Dupa presedintele Statelor Unite ale Braziliei, alti peste 30 de sefi de state sau guverne, aliate ori prietene ale Statelor Unite ale Americii, au luat act de faptul ca avut comunicatiile - oficiale si private- interceptate de Agentia Nationala de Securitate a S.U.A., liderul mondial al spionajului electronic total. (http://www.cotidianul.ro/din-istoria-nsa-protagonistul-scandalului-global-al-interceptarilor-totale-219525/).Scandalul actual a capatat amploare si determinat consecinte diplomatice fara predecent, nu ca urmare a faptului in sine, care era stiut, ci datorita dezvaluirilor publice extrem de jenante, care pun practicile agentiei americane , de spionare a prietenilor si aliatilor, in antiteza cu valorile declarate ale societatilor democratice occidentale.
Documentele publicate de fostul consultant NSA, Edward Snowden , sustin ca 125 de miliarde de convorbiri telefonice au fost monitorizate de americani doar în ianuarie anul acesta. Dintre ţările europene, cele mai multe interceptări au vizat Germania, cu 361 de milioane de apeluri. Franţa, Spania şi Italia sînt următoarele trei state în ordinea interesului acordat de serviciile secrete americane.
Faptul in sine al interceptarii era un secret “a la Polichinelle”. Pentru ca urechea electronica globala a S.U.A. sa devina functionala a fost nevoie de crearea unei retele planetare de captare a semnalelor radio si capturare a transmisiilor electronice de date. Crearea acestei infrastructuri tehnice a implicat numeroase acorduri “bi” si multilaterale cu statele care au permis amplasarea bazelor si instalatiilor de interceptare pe teritoriile lor. Un premier australian, care nu a dorit sa accepte bazele de interceptare , a fost urgent scos din scena.
Particularitatile difuzarii undelor radio au impus acoperirea planetei cu relee de captare si retransmisie. Acolo unde nu puteau fi amplasate pe sol, s-a recurs la nave si aeronave , iar in situatii mai speciale la localurile misiunilor diplomatice. Toate aceste lucruri erau stiute. Cunoscut era si faptul ca intercepatarile se realizeaza global, neselectiv, apoi tintele sunt selectate pe baza de cuvinte cheie si indicii ( criterii ) operative . Dar exista si programe speciale de monitorizare, fiind aprobate periodic liste de prioritati strategice , de catre presedintele S.U.A. Tarile din America Latina - Argentina, Brazilia si Mexic – sunt pe aceasta lista.
Desigur, problema grava si greu de explicat de catre presedintele Barak Obama o constitue criteriile interesului de securitate nationala a S.U.A. pentru interceptarea comunicatilor liderilor Frantei, Germaniei, Italiei, Spaniei, Mexicului, Braziliei, Argentinei si a celorlalti pana la numarul de 35, ca tinte preselectate.
Cu ce amenitau membrii guvernelor Germaniei, Frantei, Spaniei, Italiei, Greciei, Romaniei, Ungariei, Bulgariei, Turciei, Republicii Moldova etc. etc. securitatea nationala a S.U.A., ori a Aliantei Nord Atlantice ? Se afla in interiorul, ori in fruntea acestor guverne agenti ai unor state inamice sau marionetele unor retele criminale transnationale ? Nu sunt suficient de loiali, ori li se verifica loialitatea fata de Washington ?
La inceptul anilor ‘90 a existat un precedent oarecum similar, cunoscut ca “Afacerea Echelon”. Zece ani mai târziu s-a vazut că marele beneficiar al “Afacerii Echelon” au fost companiile americane, care și-au ucis , prin spionaj, concurența europeană. Dar si cea japoneza si nu numai…
In prezent, S.U.A. se afla, iarasi, in mari dificultati economice. Razboaiele Golfului, din Irak, Afganistan, Iugoslavia, Libia, cele preconizate in Siria si Iran insemnau si mentinerea “la cald” a motoarelor economiei. In absenta razboaielor , spionajul economic si strategic sa fi devenit substitutul supravietuirii modelului de societate american ?
Reactiile internationale care dau amploare scandalului interceptarilor sanctioneaza fara drept de apel abuzul agentiei guvernamentale americane si pun sub semnul intrebarii onorabilitatea presedintilor de la Casa Alba.
“Statele Unite n-au aliaţi, ci doar ţinte ori vasali”
In cadrul unui interviu acordat cotidianului “Le Monde”, Jean-Jacques Urvoas, preşedintele Comisiei de legi din cadrul Adunării Naţionale, a denunţat atitudinea Statelor Unite faţă de aliaţi. “Ca să fim sinceri, faptul că NSA spionează Franţa nu constituie nicio surpriză (…), adevărata descoperire ţine de amploarea şi caracterul sistematic al interceptărilor. Aceste practici sunt total disproporţionate şi inadmisibile (…). Este foarte important să le reamintim Statelor Unite că suntem aliaţi. (…) Americanii trebuie să înţeleagă că nu ne pot trata precum Iranul sau Siria! Intr-un final, această dezvăluire arată că Statele Unite n-au aliaţi, ci doar ţinte ori vasali. Franţa nu este nici una nici cealaltă. Credeam că schimburile de informaţii între cele două ţări sunt echilibrate, însă în mod evident nu este cazul. (…) Statele Unite vor continua să ne spioneze. A ne imagina că ar putea înceta să o mai facă constituie o dulce utopie, însă nu este un motiv pentru a rămâne o victimă în mod consimţit”
” Toţi suntem ascultaţi de”
Sub acest titlu, cotidianul “Corriere della sera” (Italia) din 23.10.2013 a publicatun interviu cu Vincent Cannistraro, fostul şef al Biroului CIA în Italia, din care retinem :’Vă pot spune câteva lucruri. Directorul Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) şi unul sau doi dintre adjuncţii săi vor fi înlocuiţi nu peste mult timp: am înţeles că, în principiu, preşedintele Barack Obama a decis deja acest lucru. Totodată, folosirea, sistemul de supraveghere electronică al NSA, va fi controlat în mod riguros: în ceea ce priveşte Europa, preşedintele doreşte ca sistemul să fie aplicat numai pentru combaterea terorismului şi să nu se ajungă la spionaj politic sau economic. Obama este sătul de scandaluri şi este în favoarea integrităţii Alianţei Atlantice. Celelalte ţări, printre care şi Italia, vor trebui să-l ajute. Nu ştiu dacă la voi este cunoscut acest lucru, dar Italia produce sisteme similare cu al nostru şi le vinde unor terţe părţi. Sunt sisteme foarte sofisticate, iar Guvernul italian, care este la curent cu vânzarea lor, va trebui să se asigure că nu ajung în mâinile unor potenţiali duşmani. Este nevoie urgentă de o reglementare globală a acestor produse şi a folosirii lor’
“Trebuie sa actionam impotriva Americii !”
Frankfurter Allgemeine Zeitung a titrat : “Trebuie sa actionam impotriva Americii!”.Era concluzia pe care Berlinul o astepta de la reuninuea cu usile inchise a sefilor diplomatiei europene, dupa ce Franta a impus problema interceptărilor telefonice efectuate de Agenţia de Securitate Naţională (NSA) pe ordinea de zi a Summitului Uniunii Europene de la Bruxelles (24.10.2013). Insă, cu excepţia Germaniei, Franta a fost prea puţin sprijinită în demersul său de a cere socoteală Washingtonului.
Anvergura cvasiindustrială a spionajului efectuat de NSA a fost caracterizata de Alain Juillet, fost director pe probleme de informaţii din cadrul DGSE (2002-2003), care a declarat pentru Le Figaro : “Deşi responsabililor politici le este în continuare greu să creadă că aliaţii noştri pot apela la astfel de practici, experţii pe probleme de securitate şi informaţii ştiu de mult timp că americanii ascultă ce vor. Unica mare surpriză o constituie amploarea colosală a sustragerii de date dezvăluită (…). Sub acoperirea luptei împotriva terorismului, care nu constituie decât o mică parte a activităţilor pe care le efectuează, ‘prietenii’ noştri americani pot, de asemenea, să asculte politicienii care lucrează sub egida OCDE sau UE, la Bruxelles, dar şi pe cei de la Palatul Élysée (Preşedinţia Franceză - n.n.) ori Matignon (sediul Guvernului francez - n.n.). Sunt preferate totuşi îndeosebi societăţile strategice din sectoarele de apărare şi petrolier.(…) Atacurile de care este suspectată NSA sunt ultraperfecţionate şi facilitate de sprijinul activ al societăţilor americane precum Facebook sau Microsoft. (…) “
Note interne obţinute de ‘Le Monde’ detaliază utilizarea de către NSA a tehnicilor de supraveghere electronică pentru spionarea intereselor diplomatice franceze la ONU, New York şi Washington.
In ceea ce priveste interceptarea comunicatiilor populatiei, in Franta se vehiculeaza cifra de peste 70 milioane de date telefonice in 30 de zile.
Intrebat cum se poate reactiona impotriva ameninarii spionajului electronic global, Alain Juillet a raspuns :”Dând dovadă de mai puţină naivitate în această lume ultraconcurenţială. Mulţi dintre conducătorii noştri încă mai trimit e-mail-uri sensibile de pe calculatoare nesecurizate, fără a-şi imagina că acestea sunt citite de la distanţă. (…) A sosit timpul să ne schimbăm radical obiceiurile şi să ne adaptăm cadrul legal la dimensiunea provocărilor. (…)
“Le Point “ (23.10.2013) mentioneaza ca François Hollande a cerut o cooperare bilaterală între serviciile franceze de informaţii şi cele americane, în vederea unor clarificări privind afacerea spionajului practicat de NSA şi a stabilirii exacte a faptelor, perspectivă acceptată de preşedintele Barack Obama, potrivit purtătorului de cuvânt al Guvernului francez, Najat Vallaud-Belkacem.
Rand pe rand, ambasadorii americani din mai multe capitale europene au fost convocati pentru explicatii. Germania si Franta insista pentru o intalnire decisiva si clarificatoare cu partea americana.
In conditiile acestui Cyber War, “ E posibila o alianta U.S.A. – U.E. autentica ? ”, se intreaba profesorul Viorel Roman ( Universitatea din Bremen). “Caci daca spionarea Americii Latine poate fi parte a doctrinei Monroe, cea a Frantei , Germaniei- Axa Euro continentala- e deja Cyber -War dupa Francois Hollande, Angela Merkel si Thomas de Maiziere. Toti banuiau ca sunt ascultati, dar nu neaparat si de aliatii lor anglo-americani. In ce masura ofensiva spionajului anglo-american impotriva Uniunii Eropene, Germaniei , Frantei nuva genera un Napoleon, Wilhem II, Hitler (…).”, conchide anterior citatul.
Autor: Aurel I.Rogojan
Sursa: Cotidianul
Sursa: Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu