luni, 30 iulie 2012

E nevoie de un Big-Bang al scenei politice din România

de  (29-7-2012)
3 ecouri
Dacă într-adevăr preşedintele Traian Băsescu se întoarce la Palatul Cotroceni, atunci el şi-a recâştigat mandatul la “masa verde”, după cum singur s-a exprimat, printr-o prevedere legată de participarea la vot, adoptată pe vremea guvernelor subordonate lui.
A fost însă dezavuat de aproape 85% din cei care au venit să voteze, ceea ce este o palmă extraordinară.
Traian Băsescu nu mai are legitimitate ca preşedinte, nu mai multă decât Victor Ponta ca prim ministru, care şi-a amanetat toată cariera politică pe rezultatul acestui referendum sau decât preşedintele interimar, Crin Antonescu. Şi Ponta şi Antonescu au promis, chiar dacă cu jumătate de gură, că vor demisiona în caz de eşec.
Antonescu se întoarce în fruntea Senatului şi a PNL, dar el ar trebui să facă gestul onorabil şi să-şi dea demisia din ambele funcţii, ca şi Ponta din funcţia de premier şi lider al PSD.
Traian Băsescu trebuie să înţeleagă că şi-a epuizat orice urmă de credibilitate ca urmare a exercitării nedemne a funcţiei de preşedinte, care a dus la divizarea populaţiei României ca niciodată în ultimii 22 de ani. Nu este el omul care în doi ani şi jumătate de mandat care i-au mai rămas să contribuie la reconcilierea atât de necesară.
Eu consider că Traian Băsescu ar trebui după revenirea la Cotroceni să desemneze, după demisia lui Ponta, un premier neutru, de preferinţă guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, al cărui guvern, după învestire să organizeze alegeri parlamentare şi prezidenţiale, după demisia – inevitabilă – a lui Băsescu.
În fruntea senatului şi apoi ca preşedinte interimar ar trebui ales un senator necompromis, de pildă Raymond Luca de la PNL.
Este foarte clar că PDL nu mai are nicio raţiune de a exista pe scena politică românească. Traian Băsescu a distrus acest partid, subordonându-l aproape în totalitate şi plasând în frunte oameni cărora le-a dat sărutul morţii.
Poate că Partidul Noua Republică, atrăgând personalităţi mai degrabă marginale din PDL, precum Cristian Preda, Monica Macovei, Teodor Baconschi sau Sever Voinescu (nu şi Mihai Răzvan Ungureanu, mult prea apropiat de Băsescu), politicieni independenţi ca Nicuşor Dan se poate impune pe dreapta spectrului românesc.
PNL ar trebui să-şi facă o curăţenie generală şi evident să rupă alianţa monstruoasă cu PSD. Poate că un om ca Andrei Chiliman, primarul sectorului 1 al Capitalei ar putea readuce partidul pe o linie decentă, de care s-a îndepărtat sub conducerea lui Crin Antonescu.
Pe stânga eşichierului politic e foarte greu, întrucât PSD are un monopol. Ponta e fiul spiritual al lui Iliescu şi a dovedit că nu se poate abate de la linia începută de FSN în 1990 – partidul-stat, corupt şi arogant. Eu sunt de părere că acest partid nu se poate reforma şi trebuie să dispară.
UDMR a fost pedepsit de proprii alegători, care nu s-au dus la vot, după ce uniunea a sprijinit suspendarea din funcţie a lui Traian Băsescu, al nu ştiu câtelea viraj de 180 de grade în ultimii opt ani ai partidului cel mai oportunist din România. Această uniune etnică nu-şi mai are rostul. Ce să apară în locul ei? Partide pe criterii doctrinare sau chiar nimic. Alegătorii unguri pot să voteze pe criterii doctrinare cu partidele “româneşti”.
Rămâne însă un vid periculos, care poate fi umplut de populistul Partid al Poporului condus de demagogul Dan Diaconescu.
De aceea, politicienii principali trebuie să-şi asume responsabilitatea şi în ceasul al 12-lea să salveze ceea ce se mai poate salva. Să se retragă şi să promoveze politicieni necompromişi, dacă mai pot fi găsiţi. Să nu-şi facă probleme că tinerii care vin nu au experienţă. Asta au tot zis de 22 de ani şi uite unde a ajuns România.
În fine, electoratul trebuie să înceteze să mai acţioneze în stil microbistic şi să se transforme în client exigent, partidele politice fiind un produs de vânzare, ca în Occident. Pentru că dacă viaţa politică este aşa de execrabilă în România, o responsabilitate o au şi alegătorii.
Sunt prea radical, eu care trăiesc la Londra şi nu mă costă nimic să scriu astfel de scenarii fantasmagorice? Da, şi? Aveţi o alternativă?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu