Originile chimiei farmaceutice si implicit ale Codexului se regasesc in jurul anului 1860. Atunci, Bill Rockefeller, un banal comerciant de petrol cu specializarea in farmaceutica, vindea taranilor naivi flacoane cu petrol brut, facandu-i sa creada ca era un leac eficient in tratarea cancerului.
El a denumit acest produs (care de fapt era petrol brut ambalat in flacoane): Nujol (New Oil – un nou tip de ulei). Afacerea sa era prospera, cumpara o fiola de petrol brut de 30 grame prin Standard Oil la un pret de 21 centi si o vindea pentru 2 dolari. Fara prea multa cultura, fara scrupule, fara cunostinte sau studii in domeniul medical, cu putine notiuni de contabilitate si de o aviditate feroce, Rockefeller a reusit sa se impuna. Noului produs Nujol i s-a atribuit meritul de cura impotriva constipatiei si a fost foarte comercializat la acea vreme.
Intre timp, medicii au descoperit ca Nujol era nociv si ca ducea in timp la maladii grave, eliminand vitaminele liposolubile din corp. Standard Oil s-a luptat sa evite pierderile prea mari care ar fi putut surveni din aceasta cauza si a adaugat rapid petrolului brut caroten pentru a elimina aceste carente. Senatorul Rozal S. Coperland era platit 75.000 dolari pe an pentru a promova acest produs.
Imperiul Rockefeller a fost construit gratie acestei formidabile smecherii care consista in a convinge oamenii sa ingereze un derivat de petrol brut imbogatit cu caroten. Asa au fost puse bazele industriei chimiei farmaceutice. Suntem deci foarte departe de fundamentele medicinii chineze, tibetane vedice sau persane, care erau in mod traditional bazate pe cunostinte extrem de precise legate de corpul uman si erau centrate (ca preocupare) pe binele si sanatatea fiintelor umane.
Succesul comercial al produsului Nujol a permis diversificarea productiei chimiei farmaceutice si atingerea unui nivel ridicat al beneficiilor financiare. In 1948, cifra de afaceri anuala a lui Rockfeller se ridica la 10 miliarde de dolari. Medicamentul Nujol inca mai poate fi gasit sub forma de ulei de parafina pura, clasificat drept laxativ usor si recomandat impotriva constipatiei cronice rebele in terapiile igieno-dietetice obisnuite. Este fabricat la ora actuala de laboratorul Fumouze.
Trustul chimiei farmaceutice pe care il cunoastem a fost conceput de catre o asociatie condusa de Rockefeller si IG Farben din Germania. Compania Standard Oil apartinand asadar lui John D. Rockefeller, detinea in 1939 15% din acest nou trust germano-american. Rockefeller si-a infiltrat oamenii in conducerea partidului nazist, pe care l-au parazitat pana la sfarsitul razboiului. Dupa razboi, s-au convertit la noua ordine, pe care au slujit-o cu spor.
Obiectivele industriale ale IG Farben din Germania nu au fost bombardate in timpul razboiului tocmai pentru a proteja interesele lui Rockefeller. Inca din 1932, industria chimiei farmaceutice IG Farben finanta efortul german de razboi cu pana la 400.000 de marci germane. Fara acest sprijin, asa cum afirma tribunalul de la Nürenberg, cel de al doilea razboi mondial nu ar fi avut loc.
Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben in BASF, BAYER si HOECHST. Toti responsabilii germani din IG Farben, ce slujeau interesele companiei americane, si care au fost condamnati de tribunalul de la Nürenberg, au fost insa eliberati in 1952, la numai un an, cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, fostul lor patron comercial, la vremea aceea ocupand functia de Ministru al Afacerilor Externe al SUA. O data eliberati, cei care se aflasera in conducerea Companiei IG Farben s-au infiltrat in economia germana, ocupand functii foarte importante. Pana in anii ‘70 consiliul director pentru societatile BASF, BAYER si HOECHST era constituit din membrii ai partidului nazist.
Incepand cu 1959 acestia il finantau pe tanarul Helmut Kohl. Prin sustinerea politica a acestuia din urma, cele trei filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori mai puternice decat societatea mama infiintata in 1941. Organizatia de mondializare asociata lui Rockefeller, a constituit o reusita totala, si deja de multa vreme piata chimiei farmaceutice a planetei a fost si este controlata, organizata si administrata pentru a asigura expansiunea industriala mondiala a chimiei farmaceutice.
Traditia cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt nume: Asociatia pentru Industria Chimica. In 1955, industria chimica farmaceutica mondiala a fost regrupata sub auspiciile Camerei de Comert International a Natiunilor Unite si Guvernului German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de cod Codex Alimenarius. Un mare numar de partide politice europene asa-zise de stanga si de dreapta au fost finantate de aceasta industrie pentru a se asigura o legislatie favorabila industriei farmaceutice.
Codex Alimentarius pune in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Starea de spirit care predomina in cazul mondializarii chimiei farmaceutice explica in mare parte desfiintarea sistematica a inovatorilor stiintifici independenti din ultimii 50 de ani.
Aceasta industrie foloseste orice mijloc pentru a-si pastra locul pe piata in ceea ce priveste tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibila tratarea si vindecarea in majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare in forta pentru a se ascunde publicului aceste adevaruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu