- În precedentele episoade din saga Bilderberg am făcut referire frecvent la sintagma “Noua Ordine Mondială”(NOM). Să încercăm împreună, în acest nou episod, să descifrăm care sunt originile şi implicaţiile acestei sintagme. Se poate traduce aceasta printr-o zicala românească: “La vremuri noi, tot noi”?
Fuziune între socialism şi capitalism
“The New World Order” (“Noua Ordine Mondială”) este titlul unui cărţi scrise de romancierul şi jurnalistul H. G. Wells şi care a fost publicată în 1940. Subiectul romanului făcea trimitere la procesul de instaurarea a unui guvern mondial unic.
Cartea lui Welles era în mare parte construită ca un răspuns al manifestului publicat în 1939 de către Clarence Streit, intitulat “Union Now”, în care acesta făcea apel la formarea imediată a unui guvern mondial unic (one world government) ca urmare a eşecului înregistrat de Societatea Naţiunilor.
Sintagma a fot preluată de preşedintele George H.W. Bush care, la 11 septembrie 1990, în cadrul discursului susţinut în faţa Congresului american folosea expresia “nouă ordine mondială” că fiind definitorie pentru noua direcţie pe care se înscrisese diplomaţia americană după 1932 şi 1960.
În cadrul relaţiilor internaţionale din perioada 1990-2000 susţinătorii tezei “imperiului global” considerau că utilizarea acestei expresii reflectă dorinţa de expansiune a tot ceea ce defineşte modelul american: democraţie şi economie de piaţă.
Expresia este repudiată de câţiva antimondialişti şi anticapitalişti că denunţă mondializarea economică dominată de o concepţie unică de factură liberală. Pe de altă parte, politicieni americani că Lawrence Patton McDonald consideră că noua ordine mondială va fi o fuziune între capitalism şi socialism.
Cert este că Noua Ordine Mondială (NOM) este un concept geopolitic apărut imediat după războiul rece şi care face referire la alinierea ideologică şi politică a guvernelor şi organizaţiilor mondiale către un factotum politic şi economic încarnat de SUA.
De cele mai multe ori conceptul este asociat, în funcţie de context, cu problematici care fac trimitere la consolidarea unui guvern mondial.
O astfel de mişcare este explicit revendicată de câţiva oameni politici cum ar fi George H. W. Bush, Jean-François Copé, Dominique Strauss-Kahn, Jacques Attali, Nicolas Sarkozy sau François Hollande.
Numai că, având în vedere complexitatea şi amploarea problemelor implicate de o astfel de mişcare, există o întrebare greu de surmontat: ce se întâmplă cu democraţia?
Cu atât mai mult cu cât utilizarea pârghiilor de dezinformare separă şi mai mult liderii de conducători şi suscită, printre altele, o neîncredere generalizată în raport cu potenţialii conducători.
Mai multe teorii conspiraţioniste utilizează termenul de “nouă ordine mondială” pentru a desemna procesul de preluare a controlului asupra economiei mondialede către elite conspirative în special de factură financiară.
Teoriile mai puţin alarmiste anticipează punerea în scenă a conceptului prin înlocuirea guvernelor totalitare cu cele democratice, în timp ce alte teorii pun accentul pe implicarea francmasoneriei în trasnpunerea în viaţă a conceptului.
Teoria imperiului global
Susţinătorii teoriei imperiului global consideră evenimentele politico-sociale survenite după 1989 ca fiind o tendinţă evident de tranziţie a umanităţii către un imperiu global care, într-o primă perioadă, se concretiza printr-o ordine mondială polarizată în cadrul unei singure puteri, SUA.
Teoria susţinută de filozoful Francis Fukuyama a fost dezvoltată de politologul Zbigniew Brzeziński (nume prezent şi în culisele organizaţiilor prezentate în episoadele precedente), consilier pe probleme de securitate ale preşedintelui american, Jimmy Carter.
Pentru menţinerea hegemoniei şi devansarea rivalilor de talia Chinei, Rusiei sau Japoniei, Brzezinski estima că SUA trebuie să se alieze cu Europa pentru a domina Eurasia folosind pentru aceasta elitele.
Pentru aceasta, însă, SUA are nevoie de un partener european, dar cum Europa este extrem de divizată, Brzezinski se declară partizanul unei colaborări mai strânse cu trei ţări europene de anvergură mondială: Marea Britanie, Franţa şi Germania.
Supremaţia Euroasiei este strategică pentru că aceasta deţine ¾ din resursele naturale în materie de energie şi reprezintă 60% din PIB-ul mondial. Aceasta poate explica de ce nu se poate ajunge, pentru moment, la un consens internaţional.
O teorie viabilă?
Dacă puţine persoane contestă hegemonia SUA, existenţa unui imperiu american suscită vii discuţii.
Teza naţiunii dominante este contestată prin teze ce fac trimitere la o lume multipolară. De exemplu, China şi India pot fi considerate ca poli de putere similari SUA, iar în ultima vreme au apărut uniunile geopolitice (de genul Uniunii Europene) ce par a contesta teza naţiunii dominante.
Mai mult, SUA este considerat un pol de putere în declin, deoarece, începând cu anul 2000, SUA a înregistrat o suită de eşecuri frecvent asociate cu erori comise spontan. În această categorie pot intra: criza din Irak, cea din Afganistan, criza bancară şi economică a debutat în 2008 în SUA şi a contaminat întreaga lume.
În plus, supremaţia dolarului ca monedă de schimb este din ce în ce mai contestată, mulţi fiind cei care repudiază folosirea acesteia în schimburile internaţionale.
Pe de altă pare, sub conducerea lui Vladimir Putin, Rusia revine în forţă regăsindu-şi vigoarea economică şi diplomatică, în timp ce China şi-a conturat deja imaginea de putere economică.
În aceste condiţii, în ultima perioadă, când se vorbeşte de un guvern mondial nu se mai ia în calcul existenţa unei singure entitaţi mondiale, cu o monedă comună, ci mai curând de o sumă de organizaţii şi instituţii internaţionale care să asigure cooperarea între popoare.
Cu toate acestea nu pot fi neglijate o serie de elemente ce par a pregăti trecerea lumii către NOM.
Astfel, economistul John Maynard Keynes, principalul reprezentant al Commonwealth, la discuţiile legate de crearea sistemului de la Bretton Woods, insistă pentru crearea unei Bănci de Reglementare Internaţională care va avea, printre alte prerogative, şi acela de a emite o monedă internaţional numită “bancor”. Cum proiectul nu a avut succes s-a mers pe varianta creării FMI ce poate emite moneda internaţională numită DST.
Într-un raport al Comisiei Trilaterale din 1975 întitulat “The Crisis of Democracy” este frecvent denunţată tendinţa guvernelor occidentale de a aluneca într-o zonă dictatorială. Conform acestui raport, nemulţumirii cetăţenilor trebuie să li se răspundă cu un “recurs la manipulare, la compromise, precum şi constrângeri necesare pentru a se ajunge la o decizie”
David Rockefeller, unul dintre personajele cheie ale grupurilor Bilderberg, Illuminati, CFR etc, menţiona în volumul său de “Memorii” că atât el cât şi familia sa lucrează împotriva intereselor americane dar, în acelaşi timp eforturile sale sunt direcţionate pentru construirea unei suveranităţi supranaţionale formate dintr-o elită intelectuală şi bancheri.
La ce să ne aşteptăm de la NOM
În primul rând, Noua Ordine Mondială se caracterizează prin ideea de unicitate. Toate elementele care o constituie sunt unice şi se vor impune întregii umanităţi.
Proiectul NOM este cel al unei lumi în cadrul căreia toţi suntem oameni, nu mai există naţionalităţi, cultura, religie etc, toată lumea împarte aceleaşi valori. Cu alte cuvinte, este vorba de o standardizare a valorilor şi modurilor de viaţă la nivel mondial realizată sub conducerea unei puteri centralizate prezentate ca garantul supreme al păcii şi securităţii pe Pământ.
Pentru punerea în aplicare a unui astfel de proiect sunt necesare următoarele elemente:
- Guvern mondial care presupune dispariţia naţiunilor şi formarea de blocuri continentale care la rândul lor vor fi subordinate puterii centrale prezentate ca rezultatul unei “hiper-democraţii” şi care, în realitate, este sub controlul unei oligarhii financiare internaţionale.
- Existenţa oligarhiei care exclude ca factor de decizie puterea politică şi care impune ca factor decizional o super-elită mondială formată din dinastii de finanţişti, bancheri sau industriaşi. Intelectualii sau politicienii nu vor fi altceva decât purtătorii de cuvânt al oligarhiei.
- Sinteza socialism/capitalism . Conform modelului “teză, antiteza, sinteză” sistemul socio-economic impus întregii planete va fi de natură hibridă. Oficial acest model de societate va reuni cele mai bune aspecte din cele două sisteme, dar mai mult decât probabil că NOM se va baza pe aspectele cele mai libertine şi cele mai inegale. Asta va impune preluarea modelului etatist pe care se bazează socialismul, combinat cu principiile financiare ale economiei de piaţă caracteristice capitalismului.
- Organizarea socială: Va fi o societate bipolară compusă din două clase sociale. În vârful piramidei sociale se va afla oligarhia, iar la baza piramidei sociale restul oamenilor, care vor avea un singur drept: cel de consumator.
- Regimul politic: prezentat ca o “hiper-democratie”, guvernul mondial va fi, în acelaşi timp, şi o “hiper-dictatură”. Deciziile luate de acesta vor fi aplicate de o birocraţie omniprezenta ce le vor impune bazei sociale care nu vor avea nici un cuvânt de spus. Şi pentru a preveni orice fel de eventuale contestaţii, guvernul va avea la dispoziţie o armată mondială, care nu avea nici un alt inamic convenţional, decât cei care vor contesta NOM.
- Societate de supraveghere destinată monitorizării continue a tuturor sferelor de activitate, un sistem similar cu cel descris de George Orwell în romanul său “1984”.
- Moneda: În spiritul mondializării, monedele naţionale vor fi înlocuite, într-o primă etapă, cu monede continentale (de tipul Euro, dolar nord-american etc) pentru ca într-un final să se ajungă la moneda unică la nivel mondial impalpabilă, toate plăţile fiind efectuate electronic. Valoarea acestei monede va fi reglată de o Bancă Mondială controlată de oligarhia financiară, aflată în fruntea guvernului mondial.
- Cultură şi spiritualitate: Proiectul NOM presupune o standardizare a modului de viaţă, a tradiţiilor şi a raporturilor de existentţă. Totul va fi condensat într-un model, ceea ce va implica uniformizarea tuturor modelelor actuale. “Religia” NOM va fi cultul omului luat în calcul ca materie şi nu ca spirit.
“La o criză mondială este necesar un răspuns mondial”
Am putea spune că NOM, cel puţin aşa cum a fost prezentat mai sus, este numele unei dictaturi planetare care va avea un singur scop: asigurarea perenităţii oligarhiei financiare şi industriale. Singurii opozanţi într-o astfel de situaţie sunt doar indivizii care vor refuza să se supună sistemului.
Întrebarea firească este: “Ce şanse sunt pentru transformarea proiectului în realitate?”.
Şansele vor fi oferite de o suită de crize grave a căror unică soluţie va fi prezentată ca fiind… NOM.
Fiecare latură a acestui proiect va fi prezentată ca un răspuns logic şi firesc la o criză particulară. Logoul final va fi “La o criză mondială este necesar un răspuns mondial” care necesită o structură unică s.a.m.d. În plus, întregii planete i se va garantata securitatea în schimbul restrângerii libertăţilor individuale.
Proiectul NOM nu este nici utopic şi nici atât de departe pe cât am crede. Fiecare clipă, fiecare eveniment ne aduce mai aproape de finalizarea acestui proiect. Uitaţi-vă cu atenţie la lumea din jur, priviţi cu un ochi mai critic desfăşurarea evenimentelor, analizaţi discursurilor liderilor de opinie şi, în mod garantat, veţi putea măsura distanţa până la instaurarea NOM.
Sursa : financiarul.ro
Sursa: 2blackjack1.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu