Dumnezeu îţi face cu ochiul! 

Lecţia 5 – A iubi jocul şi a te juca iubind

Un mare înţelept spunea: „Ca să redevină copii, oamenii trebuie să înveţe din nou să se joace.

” Copiii sunt foarte rar plictisiţi sau dezinteresaţi, ei trăiesc din plin şi experimentează total surprizele jocului. Niciun eşec nu-i descurajează. Copiii ştiu să se bucure de jocul propriu-zis şi nu doar de rezultatul lui; prin joc, ei se încarcă cu energie şi optimism. 

O serie de studii au arătat că un adult se simte mai bine dispus după 15 minute de mişcare şi joc, decât după ce a urmărit la televizor emisiunea preferată timp de jumătate de oră, având ceva de ronţăit alături. De fapt, ce trebuie

 să învăţăm sau, mai bine spus, să ne amintim – este imensa bucurie pe care ne-o aduce jocul şi mişcarea. Şi iar, copiii ne dau multe idei în această direcţie, 

care mai de care mai interesante şi mai năstruşnice. Ei sar, ţopăie, dansează, se aruncă în zăpadă, se bucură permanent de jocul nesfârşit şi fără hotare! 

Copiii dau deseori dovadă de imaginaţie creatoare şi chiar de intuiţie atunci când se joacă. Învăţând să se joace din nou, adulţii îşi pot redinamiza aceste calităţi în fiinţa lor, calităţi care în timp au fost mai greu accesate sau uitate. Aşadar, una din consecinţele stării ludice este bucuria neîntreruptă de a trăi, care ne umple de o energie divină elevată. 

Ce este un curcubeu? Un curcubeu este zâmbetul lui Dumnezeu! 

Lecţia 6 – A fi fericit fără motiv 

O altă calitate a copilăriei este fericirea debordantă, ce îşi află sursa în

lipsa oricăror limitări exterioare sau interioare. Copiii îşi exprimă dorinţele şi caută să şi le împlinească imediat; de aceea, ei trăiesc deseori bucuria perfectă şi fericirea împlinitoare. Procedând astfel, pentru ei nu există refulare, complexe, frustrare, proiecţii inutile, inhibiţii, teamă, nu au tendinţe egoiste sau agresive, ataşamente sau posesivitate. Prin urmare, ei nu cunosc nici noţiunea de păcat sau sentimentul de vinovăţie, ideea de greşeală, competiţie şi recompensă. Ei sunt liberi, nu-i judecă pe ceilalţi şi nu au mecanismele de apărare specifice personalităţii de adult. 

Ce vezi când te uiţi la cer? Îl văd pe Dumnezeu! 

Lecţia 7 – A fi mulţumit şi recunoscător 

Pe lângă toate calităţile enumerate mai sus, copiii ne oferă, de asemenea, un bun 

exemplu de umilinţă, mulţumire şi recunoştinţă spontană în multe situaţii de viaţă. Odată cu trecerea timpului, însă, adulţii, respectiv părinţii şi profesorii, le imprimă gradat modele comportamentale înguste şi limitate, din ignoranţă sau dintr-o iubire prost înţeleasă.

În loc de concluzie... 

Ce înseamnă să fii copil? 

Înseamnă să crezi în iubire, în frumuseţe, să ai credinţă. Înseamnă să fii atât de mic încât spiriduşii să 

ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să fii plin de imaginaţie, să fii capabil să transformi lucruri şi fiinţe, să faci tot ce vrei din nimic, căci orice copil are o zână bună în sufleţelul său.

Câteva răspunsuri inspirate ale copiilor... 

• Cum ştiu cei de la televizor că mâine va fi vreme urâtă sau frumoasă? Omul de la televizor ştie că mâine plouă, că are un bilet şi citeşte. Biletul i l-a scris mama lui. (6 ani) 

• Ce este inima? Inima e o carne care stă pe sufletul oamenilor, ca să trăiască oamenii cu suflet. (7 ani) 

• Ce este sufletul? Suflet e când îţi pune mama prăjituri pe farfurie şi îi laşi şi lui ăla mic. (8 ani) Sufletul are o formă de inimă. (8 ani) 

• Ce este tristeţea? Tristeţe înseamnă când un om vine la altul şi bea mult. (7 ani) 

• Ce este timpul? Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani) 

• Ce este zâmbetul? A zâmbi înseamnă sa râzi parcă în gândul tău. (8 ani) 

• La ce foloseşte steagul? Steagul foloseşte, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu ştiau pe ce ţară veneau şi atunci noi le arătăm steagul şi după aia ei ştiau. (6 ani) 

• Ce este igiena? Igiena este când vin neamurile şi văd ce curat e în casă. (7 ani) 

• Din ce se face săpunul? Săpunul se face din mai mulţi clăbuci, la un loc. (6 ani) 

Câteva citate inspirate despre copii şi copilărie... 

„Copilăria este inima tuturor vârstelor.” Lucian Blaga 

„Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.” Paulo Coelho 

„Copilul este aidoma albinei care adună nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul în miere.” Antoine de Saint Exupery 

„Când vezi sufletul curat şi nevinovat al unui copil, îţi vine parcă să zici că orice mamă e o «născătoare de Dumnezeu»”. Francis Bacon

sursa

de Ana-Maria Dorde

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6220 

Sursa: adevarul2012.blogspot.ro

10 lucruri inteligente pe care le putem învăţa de la oamenii simpli

Extern, Naţional, Prima pagină, Realităţi economice

- Cu toţii am fost uimiţi atunci când o persoană care nu are acelaşi nivel de pregătire educaţională reuşeşte să trăiască o viaţă la fel de împlinită sau câteodată chiar mai fericită decât ceilalţi. Iată zece lucruri pe care le putem învăţa de la acest gen de oameni, în viziunea lui David DiSalvo, editor Forbes.com.

1. Poţi învăţa ceva util de la oricine

Oricând avem tendinţa de a-i ignora pe unii oameni din cauză că i-am etichetat deja că nu sunt suficient de “inteligenţi” pentru a spune ceva important. Este o greşeală majoră. În afară de  atitudinea arogantă şi îngâmfată, acest mod de gândire blochează fiecare lucru util pe care cealaltă persoană l-ar putea împărtăşi mai departe.

În loc să ascultăm şi să căutăm în cadrul conversaţiei “seminţe” de înţelepciune, permitem prejudecăţilor deja existente să marcheze totul ca “nefiind suficient de inteligent pentru mine”. Nu cred că există o persoană pe lumea aceasta de la care să nu putem învăţa ceva.

2.  Ideile minunate au valoare atunci când sunt puse în practică

Cele mai ingenioase planuri de proiectare, indiferent cât de multe creiere au lucrat la ele, se pot prăbuşi în mod fatal în faza de execuţie dacă apar erori ale calităţii.

Acest lucru este adevărat în egală măsură şi pentru planurile nemateriale. Conferirea măreţiei unui lucru necesită un efort şi o atenţie continuă, nu doar o avalanşă iniţială alimentată de creier, pentru a obţine idei exemplare pe hârtie.

3. Nu lăsa un bătăuş să te intimideze, nici măcar o dată

Un conducător de camion a spus: “Atunci când îi permiţi unui bătăuş să te intimideze, acesta nu câştigă neapărat, dar tu cu siguranţă pierzi”.

Ceea ce a vrut sa zică era că pierzi o bătălie, acolo sus, la creier, unde pierderea are un efect progresiv mai grav asupra psihicului tău. Da, îţi poţi reveni, dar va fi nevoie de mult efort pentru a reuşi să îţi creşti înapoi încrederea în sine.

4. Reciprocitatea este numele jocului într-o relaţie şi aşa va fi întotdeauna

Dacă nu poţi să returnezi o favoare sau să oferi înapoi mai mult decât ai primit atunci când cineva te-a ajutat, atunci eşti “handicapat” din punct de vedere al relaţiei.

Deşi această lege are în spate o logică intuitivă de bază, este incredibil cât de des este ignorată. Dorinţa pentru reciprocitate trebuie să existe pentru ca relaţia să crească şi să înflorească. Nici unul dintre noi nu reprezintă o stradă cu sens unic.

5. A învăţa este bine; a face este şi mai bine

Ei bine, această frază este puţin la limită. A învăţa este mai mult decât bine, este esenţial. A învăţa reprezintă elixirul care face din creierul uman cea mai puternică unealtă organică de luare a deciziilor şi de rezolvare a problemelor de pe planetă.

Ideea principală de aici este aceea că există o anumită magie în a face ceea ce mulţi oameni pur şi simplu ratează. Poţi învăţa multe despre motoarele maşinilor, dar până când nu ajungi sub capotă şi munceşti la una dintre ele, nu ai cum să realizezi ce invenţie remarcabilă reprezintă aceste maşinării pe care le ignorăm zi de zi. Acesta este unul din miile de exemple care există, dar la care se aplică aceleaşi principii.

6. Bunătatea nu este opţională

Kurt Vonnegut a spus o vorbă faimoasă:”Există o singură regulă pe care o ştiu…trebuie să fii bun”.

De ce unii oameni nu “înţeleg” pur şi simplu acest lucru, în timp ce alţii privesc ideea de a fi bun cu alţii ca pe o misiune zilnică?

Ar trebui să luăm în considerare şi ideea că este posibil să nu avem dreptate în multe situaţii din viaţă şi că nu se merită să ne purtăm urât cu o altă persoană doar pentru a dovedi ceva. În plus, a nu fi bun cu cineva nu este logic, deoarece îi determină pe ceilalţi să se comporte la fel cu tine şi cine şi-ar dori asta?

7. Poţi supravieţui la orice (presupunând că acel lucru nu te ucide din punct de vedere fizic).

Adesea este o reflectarea asupra ideii cum că nu vom supravieţui la unele calamităţi, şi asta ne doboară. De obicei, putem găsi rezerve interioare pentru a depăşi aproape orice şi probabil va fi o surpriză pentru noi înşine că am reuşit acest lucru. De cele mai multe ori ne oferim puţine şanse când vine vorba de capacitatea noastră de a depăşi situaţiile dificile. Însă o veche zicală spune că greutăţile care nu te omoară te întăresc.

8. Cumpără un câine

Putem cumpăra şi o pisică, un peşte sau o broască ţestoasă, dar există ceva la un câine care scoate la suprafaţă tot ceea ce e mai bun din stăpânii lor. Compania unei fiinţe necuvântătoare plină de iubire necondiţionată are un efect fizic benefic, în special atunci când trecem prin perioade dificile.

9. Banii sunt importanţi, dar experienţa are o valoare inestimabilă

Atunci când ne cumpărăm ceva, ne bucurăm de lucrul respectiv pentru o vreme, dar tendinţa spre acumulare care se găseşte în noi ne va determina să ne percepem propria valoare şi împlinire în viaţă în funcţie de câte bunuri am ajuns să posedăm.

Totuşi, atunci când investim în experienţă, ne cumpărăm amintiri şi noi cunoştinţe,investim într-un nou mod de a gândi şi de a ne comporta, devenind astfel mai înţelepţi. Acestea sunt lucruri care devin parte din ceea ce suntem noi şi nu un obiect pe care îl puteam atinge.

10. Fii pregătit

O să încheiem cu o logică simplă. Fii pregătit… pentru orice. Citându-l pe filozoful nepreţuit Mike Tyson, “toată lumea are un plan, până când primeşte un pumn în faţă”. Exact. Aşa că fii pregătit să primeşti o lovitură în faţă şi apoi mai citeşte o dată punctul 7 din lista noastră.

Sursa: www.financiarul.ro