Profil de presedinte - abordare astrologica

    Cu frica fata de Bunul Dumnezeu si Univers am vrut sa fiu cel mai responsabil si mi-a luat mult timp pana sa ma decid in a publica acest material!...... Doamne iarta-ma daca am gresit cu ceva!...  
    Pentru ca am vazut atatea pareri si aspecte care au legatura cu cei doi candidati la cursa pentru Palatul Prezidential, imi permit sa fac o incursiune in astrogramele celor doua personaje atat de controversate. Dar inainte de a porni la drum, va trebui sa mentionez, faptul ca sunt cateva reguli stricte in tot ceea ce inseamna calculele astrologice! Si daca in politica, nu exista nimic strict si sunt multe nuante de "ocultizare" a adevarurilor, astrograma fiecarui nativ relefiaza si pune in evidenta principalele lui porniri! O astrograma niciodata nu va minti, pentru ca nu are cum. Proiectia si unghiurile create intre planete la momentul nasterii, este zestrea Ancestrala a fiecaruia dintre noi. Indiferent de pozitia sociala, popularitate si locul unde ne pozitionam geografic, Universul ne aduce pe fiecare dintre noi cu un anumit scop bine definit. In contextul de fata nu avem datele complete, fac referinta la ora nasterii ceea ce limiteaza interpretarea planetelor in sistemul de case, domificarea, adica informatiile despre sectoarele de actiune sau activitati. Totusi raman valabile prezenta planetelor in semnele zodiacale, chiar daca ulterior determinam ora nasterii iar din acest punct de vedere putem obtine profilul psihologic si principalele trasaturi de caracter pe care le au cei doi candidati.

   Doresc sa mentionez inca de la inceputul studiului ca nu am nici o aparteneta politca si nici o simpatie, acesta fiind principalul motiv pentru care am studiat cele doua astrograme, in ceea ce-i priveste pe cei doi candidati. Imi doresc sa fiu obiectiv iar interpretarile sunt pur rationale si nu urmaresc nici un scop! Mai mult imi voi exercita dreptul de vot pentru ca este normal ca cetatean al Romaniei.

  

   Victor Ponta nascut in Bucuresti, data 29 septembrie 1972, ora necunoscuta.

   In astrograma domniei sale se vede caracterul ascuns, duplicitar, natura egocentrica care marcheaza o personalitate complexa si antipatica, tocmai, datorita elementelor si factorilor care aduc in permaneneta schimbari sau nuante critice asupra persoanelor din jur. O persoana delicata care in copilarie, adolescenta, se nuanta cu anumite complexe de inferioritate si anumite nuante, tendinte obsesive prin natura lor, insa neiscriindu-se in latura psihopatologica! Ei bine, toate aceste aspecte, observabile mai mult sau mai putin, aduc in prim plan la varsta maturitatii, nuanta despotica, pusa pe contradictii, vorba romanului: acel “gigi contra” care nu va fi niciodata multumit. Mai mult, aspectele si stereotipiile verbale, dar si comportamentale pot transforma acest persoanj in tot ceea ce este mai rau. Datorita egocentrismului si frustrarilor nu ar fi de mirare sa devina incontrolabil chiar si pentru persoanele care l-au sustinut de-a lungul evolutiei in viata si principalele actiuni dar si activitati.

   Megalomania, aspecte nuantate in accese de furii, care ulterior pot deveni vizibile, asemeni contextului in care ai lua jucaria unui copil si ar face un intreg scandal. Va trebui sa urmarim evolutia sa in arealul pe care il reprezinta si sa vedem ca toata aceasta combativitate, indiferent de nuantele ei, aduc in prim plan complexitatea persoanlitatii si displacul celor din jur! Replici acide, maniere mai putin politicoase si subtile la care deseori poate apela si asta ca prelungirea instinctului. Grosolania bine ascunsa sub un val de dilomatie mascata dar si faptul ca semnul zodiacal unde isi are apartenenta evidentiaza aceste trasaturi de om complex, egocentric si farseur. Am sa justific toate aceste cateva trasaturi prin citate din manualele de astrologie care practic confirma nuantele exprimate mai sus.

In primul rand aspectul de cuadratura intre planeta Jupiter si Mercur predispun catre disimulare si minciuna, in genere ascunderea adevarului. Celebrul astrolog Llewellyn George scria despre acest aspect:”Semnifica tendinta spre inselatorie si prejudecata, ambele generand dorinta de schimbare si a calatori, dar si inclinatia catre idei nefondate, ganduri viclene, conflicte, neantelegeri si uneori probleme juridice. Nenorocirile si problemele sunt consecinta investitiilor, speculatiilor, conflictelor. Nativul este predispus sa sufere de pe urma scandalurilor, a calomniilor, a marturiilor false sau a accidentelor de calatorie.”

   Cuadratura Saturn – Mercur, scria acelasi autor:” Nativul are ambitii mari si aspiratii inalte de a activa cu succes si a domina sferele de preocupari influentate de casa a treia (comunicarea), dar eforturile sale sunt insotite de tergiversari, dezamagiri, obstacole si limitari, iar in unele cazuri el se confrunta cu criticile celorlalti si cu opozitia lor, fatisa sau ascunsa si eforturile lui sunt adesea obstructionate sau zadarnicite si planurile rasturnate. Problemele sunt generate de calomnii, marturii false, scrisori sau documente falsificate, texte neprietenoase, scrisori intarziate sau rastalmacite, iar nativul la randul sau ii poate pune pe altii in dificultate prin mijloacele enuntate mai sus.”

   Deasemenea in cartea sa “Horoscopul de la A la Z” scrisa de acelasi autor, vine si ne aduce in prim plan definitia aspectului din astrograma domnului Victor Ponta: “Marte in aspect ostil cu Saturn (cuadratura) – partea rationala si cea senzoriala sunt in conflict, provocand neantelegeri, egoism, un temperament iute, violenta, acte pripite, impulsive, deceptie, resentimente, sentimente de cruzime, razbunare in cazul unei opozitii fatise.”

   Evident, exemplele pot avea continuitate pentru ca astrograma domnului actual premier al Romaniei se confrunta cu o zestre Ancestrala se pare destul de sinusioasa din partea Destinului. Astfel incat sintagma “ a calca peste cadavre”, este bine aspectata in astrograma sa. Nu doresc sa mentionez toate aspectele de cuadratura si sa aduc argumente pro sau contra in plan astrologic asupra modului in care dansul abordeaza situatiile pentru ca s-ar gandi cineva: “mai asta chiar are ceva cu omul!” din contra, doresc sa evit toate aceste nuante. Insa mai trebuie sa punctez un aspect destul de interesant care practic vine si confirma niste aspecte din sfera ascunsa a personalitatii si temperamentului. Anume, prezenta elementului karmic Lilith in constelatia Scorpion care se traduce astefel: ”se poate interesa de mistere, de enigme; puternica sexualitate ce poate fi sublimata prin studiul esoterismului; spirit analitic aplicat altora; puter pasionala, tentatie, frustrare, ambitie materiala, fantasem, tendite de sinucidere, luciditate rece, magnetism, probleme financiare.” Expunea in carta sa “Astrologia in Noua Era” celebrul astrolog Dan Ciuperca si aici subtilitatile, falsul sunt la ele acasa, care iata confirma aspectele de mai sus, insa si dorinta de razbunare datorita frustrarilor.

   Ar trebui luat in calcul si un aspect pozitiv pentru a fi impartiali si singurul care ar fi printre nenumaratele aspecte de conflicte care macina persoanlitatea si ii va macina intreaga existenta de la nastere si pana la moarte este configuratia astrologica numita “Marea Piramida” intre Luna – Saturn – Uranus, ceea ce va conferi popularitate si o pozitie importanta fondata intru cu totul pe caracteristicile enuntate mai sus.

   Astfel incat asa cum spuneam intr-un material prezentat de mine in urma cu o luna:”Romanul – abordare astrologica”, neamul asta romanesc datorita sensibilitatii si nuantele nostalgice, asa a hotarat Destinul tarii noastre sa ne trimita cate un dictator, pentru ca deseori a trebuit sa fim impinsi de la spate.

   Obiectiv si impartial acestea ar fi cateva aspecte si credeti-ma ar fi mult mai multe de scris si spun, insa din motive obiective prefer sa ma limitez aici, pentru ca cineva ar putea interpreta ca am ceva cu omul, ceea ce nu este adevarat. Insa concluzionand astrograma dansului, fiecare va trebui sa ne ducem Crucea Destinului pe care va trebui sa ne-o asumama si sa ne-o acceptam. Iar asumarea vine de la nasterea fiecarei entitati asa cum este si domnul Victor Ponta. Dincolo de omul public, este o entitate si cu totii aveam sanse egale in fata Universului.

Klaus Iohannis nascut in Sibiu, data 13 iunie 1959, ora nasterii necunoscuta.

   Domnia sa, urmatorul candidat la alegerile prezidentiale, are un caracter ferm, rational, pragmatic, materialist si de bun organizator, manager, economist si aspectele care au directa legatura cu cifrele si calculele. In primul rand orice personalitate din constelatia Gemeni este recunoscut pentru modul de promovare si gestionare a potentialului sau managerial propriu. Mental bine cladit, cu responsabilitate dar si dualitate. Rigiditatea in contrast cu adaptabilitatea si exprimarea rece de cele mai multe ori sunt influentele si prezenta Lunii in constelatia Fecioara. Llwellyn George in al sau manual “Horoscopul de la A la Z” spune despre acest aspect:” asigura o capacitate mentala buna (profesia sa de baza fiind profesor – era de asteptat), o minte receptiva, o memorie pe masura si abilitatea de a invata cu usurinta si de a urma un parcurs intelectual. Pasiune pentru stiinta in general. Nativul este de regula tacut, neostentativ si lipsit de pretentii. Desi nu-I lipsesc talentul si ambitia, prefera sa-si castige existenta prin meritele personale si prin puterile intelectuale proprii. Are o imaginatie bogata, dorinta de schimbare, calatorie si investigatii.”

   Aprofundarea, meticulozitatea, dorinta de impunere prin cunostintele proprii, nuantele dezvoltate ale comunicarii si potentialul intelectual pune in evidenta simplitatea unuei personalitati tacute dar pe care te poti baza datorita particularitatilor spiritului practic, de bun organizator si ambitia care aduce de la sine formele multiple de adaptabilitate.

   O astrograma mult mai echilibrata prin nuantele de unghiuri pozitive de sextil si trigonocratie. Mai mult personalitatea si orgoliile care pot conduce catre nuante ale incapatanarii constructive, mobilizandu-I si pe ceilalti din jur. Personalitate autodidacta, care pune pe prim rang inteligenta si apoi latura instictuala.

   Va trebui in schimb sa se fereasca de generozitate atunci cand vine vorba de finante si bunurile materiale pentru ca risca sa fie deposedat, calomniat si agatat in intrigi pe departe de a fi adevarate. Aduce un caracter mult mai onest desi dual de cele mai multe ori datorita guvernatorului astrogramei Mercur, care potenteaza intelectul si ratiunea. 
   Interesanta este si abordarea sau raporturile cu banii, finantele si bunurile materiale in ceea ce il priveste de domnul Klaus Iohannis, imi permit sa citez din manualul de astrologie, "astrologia in Noua Era" volum scris de catre Dan Ciuperca si in care trateaza astfel Lilith in constelatia Taur: "raporturile cu banii sunt afectate; dorinta sau refuz de bani; uneori fascinatie prin puterea banului sau renuntarea la bani; probleme financiare, dificultati in exprimarea senzualitatii; sublimare senzuala in arta; uneori hipersensibilitate; gelozie, posesivitate, probleme de nutritie." Acesta este o caracteristica, insa daca tentatiile sunt mari ma indoiesc ca domnul Iohannis s-ar abtine de la unele castiguri necuvenite si principalele conflicte pot veni in teriorul domniei sale, ori ca se va fi furat sau deposedat de bunuri ori ca poate da el niste tunuri. Ambele nuante sunt acolo in sectorul personalitatii, dar in principiu pierderea bunurilor datorita speculatiilor finainciare, indiferent de natura acestora.
   Deasemenea ceea ce imi atrage atentia, conform definitiei din cartea sa "Horoscopul de la A la Z" manual scris de catre Llewellyn George, va trebui sa dau mentionez aspectul ostil (cuadratura) Neptun - Marte care aduce in vizor urmatoarele aspecte:" "se mentine pasiunea pentru curiozitati si calatorie. Se manifesta tendinta catre o mare toleranta fata de sine si sentimente de autosuficienta. Nativul este expus la problemele legate de relatiile cu sexul opus si la conflicte. Planeaza pericolul unui accident sau a unei pierderi cauzate de apa sau substante lichide, de otravuri, medicamente sau obiceiuri rele, de furturi sau samavolnicii. Nativul are de suferit de pe urma duplicitatii, a deceptiilor, fraudelor, contrafacerilor, coruptiei, acuzatiilor false, arestului. Predispozitie catre confuzie si obsesie, ceea ce genereaza tulburari, halucinatii si idei fixe. Daca Marte si Neptun sunt influentate pozitiv, toate aceste aspecte, mentionate anterior, pot fi amelioare."
   Un alt aspect interesant de mentionate in plan astrologic, face referinta la sobrietate si conservatorism. Llewellyn George, spune despre aspectul optim (trigon) al planetei Saturn - Luna: " semnifica o gandire rationala, conservatoare, precauta, grava si meditativa, nu neaparat inclinata spre veselie, ci mai curand prevazatoare, constiincioasa si potrivita pentru afae pe ceri in general. Nativul se bucura de popularitate, incredere, stima de sine; este diplomat sigur pe el; are capacitati organizatorice, constructive si sistematizatoare; realizeaza foarte mult datorita tactului, subtilitatii si diplomatiei, fara a folosi forta. Este o pozitie planetara proprice pentru profesie, pentru avansarea sociala si numirea in posturi de incredere si responsabilitate datorita eforturilor personale sustinute. Nativul se bucura de sustinerea financiara si de aprobarea parintilor, prietenilor, a celor mai in varsta si a angajatilor."

   Ma voi opri aici cu descrierea si profilele astrologice din delimitarea aspectelor si prezentei planetelor in constelatiile zodiacale ale celor doi pretendenti la functia de presedinte, subliniind ca si la inceput ca analiza este pur obiectiva, impartiala si ca avem in fata ochilor doua astrograme diferite, cu doua persoanlitati diferite, as spune, poate chiar la extreme una fata de celalata. Tocmai din dorinta de a fi impartial am considerat publicarea acestui articol acuma, tocmai pentru a nu da curs provocarilor si pentru a evita implicarea intr-un mod mai putin sau mai mult voit a ceea ce inseamana Victor Ponta si Klaus Iohannis. Orice astrolog cu ceva cunostinte in domeniu ar putea confirma astrogramele celor doua personaje!

   Pace si Liniste Launtrica si fie ca Universul sa ne ocroteasca asa cum a facut-o si pana acum. Pentru ca poporul roman este intradevar pe langa alte state apropiate o oaza a Credintei si Spiritualitatii care ne va conferi protectie!

  

Articol preluat de pe blogul http://constelatiadestinului.blogspot.ro/

Presedintele Cehiei – acuzat oficial de inalta tradare

Parlamentul ceh a votat asupra punerii preşedintelui Vaclav Klaus sub acuzaţia de înaltă trădare, Senatul votând trimiterea preşedintelui în faţa Curţii Constituţionale, pentru a decide dacă acesta a încălcat Constituţia prin acordarea unei amnistii de anul nou, relatează BBC News Online. Treizeci şi opt de senatori din totalul de 81 au votat pentru suspendarea preşedintelui, iar alţi 30 au votat împotrivă. Senatul este singurul dotat cu această putere.

Decizia controversată a preşedintelui, al cărui al doilea mandat se încheie joi, a vizat anularea unor procese ce s-au extins mai mult de opt ani, provocând furie în rândul opiniei publice, ci nu eliberarea din închisori a aproximativ 7.000 de deţinuţi ce ispăşeau sentinţe de până la un an de închisoare sau anularea sentinţelor cu suspendare. Aproximativ 12 cazuri importante de corupţie au fost anulate, implicând milioane de dolari în devalizări, mită sau fraudă.

Între procesele anulate se numără şi cele ale cunoscutului om de afaceri ceh Tomas Pitr, acuzat de evaziune fiscală, sau al fostului director al federaţiei de fotbal, Frantiąek Chvalovský, investigat pentru delapidare. În plus, senatorii îl acuză pe Klaus de nerespectare a Constituţiei prin refuzul de a ratifica tratatele Uniunii Europene sau refuzul de a numi judectori, în pofida faptului că tribunalele i-au cerut-o. Preşedintele eurosceptic a amânat ratificarea Tratatului de la Lisabona, pledând pentru excluderea voluntară a ţării din UE.

În contextul în care Klaus îşi încheie mandatul joi, votul este mai degrabă simbolic, comentează BBC, care adaugă că nu este clar ce va însemna un verdict “vinovat” atunci când preşedintele nu se va mai afla în funcţie. Cea mai importantă sancţiune pe care Klaus o riscă este pierderea pensiei de preşedinte.

Sursa: http://radu-tudor.ro/presedintele-cehiei-acuzat-oficial-de-inalta-tradare/

“Eu, Barack Hussein Obama…” – portretul psihologic al preşedintelui american

[...]Obama este noul Kennedy?

Conform analiştilor, între Barack Obama şi John Fitzgerald Kennedy există o sumă de asemănări care le permite să-i supranumească pe aceştia “preşedinţi reformatori”.

Coincidenţele între carierele politice ale celor doi pleacă din perioada copilăriei. Cei doi au crescut în perioade dificile pentru istoria americană şi care au marcat ulterior cariera lor politică. Kennedy a trăit perioada Marii Depresii din anii ’30, în timp ce Obama, în anii ’70, era marcat de perioada înfrângerii suferite de America în războiul din Vietnam.

Ambii au studiat la Universitatea Harward (Obama a făcut studii şi la Universitatea din Colombia). Cei doi au avut o carieră pre-prezidentială de peste 10 ani în congresul şi senatul american, au scris două cărţi şi au doi copii.

Din punctul de vedere al alegătorului american, principala asemănare între cei doi ţine de ruperea stereotipurilor politice: Kennedy a fost primul preşedinte catolic al SUA, în timp ce Obama este primul preşedinte de culoare al Americii. În plus, ambii sunt democraţi, ceea ce explică o serie de similitudini apărute în discursurile lor şi intervenţiile făcute în sprijinul electoratului propriu.

În ceea ce priveşte diferenţele dintre cei doi, acestea ţin mai mult de epoca în care activează aceştia. La urma urmei, între cele două mandate s-a scurs 50 de ani ceea ce a permis ca tendinţele liberale din Partidul Democrat să fie consolidate alături de ideile de comportament politic corect şi multicultural. Dacă politica lui Obama a adus spiritul de “iertare şi reconciliere generală”, Kennedy a fost cel care a militat pentru lupta pentru afirmarea supremaţiei SUA. Ca răspuns la ameninţarea islamismului radical, Obama încearcă să găsească soluţii amiabile, în timp ce Kenedy în faţa fostei Uniuni Sovietice nu a răspuns decât cu forţa.

Portret psihologic de preşedinte

Pe 18 ianuarie presa rusă publica un portret psihologic al noului preşedinte american, care, datorită charismei sale publice, este catalogat ca fiind “starul pop al politicii americane”, faţă de John Kennedy care era supranumit “primul preşedinte hollywoodian”.

Cu toate acestea, psihologii consideră că tocmai această charismă îi poate juca feste lui Obama.” El are darul de a comunica cu publicul, dă impresia că îl înţelege şi că este de acord cu acesta în toate privinţele. O imagine care a venit în contradicţie cu declaraţiile din 2008, când Obama anunţa restrângerea operaţiunilor militare din Afganistan şi Irak. În momentul în care acest lucru nu s-a întâmplat, au fost foarte mulţi care s-au simţi trădaţi” declara, pentru “Vocea Rusiei”, psihologul american Sasa Abramski, autorul unei cărţi referitoare la psihologia preşedintelui Obama.

Mulţi analişti sunt de acord că Obama este politician până în măduva oaselor şi încearcă să câştige cât mai mult capital electoral. Conform lui Fedor Loukianov, redactorul şef al revistei “Rusia şi politica globală”, Obama se împiedică de dansul său pe sârmă care l-a ajutat să câştige primul mandat. “El a petrecut prea puţin timp la Washinghton înainte de a deveni preşedinte şi a jucat anterior rolul de organizator comunitar, concept pur american, care poate fi tradus ca animator sau coordonator.De fapt, misiunea sa constă în a convinge oamenii că trebuie să se unească pentru a rezolva o problemă concretă în interesul tuturor” – menţiona acesta.

Se ştie că animatorii sau coordonatorii sunt rar genii sau profeţi inspiraţi, ci sunt cei care cunosc cel mai bine dorinţele şi prejudecăţile celor din jurul lor. Ca un om care a văzut lumea şi a crescut în afara graniţelor SUA, Obama nu este tentat să demonizeze Rusia aşa cum au făcut Reagan sau Bush. Aceasta este, în opinia jurnaliştilor ruşi, motivul pentru care el a relansat celebrul dialog, dar a cedat sub presiunea republicanilor, care l-au acuzat de colaboraţionism cu Kremlin-ul. Şi aceasta se manifestă ca o altă trăsătură psihologică a caracterului său şi anume aceea de a schimba ritmul şi melodia în funcţie de conjunctura de moment.

În concluzie, Obama reprezintă o contradicţie importantă pentru psihologia epocii actuale: este un individ “corect politic”. Este un negru crescut într-un mediu cultural perfect alb de esenţă europeană, un creştin care şi-a schimbat de mai multe ori confesiunea şi care şi-a făcut în acelaşi timp studiile în Indonezia, ţară musulmană.

Este de asemenea un apărător al săracilor care nu încetează a vorbi despre drepturi şi de instanţele care ar putea rezolva problema inegalităţii sociale. Fără nici o umbră de intoleranţă şi fanatism care să te facă să crezi că în spatele atâtor “nu” există un” da”.

Cu alte cuvinte, care este adevărata personalitate din spatele evaziunilor sale constante şi retractărilor în cel mai pură tradiţie a politicii corecte? se întreabă retoric presa rusa.

Provocările lui Obama

În primul rând ar trebui reamintit că în 2012 sloganul lui Obama a fost tranşant: “FORWARD” (“Înainte!”). Mesajul transmis electoratului era foarte clar: nimic nu se va schimba esenţial din ceea ce s-a întâmplat în primul mandat. Numai că noul preşedinte mai are destul de muncă până la onorarea promisiunile electorale din primul mandat, înainte de a le onora pe cele din 2012.

Oponenţii lui Obama îl consideră malefic pentru că ţelul său pare a fi transformarea din rădăcini a SUA. În realitate, acesta este mult mai puţin nesăbuit, promovând o politică mai calculată, mai puţin temerară, care însă i-a permis să se concentreze pe deziderate pe termen scurt, ceea ce i-a creat imagine unui “om cu idei măreţe”.

Înainte de toate, Obama este perceput ca salvatorul sistemului financiar mondial, iar echipa sa marşează acum pe reforma sistemului sanitar, dorind să-l transforme într-un sistem accesibil pentru marea masă a cetăţenilor care poate suplini, într-o oarecare măsură, scăderea pieţei muncii şi a salariilor.

Chiar dacă salvarea sistemului financiar şi reforma sănătăţii sprijină, aparent, în special clasa mijlocie a societăţii americane, în realitate aceasta este supusă la presiuni din ce în ce mai mari. Dincolo de progresele invocate de administraţie că s-au înregistrat în perioada precedentului mandat, obiectivele propuse pentru cel de al doilea mandat sunt modeste, astfel încât se pune întrebarea dacă preşedintele doreşte sau poate face mai mult.

Printre provocările rămase încă o necunoscută pentru nouă echipă de la Casa Alba se enumeră sărăcia, reforma educaţiei, politica externă, strategiile militare, controlul bancar, problemele de mediu, imigraţia, comunitatea de culoare, politica în domeniul drogurilor etc.

O listă lungă care ar implica, pentru a fi abordată (şi nu rezolvată), o schimbare de ton şi atitudine la Casa Albă, care să impună un uriaş acord bugetar. Fără aceasta, deşi Obama figurează în rândul marilor câştigători ai campaniilor prezidenţiale (a câştigat cu peste 50% din voturi în majoritatea circumscripţiilor), este departe de ceea ce se numeşte “om al schimbărilor”.

Numai că Obama are un mare avantaj faţă de toţi predecesorii care au fost realeşi: majoritatea legilor importante le-a trecut prin Congres în precedentul mandat, acum putând guverna fără a face prea des apel la legislativ. În plus, conjunctura economică internaţională îl poate ajuta în demersul său de relansare a economiei americane, iar oponenţii săi, după ce au pierdut bătălia “fiscal cliff” sunt în derută.

Întrebarea principală care se pune este, însă, dacă Barack Obama va fi suficient de dur, perspicace şi solid pentru a-şi transforma marile promisiuni în realitate.

Critici săi sunt, bineînţeles, sceptici, iar americanii li se alătură. Un sondaj realizat de “HuffPost/YouGov” a relevant că doar 37% dintre americani estimează că Obama va reuşi să fie un preşedinte “mare sau peste medie”. De asemenea, marea majoritate a celor chestionaţi consideră că ţara “nu merge în direcţia corectă.”

Rămâne de văzut dacă Barak Obama va reuşi să realizeze ceea  ce şi-a propus sau dacă va da dreptate detractorilor săi.

Sursa: www.financiarul.ro

Emil Constantinescu: Domnului Martin Schulz, Președintele Parlamentului European

Domnule președinte Schulz,

Vă adresez această scrisoare cu ocazia dezbaterilor organizate de Parlamentul European asupra situatiei politice din România, în calitate de președinte al României între 1996 și 2000, perioadă în care Consiliul European a decis începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în pofida unei situații economice și sociale foarte grele, datorită aprecierilor privind instituirea instituțiilor statului de drept și a respectării legii.

Mă adresez dumneavoastră, de asemenea, în calitate de lider civic, academic și politic, care a participat la conturarea proiectului de integrare a fostelor state comuniste din Europa Centrala și de Est, alături de ceilalți membri ai familiei primilor președinți democrați ai acestor țări proveniți din societatea civilă. Proiectul pe care noi l-am susținut și care a lărgit UE nu a avut rolul unui plan Marshall, nu a fost un cadou al Occidentului european, ci a fost expresia unei viziuni și a unei opțiuni a noilor democrații, plătită cu grele suferințe de cetățenii Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Sloveniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Bulgariei și României și pentru aceasta România, alături de aceste țări, are nevoie să fie tratată cu respect.

În acest sens, mă simt obligat să intervin deoarece în ultimele doua luni țara mea, România, a fost supusă unor presiuni inacceptabile pentru un membru al UE, presiuni venite din partea comisarului european pentru Justiție, Viviane Reding și a președintelelui Comisiei Europene, José Barroso. Presiunile asupra Parlamentului României, Guvernului și presedintelui interimar, care au acționat în litera și în spiritul Constituției României, nu au justificare în niciun articol al Constituției Europene sau a altor reglementări și reprezintă un abuz care creează un precedent extrem de periculos de încălcare a suveranității unui stat membru UE.

Aceste presiuni au fost făcute în baza unor acuzații care nu au legătura cu realitatea și sunt contrazise de orice analiză corectă și imparțială a evenimentelor și a documentelor. Acum, când procesul de suspendare a președintelui și referendumul de demitere a acestuia s-au încheiat cu revenirea în functie, în condițiile impuse de UE, îl putem considera ca un studiu de caz.

Mandatul actual al președintelui României este ilegitim Ceea ce comisarul pentru Justiție și președintele Comisiei Europene ignoră este faptul ca mandatul actual al președintelui României este ilegitim.

În urma unei hotarâri de suspendare a președintelui României si a organizării unui referendum pentru demiterea acestuia, în condițiile prevăzute prin lege și considerate constituționale prin decizia Curții Constituționale a României, 7,4 milioane de cetățeni, o majoritate covârșitoare reprezentând 87% din cei prezenți la vot, s-au pronunțat pentru demiterea președintelui. Cei 8,4 milioane care au votat (46% din listele permanente) reprezintă în realitate cu mult peste 50%, cvorumul luat în considerare. Aceasta pentru ca listele electorale permanente utilizate nu au fost actualizate în cei opt ani ai mandatelor președintelui Traian Băsescu (18,4 milioane - 2004; 18,4 milioane - 2008; 18,3 milioane - 2012), deși populația României a scăzut dramatic, conform datelor oficiale ale recensământului Institutului Național de Statistică, cu peste 2,6 milioane în 2012 față de 2004 și cu 3,4 milioane fațăde anul 2000.

Datele furnizate de Guvernul României, la cererea Curții Constituționale, de actualizare a listelor electorale permanente, după consumarea referendumului confirmă, în urma unei verificări și în baza unor documente oficiale emise de administrațiile locale și de către Ministerul de Externe în baza comunicărilor statelor europene în care domiciliază cetățeni români, că aproximativ 3 milioane de români domiciliază în afara țării și votează pe liste suplimentare.

Realitatea politică actuală a României, exprimată prin votul a 87% din cei care au votat pentru demiterea președintelui, reprezentând cu mult peste 50% din numărul celor înscriși în listele electorale permanente, dacă acestea sunt alcătuite corect, arată că în prezent mandatul președintelui Băsescu este ilegitim și că Domnia Sa nu-i poate reprezenta pe cetățenii României nici pe plan intern, nici pe plan extern. Revenirea în funcție a președintelui nu are nicio legătură cu statul de drept și este rezultatul unor acțiuni discutabile pe plan intern și extern.

Impunerea abuzivă a unui cvorum de către Curtea Constituțională, susținută prin presiuni politice de către comisarul pentru Justiție și președintele Comisiei UE

În ceea priveste cvorumul stabilit de Curtea Constituțională, el nu este prevăzut în Constituția României și nici în a altor state din UE, în cazul referendumului de demitere a președintelui și chiar dacă este prevăzut în alte situatii, este mai mic de 50%. Cvorumul nu este recomandat nici de Comisia de la Veneția, pentru că determină mai degrabă interesul de a se abține, nu de a vota împotriva, ceea ce de fapt s-a și întâmplat atunci când, la chemarea președintelui, partidul său a boicotat referendumul pentru a anula voința exprimată de majoritatea votanților. În plus, o Ordonanță de Urgență în vigoare în momentul declanșării procedurii de demitere prevedea un cvorum de peste 50% din numărul votanților și nu a cetățenilor înscriși în listele permanente.

Acest cvorum, de 50% din numărul votanților, a fost valabil și la referendumul de demitere a președintelui Băsescu din 2007, care a fost validat în unanimitate de Curtea Constituțională, deși nu obținuse peste 50% din numărul celor înscriși în listele electorale.

La presiunile comisarului pentru Justiție și ale președintelui Comisiei Europene, precum și a unor cancelarii europene, asupra primului-ministru și a președintelui interimar, acesta din urma a promulgat o lege votată de fosta majoritate pentru protecția președintelui Băsescu, iar primul-ministru a solicitat respingerea de către Parlament a propriei Ordonanțe. Deciziile celor doi demnitari au avut în vedere protejarea României de amenințări legate de pozitia pe piețele financiare, retragerea investițiilor străine, Acordul cu FMI, amânarea Acordului Schengen, căderea cursului leului etc., ei asumându-și răspunderea pentru o decizie profund incorectă în circumstanțele date și evident nedemocratică.

Ce este și de cine este reprezentată Curtea Constituțională a României, de care comisarul pentru Justiție si președintele Comisiei Europene au făcut atâta caz

În legislatura actuală, Curtea Constituțională a României este un organism politizat intens în timpul mandatelor președintelui Băsescu, prin popularea ei cu personaje fărî valoare profesională și cu probleme de moralitate, usor șantajabile. În timpul mandatului meu, președintele Curții Constituționale a fost dr. Mihai Lucian, participant la revolta anticomunistă din 21 decembrie 1989, profesor universitar, corespondent al Centrului pentru Studierea Constituționalismului în centrul și estul Europei al Universității Chicago Law School, membru al Comisiei de la Veneția. La fel, ceilalți președinti ai Curții Constituționale din perioada postcomunistă, Nicolae Popa și Ioan Muraru, au deținut în cariera lor poziții înalte de profesori universitari, decani ai Facultății de Drept, președinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind și autori a numeroase cărți, manuale și studii în domeniu.

Spre comparație, actualul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, numit de președintele Traian Băsescu, este un mărunt  avocat la o întreprindere obscură dintr-un orășel de provincie, promovat deputat în Parlamentul României în 1990, după atacul minerilor asupra Pieței Universității, chiar de formațiunea neocomunistă care orchestrase acest atac. Este deținător a unei simple diplome de licență, nu a fost niciodată magistrat și nu a avut nicio activitate științifică ce poate demonstra o minimă capacitate profesională în domeniu, cumulează indemnizația de judecător la Curtea Constituțională cu o pensie specială de judecător în baza unui certicat de handicapat permanent.

Am avut ocazia să vizitez numeroase Curți Constituționale din statele UE și să primesc președinți ai acestora. Puteți întelege de ce orice comparație a acestui instrument politic al președintelui Băsescu, care dă hotărâri partizane împotriva literei și spiritului Constituției, cu Curțile Constituționale din alte țări UE nu are nicio relevanță.

Hotarârile Curții Constituționale

Toate hotărârile Curții Constituționale în problema referendumului de demitere a președintelui au avut caracter politic. Nu în sensul rezolvării unei situații politice, conform literei și spiritului Constituției, ci al unei decizii partizane menite să împiedice cu orice preț demiterea președintelui prin votul liber exprimat al majorității alegătorilor.

Dacă prima hotărâre, dinaintea referendumului a impus cvorumul neprevăzut de Constituție, cea de-a doua, de după consumarea referendumului, a amânat decizia cu o lună pentru a se realiza majoritatea necesară, de două treimi din cei nouă judecători. Aceasta s-a realizat prin schimbarea orientării unei judecătoare reprezentând partidul ostil președintelui, prin șanțantaj privind dosarul ei de colaborare cu Securitatea (poliția politică a lui Ceaușescu) și un dosar mai vechi de coruptie al familiei sale și prin amenințări din partea unui deținut de drept comun, care au reușit în final.

Hotarârea Curții Constituționale care a validat referendumul nu a luat în considerare documentele oficiale prezentate de Guvern care arătau, în baza datelor furnizate de autoritățile locale și de statele Uniunii Europene la solicitarea Ministrului de Externe, că peste trei milioane de români au domiciliul în străinătate și deci nu puteau figura, conform legii, în listele permanente, ci doar în listele suplimentare, pe care le-au și folosit pentru a vota la acest referendum în țările în care domiciliază.

Cu o rară aroganță și dispreț față de realitate, această ultimă hotărâre nu a luat în considerare, din documentele primite de la Guvern, nici cel puțin zecile de mii de cetățeni decedați la data referendumului sau fără drept de vot, în urma unor hotărâri judecătorești.

Astfel, ca o realitate de necontestat, 7 milioane și jumătate de cetățeni, reprezentând 87% din votanți, s-au pronunțat pentru demiterea președintelui și doar 900.000 (13%) pentru menținerea sa în funcție, rămâne fără efect juridic și politic, deși numărul celor care au votat pentru demitere depășește cu două milioane pe cei care au votat pentru alegerea sa în 2008.

Lovitura de stat

Mediile de informații occidentale au preluat o afirmație aberantă a Președintelui suspendat și a acoliților săi despre o «lovitură de stat» sau un «puci» în România. Chiar și după ce Curtea Constituțională a hotărât că înlocuirea președintilor Senatului și Camerei Deputaților de către o nouă majoritate parlamentară a fost legală și constituțională, la fel ca și hotărârea de suspendare a președintelui, această etichetare absurdă s-a menținut. Într-o declarație stupefiantă, chiar după revenirea ilegitimă a președintelui Băsescu în funcție, doamna Reding continua să vorbească despre o «lovitură de stat parlamentară», în disprețul votului a 7,4 milioane de cetățeni reprezentând 87% din numărul votanților.

Se poate afirma orice dacă nu ai proprietatea termenilor sau ești rău intenționat. Cei care au o minimă cultură politică știu că o «lovitură de stat» sau un «puci» înseamnă, conform tuturor studiilor politice sau juridice, sau macar a dicționarelor: «răsturnarea bruscă și  neconstituțională a puterii legitime dintr-un stat impusă (neparlamentar) prin surpriza de o minoritate, de obicei, formată din militari sau comandanți paramilitari folosind forța». Lesne se poate vedea că în afara de viteza de desfășurare a unor evenimente absolut legale, nici măcar surpriza nu poate fi invocată de un președinte care a mai fost o dată supus demiterii și care din ianuarie 2012 este contestat de marea majoritate a cetățenilor României. Atunci unde este intervenția armatei?; unde este neconstituționalitatea?; despre ce minoritate vorbim la o hotărâre a majorității parlamentare votată de o zdrobitoare majoritate de 87% a alegătorilor?

Faptul că o afirmație aberantă a președintelui suspendat și acolitilor săi a fost preluată de doamna Reding și de domnul Barroso îmi amintește că în perioada comunistă, în statele din Europa Centrala satelite ale Moscovei, circula o glumă: unui ascultător care întreaba la Radio Erevan (un post de radio din Uniunea Sovietică) dacă este adevarat că cetățeanul Ivan Ivanovici a furat o Volga (automobilul rusesc din acel timp), i se răspundea că este adevărat, numai că nu era vorba de un automobil, ci de o bicicletă și că nu a furat-o, ci i-a fost furată. Cam așa se întâmplă și acum, dar nici în visele cele mai urâte nu mi-am imaginat că o minciună atât de sfruntată poate fi «vehiculată» în presa occidentală a anului 2012 și în unele cancelarii europene.Aș vrea să cred că lucrurile nu vor fi lăsate așa.

În decembrie 1989, cei care au protestat la Timișoara și București în față puștilor și tancurilor tiranului Ceaușescu nu au scandat: «Vrem salarii mai mari!», ci au strigat: «Alegeri libere și presa liberă!». Studenți, colegi și prieteni ai mei au cazut în 21 decembrie sub gloanțe sau striviți sub șenilele tancurilor. Cei rămași în viață au luptat din greu cu fortele neocomuniste pentru democrație și pentru integrarea europeană. Acum au votat în libertate, dar votul lor este inutil datorită unei manipulări grosolane orchestrate de agenți de influență de la București împotriva propriei țări. Așa ceva nu putem accepta. Este cutremurator să vedem cum fosta limbă de lemn a politrucilor comuniști este înlocuită de limbajul conform al Uniunii Europene, pentru a-i înfiera pe adversarii politici ai președintelui Băsescu.

Monitorizare sau manipulare?

Raportul Comisiei privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, din iulie 2012, conține numeroase informații false. În Raport s-a vorbit, fără a se particulariza, despre remedierea atingerilor aduse reformei în ultimele  săptămâni (p. 5) sau despre restaurarea statului de drept, inclusiv independența justiției (p. 19). S-a cerut publicarea imediată a tuturor actelor în Monitorul Oficial (p. 20) fără a se indica sau a fi cunoscut un singur caz în care să fi apărut o asemenea întârziere din vina Guvernului, precum și respectarea în viitor a condițiilor constituționale privind emiterea ordonanțelor de urgență (p. 20), deși nimeni nu a contestat constituționalitatea ordonanțelor emise de Guvernul Ponta și ele nu au fost invalidate de Curtea Constituțională.

Nici cât privește presiunile politice exercitate asupra Curții Constituționale și nerespectarea principiului separației puterilor (p.5) nu s-au prezentat situații concrete, deși asemenea presiuni au existat atunci când, în noiembrie și decembrie 2011, președintele Traian Băsescu a convocat, cu încălcarea separației puterilor, Curtea într-o ședință ținută cu ușile închise sau când a declarat că nu va aplica decizia Curții Constituționale referitoare la legea privind înghețarea pensiilor și salariilor în 2012.

Îmi pun întrebarea dacă la nivelul Comisiei Europene există o preocupare reală pentru o cunoaștere mai profundă a particularităților legislative, sociale și culturale din noile state membre UE din Europa Centrală și câtă încredere putem avea în dialogul Comisiei Europene cu diferite componente ale societății civile, dacă în cazul evenimentelor recente din România câțiva agenți de influență au putut determina o reacție disproporționat negativă față de evenimente scoase din context sau care pur și simplu nu au existat în realitate. Cred că aceste exagerări ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat un dialog cu reprezentanți de marcă ai mediului academic și ai organizațiilor neguvernamentale, altele decât cele apropiate președintelui.

Într-o scrisoare  pe care am adresat-o în 25 iulie 2012 președintelui Comisiei Europene, José Barroso, înainte de referendum, am sugerat consultarea într-o speță care privește funcția de șef de stat a președinților post-comuniști ai României, mai ales că între mine și președintele Ion Iliescu există diferențe ideologice iremediabile, și a Majestății Sale Regele Mihai I, detronat și exilat de către comuniști în 1947. Puteau fi consultați, de asemenea, foștii președinti ai Parlamentului României, foștii prim- miniștrii, foștii președinti ai Curții Constituționale, ai Înaltei Curți de Justiție și Casatie, foștii Avocați ai Poporului. Este foarte ciudat că personalități civice precum prof. dr. Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice, președintele celei mai importante asociatii civice, Prodemocrația sau Victor Alistar, presedintele Transparency International România, nu au fost consultați. Am transmis președintelui Barroso scrisori semnate de fostul președinte al Curții Constituționale și al Înaltei Curți de Justiție și Casație, prof. dr. Nicolae Popa și de fostul procuror general al României, profesor de drept Constituțional, Mircea Criste și, de asemenea, un Apel al intelectualilor români adresat Comisiei Europene, printre semnatarii căruia se numără rectori (președinti) și decani ai unor mari universități, scriitori, artiști, muzicieni și activiști civici reputati. Nu există niciun semn că opiniile lor ar fi fost luate în considerare.

Doamna Reding și domnul Barroso, în mod evident, nu au dorit sau nu au considerat necesar să consulte nicio personalitate politică,  academică, civică din afara camarilei prezidențiale, pentru a afla realitatea. Chiar dacă a fost vorba doar de o proastă informare sau de o neînțelegere a realităților românesti, acesta denotă dispreț și aroganță față de o țară membră a Uniunii Europene, al carei proiect politic se bazează tocmai pe respectul și înțelegerea celorlalți.

Ultimatumul în 11 puncte impus Parlamentului, Guvernului si președintelui interimar al României

Recomandările Raportului s-au plasat la limita respectării suveranității unui stat membru al UE, atunci când s-a indicat în termeni ultimativi ce decizii să ia ori să nu ia Guvernul sau președintele României.Cea mai gravă dintre acestea mi se pare cerința imperativă de a «nu se acorda grațieri pe perioada președinției interimare». E vorba de interzicerea unei competențe de natură constituțională acordată președintelui României (art. 94, d) recunoscută și celui care asigură interimatul funcției (art. 98/2) și care se exercită fără nicio prealabilă autorizare internă sau externă. Cerința a plecat de la un «proces de intenție» privind o eventuală grațiere a fostului prim-ministru Adrian Năstase, deși nu a existat nicio declarație în acest sens și era evident că ea nu era posibilă. Formularea ei la modul general nu numai că făcea ca grațierea să nu poata fi acordată nimănui, chiar dacă rațiuni de ordin umanitar ar fi impus-o, dar a adus atingere unui atribut al conducătorului oricărui stat suveran, stabilit prin cutumă, de-a lungul istoriei. Nu cred că există vreun stat în UE care să accepte o asemenea cerință abuzivă fără nicio bază legală în legislația europeană și mai ales un astfel de afront la suveranitatea națională.

Care a fost obiectivul intervenției în forță a comisarului pentru Justiție și a Președintelui Comisiei UE în problemele politicii interne a  României?

În mod evident, a fost susținerea regimului corupt al președintelui Băsescu, autoritar pe plan intern, docil și servil în fața deciziilor autorităților UE. În ultimii opt ani, rapoartele de monitorizare a României au ignorat toate derapajele politice și corupția regimului Băsescu, mulțumindu-se cu condamnările pentru corupție ale adversarilor politici. După încetarea mandatului meu de președinte, am combătut cu putere, din  societatea civilă, corupția și tendințele autoritariste ale Guvernului Adrian Năstase, dar nu cred că înlocuirea unor clanuri cu altele reprezintă un pas înainte spre statul de drept clamat de doamna Reding.

UE a asistat impasibilă la distrugerea încrederii în instituțiile statului român prin promovarea persoanelor incompetente, șantajabile și  servile sistemului clientelar. Traian Băsescu a atacat și jignit Parlamentul, Guvernul, Justiția, Armata, Poliția, Învățământul, Școala, Sindicatele. A atacat și a jignit în termeni incalificabili presa neaservită, pe ziariști, pe medici, profesori, țărani, muncitori și mai ales pe cetățeni. A distrus prestigiul unei părți a elitelor intelectuale, nu numai înglobându-i în camarila sa, dar mai ales prin transformarea unor persoane cu simt critic în agitatori fanatici, incapabili de dialog. A produs dezbinarea societății românești, anularea solidaritații create în jurul integrprii României în UE și NATO, instaurarea suspiciunii intoleranței și urii pâna la nivelul micilor colectivități sau chiar a familiilor. Această atitudine și nu restricțiile economice și sociale a generat marile manifestații populare împotriva sa, începând cu ianuarie 2012.

Perioada de suspendare a președintelui Băsescu a arătat cu claritate că acesta a construit timp de opt ani un sistem paralel de putere personală, utilizînd instituțiile de forță și bazat în principal pe serviciile de informații și pe Procuratura, pe subordonarea Curții  Constituționale și a Consiliului Superior al Magistraturii, pe plasarea unor agenți acoperiți în presă. S-a instaurat o atmosferă de suspiciune și teamă în societate prin ascultarea telefoanelor și prin scurgeri de informații confidențiale de la Procuratură către presa aservita.

Nu în cele din urmă, evenimentele legate de suspendarea și referendumul de demitere a președintelui Băsescu au afectat prestigiul  instituțiilor europene. Până în această vară, România era, dintre toți cei 27 de membri, nu numai statul în care Uniunea Europeană se bucura de cea mai mare încredere, dar românii aveau mai multă încredere în instituțiile europene decât în instituțiile statului lor. Aceasta și numai aceasta i-a facut pe români săa accepte sacrificiile premergătoare integrării și pe cele post integrare impuse de criza economică. Modul în care au fost tratați de Comisia UE a creat o enormă frustrare, care îndreaptă vechea adversitate față de președintele Traian Băsescu și spre Uniunea Europeană, considerându-se ca aceasta l-a impus prin presiune împotriva voinței lor legitim exprimate.

Cum au promovat doamna Reding și domnul Barroso valorile morale și democratice pe care le-au invocat si efectele actiunii lor

Reactiile nejustificate ale Uniunii Europene fata de evenimentele politice din România si maniera în care au fost exprimate vor avea consecinte pe timp mediu si lung, pe multiple planuri. Primul efect, si cel mai grav, este slabirea încrederii în Uniunea Europeana si în institutiile sale tocmai în rândurile celor care au luptat din convingere si nu din interes pentru valorile si principiile UE. Este si cazul meu si, pentru cei care nu stiu, precizez ca m-am format dupa 1990 ca persoana politica si civica la scoala democratiei crestine germane si europene. Am contribuit la structurarea societatii civile din România ca lider al Solidaritatii Universitare, al Aliantei Civice si Academiei Civice. Ca presedinte al Conventiei Democratice, am participat la congresele partidelor crestin-democrate si ale Internationalei Crestin Democrate.

Am primit premiile Fundatiei Coudenhove-Kalergi, ale Internationalei Democrat-Crestine pentru constructie europeana si ale American Bar Association pentru contributia la dezvoltarea statului de drept în Europa centrala si am fost declarat «Omul de stat european al anului 1998» de catre Institutul East West. Am avut onoarea de a fi alaturi de Walesa, Havel, Göncz, Jelev, fondator al Memorialului Victimelor Comunismului din Washington si al mai multor forumuri pentru democratie. Dupa terminarea mandatului de presedinte, am fost ales presedinte al Academiei de Diplomatie Culturala din Berlin si unul dintre directorii World Justice Project care militeaza pentru instaurarea statului de drept în lume. Spun toate acestea pentru ca nu aceasta Europa, în care un comisar pentru Justitie din Comisia Europeana poate decide prin presiune, împotriva vointei poporului unei tari suverane, este Europa pe care eu si cei din familia primilor presedinti democrati din Europa Centrala si de Est am gândit-o, împreuna cu marii lideri ai Uniunii Europene din acel timp. Daca a fost vorba de o impunere a respectarii valorilor morale ale democratiei europene, cum a invocat doamna Reding, atunci este si mai grav, pentru ca ne putem întreba cum sunt întelese aceste valori în Uniunea Europeana?, unde este respectul pentru vointa cetatenilor unei tari membre?, daca Comisia Europeana poate impune unui Guvern, unei majoritati parlamentare si în final vointei unei covârsitoare majoritati a cetatenilor exprimate prin vot o anume solutie, prin amenintari politice si economice fatis exprimate. Modul în care a fost impusa aceasta solutie a fost un «diktat» si el loveste în ceea ce are mai pretios un stat independent si un popor - demnitatea nationala. Revolta mea este accentuata de satisfactia cu care este acum întâmpinat la Bruxelles rezultatul acestui diktat. Se naste întrebarea: Comisia Europeana si câteva cancelarii occidentale au nevoie de state din Europa Centrala conduse de presedinti servili, santajabili prin dosarele lor de coruptie si prin comportamentul lor?

Un gânditor austriac scria la începutul secolului XX: «Daca Balcanii nu ar fi existat ar fi trebuit inventati», în sensul ca, pentru menajarea orgoliului Occidentului, este profitabil ca tot ce e rau sa fie plasat în estul Europei. Ma întreb daca pozitia dura a Comisiei Europene fata de România nu este un avertisment pentru cei care nu se supun neconditionat unor decizii. Acum a fost rândul României, dar poate ca si alte state din «Noua Europa» ar trebui sa se gândeasca la astfel de evenimente. Într-un cunoscut cântecel german de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial se spune: «când a fost arestat vecinul meu nu am protestat pentru ca era evreu, când altul a fost arestat nu am protestat pentru ca era comunist, când am fost eu arestat nu mai avea cine sa protesteze». Desigur, acum situatia este diferita, ne aflam în democratii consolidate, dar atentia trebuie sa fie si mai mare atunci când abuzurile sunt împachetate în noul limbaj conform al Uniunii Europene.

Daca interventia brutala a doamnei Reding si a presedintelui Barroso, care astazi se felicita pentru rezultatele ei, va avea drept consecinta cresterea ponderii unor formatiuni politice populiste si antieuropene, pe fondul dezamagirii fata de actuala majoritate guvernamentala care, asa cum considera multi, a cedat nepermis la presiunile europene si al desistarii euroentuziastilor, care acum îsi reevalueaza atitudinea, poate ca abia atunci vor întelege efectele actiunilor lor, care au provocat o criza inutila într-o tara care nu punea probleme legate de criza financiara si de fidelitate fata de UE.

Sedinta din 12 septembrie a Parlamentului European poate fi o buna ocazie pentru recâstigarea încrederii cetatenilor României în UE si, de asemenea, a încrederii cetatenilor din alte state membre, care doresc ca vointa lor sa nu fie desconsiderata cu aroganta si viitorul lor sa nu fie dictat de jocuri de culise la nivel european.

Cu sinceritate,

Emil Constantinescu

Sursa: gandeste.org

Presedintele fara demnitate. Metode de conducere dictatoriale, Serviciile secrete, Statul de drept si Miza pentru “lumea de afara”

Presa străină continuă comentariile despre revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni

Cotidianul Salzburger Nachrichtenremarcă într-un articol intitulat “Repus în funcţie fără demnitate”, că lupta pentru putere dintre “autoritarul” preşedinte Traian Băsescu şi premierul socialist Victor Ponta a intrat într-o nouă rundă. “România traversează o perioadă dificilă. Traian Băsescu supravieţuieşte referendumului pentru destituire şi îşi reia prerogativele prezidenţiale. Lupta nu se dă pe teme de ideologie sau orientări politice, ci este mai degrabă o confruntare a clanurilor. Băsescu s-a autoproclamat un luptător împotriva corupţiei, dar a abuzat de metode de conducere dictatoriale şi şi-a încălcat repetat competenţele. În folosul său au fost şi serviciile secrete, asupra cărora preşedintele României deţine controlul. Comisia Europeană este deja alarmată şi face un apel repetat ca România să respecte principiile democraţiei şi ale statului de drept”, notează jurnaliştii austrieci care mai amintesc că “România este una dintre cele corupte ţări ale continentului, clasându-se la nivel mondial, într-o tendinţă de retrogradare, pe locul 75, conform unui clasament întocmit de Transparency International”.

Din perspectiva crizei europene, Salzburger Nachrichten consideră că România este într-o ”situaţie fără ieşire.” În România nu mai putem vorbi de politică, ci despre cine se poate îmbogăţi pe spinarea statului. Este incredibil cu ce probleme se confruntă în ultimii ani sistemul de valori al UE. Primii au fost grecii care s-au milogit pentru aderarea la Zona Euro şi au dus continentul într-o criză profundă. Apoi a început Viktor Orban în Ungaria să îşi implementeze sistemul dictatorial, profitând de o majoritate parlamentară de două-treimi în favoarea sa. Următoarea ţară care ameninţă să deraieze de pe şine este România. În această ţară sud-est europeană, clanurile politice se atacă reciproc în stil mafiot. Încrengăturile au luat locul structurilor democratice. Despre politică nu mai poate fi vorba. Situaţia pare momentan fără ieşire. Fie că vorbim de democrat-liberali sau de social-democraţi găsim oameni însetaţi de bani şi putere. Atât timp cât elitele nu au înţelegere pentru statul de drept şi regulile democratice, lupta pentru putere va continua. Uniunii Europene nu îi rămâne decât tentativa de a interveni moderat şi de a miza pe factorul timp”, punctează Salzburger Nachrichten.

Din Ungaria, agenţia de presă MTI, citată de Rador, decretează: “Soarta preşedintelui Traian Băsescu a avut o miză şi în străinătate”. “În timp ce prin reinstalarea în funcţie a preşedintelui Traian Băsescu se poate conta pe continuarea războiului ‘civil’ politic din România, mai mulţi analişti de la Bucureşti se întreabă în ce măsură conflictul între alianţa de centru-stânga aflată la guvernare şi şeful statului a fost influenţat de forţe din afara României. Uniunea Social Liberală (USL), compusă din social-democraţi, liberali şi conservatori, premierul Victor Ponta şi preşedintele PNL, Crin Antonescu, care ar fi dorit foarte mult să se instaleze la Palatul Cotroceni, au fost mânaţi de interesul obţinerii puterii, dar şi în spatele supravieţuirii lui Traian Băsescu au existat atât interese personale, cât şi de grup. De asemenea, a fost evident că Rusia lui Putin, ţările cele mai importante ale UE şi Statele Unite au avut propriile lor interese bine definite. Rusia s-a poziţionat pe faţă de partea Guvernului Ponta şi a deschis tirul, la nivelul comunicării, împotriva lui Traian Băsescu. Pe site-ul în limba română al postului oficial de radio Vocea Rusiei se putea citi cât de curajoasă a fost atitudinea lui Victor Ponta şi Crin Antonescu faţă de autorităţile de la Bruxelles. Potrivit radioului Vocea Rusiei, ‘acum s-a dovedit că atitudinea slugarnică faţă de instituţiile europene are anumite limite’. Vocea Rusiei l-a prezentat pe preşedintele suspendat drept cel mai credincios vasal al SUA, amintind că, tocmai din cauza atitudinii ’servile’ a lui Traian Băsescu, România a trimis trupe în Irak şi Afganistan şi permite ca pe teritoriul său să fie amplasat scutul antirachetă. Încă nu era clar cum se va termina referendumul, şi Vocea Rusiei ştia deja că ‘un eventual succes a lui Traian Băsescu va însemna o victorie a programului militar american în Europa de Est’. Vocea Rusiei a mai afirmat că Traian Băsescu s-a supus inclusiv Ungariei. Astfel, acest post de radio a amintit voalat faptul că, la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad, premierul Ungariei i-a îndemnat pe români şi pe maghiarii din România ’să adopte o decizie bună, cum ar fi să nu adopte nici o decizie’. Această declaraţie a fost interpretată de Vocea Rusiei ca fiind una de ’susţinere totală’ a preşedintelui României. La rândul său, purtătorul de cuvânt al cancelarului Germaniei a anunţat că măsurile Guvernului României menite să restrângă atribuţiile Curţii Constituţionale ar putea pune în mare pericol principiul separaţiei puterilor în stat. De asemenea, cancelarul Angela Merkel şi ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, au solicitat Guvernului României să respecte normele europene, considerând inacceptabil ca într-un stat membru al UE să fie încălcat principiul statului de drept.

În concluzie, evenimentele din România au avut o miză şi pentru lumea de afară. În timp ce Moscova a susţinut una dintre părţi, lumea occidentală a insistat asupra împăcării părţilor şi a nevoii de stabilitate, aşteptând predictibilitate din partea autorităţilor de la Bucureşti. Atitudinea Moscovei este determinată de principiile apărării influenţei geopolitice şi promovarea politicii energetice pragmatice a Rusiei. Marea putere de peste ocean şi-a promovat interesele strategice (siguranţa bazelor militare americane şi continuarea programului antirachetă în România). În acelaşi timp, Uniunea Europeană a considerat că cea mai importantă este păstrarea unui sistem de valori generale şi s-a gândit la ţelurile pe termen lung ale integrării, care presupun ca o ţară membră a UE să aibă baze politice şi economice”, scrie MTI.

Din Elveţia, ediţia online a cotidianului Neue Zurcher Zeitung, nzz.ch, scoate în evidenţă că miza reală a luptei din România este “acapararea justiţiei”. “Parlamentul României a confirmat revenirea în funcţie a lui Traian Băsescu. Reîntoarcerea sa va însemna relansarea luptei pentru controlul asupra justiţiei. Prin întoarcerea lui Băsescu poate fi programată o nouă rundă a luptei politice. Urmează numirea unui nou procuror general şi un nou şef la DNA. Este previzibil că din perspectiva confruntării preşedinte-Guvern, noul ministru al Justiţiei va propune persoane nedigerabile pentru Traian Băsescu. Un motiv întemeiat pentru putere să îl acuze de obstrucţionare”, concluzionează NZZ.

Potrivit Wall Street Journal, constatarea CCR în favoarea preşedintelui suspendat a marcat o victorie pentru Uniunea Europeană, care a criticat eforturile de a îndepărta un politician nepopular de centru-dreapta drept o ameninţare serioasă la adresa statului de drept din România. Disputele partizane intense îndelungate au consumat politica românească luni de zile, generând temeri în rândul investitorilor că măsurile economice necesare nu vor continua şi împingând moneda românească, leul, la un nivel minim faţă de euro în aceasta vară, adaugă WSJ.

Lupta dintre Băsescu şi premierul Ponta ar putea izbucni din nou, în contextul în care România, unul dintre cele mai sărace state membre ale UE, se confruntă cu cereri de austeritate dure din partea creditorilor internaţionali, comentează şi publicaţiaScotsman. Criza a paralizat procesul de elaborare a politicilor, a depreciat leul şi a înfuriat UE, care l-a acuzat pe Ponta de subminare a democraţiei şi intimidare a judecătorilor într-o ţară îndelung criticată pentru corupţie, mai scrie publicaţia scoţiană.

sursa: jurnalul.ro

Sursa: gandeste.org