Trei OZN-uri uriaşe ar putea ateriza pe Pământ în decembrie 2012

Trei gigantice Obiecte Zburătoare Neidentificate cu o lungime de zeci de kilometri, se îndreaptă în prezent spre Pământ. Potrivit calculelor făcute de oameni de ştiinţă, aterizarea OZN-urilor pe Terra ar putea interveni la mijlocul lunii decembrie 2012. Coincidenţă sau nu, aceasta dată coincide cu sfârşitul calendarului Maya.
NASA acunde informaţia
Anunţul privind apropierea OZN-urilor de Terra a fost făcut de câţiva oameni de ştiinţă din cadrul organizaţiei SETI – un proiect destinat căutării inteligenţei extraterestre. Aceştia susţin că invazia extratereştrilor este absolut reală, iar agenţia spaţială americană NASA ar încerca să ascundă de populaţie această informaţie importantă.
Potrivit astrofizicianului Craig Kasnov, o serie de obiecte foarte mari se apropie de Pământ, dintre care unul are forma cilindrică, iar un altul, sferică. Pentru o confirmare a spuselor sale, savantul le recomandă scepticilor să caute pe Internet hărţile online spaţiale interactive şi să introducă coordonatele OZN-urilor gigantice. Primul mare obiect poate fi descoperit la coordonatele 19 25 12 – 89 46 03, cel de-al doilea, de formă cilindrică – la 16 19 35 – 88 43 10 şi al treilea de formă sferică – la 02 26 39 – 89 43 13.
Anunţul a suscitat reacţii diferite: unii consideră că extratereştrii vin să salveze pământenii de vreo nenorocire teribilă care ar putea apărea în cazul în care predicţia Maya despre sfârşitul lumii în 2012 se va adeveri; alţii îi suspectează pe călătorii din spaţiu de intenţii agresive. “Vom trăi şi vom vedea”, rezumă Craig Kasnov, adăugând că toate cele trei OZN-uri vor putea fi văzute în curând cu telescopul.

Sursa: Piatza.net

Sursa: Misterele Lumii

Micşorarea creierului odată cu vârsta li se întâmplă numai oamenilor

Studii recente sugerează faptul că oamenii sunt mai vulnerabili decât cimpanzeii la afecţiunile datorate îmbătrânirii organismului şi asta probabil pentru că trăiesc mai mult.

Durata mai mare de viaţă este o urmare a faptului că avem creierul mai bine dezvoltat, afirmă o ehipa de cercetători într-un articol publicat de curând în Proceedings of the National Academy of Sciences. Rezultatele studiului indică faptul că bătrâneţea este consecinţa necesităţii de a contribui la creşterea copiilor tot mai inteligenţi.

Pe măsură ce îmbătrânim, creierul nostru devine mai uşor. În jurul vârstei de 80 de ani, creierul uman este mai uşor cu până la 15%. Cel al suferinzilor de tulburări mentale legate de vârstă, ca Alzheimer, se micşorează şi mai mult. Această pierdere în greutate derivă din declinul treptat al delicatelor structuri de neuroni şi al legăturilor dintre ei.

În paralel, capacitatea creierului de a procesa gânduri, amintiri şi de a răspunde la semnalele corpului pare să se diminueze.

Cercetătorii ştiu că anumite zone ale creierului par să involueze într-un ritm mai alert decât altele. Cortexul cerebral, care este implicat în gândirea de nivel cognitiv superior, se micşorează mai mult decât cerebelul, responsabil de reglarea mişcărilor.

În ciuda fenomenului universal al îmbătrânirii, cercetătorii nu au reuşit să afle de ce creierul nostru îşi pierde din materia cenuşie odată cu vârsta.

Într-un mod bizar, creierul maimuţelor nu este supus acestei pierderi de materie cenuşie, motiv pentru care cercetătorii iau în calcul ipoteza ca această caracteristică să se regăsească doar la oameni.

O echipă de neurologi, antropologi şi primatologi a colectat date pentru a afla răspunsul.

Comparând imagini obţinute prin rezonanţă magnetică de la mai bine de 80 de persoane cu vârste cuprinse între 22 şi 88 de ani cu cele ale unui număr similar de cimpanzei crescuţi în captivitate, cercetătorii au descoperit că la primate creierul nu se micşorează cu vârsta.

Rezultatele sugerează că cele 5-8 milioane de ani în care cimpanzeii au evoluat diferit de oameni diferenţiază modul în care îmbătrânesc cele două specii. Antropologul Chet Sherwood de la Univesitatea George Washington din Washington DC, conducătorul cercetării, consideră că oamenii trăiesc mai mult pentru a fi responsabili faţă de copiii lor mult mai inteligenţi.

Oamenii trăiesc relativ mult comparativ cu primatele. Anii de bătrâneţe sunt post-menopauză pentru om, pe când cimpanzeii se pot reproduce până când mor.

În plus, creierul unui om este de 3 ori mai mare decât al unui cimpanzeu.

Dr Sherwood sugerează că viaţa prelungită a bunicilor are rolul evolutiv de a susţine mamele şi de a nu le lăsa să crească singure copiii tot mai inteligenţi şi mai energici. Îmbătrânirea, crede dr. Sherwood, este o cale de a trăi mai mult pentru a da o mână de ajutor rudelor.

“Studiul aduce dovezi care atestă că modelele de îmbătrânire ale creierului uman sunt unice, diferite de cele ale animalelor”, a afirmat Tom Preuss de la Universitatea Emory din Atlanta, care nu a fost implicat în studiu.

Dr. Preuss a declarat că diferenţele dintre ceierul uman şi cel al primatelor nu elimină posibilitatea studiului bolilor legate de îmbătrânire asupra acestora. El a mai spus că aceste diferenţe ar putea explica de ce oamenii suferă mai mult din cauza bolilor legate de îmbătrânire decât alte specii.

Sursa: BBC News

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

 

ATENTIE LA VISE. Multe sunt de la draci

Citez din articolul Sfântul Ignatie Brancianinov. Despre înşelare. Partea I:
Despre vise
Demonii se folosesc de vise pentru a tulbura si vatama sufletele omenesti; chiar si monahii neincercati, luand aminte la vise, isi aduc vatamare si din aceasta pricina trebuie neaparat sa aratam aici ce insemnatate au visele in ceea ce priveste omul a carui fire nu este inca innoita prin Duhul Sfant.

