ISTORII ADEVĂRATE: POVESTEA OPINCII ROMÂNEŞTI ARBORATE PE PARLAMENTUL DIN BUDAPESTA ÎN 1919

Generalul Mărdărescu, 1919, Budapesta

Cum au pus românii opinca pe Parlamentul de la Budapesta in 1919.
Acest episod, intrat deja în folclor, este unul real şi redau aici descrierea lui făcută de generalul Marcel Olteanu, fost guvernator al Budapestei în timpul ocupaţiei româneşti a Ungariei, între august şi noiembrie 1919. A apărut iniţial în cartea sa “Huzarul negru”, 1926, şi a fost preluat în reeditarea cărţii generalului Gheorghe Mărdărescu (foto), “Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei”, 1922, realizată de Editura Marist sub titlul “Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei – şi alte mărturii”, 2010.
Generalul Mărdărescu, 1919, Budapesta
…Şi-au intrat trupele noastre în Budapesta la începutul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vânători. Şeful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat şi foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cum fâlfâia în vânt flamura ungurească, roşu-verde-alb. Faptul acesta nu l-a supărat prea tare, dar nici nu i-a plăcut… Dându-şi capela pe ceafă şi scărpinîndu-se după ureche şi-a zis: “Să dau jos steagul unguresc şi să pun fanionul de la companie?… Asta ar şti şi madama de la popota domnilor ofiţeri s-o facă…”. “Dar am să chibzuiesc în aşa fel ca să rămână de pomină şi să fie şi talpa României răzbunată…”. Zis şi făcut.
Chemând pe căprarul Bivolaru, s-au suit în norii Budapestei şi au coborât steagul în lungul sforii, drept la jumătatea steajerului şi, luând apoi opinca răsuflată a căprarului, s-a urcat ca un pui de urs şi a pus-o drept căciulă în capul steajerului, lăsându-i nojiţele s-atîrne-n vânt. Şi aşa a fâlfâit multă vreme în cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui…
“Cine oare să fi făcut această tragică glumă? îmi zise tovarăşul meu de preumblare, domnul Ferency, un distins avocat pe care îl cunoscusem în metropola maghiară; şi zicând, îmi arătă cu mâna priveliştea originală şi neaşteptată, care oprea în drum şi întorcea capetele şi altor trecători, ca fiind cel mai caracteristic şi ironic simbol al îngrozitoarei realităţi, al catastrofalei prăbuşiri a unui organism orgolios şi despotic, tocmai sub călcâiul acelui organism pe care ţinuse genunchiul de fier atît amar de vreme, pe care întotdeauna l-a considerat nevrednic de lumina soarelui şi de care totuşi o viaţă-ntreagă s-a temut…”.
“Cine oare să fi dat vântului şi să fi ilustrat cu atîta măiestrie şi atît de dureros dezastrul iremediabil al regatului Sfîntului Ştefan?”, mai rosti domnul Ferency, cu privirea tristă, pierdută în văzduh, întrebînd parcă cerul unguresc, dezolant de senin în ziua aceea. Apoi se întoarse cu privirea spre mine, şi deşi nu mai zicea nimic, am înţeles că ar vroi o lămurire. Îmi era milă de el, căci era un om distins la simţire.
“Mă voi interesa, domnule doctor”, îi zisei cu o nuanţă de înduioşare şi, apropiindu-mă de santinelă, îi spusei să strige pe şeful gărzii.
“Este chiar acolea, domnule general”, îmi răspunse vânătorul mic şi îndesat, încordîndu-se şi făcând cu capul un gest despre cheiul Dunării.
- Cum îl cheamă?
- Don sergent Iordan.
- Dar tu ştii cine a dat ordin de s-a aciuat opinca ceea deasupra steagului unguresc?
- Da, domnule general, chiar don sergent a dat ordin azi dimineaţă şi tot dânsul a şi executat ordinul… acum stă de un ceas acolo să vadă ce-o să zică lumea şi tot în cer se uită ca să îndemne şi pe alţii…
Mă-ntorc puţin spre stânga şi nu departe zăresc un sergent şi un căprar, care, fără să mă bage în seamă, gustau cu frenezie roadele isprăvii lor – ilustraţia magistrală a unui moment istoric. Priveau când la trecătorii enervaţi şi sanchii, când la opinca impertinentă, şi pe feţele lor tuciurii şi asprite de viforul vremilor se lămurea cea mai desăvîrşită satisfacţie. Păreau nişte inspiraţi şi nişte draci geniali. Întreaga oaste românească, întreaga naţie mi s-au părut că se oglindesc în aceşti doi zdrenţăroşi, sublimi chiar prin gradul de perfecţiune la care poate ajunge o zdreanţă… De-aş fi fost singur! – O! i-aş fi privit ceasuri întregi fără să mă satur… Şi – poate, i-aş fi luat de gât şi i-aş fi sărutat! Dar!… le-am făcut semn să se apropie şi, arătând domnului Ferency pe sergent, i-am zis încet, foarte încet: “Acesta este glumeţul, care fără o intenţie răutăcioasă, desigur, şi cu toată naivitatea unui poznaş, te-a făcut poate să suferi…”. Şi domnul Ferency, scăldându-şi ochii între genele-i umede, mi-a replicat cu adâncă melancolie: “Dacă din sufletul şi mintea unui simplu ţăran ca acesta s-a desprins o asemenea poznă, atunci nu mă mir că sunteţi aici…”.
În după-amiaza aceleiaşi zile, m-am îndreptat din nou spre Palatul Parlamentului. Mă simţeam dator faţă de Iordan; trebuia să-i dau ceea ce în faţa durerii domnului Ferency, nu i-am putut da. L-am chemat – era nedespărţit de Bivolaru -, mi-a povestit cum i-a dat în gând şi cum a înfăptuit isprava lui.
L-am lăudat şi mi-am plimbat mâna mult pe faţa lui suptă şi radioasă şi i-am dat un pachet de ţigări regale. Şi nu ştiu cum, m-am pomenit că iau de nas pe căprarul Bivolaru, care se tot apropia de mine şi pe care, cu cât îl priveam, cu atît mai mult punea stăpînire pe firea mea.
Era mic de statură, faţa îi era smeadă şi foarte pârlită de soare şi vânt; în fundul capului purta nişte ochi mici, căprui şi scăpărători. Avea dinţi mărunţi, albi şi frumoşi, şi peste buza arsă de frigurile ostenelilor abia mijea o mustaţă roşcovană – un vulpoi de Mehedinţi. Purta capela pe sprânceană, iar în ce priveşte îmbrăcămintea părea înfăşurat cu totul într-un covor de petice, căruia expresia lui îi dădea ceva din prestanţa unor odăjdii de samurai japonez fanatic.
O crestătură adâncă îi stăpânea obrazul stâng şi alta mai lată se răsfăţa pe gât sub urechea dreaptă; mai în sus de mână, pe antebraţul stâng, se zărea o cicatrice respectabilă…
L-am întrebat unde a fost rănit. Mi-a răspuns cu naivitate şi scurt: “Peste tot, domnule general”. Şi desfăcând repede o moletieră, mi-a arătat o rană de schijă, abia vindecată, la pulpa dreaptă; apoi, descheind singurul nasture pe care îl mai avea la veston, puse degetul pe o dâră de baionetă în lungul coastelor din dreapta care se vedea în întregime printre cele câteva şuviţe de pânză destrămată ce alcătuiau cămaşa lui Bivolaru. Şi era gata să-mi mai arate, dar l-am întrerupt: “Bine, bine… văd că eşti crestat ca un răboj; dar unde ai căpătat rănile? În ce lupte?…”
Şi iarăşi cântecul lui: “Peste tot, domnule general. În Carpaţi, la Răşinari, la Olt, la Siret, la Oituz şi chiar pe Tisa în aprilie, că eu, domnule general, am fost poate în patruzeci de atacuri mari şi, în adevăr, eu sunt răbojul isprăvilor regimentului nostru… pe mine sunt crestate toate de la 1916 încoace… şi nu mă las nici mort!…”
- Ei, şi acum îţi pare bine că făcurăm România Mare şi că faci de gardă, tu, căpraru Bivolaru de la Mehedinţi, tocmai aci la Budapesta?
Şi el, încordându-se şi privindu-mă soldăţeşte drept în lumina ochilor, îmi răspunse sfătos şi cu mândrie: “E lucru mare, domnule general… Dar… am auzitără că mai e şi o Vienă!…”. Acestui nebun în toate minţile, acestui prototip al zdrenţelor noastre glorioase de la 1917, care îşi da seama perfect până unde se poate întinde fiziceşte România Mare, nu-i intra totuşi în cap că numai pentru ce vedea s-a ostenit el şi atâţia au albit meleagurile cu oasele lor.
El, Bivolaru, sinteza neamului său, elegant la simţire şi la gândire, fără să poată exprima, înţelegea totuşi numai una: “faima şi duhul românesc cît mai departe, şi peste România-Mare, România spirituală, România fără hotare”.

General Marcel Olteanu
“Huzarul Negru”, 1926

Articol îngrijit de: Cristian Negrea

Bibliografie (surse):
• Gheorghe Mărdărescu, Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei – şi alte mărturii, Editura Marist, 2010
• Istoria md.

Sursa: basarabialiterara.com.md

SERVICIILE SECRETE BRITANICE: “BASARABIA ESTE ROMANEASCA”

Acest articol apartine blogului 15661

Pe 12 august 1918, Political Intelligence Department din cadrul Ministerului de Externe de la Londra alcatuia o ampla analiza asupra Unirii Basarabiei cu Romania, petrecuta pe 27 martie 1918. Documentul, intitulat “Memorandum legat de problema basarabeana si actul de unire cu Romania” prezinta la cald evenimentele, asa cum s-au petrecut ele. Istoriografia sovietica avea sa mutileze si trunchieze evenimentele istorice pentru a-si motiva rapturile teritoriale. Schilodirea istoriei este prezenta in continuare in spatiul public: tema “ocuparii Basarabiei de armata romana” fiind reluata aproape obsesiv. Documentul pe care il reproducem in randurile urmatoare – o sinteza a unui departament de informatii britanic – prin originea sa si prin momentul in care a fost alcatuit constituie o prezentare precisa a evenimentelor din 1918, destinata risipirii indoielilor create artificial.

Problema de importanta internationala

Pentru prima data in ultimii patruzeci de ani problema basarabeana a devenit una de importanta internationala. Faptul ca, recunoscuta sau nu in teorie, unirea despre care s-a vorbit dintre Basarabia si Romania este un fapt implinit, considerata astfel atat de Puterile Centrale cat si de majoritatea romanilor, inseamna ca Marile Puteri vor trebuie sa se ocupe la modul cel mai serios de aceasta chestiune, atat de importanta pentru relatiile dintre Rusia si Romania dar si pentru statele vecine, la Conferinta de Pace, sau chiar inainte de aceasta. Din acest motiv a devenit importanta strangerea de informatii cu privire la unirea Basarabiei cu Romania, precum si circumstantele de dinainte si de dupa aceasta.

Istoricul problemei basarabene

Basarabia romanilor este o parte integranta a mostenirii istorice a acestora. Basarabia de Sud a fost, in sens larg, legata cu Valahia la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, impartind cu aceasta numele care la ora actuala ii este atribuit exclusiv Basarabiei, tara principilor Basarab, care conduceau atunci Valahia. In secolul al XIV-lea, aceasta a trecut treptat sub stapanirea Moldovei, elementele preponderente fiind in principal moldovenesti, adica origini, dialect si istorie. Ocuparea de catre turci a Basarabiei de Sud la inceputul secolului XVI, pe care au impartit-o in cele doua districte (Sanjaks), Cetatea Alba si Bugeac, a reprezentat primul pas in procesu de deromanizare a a cestei parti din provincie – de la aparitia Bugeacului – care in secolele ce au urmat a fost ravasit de invaziile cazacilor, turcilor si rusilor, si colonizata in cateva randuri de refugiati religiosi din Rusia, refugiati politici din Bulgaria, si elemente germane si evreiesti stabilite aici in timpul secolului al XIX-lea. Totusi, restul Basarabiei, cu exceptia nordului extrem, si-a pastrat caracterul preponderent romanesc. In 1812, prin Tratatul de la Bucuresti, tarul Alexandru I a reusit sa anexeze Basarabia la Rusia, aceasta ramanand in cea mai mare parte sub stapanire rusa timp de 105 ani. Singura modificare adusa tratatului a fost realizata prin Tratatul de la Paris din 1856, impus Rusiei de aliatii victoriosi. 

Articolul 20 asigura cedarea in favoarea Moldovei a celei mai mari parti din Bugeac – paradoxal cea mai putin romanesca parte a provinciei – incluzand in linii mari toate teritoriile de la sudul liniei trasata de la Cetatea Alba la Bolgrad si de la Bolgrad la Catamori, pe Prut. Dar cele trei raioane basarabene formate au fost totusi pierdute de Romania 22 de ani mai tarziu, prin Tratatul de la Berlin, cand guvernul rus a reusit sa convinga Puterile sa cedeze acest teritoriu Rusiei. Faptul ca Romania a primit in compensatie Dobrogea, regiune pustie si slab dezvoltata, nu i-a facut pe romani sa uite acest act de jefuire, incurajandu-i in opozitia fata de Rusia, acestea fiind bazele tratamentului autocratic aplicat de Rusia Romaniei inaite si dupa confiscarea Basarabiei in 1812. Chestiunea Basarabiei nu a fost uitata de nici un roman, iar aceasta nedreptate a fost exploatata foarte inteligent de propagandistii germani care incercau sa intoarca Romania impotriva Rusiei.

Situatia etnica si politica din Basarabia

Astfel, din punct de vedere istoric, Basarabia este romaneasca. De fapt, nu exista practic nici o diferenta intre romanii basarabeni si polulatiile vecine din Moldova, iar basarabenii nu au nici o alta denumire pentru ei decat “moldoveni”. Statisticile legate de elementele etnice ale populatiei – estimate in 1913 la 2.588.400 de locuitori – lipsesc din pacate. Sub vechiul regim, propagandistii rusi estimau adesea procentul populatiei romanesti ca fiind de 48%. Acest procent este contestat vehement de romani. In 1891, noile statistici ruse spuneau ca exista 1.089.995 moldoveni dintr-o populatie de 1.641.559 – adica, un procent de aproximativ 66%. Urmatoarele nationalitati ca numar, ucrainienii si evreii, erau cotati ca reprezentand 13,6%, respectiv 9% din populatia respectiva. Atunci, presupunand ca aceste proporti au fost mentinute, numarul romanilor si ucrainienilor in 1913 ar fi trebuit sa fie 1.725.600, respectiv 349.380. In zona centrala a provinciei, proportia romanilor trebuie sa fie mult mai mare, avand in vedere ca ucrainienii sunt intalniti mai cu seama in nordul zonei Khotin, unde traiesc in grupuri compacte, si sunt imprastiati prin Bugeac. Mai mult, romanii basarabeni sunt in mare majoritate tarani, si ca urmare nu fac subiectul unor emigrari, fata de populatia oraselor care fluctueaza mai mult.

Prin Tratatul din 1812, Rusia a asigurat provincia ca se va bucura de conditii speciale. (…) Aceste privilegii au fost curand retrase, si pentru un secol autoritatile ruse au adoptat o politica de rusificare a provinciei. Limba romana a fost interzisa in administratie, Biserica, presa si scoli, iar singura posibilitate a populatiei de a avansa era studiul in Rusia. Aceasta politica a avut un succes partial in randul proprietarilor de terenuri, boierii, multi invatand sa se identifice cu reactionarii rusi din aceasi clasa, dar majoritea taranilor au ramas complet neatinsi. Fiind incapabili sa scrie sau sa citeasca, fara sa aiba legaturi cu administratia sau comertul, acestia si-au continuat viata in vechiul stil, conservandu-si limba si obiceiurile nationale. Guvernul nu avea nici un interes sa interactioneze in mod activ cu acestia, atentia sa fiind indreptata in directia suprimarii oricarei miscari cu caracter national in randul intelectualitatii. Din 1905 s-a observat o usoara relaxare a regimului de opresiune, fiind permisa aparitia unor ziare in limba romana, numai in alfabetul chirilic insa. Miscarile de agitatie nationalista s-au restrans la un numar mic de intelectuali, cum ar fi Constatnin Stere, care a fost asociat cu Revolutia din 1905, exilat ulterior in Siberia, de unde a reusit sa scape dupa cativa ani, iar odata intors in Romania, a nutrit cele mai dure sentimente de opozitie fata de guvernul rus.

Evenimentele din 1917

Libertatea de exprimare si actiunea pe care Revolutia din Martie 1917 a adus-o tuturor cetateniulor din Imperiu, rusi si nu numai, a fost simtita curand si in Basarabia. Pana la sfarsitul lunii mai a fost infiintat Comitetul National Moldovenesc, fiind organizat un congres la Chisinau, care a decis sa ceara autonomie si recunoasterea oficiala a limbii moldovenesti. Initial, programul Comitetului Moldovenesc a fost unul moderat. La inceputul verii, acestia s-au multumit sa ceara autonomie administrativa si ecleziastica; folosirea limbii romane; o distributie mai echitabila a terenurilor in randul taranilor moldoveni; dreptul basarabenilor de a stisface stagiul militar in Basarabia si posibilitaea de a forma unitati militare locale; existenta unui buget al provinciei; si asigurarea unor drepturi religioase, politice si economice reciproce pentru basarabenii din afara Basarabiei, similare cu cele ale populatiilor care nu sunt de origine moldoveana, din Basarabia. La acea data, Comitetul nu a aratat nici un fel de inclinatii in vederea unirii cu Romania. Parlamentul Romaniei nu a luat masuri complete in vederea reformei agrare si electorale pe care a adopta-o in iulie, iar reformatorii basarabeni au considerat la acea data ca dezvoltarea libera a regiunii se poate realiza mai bine ca parte a Republicii Federale Rusia si nu parte a unei Romanii nedemocratice. (…)

La inceputul lunii august a aparut o disputa teritoriala cu Ucraina. Parlamentul Ucrainei a declarat ca Basarabia intra in granitele noului stat ucrainean. Indignat, Comitetul basarabean a protestat si a trimis o delegatie la Kiev pentru a sublinia faptul ca cererile Ucrainei incalca principiul autodeterminarii. In cele din urma Parlamentul a cedat, acceptand faptul ca Basarabia nu intra pe teritoriul Ucrainei – punct de vedere confirmat ulterior, pe 15 ianuarie 1918, accentuand acest lucru si in zilele urmatoare.

Pasi spre independenta

Speranta Comitetului Moldovenesc de a se incadra cat mai bine intr-un Stat Federal Rus reorganizat s-a naruit odata cu venirea la putere a bolsevicilor. Ulterior acestia s-au aratat chiar mai intransigenti la adresa Comitetului decat au fost fata de alte guverne nationale din Imperiul Rus. Ei au negat ca acest Comitet ar reprezenta adevaratii basarabeni sau proletariatul oprimat. Avand in vedere aceste masuri, Comitetul a fost nevoit sa faca o serie de pasi importanti. Pe 3 noiembrie, 500 de reprezentanti ai populatiei basarabene s-au reunit la Chisinau si s-au declarat in favoarea autonomiei Basarabiei. Pe 8 decembrie s-a intrunit la Chisinau “Sfatul Tarii”, format din reprezrntati ai tuturor claselor, din toate provinciile. Se pare ca au fost prezenti aproximativ 147 de delegati; dintre acestia, 105 erau moldoveni, 15 ucrainieini, 13 evrei, 5 bulgari si restul erau de diferite nationalitati. Personalitatea si onestitatea delegatilor trebuie discutata ulterior, dar studiul numelor acestora arata ca marea lor majoritate chiar sunt ceea ce pretind a fi, adica soldati si tarani. Conducerea, organizarea si administrarea organismului a fost asigurata de cativa intelectuali, printre care moldoveanul Inculet, profesor la Universitatea din Petrograd, Ioan Pelivan si Octavian Ghibu. Dl. Stere, o personalitate si mai importanta, nu era prezenta, preferand sa plece la Bucuresti in momentul ocupatiei militare germane. Pe 15 decembrie “Sfatul Tarii”a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca, dar chiar si asa, nu s-a ajuns la o desprindere definitiva de Rusia, avand in vedere faptul ca intr-o sedinta a “Sfatului” din 19 decembrie, a fost citit un mesaj din partea guvernului sovietic care spunea: “…saluta formarea Republicii Moldovenesti si a Sfatului Tarii… in care vede bazele unei Republici Federale”.

Totusi, a deveni din ce in ce mai clar pentru basarabeni ca in mijlocul haosului care domnea in Rusia si in special in Ucraina, era nevoie ca ei sa preia administrarea provinciei in mainile lor. “Sfatul Tarii” si-a ales pe 29 decembrie propriul cabinet, Dl. Erhan ocupand functia de presedinte, avand si opt directori generali, cei mai importanti fiind Pelivan (mentionat mai sus) pentru Afacerile Externe si Ioncu pentru Finante. Programul de guvernare al noii republici era in totalitate de natura democratica. (…)

Razboiul romano-bolsevic

Totusi, noua Republica Moldoveneasca nu a fost lasata sa se organizeze pe cont propriu. La inceputul lunii ianuarie, autoritatea “Sfatului” a fost pusa sub semnul intrebarii si subminata prin raspandirea unor idei bolsevice sau anarhiste. Micile trupe aflate sub controlul “Sfatului” nu puteau face fata acestor manipulari, puse la cale de guvernul bolsevic, al carui punct de vedere era ca “Sfatul” avea un caracter nationalist si burghez. Guvernul bolsevic de la Petrograd, prin asa-zis-ul “Collegium”, al carui presedinte era cunoscutul agitator bolsevic Rakovski, a facut tot posibilul sa ajute la victoria revolutiei bolsevice in Basarabia. Armatele ruse care se retrageau dezorganizat de pe frontul romanesc inconjurau regiunea, existand pericolul real ca hambarele pe care guvernul roman le amplasase in zona, sa fie confiscate si jefuite. In aceste circumstante, “Sfatul Tarii” a apelat la guvernul roman, cerandu-i sa trimita trupe in provincie care sa asigure ordinea. Dl. Bratianu, cu prudenta caracteristica, a ezitat pana acum sa faca asta, dar acum, avand aprobarea Puterilor Aliate, a trimis cateva divizii in Basarabia, cu intentia declarata de a proteja populatia si proprietatile. Acest fapt a intors guvernul bolsevic si mai mult impotriva Romaniei, iar pe 29 ianuarie a declarat razboi Romaniei, returnand pasapoartele ministrului roman de la Petrograd. Cu toate acestea, declaratia de razboi a ramas una pe hartie, din moment ce pe 9 februarie, la Brest-Litovsk, reprezentantii Parlamentului au semnat pacea dintre Ucraina si Puterile Centrale, care in curand au trimis trupe in Ucraina, separand astfel Basarabia si Romania de Marea Rusie. Acest fapt a plasat guvernul basarabean intr-o pozitie radical schimbata pe plan international, el fiind nevoit sa se decida asupra viitorei sale orientari.

Unirea cu Romania

Sinteza serviciului de informatii britanica descrie Unirea Basarabiei cu Romania astfel: “Pe 5 martie, la Buftea, delegatii romani au semnat tratatul de pace preliminar cu Puterile Centrale, fiind, in principiu, de acord cu viitoarele conditii impuse prin Tratatul de la Bucuresti, cel definitiv, semnat pe 7 mai. Prin clauza cinci a tratatului preliminar, guvernului roman i se permitea sa mentina trupe in Basarabia, care sa asigure securitatea granitelor ruso-romane. Toate aceste trupe numarau aproximativ 20.000 de militari. Nici in tratatul preliminar, nici in cel incheiat la Bucuresti nu a fost facuta nici o precizare cu privire la statutul Basarabiei fata de Romania. Totusi, este putin probabil ca acest subiect sa nu fi fost discutat, chiar si in cadrul unei intalniri informale dintre guvernul roman si cel german, si este putin probabil ca generalul Averescu (care dupa ce a ocupat functia timp de o luna, a fost inlocuit de dl. Marghiloman, pe 14 martie) si dl. Marghiloman sa nu fi primit nici un fel de garantie ca in baza sprijinului acordat, Romania va putea obtine in cele din urma Basarabia. Obiectivele germanilor erau atat convingerea autoritatilor romane sa accepte o pace dura, promitandu-i compensatii in alte zone, cat si, evident, indepartarea Romaniei de Rusia. Mai mult, germanii sperau ca asigurand chiar si prin forta unirea Basarabiei cu Romania, vor determina guvernul roman sa permita Germaniei sa utilizeze regiunea in avantajul sau. Cu duplicitatea caracteristica, acestia i-au incurajat in acelasi timp pe protejatii lor, guvernul Ucrainei, sa se opuna aceste uniri. Cu toate acestea, chestuiunea unirii a depasit orice intelegere diplomatica dintre guvernul german si guvernul germanofil roman. In ultima instanta, decizia depindea chiar de “Sfatul Tarii”. Componenta acestuia a fost deja prezentata. Din cei 147 de membrii alesi in noiembrie, 105 erau “moldoveni”, majoritatea reprezentanti fie ai comunitatilor de militari, fie ai asociatilor locale ale taranilor. Aproximativ 70 dintre acestia s-au organizat pana in luna aprilie intr-un “Bloc Moldovenesc”, avand o majoritate sensibila din totalul de 130 de deputati care au luat propriu-zis parte la “Sfatul Tarii”. Acest “Bloc Moldovenesc” a pus interesele nationale deasupra celor economice. Situatia era diferita in cazul “Fractiunii Taraniste” care, compusa in majorite din tarani “moldoveni”, considera chestiunea pamantului mult mai importanta decat orice problema nationala sau culturala.

Necesitatea unei decizii imediate

Asa cum s-a aratat mai sus, “Blocul Moldovenesc” s-a convins de necesitatea unei decizii imediate in privinta relatiilor cu Romania. Pe 9 februarie delegatii Parlamentului ucrainean au semnat tratatul de pace cu Puterile Centrale. Pe 1 martie trupele austriece si cele germane au intrat in Kiev; Odesa a cazut pe 10 martie. Astfel Basarabia era inconjurata din toate partile de armatele germanice; doar la sud-vest mai exista o tara din partea careia veneau propuneri oficiale in favoarea unirii. Era evident faptul ca Basarabia, unita cu Romania, avea sanse mai mari sa aiba parte de un tratament mai corect din partea germanilor, decat o Basarabie izolata. Imediat, “Blocul Moldovenesc” nu a ezitat sa se decida in favoarea unirii. Dar pe de alta parte nu exista dorinta unei “anexari”; unirea trebuie facuta asa cum doreste Basarabia. Au aparut suspiciuni cu privire la planurile si caracterul reactionar al noului guvern ultraconservator Marghiloman. Mai mult, trupele romanesti din Basarabia nu au fost suficient de atente la susceptibilitatea populatiei. Desi “intrarea in tara a trupelor romane, facuta la cererea Sfatului Tarii, a adus o ordine relativa”, acestea “s-au purtat ca si cum s-ar afla intr-o tara cucerita. Au fost luate masuri, iar ofiterii responsabili de infractiuni grave au fost pedepsiti.” Un ordin al generalului Brosteanu, care conducea Divizia a 10-cea, le cerea ofiterilor “sa se poarte cat mai bine si mai civilizat cu evreii” si “oriunde s-ar afla – in orase, in sate, in trenuri – sa se comporte cat mai civilizat, politicos si agreabil cu populatia civila, indiferent de nationalitate, fara a-i trata cu dispret, ostilitate sau duritate.” Astfel “le vor castiga simpatia.”; altfel, “isi vor atrage dispretul.” Foarte probabil ca asemenea incidente au avut loc in cazul populatiilor care nu erau de origine romana. Exista o serie de plangeri, care nu sunt par a fi intemeiate insa, din partea evreilor, cu privire la o serie de “masacre”; populatia evreiasca a fost acuzata ca ar fi pro-germana. Dar chiar si cetatenii moldoveni aveau propriile temeri, si ca urmare au impus o serie de conditii pentru a accepta guvernul Marghiloman si pentru a vota in favoarea unirii. Acesti termeni, asa cum au fost acceptati, erau:

“Republica Democratica Moldovenesca (Basarabia), avand granitele la Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile frontiere cu Austria, rupta timp de o suta de ani din trupul vechii Moldove de catre rusi, in virtutea dreptului istoric si rasial, pe baza principiului conform caruia orice natiune are dreptul sa-si aleaga propriul destin, se uneste de acum inainte si pentru totdeauna cu Romania, mama sa”.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Jos Palaria pentru aceasta Reclama!!!

Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

Harta ROMÂNEASCĂ a stereotipurilor. CUM îi vedem NOI pe restul europenilor

În hărţile cu stereotipuri de pe internet, suntem priviţi drept "schimbători de scutece" de spanioli, nemţii cred că suntem vampiri, iar francezii ne consideră fraţii lor mai săraci. Cum arată însă restul europenilor pentru români, atunci când sunt reduşi la clişee? Puteţi vedea în harta-pamflet de mai jos, alcătuită de REALITATEA.NET. 

Deşi ţara noastră se află în Estul Europei, asta nu ne împiedică să ne credem buricul Pământului. Drept urmare suntem, aşa cum era de aşteptat, frumoşi, deştepţi şi educaţi. Şi modeşti fireşte, dar atâtea calităţi chiar nu mai încăpeau între graniţele noastre strâmte. 

Cum îi privim însă pe ceilalţi europeni? Ungurii vor să ne fure ţara, bulgarii au cel mai ieftin all-inclusive, iar turcii au creat cea mai minunată invenţie culinară din toate timpurile, shaorma. 

Grecia abia ce mai are ce căuta pe hartă, fraţii noştri săraci de peste Prut sunt preţuiţi pentru producţia de vinuri, tinere nurlii şi băieţi descurcăreţi care-ţi rezolvă problemele, iar Austria este patria lebedelor suculente şi nesupravegheate. 

Daţi click pe harta de mai jos pentru a o mări:

Sursa: REALITATEA.NET

REALIZARI ROMANESTI CONTEMPORANE

Acest articol apartine blogului Fata nevazuta a lumii

 

-O idee propagata destul de puternic in societatea romaneasca de astăzi este ca, deloc mandri 

cu originea lor, unii dintre romani afirma ca toate aceste prilejuri de mandrie nationala tin doar de 

domeniul trecutului, ca Romania de astazi ar fi… o “tara bolnava”, fara civilizatie, fara personalitati 

marcante, ea fiind mereu “codasa Europei”.
Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe romani “la locul lor” (si 

departandu-i de traditia si sufletul neamului romanesc), teorii stabilite de cei ce se doresc 

“Atotputernicii Lumii”, Iluminati sau francmasoni, vom oferi si o serie de realizari ale geniului

 romanesc ale ultimilor ani:

* Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un 

CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decat a unuia 

obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata intreaga Biblioteca a Academiei Romane,

 iar informatiile ar putea rezista… 5.000 de ani!!! In noiembrie 1999, inventia sa a fost 

premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor “Bruxelles Europa”, iar autorul 

doreste cu orice pret producerea de serie in Romania . Dar forurile din Romania intarzie la 

nesfarsit formalitatile…
* Constantin Pascu a realizat in anul 2000, in premiera mondiala, un aparat care purifica aerul 

in spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind 

“ca in salina sau pe litoralul marin”. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…
* Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de 

George Astalos, in ian.2001)
* Romania a castigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent 

joc de carti) pe Internet, in 16.11.2000 (107 – 75 cu SUA in finala).
* Hackerii romani sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. “Distractia” 

(conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa isi dovedeasca … valoarea) celor 

“5 magnifici de la Rasarit” a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti… Printre site urile 

“sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale,

 etc…
* La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), Romania s a clasat pe locul I in privinta

 numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica 

a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!!

 Delegatia romana s-a mai intors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor

 tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru – inventia “Biomer”), Medalia expozitiei si

 Diploma salonului pentru contributia exceptionala in promovarea inventiilor.
* In anul 2003, la salonul de inventica EURECA de la Bruxelles, ing. Petrache Teleman a obtinut 

medalia de aur si medalia de argint si inca patru premii pentru inventiile sale ECOPIERA si 

MOPATEL – materiale ecologice de constructii – dar inventiile nu au fost valorificate nici in 

ziua de astazi.
* Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii 

Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si in Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice.

 Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de 

Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul 

cerebral. In plus, medicul roman a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului 

Biografic American, fiind numita si in conducerea acestei unitati.
* Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut

 o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, 

Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), 

printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.
* La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii romani au 

obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati , Arad , Valcea si 

Constanta . Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 

83 de tari… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati ) are, la 18 ani, un palmares 

impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada… 

Fireste, el a fost “racolat” imediat de americani, optand pentru Universitatea din Princetown

 (SUA)…
* Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, in vara anului 2001, 

pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe in colaborare cu NASA.
* Nicu Mincu din comuna Ivesti ( Galati ) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 

170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir 

al tineretii…
* Romania este pe primele locuri in lume la… exportul de inteligenta. De exemplu, la “Microsoft”,

 a doua limba vorbita este romana, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot romani…
* Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA ( Manhattan / 

New York ). Emigrat in 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre 

clientii sai numarandu se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, 

Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford incepand 

din 1992 au fost realizate impreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa infiinteze 

in Romania primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica in fitness pentru adulti…
* Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decat calculatorul (inmultiri, impartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica 

Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer…
* Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 

USD pentru a si realiza inventia epocala (pana la proba practica): motorul care nu consuma nimic!

 Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind in fapt “instalatie mecanica amplificatoare 

de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala in lucru mecanic”. “S-ar inchide toate 

centralele nucleare”, spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat 

sa-i breveteze inventia in lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si 

Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se inghesuie 

(ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari…
* Sandu ( Alexadru) Popescu din Oradea este primul fizician din lume Cambridge care a reusit 

teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. 

Acest eveniment epocal a avut loc in 4 iulie 1997, in laboratoarele din Bristol ( Anglia ) ale celebrei 

firme “Hewlett Packard”. Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit “performanta” de a fi 

somer in Romania …
* Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat in idei geniale, este un exemplu 

relevant pentru modul in care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat 

al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, in cativa ani, 45 de inventii si inovatii, 

el a fost disponibilizat cand a indraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei 

economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica… de 4 ori greutatea sa in aur!) si apoi a fost

 reangajat ca muncitor… “din mila”!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de 

exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o

 longevitate de peste 100 de ani… Prima inventie valoreaza miliarde de dolari in Vest, a doua 

a inregistrat 0 inutil la OSIM, pentru ca atat chinezii cat si americanii i au furat si folosit inventia 

cu un profit imens. De exemplu, in SUA s au vandut peste 10 milioane de perechi, cu un profit 

de peste 1 miliard de dolari… In acest timp, statul roman ignora in continuare o inventie, intr adevar de miliarde…
* In 1991, Carol Przybilla a inregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pana acum. Intre timp, principii incluse in tehnologia aparatului au fost utilizate in

 realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice… Carol Przybilla a mai 

realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vanduta de statul roman firmei 

General Motors), termocompresor frigorific cu circuit inchis (1959), motor eliptic, fara biela (vanduta Japoniei si folosita in celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).
* Justin Capra este un inventator celebru al Romaniei, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar 

ostilitate) de autoritatile statului, conditii in care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde 

de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani… In 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a 

inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani in care “semidoctii savanti” 

l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, in 1963, americanii Wendell Moore, 

Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din Romania si au lansat o in fabricatia de serie…

 In 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pamant la… Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata in 1962 de 

Wendell Moore (“specializat” deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi 

dorit sa fuga din tara cu aparatul sau… Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism 

din lume, “Soleta”, care consuma … 0,5l/100 km si al unei motorete unica in lume ce functioneaza

 cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o incarcare).
* Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! “Cazul Rusetel”, este elocvent pentru geniul romanesc dar 

si pentru “talentul” cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la 

OSIM in 1980 si a fost brevetat in … ianuarie 2001. Pana atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul 

de a cesiona inventia statului, iar in februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic 

la “Mercedes” ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei… Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe “cazanul Traian Vuia”, inventie folosita inca la locomotivele 

Diesel electrice pentru incalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat in domeniul transporturilor terestre si 

navale, in locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.
In lume, mai exista doua brevete in domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul

 locomotivei cu aburi, necesitand combustibil solid sau lichid. “Motorul Rusetel” foloseste drept 

combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala 

baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 

70 km/h viteza maxima) pot fi imbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o 

Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia , ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect 

chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, incantat: “reusita ar fi un miracol, si cred ca un asemenea caz ar trebui sa 

se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel”.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Taierea sub limba – ultimul racnet in medicina romaneasca

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com

Sanatatea, gaura neagra a economiei romanesti. Din cauza cui? Se pare ca din cauza bolnavilor, printre care si cei bolnavi incurabil.

Saptamana aceasta am fost la farmacie. In timpul celor 15 minute de stat in picioare la granita cu lesinul (de caldura, oboseala si alte afectiuni, niciodata diagnosticate de sistemul medical romanesc…) am asistat la discutia farmacist-client pe marginea costului unei retete compensate partial. Clienta se mira, fiind bolnava cronic, de ce suma a crescut cu niste sute de lei fata de acum 3 luni. Farmacista ii explica ca la romani lista medicamentelor compensate se modifica o data la cateva luni. Unele medicamente ies de pe lista, altora li se modifica procentul de decontare, etc. in final s-a ajuns la un compromis, in sensul ca bolnava a cumparat mai putine pastile decat avea nevoie. Sau decat prevedea reteta.

Astazi, citind un titlu din zona medicala, m-am hotarat sa parcurg tot textul. Si asa cum fiecare idee aparent buna a oficialilor romani se dovedeste a avea monstruozitati in spate, se pare ca nici acum nu a fost altfel.

Citesc aici ca statul va compensa numai medicamentele generice pentru bolnavii inclusi in programele nationale de sanatate- diabetici, infectati HIV si bolnavi de cancer. Adica… daca doctorul le prescrie un tratament nou, scump dar mai eficient decat cele vechi (si implicit generice)… statul roman va deconta din ele strict pretul genericului+20%. Avand in vedere faptul ca aceste boli nu numai ca n-au fost eradicate, dar incidenta lor a crescut, se inventeaza noi si noi medicamente menite sa usureze macar, daca nu sa vindece aceste boli infioratoare. Orice nou medicament ar putea aduce salvarea. Insa un medicament nou este scump, si momentan nereprodus sub forma de generic. Prin urmare bolnavilor nostri, desi au cotizat la viata lor de salariati, li se va refuza sansa la viata. Sau macar la inca un an de viata. Pentru ca statul nu le va deconta “experimentul”. Cat despre posibilitatile financiare ale unui om obisnuit de a-si permite tratamente, mai ales pentru boli incurabile, nu merita sa discutam. Aceasta posibilitate exista strict pentru oamenii foarte bogati. Doar ei au drepturi.

Mai mult decat atat se pare ca Romania in curand nici nu va mai importa medicamentele noi. Pentru ca producatorii de asa ceva vor fi suprataxati (li se vor percepe taxe duble fata de producatorii de generice). In conditii de suprataxare orice producator se va reorienta catre alte piete. Pentru ca nimeni nu presteaza activitati economice de dragul cetatenilor, ci pentru profitul personal. De partea cu pasatul de cetateni ar trebui sa fie responsabile statele. Dar, cum stim cu totii, la noi nu e cazul.

Cu alte cuvinte, daca stirea este reala (si cred ca e, deoarece am verificat in timp acuratetea informatiilor oferite de acest website), rezulta ca statul roman sustine sanatatea cetatenilor sai. Prin sport (vedeti cele enspe sali de sport construite in provincie), prin alimentatie sanatoasa (reclame la tv- feriti-va de sare, zahar si grasimi) si prin masuri medicale de ultima generatie. Cum ar veni- prin taiarea sub limba, in conditiile in care restul civilizat al planetei se trateaza cu medicamente noi si aparatura medicala ultimul racnet.

In rest e bine… uraganul distruge America, criza mondiala distruge lumea, Somalia moare de foame la propriu. Romania ramane. Scapa cine poate.

Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

 

Sursa: Digerate