LA TÎRG CU CALUL MORT

Acest articol apartine blogului Mario Balint 

România seamănă cu un cal mort adus la un concurs de viteză! Faptul că noi turbulenţe ar putea apărea pe pieţele financiare, iar România să re-intre în recesiune după un “tratament” agresiv cu citostaticele FMI, a devenit acceptat de mai toată lumea. Cu toate astea, politicienii PDL se aprind în discuţii privind progresele economice pe care le face România şi negociază cu FMI un moment cît mai propice electoral de a mări salariile bugetarilor şi a creşte pensiile. Premierul Ungureanu dă ieri dovada de independenţă naţională şi alocă 170 de milioane de euro pentru primarii PDL! Actuala criză economică în care ne aflăm reprezintă, pentru România doar o prelungire exagerată a crizei perpetue în care se află din 1989 încoace. Dincolo de cosmeticele aruncate peste cifrele statistice, economia României arată ca după un război! Criza economică din 1929-1933 a dus la scăderea producţiei economice mondiale cu 25%. În România, producţia economică a scăzut sub 50% după 1989, cu toate acestea nici o analiză nu o numeşte CATASTROFICĂ! România a abandonat economia în uraganul pieţelor internaţionale liberale care, aşa cum spune Buzan: “… încearcă să recreeze acel coşmar al subordonării totale a valorilor sociale de către valorile pieţei”! Şi, cel puţin în România, a reuşit deplin! Avem de-a face cu UN CAZ UNIC ÎN ISTORIE, cînd, din punctul de vedere al analizei de securitate, O ÎNTREAGĂ CLASĂ POLITICĂ SE ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA PROPRIEI SALE ECONOMII! Exact invers faţă de ceea ce ar fi trebuit să facă! Societăţile în care proiectul modernizării a eşuat devin surse de riscuri la nivel regional.

Dilentantismul şi impostura au invadat întreaga viaţă publică, de la Deconcentrate, la Parlament, Preşedinţie, instituţii de forţă. Din fericire, cunoscînd destul de mulţi români patrioţi, ştiu că marile acte de subminare economică a resurselor de subzistenţă a naţiunii sînt cuantificate şi documentate. Din nefericire, DECIDENTUL POLITIC este DUŞMANUL NAŢIUNII! Numai caracteristicile transpartinice şi transnaţionale ale vinovaţiilor fac ca dosarele să fie blocate. “O mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul”, mi-a spus cîndva, dezamăgitor de sincer, un lider marcant al PNŢCD! Această situaţie absolut incredibilă, îmi aminteşte de umorul afgan, ceva asemănător povestirilor cu Nastratin Hogea, mai cunoscute pe la noi, şi de plimbarea lui Nassredin (!) cu calul mort! Dacă România este CALUL MORT, avem cîteva sfaturi utile de a ieşi cu el la plimbare: – CUMPĂRĂ UN BICI MAI PUTERNIC – dacă nici criza, nici imbecilitatea, nici corupţia, nici FMI, nici Băsescu nu seamănă cu “biciul lui Dumnezeu”, e clar că românii au nevoie de un par pe spinare; – SCHIMBAREA JOKEULUI – asta e mai greu, că nu se lasă nici împuşcat, iar explicaţia sondajelor favorabile sună cam aşa: “nu a făcut el nimic bine, dar măcar a întors totul cu curul în sus, de nu le mai pune nici dracu la loc!”; – SCĂDEREA STANDARDULUI – şi aşteptărilor, astfel încît să poată include şi caii morţi; – RECLASIFICAREA CALULUI – de la mort la “viu-depreciat”, care sună mai bine electoral (ascultaţi-l pe Boc şi veţi înţelege esenţa!); – ANGAJAREA UNUI CONSULTATNT EXTERN – care să ne spună cum se plimbă mai bine un cal mort, ceea ce şi face FMI-stul cu pantofii găuriţi; – POMPAREA DE FONDURI PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ – cu scopul de a creşte performanţele profesionale ale calului mort, ceva de genul “reformei” educaţiei, sau a programelor de reconversie profesională care au crescut şomajul; – sau, în ultimul rînd – SCHIMBAŢI NUMELE CALULUI MORT şi păstraţi-l de echitaţie – adică un fel de regionalizare care schimbă doar denumiri şi interese, dar nu şi oameni sau concepte!

Amuzante aceste sfaturi afgane pentru România, dar războiul împotriva ţării, purtat de 20 de ani, este o ameninţare perpetuă ce nu poate fi contracarat din cauza unor mari vulnerabilităţi induse sistemului politic, economic şi social de: – guvernarea bazată pe minciună, corupţie şi trădare; – promovarea sistematică a incompetenţei la nivel instituţional; – absenţa unei clase politice responsabile şi imună la tentanţiile asociate puterii; – lipsa clasei economice autohtone cu conştiinţă naţională; – lipsa orizonturilor strategice în relaţiile internaţionale şi incompetenţa în gestionarea relaţiilor cu vecinii, fără excepţie, foşti ori actuali revizionişti; – înstrăinarea în condiţii mai mult decît dubioase a resurselor strategice vitale pentru prezervarea existenţei, independenţei şi suveranităţii naţionale; – nevalorificarea extraordinarelor resurse ale solului şi subsolului ţării. Prima urgenţă ar fi ca în România să nu rămînă parcelă de teren agricol care să nu producă!

Din păcate, ca în bancul acela cu calul fără dinţi adus la tîrg pentru a fi făcut de ruşine, România este, astăzi, o mîrţoagă cu un picior în groapă, scoasă la plimbare în Centru, în dangăt de clopote de la nenumăratele biserici îngrămădite în loc de ateliere de potcovit. O mărţoagă proastă şi fudulă, incapabilă să gîndească în viitor. Dacă acum, îmbătată de sondajele roz-bombon se mai simte în putere, peste cîţiva ani, nu va mai fi decît o epavă scofîlcită, arsă şi trecută, incapabilă să mai impresioneze pe cineva. Să bem o bere pentru asta!

Sursa: MERKAVA