CAVALERUL DAC – REGALIAN

CAVALERUL DAC – REGALIAN
S-au derulat evenimente si au trait personalitati in antichitate strins legate de devenirea poporului român despre care nu se mai vorbeste aproape nimic in cartile destinate a forma constiinta de neam a generatiilor noastre. O asemenea personalitate a fost si CORNELIUS PUBLIUS REGALIANUS “…gentis daciae… Decibali ipsius ut fertur ad finis… vir in re militari semper probatus… dux factus est et dux totius Illyrici habeat in potestaem Thracios, Moessos, Dalmatos, Pannonios, Dacos exercitus… quod dignus videretur imperio…” (…de neam dacic…fiind chiar ruda cu insusi Decebal…totdeauna un barbat priceput in treburi militare…este comandant general al fortelor armate din Illiria avind sub puterea sa sitoate fortele militare din Thracia,Moessia,Dalmatia,Pannonia si Dacia …ceea ce arata ca este demn de afi imparat…).
(Citat dupa Trebollio Pollio – “Scriptores Historiae Augustae” din “Caietele Dacoromâniei” nr.7/1998 Timisoara, Ion Pachia Tatomirescu.)
CORNELIUS PUBLIUS REGALIANUS a fost cu adevarat un erou. Ne-o spune chiar generalul si viitorul imparat Claudius Goticus in scrisoarea de felicitare pe care I-a trimis-o lui Regalian dupa batalia cu sarmatii care invadasera Dacia si pe care I-a invins in luptele de la Scupi in iunie 258 e.n.

Quote:

“Claudius trimite multe salutari lui Regalianus. Ferice de statul care a binemeritat sa aibe un barbat ca tine in tabara militara, ferice de Gallienus, desi lui nu-I transmite nimeni adevarul, nici despre cei buni si nici despre cei rai. Mi-au comunicat insotitorii imparatului nostru, Banistus si Celsus, cum te-ai comportat in lupta de la Scupi, cite lupte ai dat intr-o singura zi si cu ce repeziciune ai cistigat victoria. Daca s-ar fi mentinut vechile timpuri, ai fi meritat chiar triumful. Ce sa-ti spun mai multe? Aminteste-ti de fiecare om si fi mai prevazator in victorie. Te rog sa-mi trimiti niste arcuri sarmatice si doua mantale cu agrafe fiindca si eu iti trimit de ale noastre.” (Scrisoare citata dupa “Istoria Augusta”).

