Oamenii pot fi comparaţi cu florile, fructele…sau chiar cu legumele! Când intraţi în relaţie cu ei, când îi priviţi, le vorbiţi, îi ascultaţi e ca şi cum aţi fi pe cale să-i respiraţi, să-i gustaţi chiar. Dar, ce faceţi majoritatea timpului? Le priviţi hainele, bijuteriile, faţa, picioarele, mâinile, dar nu căutaţi să vă hrăniţi sufletul de toată această viaţă care e acolo, ascunsă, care emană din inima lor, din sufletul lor, din spiritul lor. Şi e păcat. Deci, de acum înainte, fiţi mai atenţi şi încercaţi să învăţaţi să apreciaţi oamenii care poartă această viaţă subtilă, opriţi-vă în faţa lor gândindu-vă: „Acestea sunt aspecte ale Tatălui Ceresc şi Mamei Divine! Mulţumesc Doamne, mulţumesc Maică Divină. Prin intermediul acestor „flori” şi acestor „fructe”, am astăzi posibilitatea să mă apropii de Voi, să vă contemplu pe Voi; prin intermediul acestei splendori, pot să respir parfumul, să simt gustul vostru.” Şi vorbiţi fericiţi pentru că aceste fructe şi aceste flori vă vor permite să vă apropiaţi de Cer.
Desigur, mulţi se vor mira că eu compar creaturile umane cu flori, fructe…sau chiar cu legume! Dar de ce să se mire? De câte ori, vorbind despre tinerele femei sau băieţi foarte frumoşi, poeţii au vorbit despre trandafiri, violete, crini, iasomii sau lotuşi! Francezii spun cuiva iubit: „Mon chou” (varza mea!). Alţii, pe care-i consideră proşti, sunt trataţi ca pere sau castraveţi! Dar, în sfârşit să lăsăm livezile şi grădinile de legume în pace…Esenţial e de a înţelege că vă dau acum o metodă de lucru foarte puternică. Dacă ştiţi să o aplicaţi, nu numai că veţi evita multe nefericiri şi complicaţii, dar veţi trăi fără încetare în bucurie şi inspiraţie.
Cum privesc unii la alţii bărbaţii şi femeile? Ce văd ei? O aparenţă exterioară, corpul, hainele. Aceasta dovedeşte că ei nu cunosc adevărata ştiinţă. Este ca şi cum, oprindu-se în faţa unei maşini, nu s-ar interesa decât de caroserie şi ar neglija persoana care conduce, adică cel care gândeşte, simte şi acţionează. Ei bine, tocmai această fiinţă trebuie să vă învăţaţi să o căutaţi, să o priviţi şi să o simţiţi. Mergeţi din ce în ce mai departe pentru a găsi sufletul şi spiritul acestei fiinţe, pentru că acolo veţi descoperi bogățiile, comorile…Cerul în întregime.
Problema este doar de a vă debarasa de acest fel de a vedea, care urâţeşte şi sărăceşte viaţa. Fiinţa umană posedă un corp fizic dar aceasta nu e un motiv pentru a nu ne opri să privim stomacul, intestinele, etc. Ce veţi realiza cu aceasta? Bineînţeles, veţi spune că intestinele nu vă interesează, că sunteţi în căutarea frumuseţii la oameni şi că această frumuseţe se poate găsi în privire, faţă, mâini, picioare, etc. Da, acest lucru nu este rău. Dar dacă vă opriţi la atât, dacă nu mergeţi mai departe, vă veţi expune la decepţii, pentru că vă limitaţi la detalii pur materiale. Dacă vreţi să vă simţiţi permanent inspiraţi şi fericiţi, încercaţi să vă bucuraţi de prezenţa şi emanaţiile tuturor acestor flori şi fructe care vă înconjoară, gândindu-vă că o divinitate invizibilă e ascunsă în ele. Dincolo de corpul fizic, există tot ceea ce fiinţa emană în planurile subtile, şi acesta e cel mai important lucru.
Atâta vreme cât se vor opri la aparenţa fizică a unora şi a altora, oamenii nu vor găsi fericirea pe care o caută. Cineva spune: „Am nevoie de frumuseţe, am nevoie de dragoste…”. Ei bine, el trebuie să ştie că nu le va găsi decât atunci când va fi obişnuit să caute fiinţele în lumea fluidelor, a emanaţiilor, a radiaţiilor şi a vibraţiilor. Întâlniţi o fiinţă minunată, o iubiţi, vreţi să o cunoaşteţi: în loc de a încerca cu orice preţ de a vă apropia de ea în plan fizic, învăţaţi să ascultaţi vibraţiile vocii sale, să captaţi lumina privirii sale şi să vă bucuraţi de armonia gesturilor sale. Astfel, încet, încet, veţi reuşi să intraţi în relaţie cu ceea ce este mai subtil şi mai divin în ea şi veţi gusta senzaţii necunoscute, inexprimabile. În acelaşi fel veţi descoperi că bărbaţi şi femei pe care aveaţi tendinţa să îi dispreţuiţi sau să îi lăsaţi deoparte, sunt în realitate nişte fiinţe excepţionale care vă vor îmbogăţi mult mai mult decât ar putea s-o facă alte persoane aparent mai interesante sau mai seducătoare.
Iată încă un câmp de studiu foarte vast. Începeţi să faceţi experienţe şi analizaţi-vă. De vreme ce cunoaşteţi de acum aceste adevăruri, nu le neglijaţi continuând experienţele voastre nefericite. Pentru că ele sunt nefericite, nu vă mai faceţi iluzii! Nu trebuie să credeţi în lucruri imposibile. Vă veţi lansa în tot felul de aventuri care nu vă aduc decât tristeţe și decepții și veți gândi: „Este doar o întâmplare, puteam să fim fericiţi.” Nu, niciodată. Fericirea şi nefericirea nu sunt niciodată o problemă de întâmplare şi noroc. Ele depind de voi. Voi sunteţi cei care semănaţi seminţele pentru a recolta fie una, fie alta.
Omraam Mikhael Aivanhov
Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…
Desigur, mulţi se vor mira că eu compar creaturile umane cu flori, fructe…sau chiar cu legume! Dar de ce să se mire? De câte ori, vorbind despre tinerele femei sau băieţi foarte frumoşi, poeţii au vorbit despre trandafiri, violete, crini, iasomii sau lotuşi! Francezii spun cuiva iubit: „Mon chou” (varza mea!). Alţii, pe care-i consideră proşti, sunt trataţi ca pere sau castraveţi! Dar, în sfârşit să lăsăm livezile şi grădinile de legume în pace…Esenţial e de a înţelege că vă dau acum o metodă de lucru foarte puternică. Dacă ştiţi să o aplicaţi, nu numai că veţi evita multe nefericiri şi complicaţii, dar veţi trăi fără încetare în bucurie şi inspiraţie.
Cum privesc unii la alţii bărbaţii şi femeile? Ce văd ei? O aparenţă exterioară, corpul, hainele. Aceasta dovedeşte că ei nu cunosc adevărata ştiinţă. Este ca şi cum, oprindu-se în faţa unei maşini, nu s-ar interesa decât de caroserie şi ar neglija persoana care conduce, adică cel care gândeşte, simte şi acţionează. Ei bine, tocmai această fiinţă trebuie să vă învăţaţi să o căutaţi, să o priviţi şi să o simţiţi. Mergeţi din ce în ce mai departe pentru a găsi sufletul şi spiritul acestei fiinţe, pentru că acolo veţi descoperi bogățiile, comorile…Cerul în întregime.
Problema este doar de a vă debarasa de acest fel de a vedea, care urâţeşte şi sărăceşte viaţa. Fiinţa umană posedă un corp fizic dar aceasta nu e un motiv pentru a nu ne opri să privim stomacul, intestinele, etc. Ce veţi realiza cu aceasta? Bineînţeles, veţi spune că intestinele nu vă interesează, că sunteţi în căutarea frumuseţii la oameni şi că această frumuseţe se poate găsi în privire, faţă, mâini, picioare, etc. Da, acest lucru nu este rău. Dar dacă vă opriţi la atât, dacă nu mergeţi mai departe, vă veţi expune la decepţii, pentru că vă limitaţi la detalii pur materiale. Dacă vreţi să vă simţiţi permanent inspiraţi şi fericiţi, încercaţi să vă bucuraţi de prezenţa şi emanaţiile tuturor acestor flori şi fructe care vă înconjoară, gândindu-vă că o divinitate invizibilă e ascunsă în ele. Dincolo de corpul fizic, există tot ceea ce fiinţa emană în planurile subtile, şi acesta e cel mai important lucru.
Atâta vreme cât se vor opri la aparenţa fizică a unora şi a altora, oamenii nu vor găsi fericirea pe care o caută. Cineva spune: „Am nevoie de frumuseţe, am nevoie de dragoste…”. Ei bine, el trebuie să ştie că nu le va găsi decât atunci când va fi obişnuit să caute fiinţele în lumea fluidelor, a emanaţiilor, a radiaţiilor şi a vibraţiilor. Întâlniţi o fiinţă minunată, o iubiţi, vreţi să o cunoaşteţi: în loc de a încerca cu orice preţ de a vă apropia de ea în plan fizic, învăţaţi să ascultaţi vibraţiile vocii sale, să captaţi lumina privirii sale şi să vă bucuraţi de armonia gesturilor sale. Astfel, încet, încet, veţi reuşi să intraţi în relaţie cu ceea ce este mai subtil şi mai divin în ea şi veţi gusta senzaţii necunoscute, inexprimabile. În acelaşi fel veţi descoperi că bărbaţi şi femei pe care aveaţi tendinţa să îi dispreţuiţi sau să îi lăsaţi deoparte, sunt în realitate nişte fiinţe excepţionale care vă vor îmbogăţi mult mai mult decât ar putea s-o facă alte persoane aparent mai interesante sau mai seducătoare.
Iată încă un câmp de studiu foarte vast. Începeţi să faceţi experienţe şi analizaţi-vă. De vreme ce cunoaşteţi de acum aceste adevăruri, nu le neglijaţi continuând experienţele voastre nefericite. Pentru că ele sunt nefericite, nu vă mai faceţi iluzii! Nu trebuie să credeţi în lucruri imposibile. Vă veţi lansa în tot felul de aventuri care nu vă aduc decât tristeţe și decepții și veți gândi: „Este doar o întâmplare, puteam să fim fericiţi.” Nu, niciodată. Fericirea şi nefericirea nu sunt niciodată o problemă de întâmplare şi noroc. Ele depind de voi. Voi sunteţi cei care semănaţi seminţele pentru a recolta fie una, fie alta.
Omraam Mikhael Aivanhov
Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu