Se afișează postările cu eticheta Sacrificiu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sacrificiu. Afișați toate postările

joi, 25 aprilie 2013

Generaţia pierdută. Ce riscă UE prin sacrificarea tinerilor?



În vremuri tulburi ca acestea, autorităţile se concentrează exclusiv pe soluţiile imediate şi pierd din vedere implicaţiile pe termen lung ale unor decizii luate astăzi. La 4 ani de la începutul crizei economice din Europa, UE se confruntă cu un şomaj fără precedent în rândul tinerilor sub 25 de ani, 23,7%, cifră ce continuă să crească.
Rapoartele oficiale vorbesc despre generaţia pierdută, parafrazându-l pe Hemingway pentru a defini o categorie a victimelor indirecte ale crizei economice. Tinerii generaţiei pierdute portretizate de scriitorul american erau victimele primului război mondial, în timp ce noi suntem daunele colaterale ale unui conflict economic, care a inceput deja să modifice balanţa socio-demografică a Europei Unite. Un simplu exemplu în acest sens, ne indică tendinţa tinerilor cu studii superioare de a migra spre alte state din UE pentru obţinerea unui loc de muncă şi a unui pachet salarial care să le asigure un trai decent. Şi nu vă grăbiţi să concluzionaţi că vorbim doar despre România. Nu, ţările cu grave probleme economice ale Uniunii resimt acest trend la fel de puternic ca şi ţara noastră.
Primele două locuri în topul şomajului înregistrat la tinerii de sub 25 de ani sunt ocupate la nivelul Uniunii Europene, de Grecia, cu 58%, şi Spania, cu 55,7%, state cu serioase probleme economice şi financiare. Şi mai îngrijorător este faptul că de astăzi, autorităţile europene au decis să acopere în programele şi bugetele pentru tineri şi categoria de vârstă 25-30, un puternic semnal de alarmă asupra efectelor devastatoare ale celor 4 ani de criză.Consecinţele unui şomaj record în rândul tinerilor sub 30 de ani se vor vedea pe termen mediu-lung în scăderea dramatică a populatiei la nivelul UE, migraţia spre zonele prospere, care va aduce cu ea probleme deja cunoscute pentru populaţia nativă, şi nu în ultimul rând o posibilă escaladare a conflictelor sociale bazate pe resentimente faţă de valorile Uniunii Europene. Fără să luăm în calcul implicaţiile asupra contribuţilor la fondurile de pensie ale generaţiei active care are acum 40-50 de ani.
Problema şomajului la tineri a încetat demult să mai fie doar o chestiune naţională şi trebuie tratată ca atare la nivel european, pentru a contracara instabilitatea pe care o poate crea.Fără suportul generaţiei sub 30 de ani, UE va întâmpina probleme în a se consolida în forma actuală, fără a vorbi de o posibilă evoluţie. Ultimii ani au demonstrat un interes foarte scăzut al tinerilor pentru alegerile europene (Croaţia, membră de la 1 iulie 2013, a înregistrat 20,8% prezenţă la vot pentru alegerile europarlamentare) şi o tendinţă alarmant de crescută spre susţinerea unor grupări politice anti-europene, dintre care unele cu platforme extremiste.
Comisia pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Afaceri Sociale a Parlamentului European a reuşit să obţină aprobarea pentru implementare programului Youth Employment Initiative*, 2014-2020, aplicabil la nivelul regional, pentru zonele în care şomajul tinerilor depăşeste 20%. Bugetul alocat este de 6 miliarde de Euro, doar 0,62% din bugetul UE, cifră criticată de Forumul European al Tinerilor. „A nu investi în tânăra generaţie este costisitor. Şomajul tinerilor costă plătitorii de taxe din UE aproximativ 153 miliarde de Euro pe an. Retorica discursurilor politice nu este suficientă: Europa trebuie să investească în tineret, în special prin susţinere directă şi organizaţii care să îi protejeze pe tineri. 13 miliarde de Euro pentru Erasmus şi 6 miliarde pentru Iniţiativa Forţei de Muncă pentru Tineri, însumează doar 1,6% din bugetul UE şi această cifră este insuficientă. Organizaţia Mondială a Muncii a estimat o investiţie de 21 miliarde de Euro pentru garanţia tineretului la nivelul UE.“ a declarat Peter Matjašič, preşedintele Forumului.
Este important să observăm şi care este realitatea din teren, pentru a putea înţelege cum este gestionat fenomenul. Alexandra, o tânără de 25 de ani, şefă de promotie a Facultăţii de Stiinte Economice si Afaceri, Universitatea Granada a declarat: “Din păcate, deşi Spania înregistrează cifrele dintre cele mai mari la şomajul pentru tinerii sub 25 de ani, angajatorii nu creează oportunităţi, ci mai degrabă speculează toată această situaţie în ceea ce priveşte condiţiile salariale. Preferă să evite contractele de muncă în favoarea unor colaborări cu persoane fizice autorizate, pentru a evita plăţile compensatorii în cazul disponibilizării, asigurările sociale, deşi statul spaniol încearcă să implementeze câteva reforme care să stimuleze angajările legale ale tinerilor.” Alexandra a confirmat faptul că tinerele elite ale Spaniei migrează spre Germania, Marea Britanie, Bruxelles, şi alte destinaţii nordice, în căutarea unor slujbe în domeniul de activitate.
Vă sună cunoscut? Da, nu este doar o problemă a României (ale cărei cifre scăzute referitoare la şomajul tinerilor nu reflectă realitatea, întrucât mulţi evită înregistrarea), ci este o chestiune foarte serioasă şi riscantă pentru viitorul Uniunii Europene. Sintagma tineri şi neliniştiţi  poate lua chiar şi o turnură agresivă, aşa cum nu puţine au fost cazurile în istorie. Să nu uităm că generaţia pierdută a Marii Depresiuni din perioadă interbelică a aderat la mişcările extremiste pe tot teritoriul european, creând o pagină neagră în istoria noastră, pe care sunt sigură că nu dorim să o vedem repetându-se.  

*Iniţiativa pentru ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor
Sursa: adevarul.ro

joi, 5 aprilie 2012

ELENA UDREA NU TREBUIE … SACRIFICATĂ?


Acest articol apartine blogului Newsro123.com 

Intreaga suflare pedelista si non-pedelista observa ca Elena Udrea e pe tobogan. Pana si ea se mira cu voce tare ca a scazut mai mult decat oricine, nemaifiind sustinuta decat de 5 la suta dintre cetateni. Ceea ce inseamna ca doar o treime din electoratul PDL ar mai vota-o. Dupa esecul alegerilor pe Bucuresti, partidul ii va cere capul. Iar Traian Basescu va fi silit sa o sacrifice. In locul lui, eu m-as mai gandi putin….
Buldogul de serviciu, l-am numit pe Vasile Blaga, merita felicitat. Pentru curaj. Pentru curajul de a se duce sa stinga lumina. In calitate de sef al campaniei electorale locale. Si constient fiind ca, atunci cand va duce mana spre comutator, va da peste fire neizolate si se va scurtcircuita. Si daca tot suntem la capitolul felicitari, sa-l felicitam si pentru gestul sau eroic de a nu fi parasit Partidul Democrat intr-un moment optim. Adica atunci cand nu a fost desemnat presedinte. Cand Basescu l-a impins cu zgomot in afara cursei. Preferandu-l pe yesmanul Emil Boc.
Dar ce va face Vasile Blaga la ora bilantului? A unui bilant de la capatul localelor, despre care Traian Basescu s-a pronuntat transant. Daca PDL nu va obtine jumatate din scorul USL, poate pleca. Capitala atarna greu. Ea reprezinta cel putin 12 la suta din ceea ce inseamna vot politic la nivel national. Capitala este pe faras. Iar presedintele organizatiei este doamna Elena Udrea. Pupila domnului Traian Basescu. O persoana facuta politician in retortele de la Cotroceni si introdusa cu forta pe gatul PDL.
Elena Udrea s-a luptat pe patru fronturi. Cu presa, care nu a inghitit-o niciodata. Cu opozitia, care nu i-a acordat minimum de respect. Cu greii din propriul partid. Respectiv cu veteranii. Dar si cu nou-venitii in partid, cei promovati tot de Traian Basescu. Zdrobita intre cele patru campuri de forta si nemaiavand posibilitatea sa fie consecventa cu ea insasi, Udrea a abandonat campul de bataie. Nu a mai avut curajul sa candideze pentru Primaria Generala a Capitalei. Acest gest ii semneaza condamnarea la moarte politica.
Dar in mentalul colectiv, aceeasi Elena Udrea este mult prea legata de Presedintele Traian Basescu pentru ca sacrificiul ei sa nu ii afecteze acestuia, in mod definitiv si ireversibil, imaginea. La fel cum Elena Udrea este legata de Presedintele Traian Basescu, si imaginea lui Basescu nu mai poate fi desprinsa de cea a pupilei sale. Daca Basescu va fi silit sa o sacrifice pe Elena Udrea, pun de pe acum pariu cu oricine ca se va sacrifica, in acest fel, pe sine.
In definitiv, ce anume il mai tine in viata pe un presedinte al Romaniei cu cea mai spectaculoasa prabusire a popularitatii sale?Un om care a ajuns, din locomotiva partidului sau, o veritabila piatra de moara la gatul PDL? Singurul atu conservat de Traian Basescu este indarjirea cu care lupta. Capacitatea de a nu ceda fara sange niciun metru patrat din teritoriul sau. Forta de a nu capitula nici conditionat, nici neconditionat. Talentul de a face combinatii nocive pentru adversari si, implicit, nocive pentru opinia publica.
Eliminarea Elenei Udrea nu poate fi facuta fara Traian Basescu. Iar acceptul sau va fi un gest major de capitulare. In locul lui, eu unul nu as sacrifica-o pe Udrea. As muri cu ea in brate.

vineri, 4 noiembrie 2011

La un pahar de vin, profetul crizei spune când va fi sacrificată Grecia ca să scape Italia şi Spania

Autor: VERONICA MICU
Nouriel Roubini
 
 
 
 
Nouriel Roubini  / Foto: Steve Marcus / REUTERS 
Profetul crizei, economistul Nouriel Roubini, a organizat, miercuri seara, o petrecere la care şi-a invitat clienţii speculatori. Timp de o jumătate de oră şi-a întreţinut prietenii discutând despre subiectul zilei: economia americană, cea a Chinei şi, bineînţeles, criza din Zona Euro.

Vorbind despre Europa, Roubini le-a spus invitaţilor că "situaţia este groasă". Europa este ca o epavă, iar "riscul destrămării Zonei Euro este considerabil", a explicat economistul, potrivit
businessinsider.com.

Asta nu înseamnă neapărat că Grecia şi Portugalia vor ieşi din eurozonă, ci că "Italia şi Spania vor avea această soartă, caz în care toată treaba s-a prăjit". Evident, "destrămarea eurozonei va amărî întreaga lume", a spus economistul.

Strategia principală a Fondului Monetar Internaţional şi a Germaniei este următoarea: "Menţin Grecia în viaţă atâta timp cât să salveze Italia şi Spania, şi când va fi mai mult decât evident că austeritatea nu mai poate avea succes, probabil într-un an, vor lăsa Grecia să intre în faliment". Speranţa, mai spunea Roubini, este ca "până atunci Spania şi Italia să-şi fi revenit".

Roubini nu este însă foarte încrezător că acest plan comun FMI-Germania are sorţi de izbândă. El crede că Grecia va intra în faliment, iar Spania şi Italia nu vor mai avea timp să se redreseze, ceea ce înseamnă că "eurozona este în mare risc de a se destrăma. Iar dacă se destramă, atunci toată lumea s-a prăjit".

Potrivit lui Nouriel Roubini, singura speranţă de redresare este ca reformele să fie însoţite de stimulente fiscale şi monetare, ceea ce este împotriva culturii financiare germane, care se opune tocmai acestor instrumente.

La începutul lunii trecute, Roubini a prezentat 10 măsuri ce ar trebui luate pentru a reactiva creşterea economiei globale. În primul rând, Banca Centrală Europeană ar trebui să reducă ratele. Apoi, ar trebui promovat un euro mai "slab" pentru a restabili competivitatea. În al treilea rând, ţările de la periferia zonei euro trebuie să întărească austeritatea fiscală, iar restul, cu Germania în frunte, să adopte măsuri de stimulare a creşterii economice.

O altă soluţie propusă de Roubini este ca ţările solvente, dar care nu au lichidităţi, precum Italia şi Spania, să le primească. Se impun şi mecanisme de reducere a datoriilor ţărilor sau băncilor insolvente, precum Grecia şi posibil Irlanda şi Portugalia. În plus, ar mai fi nevoie de o recapitalizare rapidă a băncilor europene. În caz contrar, lipsa de credite se va accentua, şi nu va fi nici consum, nici creştere economică.

Tot Roubini spune că se impun şi foi de parcurs ordonate, care să permită ieşirea ordonată din criză, iar, pe termen mediu, este nevoie de austeritate fiscală. Apoi Roubini vorbeşte despre reforme structurale pentru creşterea productivităţii. Şi în final, despre leadership politic, coerenţă şi înţelegere între cele 17 ţări din zona euro şi 27 din UE, în vederea unei mai bune cooperări economice, financiare, fiscale şi, eventual, politice.

joi, 20 octombrie 2011

Articolul zilei (20.10.2011): Sacrificiul unei mame – A ales viata bebelusului in locul tratamentului pentru cancer

Iata ce aflam din articolul Sacrificiul unei mame: A ales viaţa bebeluşului în locul tratamentului pentru cancer:
Ca să poată trăi, Stacie Crimm trebuia să facă chimioterapie, tratament care ar fi obligat-o să renunţe la sarcină. Însă americanca de 41 de ani a hotărât să se sacrifice pentru a da naştere singurului ei copil, scrie 7sur7.be.
Un sacrificiu pe care Stacie n-a ezitat să-l facă. Visa să fie mamă şi urma să-şi realizeze cea mai puternică dorinţă: să aducă pe lume un copil.
Medicii au anunţat-o însă că suferă de un cancer foarte agresiv, cu evoluţie rapidă, că numai chimioterapia ar putea-o salva şi că n-ar mai putea să aibă copii niciodată.Stacie, însărcinată, s-a hotărât totuşi să renunţe la viaţa ei pentru bebeluş. L-a purtat timp de cinci luni şi în cele din urmă a născut prin cezariană o fetiţă de 1 kg. La trei săptămâni de la naştere, Stacie a putut în sfârşit să o ţină în braţe pentru prima oară şi s-a stins după trei zile de cancer.
“Bebeluşul era tot ce avea”, spune fratele ei, Ray Phillips, în cotidianul “Oklahoman”. Stacie l-a sunat fericită în martie să-i spună că este însărcinată, deşi credea că nu poate avea copii. Însă nu după multă vreme a aflat o altă veste, tragică de această dată: Stacie suferea de un cancer deosebit de agresiv, la nivelul cefei şi capului.
Pentru că era deja despărţită de tatăl copilului, i-a cerut fratelui ei să aibă grijă de copil când ea nu va mai fi. Pe 16 august, Stacie s-a simţit rău şi a fost transportată la spitalul din Oklahoma City. După două zile, ritmul cardiac al bebeluşului a scăzut. Mamei i s-a făcut de urgenţă cezariană, singura şansă de supravieţuire a copilului.
Dottie Mae avea la naştere mai puţin de o treime din greutatea medie a unui nou-născut. A rămas la terapie intensivă, ca şi mama ei ale cărei tumori avansau cu mare viteză, împiedicând-o să vorbească sau să întoarcă capul şi lăsând-o uneori inconştientă.
“I-am arătat fotografii ale micuţei, dar voia atât de mult să o vadă şi să o ţină în braţe! Nu puteam face nimic în faţa disperării ei. Medicii ne spuseseră că mai are de trăit doar câteva zile”, spune fratele lui Stacie (foto). La insistenţa familiei, personalul medical a organizat o deplasare asistată a micuţei Dottie, care a fost adusă într-o capsulă special amenajată. Stacie, în lacrimi, şi-a putut ţine în sfârşit fetiţa în braţe. A murit după trei zile.
Înmormântarea a avut loc pe 14 septembrie, iar micuţa Dottie Mae este acum alături de Ray, soţia lui, Jennifer, şi cei patru copii ai lor.
Sursa: Saccsiv’s Weblog