In vremea somnului omenesc, starea celui ce doarme este astfel randuita de Dumnezeu, ca orice om se afla intr-o deplina odihna. Aceasta odihna este atat de deplina, incat omul, pe durata ei, pierde constiinta existentei proprii si intra intr-o  stare de uitare de sine. Pe timpul somnului, orice activitate care se face cu efort, in mod deliberat, sub imperiul ratiunii si al vointei, conteneste: ramane doar acea activitate care este indispensabila existentei si nu poate fi despartita de aceasta. In corp, sangele isi continua miscarea, stomacul mistuie hrana, plamanii respira, pielea asuda; in suflete continua sa se nasca ganduri, inchipuiri si sim-tiri, insa nu dependent de ratiune si liberul-arbitru, ci prin lucrarea inconstienta a firii. Din asemenea inchipuiri, insotite de o gandire si simtiri caracteristice, se alcatuieste visul. El este adesea straniu, dat fiind ca nu apartine sistemului de inchipuiri si cugetari voluntare si deliberate, ci apare spontan si de sine statator, potrivit legii si necesitatii firii. Uneori visul poarta amprenta incoerenta a cugetarilor si inchipuirilor voluntare, iar uneori constituie o urmare a dispozitiei sufletesti. In acest fel, visul in sine insusi, nu poate si nu trebuie sa aiba nici o insemnatate. Asadar, este ridicola si cu totul ilogica dorinta unora de a vedea in himerele viselor pe care le au, prevestiri asupra viitorului propriu sau asupra viitorului altora sau vreun oarecare alt talc. Cum poate exista un lucru care nu are nici o pricina ca sa existe ?
Demonii, care au cale libera spre sufletele noastre in vremea cat suntem treji, au cale libera spre ele si atunci cand dormim. Si in vremea somnului, ei ne ispitesc cu pacatul, amestecand cu inchipuirea noastra si inchipuirea faurita de ei. De asemenea, vazandu-ne ca luam aminte la vise, se silesc sa ne faca visele cat mai interesante, iar in noi sa starneasca o mai mare atentie fata de aceste naluciri, sa ne faca, incetul cu incetul, sa ne incredem in ele. Aceasta incredere este intotdeauna impreunata cu parerea de sine, iar parerea de sine, falsifica modul in care ne vedem cu mintea pe noi insine, iar drept urmare, intreaga noastra activitate se lipseste de dreapta socoteala – exact ce le trebuie demonilor. Celor ce au sporit in parerea de sine, demonii incep sa li se arate in chip de ingeri de lumina, in chip de mucenici si preacuviosi, chiar si in chipul Maicii lui Dumnezeu si al lui Hristos Insusi, fericesc petrecerea lor, le fagaduiesc cununile ceresti, ridicandu-i prin aceasta la inaltimea parerii de sine si a tru-fiei. Aceasta inaltime este, totodata, si prapastia pierzarii. Trebuie sa stim si iarasi sa stim ca in starea noastra, neinnoita inca prin har, nu suntem in stare sa vedem alte vise in afara de cele alcatuite de aiurarea sufletului si de barfirea demonilor. Asa cum, in stare de veghe, din firea cazuta, rasar in noi, sau sunt aduse de demoni in chip statornic si neincetat, cugete si in-chipuiri, si in vremea somnului vedem vise doar prin lucrarea firii cazute si prin lucrarea demonilor. Asa cum mangaierea noastra in vreme de trezie sta in strapungerea inimii, care se naste din constiinta pacatelor noastre, din aducerea-aminte de moarte si de judecata lui Dumnezeu (numai ca aceste ganduri apar in noi din harul lui Dumnezeu, care traieste in noi, sadit prin Sfantul Botez, si sunt aduse de ingerii lui Dumnezeu, potrivit starii noastre de oameni aflati sub pocainta) tot asa si in somn, foarte rar, la mare nevoie, ingerii lui Dumnezeu ne infatiseaza fie sfarsitul nostru, fie muncile din iad, fie infricosata judecata care incepe odata cu apropierea mortii si continua dupa moarte. Aceste vise ne aduc frica de Dumnezeu, strapungerea inimii, plansul pentru noi insine. Asemenea vise se dau, insa, foarte rar unui nevoitor, sau chiar si unui pacatos vadit si inrait, prin osebita si nestiuta iconomie a lui Dumnezeu; sunt date rar nu din zgarcenia Dumnezeiescului har, fata de noi – nu ! Ci din acea pricina, ca tot ce se intampla cu noi in afara randuielii obisnuite ne duce la parere de sine si clatina in noi smerenia, care este neaparat trebuincioasa pentru mantuirea noastra.
Voia lui Dumnezeu, in a carei implinire sta mantuirea omului, este infatisata in Sfanta Scriptura atat de viu, atat de puternic, atat de amanuntit, ca a lucra pentru mantuirea oamenilor prin incalcarea obisnuitei randuieli a lucrurilor apare ca o fapta de prisos si nefolositoare. Celui ce a cerut invierea celui mort si’ trimiterea lui catre fratii sai spre a-i vesti sa treaca de pe calea cea larga pe cea stramta, i s-a zis: “Au pe Moise si pe prooroci: sa asculte de ei”. Iar cand cel ce ceruse aceasta s-a impotrivit: “Nu !…, ci daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai”, a primit raspunsul: “Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti” (Lc. 16, 27-31 ). Experienta a aratat ca multi dintre cei care s-au invrednicit in vis de vedenia vamilor, a Infricosatei Judecati si a altor lucruri cumplite de dincolo de mormant, au fost cutremurati de vedenie pentru scurt timp, iar apoi au cazut in imprastiere, au uitat de cele vazute si au trait in negrija; dimpotriva, unii care nu au avut nici un fel de vedenii, ci s-au invatat cu osardie in legea lui Dumnezeu, au venit treptat la frica lui Dumnezeu, au atins sporirea duhovniceasca si au trecut din pamanteasca vale a plangerii in fericita vesnicie cu bucuria nascuta din incredintarea mantuirii. Sfantul Ioan Scararul cugeta despre partea pe care o au demonii in visele monahilor, folosind cuvintele de mai jos: “Atunci cand parasim, pentru Domnul, casa si rudeniile noastre, dandu-ne pe noi insine strainatatii pentru dragostea lui Hristos, demonii, din razbunare, incearca sa ne tulbure prin visuri, aratandu-ne rudeniile noastre plangand, fie murind, fie inchise, fie stramtorate pentru noi. Deci, cel ce crede viselor e asemenea celui ce alearga dupa umbra sa si incearca sa o prinda. Dracii slavei desarte se fac, in visuri, prooroci. Ei ghicesc ca niste vicleni, cele viitoare si ni le vestesc mai dinainte, ca implinindu-se vedeniile sa ne minunam si sa ne inaltam cu gandul ca unii ce ne-am afla deja aproape de darul proorociei. In cei care cred dracului acestuia, el se face adeseori prooroc. Iar pentru cei ce-l defaima, el este pururea mincinos. Duh fiind, el vede cele ce se savarsesc in cuprinsul vazduhului si cunoscand pe cineva ca moare, vesteste despre aceasta, in vis, celor usurei la minte. Dracii nu stiu nimic din cele viitoare, dintr-o cunostinta de mai inainte, altminteri si vrajitorii ar fi in stare sa ne prezica ceasul mortii.
Demonii se prefac deseori in ingeri de lumina si in chipuri de mucenici si ne arata pe aceia venind la noi in visuri. Iar cand ne desteptam, ne afunda in bucurie si inaltare. Dar aceasta sa-ti fie semnul inselarii (amagirii dracesti). Caci ingerii ne arata muncile, judecata si moartea, iar odata treziti, ne umplem de cutremur si tanguire. Cand incepem sa ne plecam in vis dracilor, ei vor incepe sa-si bata joc de noi si cand suntem treji. Cel ce crede visurilor e cu totul necercat. Iar cel ce nu crede nici unora, e cu adevarat filosof. Crede numai celor care-ti vestesc tie chinuri si judecata. Dar daca acestea iti pricinuiesc deznadejde, si ele sunt de la draci” (Sf. Ioan Scararul, Adaos la cuvantul al 3-lea).
Preacuviosul Casian Romanul povesteste despre un monah oarecare, de loc din Mesopotamia, cum ca ducea o viata cat se poate de anahoretica si postniceasca, dar a pierit, amagit fiind de demoni prin vise. Demonii, vazand ca monahul nu prea lua seama la cresterea lui duhovniceasca, ci isi indrepta toata luarea-aminte spre nevointa trupeasca, au inceput sa-i infatiseze vise care, prin reaua viclenie a dracilor, se implineau in fapta. Atunci cand monahul s-a intarit in increderea in visele sale si in sine, diavolul i-a infatisat intr-un vis maret pe iudei desfatandu-se de bunatatile cele ceresti, iar pe crestini chinuindu-se in muncile iadului. Facand aceasta, demonul – bineinteles, in chip de lumina sau de oarecare drept al Vechiului Testament – l-a sfatuit pe monah sa primeasca iudaismul spre a avea putinta de a se impartasi de fericirea iudeilor, ceea ce monahul a si facut fara sa mai intarzie catusi de putin. (Cuvant despre dreapta socotinta, Filoc. slav. V, VI).
Cele spuse sunt de ajuns pentru a lamuri iubitilor nostri frati, monahilor din vremea de astazi, cat de nesocotit lucru este a lua aminte si, cu atat mai mult, a te increde in vise, precum si cumplita vatamare care poate sa se nasca dintr-o asemenea incredere. Din luarea-aminte la vise totdeauna se furiseaza in suflet increderea fata de ele: de aceea este oprita cu asprime chiar si aceasta simpla luare-aminte.
Firea innoita prin Duhul Sfant se carmuieste dupa cu totul alte legi decat faptura cazuta si impietrita in caderea ei. Carmuitorul omului innoit este Duhul Sfant. “Caci peste acestia a stralucit harul Dumnezeiescului Duh,” a spus Preacuviosul Macarie cel Mare, “si S-a salasuit in adancul mintilor: pentru acestia, Domnul este ca sufletul lor” (Omilia 7, cap.l2). Si in trezie, si in somn, ei petrec in Domnul, afara de pacat, afara de gandurile si inchipuirile pamantesti si trupesti. Gandurile si inchipuirile lor, care se afla in timpul somnului in afara de carmuirea ratiunii si vointei omenesti si lucreaza in ceilalti oameni in mod inconstient, sub impulsul firii, in acestia lucreaza sub indreptarea Duhului, iar visele lor au o insemnatate du-hovniceasca. Astfel, dreptul Iosif in vis a fost invatat despre taina inomenirii lui Dumnezeu-Cuvantul; in vis i s-a poruncit sa fuga in Egipt, precum si sa se intoarca de acolo (Mat. cap.I si II). Visele trimise de Dumnezeu poarta in ele insele o nebiruita putere de convingere. Aceasta putere de convingere este de inteles in ceea ce-i priveste pe sfintii lui Dumnezeu, insa de neatins pentru cei aflati in lupta cu patimile.
............................................................................................................
Sursa: Saccsiv’s Weblog

Cazul incredibil al unei tinere rusoaice: Si-a pierdut jumatate de creier intr-un accident, dar s-a ales cu talent la pictura

Citez din articolul Cazul incredibil al unei tinere rusoaice: Şi-a pierdut jumătate de creier într-un accident, dar s-a ales cu talent la pictură:

O tânără de 21 ani din Rusia care a rămas cu jumătate de creier din cauza unui teribil accident de maşină, s-a trezit din comă cu aptitudini de artistă, scrie Daily Mail.
Taisia Sidorova, din St. Petersburg, a fost victima accidentului acum trei ani. Atunci i-a fost zdrobită partea stângă a craniului, iar creierul său a fost străpuns parţial de fragmente de oase.
Medicii au înlăturat partea distrusă a creierului, care ar fi ajutat-o să gândească logic şi să analizeze, şi au ataşat o placă de protecţie. Chiar şi aşa, specialiştii erau convinşi că nu se va recupera vreodată şi au avertizat-o pe mama ei că Taisia va fi invalidă până moare.
Deşi trebuia să se odihnească, pacienta a început să picteze ca să nu se plictisească. „Nu i-am evaluat talentul artistic înainte, dar pare o altă persoană acum. Are un talent natural pentru artă. E incredibil”, a spus profesoara de arte a Taisiei.
În ajunul Anului Nou, şi-au dat seama că tânăra o să trăiască pentru că mama ei plângea lângă ea, iar Taisa a ridicat mâna şi i-a şters lacrimile. Mai târziu a început să vorbească.
„Creierul uman este remarcabil. În cazul ei, partea rămasă s-a dezvoltat şi a acoperit bucata care lipsea şi, totodată, i-a dezvoltat şi talentul de a picta, pe care nu-l avea anterior”, explică unul dintre specialiştii care au tratat-o pe Taisia.
Cititi va rog si:
VIDEO: Un copil fara cerebel socheaza lumea medicala …
 
Sursa: Saccsiv’s Weblog

OSLO

MOTTO: “Optimistul învaţă engleza, pesimistul chineza, iar realistul învaţă să tragă cu un kalashnikov!” proverb rusesc

Anders Behring Breivik, tînărul care a recunoscut că a comis atacurile sîngeroase de vineri din Norvegia, va apărea astăzi în faţa unui judecător în vederea plasării în arest preventiv, relatează agenţia France Presse. Potrivit celui mai recent bilanţ, 93 de persoane au murit în atacul armat din tabăra tinerilor laburişti de pe insula Utoeya, în apropiere de Oslo, şi în explozia unei bombe în apropierea sediului guvernului norvegian. Atacul armat de pe insula Utoya unde era în plină desfăşurare o tabără de vară a tineretului Partidului Laburist din Norvegia a urmat exploziei din apropere de sediul Guvernului, soldat cu şapte morţi şi nouă răniţi. Pe baza informaţiilor pe care le-a postat pe Internet, bărbatul, un norvegian de 32 de ani, este un “fundamentalist creştin”, a declarat oficialul Roger Andresen, precizînd că viziunile sale politice înclină “spre dreapta”. Autorul atentatelor din Norvegia consideră atacurile teroriste “oribile”, dar “necesare”.

Cu două zile înaintea debutului Summit-ului NATO de la Lisabona, la Bruxelles s-a discutat dot despre securitate. E drept, cea internă, cea a cetăţeanului spre care tinde Tratatul de la Lisabona. Comisarul European pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmstrom, a prezentat, pentru prima dată în istoria Comisiei Europene, viitoarea directivă de securitate internă, jurnaliştilor specializaţi în probleme de securitate din întregul spaţiu european, şi nu jurnaliştilor acreditaţi în Capitala Europei care, potrivit comisarului, “fac frumos şi nu jignesc pe nimeni”. De data aceasta, demersul a mers direct la ţintă, iar proiectul de directivă, pe care Doamna Malmstrom îl va supune votului în luna decembrie, a avut parte de critici, zîmbete şi întrebări nedumerite şi acide.

Sigur, Regatul Norvegiei nu este parte din UE, dar Uniunea ar trebui să fie principalul “furnizor de securitate” de pe continent, iar Norvegia să se afle sub “umbrela” deschisă a celor 27.

În dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene, Strategia Internă de Securitate este o contribuţie importantă a Programului Stockolm care a deschis, practic, calea securizării Europei. Din păcate, strategia izvorîtă rămîne un document politic, pentru implementarea fiind nevoie de mai mulţi specialişti în securitate şi de mai puţine vorbe frumoase şi sloganuri! Cei 5 piloni ai strategiei sînt: Lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate, lupta împotriva terorismului, radicalizării şi securizării transportului, cyber-criminalitatea, securitatea frontierelor şi identificarea punctelor calde de la frontierele exterioare şi lupta împotriva dezastrelor naturale.
Strategia, despre care am mai vorbit în acest spaţiu virtual, s-a întocmit pe baza unor studii concrete, însă, documentul elaborat rămîne unul politic! În materie de terorism, concluzia experţilor independenţi este unanimă: Europa trebuie să se teamă NU de terorismul islamic de import, ci de auto-recrutarea şi radicalizarea DIN INTERIORUL FRONTIERELOR EUROPENE, fenomen ce a luat o amploare deosebită mai ales pe fondul excluderii culturale a unui grup. Iar prezenţa tot mai mare a străinilor pe teritoriul liniştitei, ordonatei, bogatei şi predictibilei Norvegii are efectul “excluderii culturale” a unor băştinaşi!

Din păcate, tragedia de la Oslo ne dovedeşte că analiza este corectă. Atacatorul norvegian s-a radicalizat în timp, dovadă fiind cele 1200 de pagini în care apar exemple de lideri radicali, între care şi Vlad Ţepeş. Deşi Strategia Internă de Securitate a UE a fost adoptată la sfîrşitul anului trecut, deci analizele şi studiile au fost încheiate cel mai tîrziu anul trecut în vară!, instituţiile de intelligence din Europa greu au făcut un schimb de informaţii viabile! Această afirmaţie ar putea fi în folosul celor ce militează pentru înfiinţarea unei structuri de informaţii europene! Pe de altă parte, o supra-structură, mamut, ar putea fi sufocată sub propria greutate şi birocraţie uriaşă. Mă întreb: dacă cele 27 plus restul agenţii naţionale de informaţii, care acţionează, în momentul de faţă, ca o REŢEA nu au fost capabile să prevină o astfel de tragedie, o supra-structură va evita pe viitor astfel de incidente?

Trei sînt concluziile care se desprind din acest incident: 1 – Cetăţeanul ar trebui să înţeleagă că NU se mai află în siguranţă, iar omul politic să înceteze să-i mai întreţină această iluzie; 2 – terorismul islamic este încă departe de a fi un inamic prezent în EUROPA, în timp ce grupările locale şi teroriştii “singuratici” care se auto-recrutează şi radicalizează reprezintă principalele ameninţări la adresa siguranţei cetăţenilor; 3 – În acest moment, guvernele europene NU sînt capabile să prevină astfel de incidente violente! Din păcate, şi în ceea ce priveşte siguranţa cetăţeanului, VACANŢA MARE S-A ÎNCHEIAT!

Sursa: MERKAVA

Acest articol apartine blogului Mario Balint

Descoperire de cosmar: peste 150 de embrioni om-animal, in laboratoare din Anglia

Citez din articolul Descoperire de cosmar: peste 150 de embrioni om-animal, in laboratoare din Anglia:
Trei laboratoare ale unor universitati de prestigiu din Marea Britanie au creat 150 de embrioni rezultati din incrucisarea genelor umane cu cele animale.
O ancheta parlamentara a dezvaluit acest fapt, aratand ca experimentele cu hibrizi om-animal nu au dus la rezultatele scontate initial, pentru a fi surse de celule stem cu care vor putea fi tratate o serie de boli, scrie DailyMail.
Laboratoarele apartin King’s College din Londra, Universitatii Warwick si Universitatii Newcastle. Laboratoarele au primit licenta sa faca cercetari in acest sens inca din 2008, totul fiind tinut strict secret.
Din punct de vedere legal, Marea Britanie a adoptat in 2008 Human Fertilisation Embriology Act, lege care permite crearea unr hibrizi de tip om-animal, la cererea oamenilor de stiinta care credeau ca vor reusi crearea unei mari baze de celule stem.
Astfel, in cele trei laboratoare au fost obtinute varietati om-animal, hibrizii fiind realizati prin fertilizarea cu sperma umana, implantand un nucleu uman intr-o celula animala. Rezultatul obtinut a fost realizarea de celule umane mixate cu embrioni animali.
Totul a iesit la iveala cand un grup de oameni de stiinta a avertizat ca se poate intampla ca aceste experimente, care pot sa degenereze in scenarii de cosmar.
Lordul Alton, cel care a investigat cazul, a facut publice informatiile descoperite in timpul anchetei parlamentare. El a declarat ca “niciunul dintre cercetatorii audiati nu a putut da o justificare valida in termeni de tratament, cu privire la aceste experimente cu hibrizi om-animal”.
Acest tip de cercetare nu are nicio justificare nici pe plan etic si nici din punct de vedere medical, si poate duce la discreditarea tarii, a mai precizat lordul Alton.
Autorul principal al raportului parlamentar, profesorul Robin Lovell-Badge de la Medical Reasearch Council, a declarat ca, in conformitate cu legile in vigoare, oamenii de stiinta trebuiau sa distruga in termen de 14 zile embrionii hibrizi rezultati din cercetarile efectuate.
Activitatea in cele trei laboratoare de cercetare a fost oprita momentan, ele nu mai dispun de surse de finantare, si totusi, unii cercetatori considera ca astfel de experimente vor putea continua in viitor.
Cititi va rog si:
HIMERELE: hibrizii om – animal … DE CE?
 
Sursa: Saccsiv’s Weblog

OBICEIURI ŞI PRACTICI DACICE PĂSTRATE ÎN CULTURA ŞI TRADIŢIILE POPORULUI ROMâN

Cu toate că trecerea timpului afectează şi memoria, dar şi obiceiurile unui popor, ca şi în alte cazuri, poporul român a păstrat de-a lungul vremii o serie de obiceiuri şi tradiţii care, chiar dacă sunt considerate păgâne, astăzi mai sunt întrebuinţate în viaţa de zi cu zi, dar sub o altă formă.

Începând cu simboluri şi practici specifice celor trei momente importante ale vieţii (naşterea, nunta şi înmormântarea) şi ajungând la credinţă, spiritualitate şi îndeletniciri, dacii au transmis mai departe o serie de îndeletniciri are, în ciuda eforturilor susţinute de a fi considerate ca împrumutate din cultura altor popoare, au, se pare, rădăcini adânc înfipte în acest pământ.

Pornind de la comoara cea mai de preţ a unui popor – spiritualitatea – putem vedea cu uşurinţă că Triada Dacică Divină, venerată de către strămoşii noştri, se traduce astăzi prin Sfânta Treime. Şi, ca şi în zilele noastre, dacii se închinau unui zeu unic, Gebeleizis, lui Dionisos care se pare că avea rol de intermediar, astăzi transpus în personalitatea Mântuitorului Iisus Hristos, precum şi zeiţei Bendis.

Înainte de orice eveniment important şi, pentru a obţine răspunsul la întrebările adresate zeilor, dacii (cel puţin acei daci care însumau preoţii şi învăţaţii) ţineau post. Şi tot în post şi rugăciuni şi Marele Ştefan a dus cele mai crâncene bătălii, precum au făcut-o şi alţi mari domnitori, ca de exemplu Mihai Viteazul. Continuitatea acestei practici se poate observa cu uşurinţă şi în zilele noastre, atunci când vorbim despre postul tradiţional din religia creştină.

De-a lungul timpului, acest număr de zei a rămas ca şi cifră magică în credinţa poporului român. Trei ani a stat Zamolxe sub pământ, tot aşa cum, în ritualul creştin al înmormântării, trei zile se priveghează cel trecut în tărâmul morţilor. Mai mult, apariţia lui Zamolxe după aceşti trei ani simbolizează viaţa de după moarte, celebrată astăzi prin Sărbătoarea Paştelui, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

Şi, cu toate că dacii nu îşi îngropau morţii, acestora le era adus în clipa cea de pe urmă un pumn de pământ, pe care îl strângeau la piept. Astăzi, în ritualul creştin, pământul strâns în pumn este aruncat în groapa în care este aşezat sicriul. Singura diferenţă este aceea că noi, creştinii, prin acest gest încheiem socotelile cu viaţa: “din pământ ai fost creat, în pământ te vei întoarce”. Cu toate acestea, pumnul de pământ reprezintă, ca şi pe vremea dacilor, respectul cuvenit adus mamei Geea.

Descoperirile arhelogice au arătat că unele momentele importante din viaţa unei femei au fost transpuse şi pe vasele ceramice precum şi în statuetele descoperite. Astfel, ne amintim de femeia Gânditorului, însărcinată în ultimele luni, precum şi de poziţia ei. Sau de ce nu, de tânăra “Venus” de Cucuteni aparţinând epocii neolitice a mileniului IV î.e.n. Majoritatea vaselor şi statuetelor descoperite demonstrează o înaltă practică spirituală a strămoşilor daci. Aceste simboluri sunt regăsite şi astăzi în ornamentica ţărănească, pe cămăşile femeieşti cu “râuri” (Comuna Roata), precum şi pe diferitele covoare sau uşile caselor.

Dar dacii au mai lăsat moştenire şi alte simboluri. Dacă vorbim despre biocâmpuri şi bipolaritate, putem regăsi aceste practici în descoperirea de la Caransebeş, lucrată pe o falangă de cal. Astfel, avem schema bipolarităţii, cu biocâmp rombic, transpusă astăzi în spirala ADN-ului uman, esenţa vieţii, dar şi în simbolul circulaţiei energiei yin şi yang, în concepţia chineză.

Revenind la viaţa de zi cu zi, o serie de simboluri par a ne ghida în continuare existenţa. Astfel, în diferite zone ale tării, în special în mediul rural, o serie de simboluri împodobesc şi astăzi diferite ţesături sau chiar porţile caselor. Astfel, spirala dacică (semnificând drumul parcurs de sufletul omului, până la locul de întâlnire cu Zamolxe, dar şi evoluţia, începutul şi sfârşitul) sau ochii de pe coiful descoperit în situl arheologic de la Coţofeneşti, judeţul Prahova (şi care reprezintă privirea interioară, tradusă astăzi prin al treilea ochi sau ochiul minţii) stau mărturie a tinei civilizaţii deloc apuse.

Vorbim aici despre renumitele porţi maramureşene, în special de cele de pe Valea Izei, pe care pot fi admirate spirale dacice, împletituri precum cosiţele fetelor, dar şi crucea înscrisă în cerc! Referitor la acest ultim simbol, ne putem aminti de semnul celor doi Gemeni Divini, svastica. Rotită în sensul invers acelor de ceasornic, svastica desemnează exact acea cruce înscrisă în cerc. Un alt simbol demn de luat în seamă şi regăsit pe porţile din Maramureş este cel al şarpelui. SKEPT-E-CASAS sau Ocrotitorul Casei este păzitorul gospodăriei, iar o casă părăsită de şarpele ei este una necurată şi pradă spiritelor malefice.

Ţesăturile tradiţionale populare din anumite zone ale ţării păstrează şi ele unele din motivele cromatice ale dacilor. Astfel, roşul simboliza culoarea sângelui, a matricei informaţionale a vieţii, iar negrul, culparea pământului, a continuităţii vieţii în acest univers, a mamei Geea, născătoarea tuturor bogăţiilor terestre.

Ajungând la îndeletniciri, putem aminti aici apicultura care, şi în zilele noastre, are implicaţii majore. Mierea este un aliment care, pe lângă proprietăţile benefice energetice pe care le are în alimentaţie, reprezintă şi un bun factor de vindecare. Chiar şi în zilele noastre, în zonele rurale rănile sunt vindecate cu miere!

Mai mult, o serie de plante – care erau folosite drept leacuri în anumite practici ritualice, dar şi cu scop terapeutic – sunt folosite astăzi în medicina tradiţională alternativă. Nu mai departe de Sânziene care înfloresc într-o singuri zi din an şi care au proprietăţi “miraculoase” în vindecarea unor afecţiuni precum reumatismul, epilepsia, hipertiroidia sau insomnia!

O altă practică străveche ce datează tot de pe vremea dacilor o reprezintă spălatul rufelor la râu. Dincolo de utilitatea lui, acest obicei are ca efect risipirea tuturor bolilor, relelor şi neputinţelor trupeşti şi sufleteşti prin spălarea în apă curgătoare. Baterea rufelor cu maiul (lemnul fiind esenţa vieţii, a trăiniciei) reprezintă scoaterea tuturor afecţiunilor din corpul celui în cauză. Pietrele pe care erau spălate rufele reprezintă memoria înmagazinată a tuturor celor ce sunt, informaţia transmisă şi înscrisă în Legile firii.

Dincolo de toate intrigile folosite, dar şi de lacunele care planează încă asupra multor aspecte ale civilizaţiei dacice, un lucru este cert: moştenirea pe care ne-au lăsat-o precum şi gradul de evoluţie informaţională şi spirituală transmis, nu, pot fi tăgăduite de către nimeni şi nimic! Studiile şi cercetările efectuate, precum şi descoperirile arheologice care urmează a fi efectuate vor demonstra caracterul şi continuitatea civilizaţiei dacice pe aceste meleaguri dar, mai ales, în viaţa de zi cu zi a românilor! Ţine doar de noi să ştim să păstrăm intactă această moştenire şi, mai ales, să îi oferim continuitatea.

sursa: http://basarabialiterara.com.md/?p=9342

Sursa: Identitate Nationala