Autorii antici traitori in acele vremuri: Dexip, istoric si general grec care a luptat alaturi de imparatul Gallienus impotriva lui Regalian, in cartea sa “Scitice”, Eutropius in “Breviarum ab Urbe Condita”, Sextus Aurelius Victor in “Breviarum rerum gestarom Po**** Romani”, Flavius Vopiscus in “Historiae Augustae”, Trebollio Pollio in “Scriptores Historiae Augustae”, Aethius Hristicus in “Cosmographya” certifica faptul ca Regalianus a fost de neam dacic si ca in ziua de 21 iunie 258e.n. – dupa victoria de la Scupi , trupele din subordinea sa : legiunule a XI-a, a XIII-a , a XIV-a Gemina si a V-a Macedonica, precum si guvernatorii si populatia din Provinciile de la Dunarea de Jos l-au proclamat imparat: “Augustus IMP. Cornelius Publius Regalianus”.Aceiasi istorici precizeaza ca autoritatea imperiala a lui Regalian s-a extins asupra intregii Vechii Dacii care cuprindea intre fruntariile ei Thracia, Moessia, Macedonia, Dalmatia, Illiria, Pannonia, Dacia traiana precum si teriitorile dacilor liberi, ale dacilor costoboci din nordul Maramuresului incepind din Boemia pina la Nipru si Bug, ale dacilor carpi (albi) din Moldova, ale tyragetilor de pe Nistru si de dincolo. Importanta este si stirea pe care ne-o transmite acesti istorici cum ca Regalian descindea din familia eroului rege Decebal, factor determinant in sprijinul primit din partea unitatilor militare formate din soldati provenind din rindul populatiei locale: daci si alte neamuri trace. Pentru ei Regalian, in calitatea sa de stranepot al lui Decebal, constituia un simbol al luptei pentru libertatea Daciei lor din alte vremuri. Regalian a rupt vechea Dacie de imperiul roman eliberind-o de sub ocuparea romana, dar el nu a distrus structurile administrative romane din statul dac reconstituit, detinerea titlului de imperator (imparat) semnifica aspiratia lui la extinderea puterii sale asupra intregului stat roman si ridicarea Daciei la conducerea acestui imperiu. De la imparatul Cornelius Publius Regalianus au ramas un numar de monede de argint care ii pastreaza chipul in efigie pentru eternitate. Regalian si Dacia Libera a rezistat presiunilor romane timp de zece ani. La data de 23 august 268 e.n. a avut loc o mare batalie intre trupele romane ale lui Gallienus (acesta dorea sa reinglobeze Dacia in imperiu) si luptatorii daci a lui Regalianus, batalie incheiata nedecisiv, fiecare parte asumindu-si victoria. Dar nici un istoric nu precizeaza modul in care a disparut din viata imparatul roman de origine dacica: Regalianus. Unii presupun doar ca a murit in timpul bataliei ucis de soldatii roxolan din unitatile sale cumparati de Gallienus si de sarmatii care doreau sa se razbune pe el pentru batalia de la Scupi, altii ca ar fi murit intimplator, inecat. Oricum, statutul liber a dacilor a supravietuit. Conducerea Daciei libere a fost preluata de conducatorii dacilor carpi care au recunoscut-o pe Sulpicia Dryantilla, sotia lui Regalian, ca imparateasa (cu sediul la Carnutum, azi Petromela linga Viena) care a emis moneda proprie, ea disparind din istorie in anul 270 e.n., in imprejurari necunoscute. In acel an, 270 e.n., imparatul Aurelian a dus tratative cu sefii dacilor carpi si la AQUILLEA, s-a “legat” sa recunoasca independenta Daciei, sa nu mai incaseze impozite de pe acest teritoriu, sa retraga unitatile romane formate din luptatori adusi din alte provinci ale imperiului, Dacia raminind sa fie aparata de proprii ei razboinici, si numai atunci cind dacii ar fi fost coplesiti de numarul invadatorilor, sa vina cu legiuni in ajutor. Aurelian nu s-a tinut de cuvint si luptele au reinceput, dacii acuzindu-l pe imparat de tradare. In anul urmator, Aurelian a acceptat sa puna in aplicare “Legamintul” cu adaugirea ca, totusi, Dacia nu se va rupe complet de Imperiu atita timp cit pe tronul imperial se va afla un imparat de stirpe dacica. Acest mod de a interpreta evenimentele duce la concluzia ca Aurelian nu a parasit Dacia. Din contra, el a readus si a reluat sub suzeranitatea nominal a imparatilor romani statul independent al dacilor. Dacia Libera creata de Regalian. El a scos din Dacia ceea ce dacii nu mai puteau suporta: fiscul care incasa impozite impovaratoare si trupele pe care ei trebuia sa le intretina. Folosindu-se de aceste date, o persoană a redactat un roman istoric. Intr-un invelis literar, personalitatile si evenimentele acelor timpuri vor fi mult mai usor receptate de catre cititori pentru ca nu au fost expuse problemele in mod “stiintific”-scolastic. S-a incercat redarea a o “istorie traita”, sa reconstitui atmosfera acelor vremuri din Dacia, s-a povestit despre luptele interne date pentru tronul imperial roman, despre razboiul cu popoarele nomade ce invadau Dacia, despre sihastri daci si despre elementele fundamentale ale religiei dacilor, despre obiceiuri, traditii, initieri in tainele unor confrerii secrete ale dacilor, despre luptele religioase ale acelor timpuri de inceputuri ale crestinismului, despre “blestemul neamului nostru”, ce anume l-ar fi generat in negura preistoriei acestui pamint si cum a influentat si cum influenteaza acest “blestem” devenirea neamului nostru dacorominesc, despre barbati destoinici animati de aspiratii inalte, despre femei fumoase si despre iubire, despre puterea destinului si despre curajul de a-l infrunta atunci cind este ostil.
(Comunicare sustinuta in Senatul Academiei Dacoromâne din 30 mai 2000 )
Constantin Pascu-TASBUGA

Sursa: Misterele Lumii