Se afișează postările cu eticheta gravitatie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gravitatie. Afișați toate postările

joi, 5 decembrie 2013

Descoperire UIMITOARE legată de câmpul gravitațional al Terrei


In urma analizei atente a hartilor trimise de satelitul GOCE, oamenii de stiinta au facut o descoperire uimitoare: campul gravitational al Pamantului a fost strapuns.


Descoperire UIMITOARE legată de câmpul gravitațional al Terrei
Descoperire UIMITOARE legată de câmpul gravitațional al Terrei / FOTO: earthtribe.co
Fenomenul a fost provocat de cutremurul din Japonia din anul 2011, care a avut o magnitudine de 9 grade pe scara Richter, scrie ziare.com
Hartile campului gravitational al Pamantului au fost realizate de satelitul GOCE cu o precizie remarcabila, dar nimeni nu s-a asteptat ca datele sa arate modificari importante, potrivit Phys.
Acum, o analiza mai atenta arata ca efectele cutremurului care a lovit insula Honshu din Japonia pe 11 martie 2011 sunt in mod clar vizibile.
Marile cutremure nu numai ca deformeaza scoarta Pamantului, dar pot provoca, de asemenea, mici schimbari in gravitatia locala.
Intensitatea gravitationala variaza de la un loc la altul pe suprafata planetei noastre. Exista o serie de motive, dar unul este o consecinta a materialului din interiorul Pamantului, care este neomogen si distribuit neuniform.
Cutremurele de sub oceane, precum cel din Japonia din anul 2011, pot schimba si forma fundului oceanului. Acest lucru deplaseaza apa si modifica nivelul marii, ceea ce poate afecta gravitatia.


marți, 16 aprilie 2013

Turbulenţele atmosferice pot fi corelate cu undele gravitaţionale?


самолет ан-28 полет небо
© Foto: Flickr.com/BobMacInnes/cc-by
Oamenii de ştiinţă sunt tot mai preocupaţi de creşterea turbulenţelor zborurilor. Vă prezentăm pe această temă o analiză a cititorului nostru, domnul Gabriel Teodorescu.
„Zborurile avioanelor vor fi afectate în viitor de mai multe turbulențe decât în prezent, iar o cauză ar putea fi schimbările climatice la care asistăm. Recent, BBC a prezentat un studiu referitor la cursele aeriene deasupra Atlanticului de Nord, care sunt afectate de vânturi mai puternice, cercetarea fiind realizată de specialiștii englezi și publicată înNature Climate Change. Concluzia studiului este că până la jumătatea acestui secol, aeronavele vor fi afectate de turbulențe mai puternice și mai frecvente. Dincolo de disconfort, turbulențele reprezintă și o problemă financiară, deoarece dacă avioanele vor ocoli zonele cu turbulențe, ele vor consuma mai mult combustibil, acest fapt fiind prezent în costurile mai ridicate, pasagerii fiind cei care vor scoate din buzunar mai mulți bani pentru un bilet de avion. Modelul climatic poate simula posibilele schimbări ale curenților de aer de la altitudinea de 10 kilometri deasupra Pământului. Potrivit experților, există indicii că acești curenți de aer ar putea deveni mai puternici, ducând la turbulențe accentuate, pe măsură ce clima Pământului se modifică. În consecință zona de deasupra Atlanticului de Nord ar fi mai afectată de turbulențe, care ar putea să se dubleze ca și suprafață, dar și ca intensitate în următorii ani.
În același timp peste ocean, cercetătorii americani au prezentat un raport interesant la reuniunea anuală a Uniunii Americane de Geofizică, referitor la undele gravitaționale care pot crea turbulențe majore avioanelor și chiar pot pune în pericol siguranța zborurilor.
Undele gravitaționale pot reprezenta o explicație a turbulentelor care apar din senin în atmosferă, iar previzionarea apariției acestora ar permite redirecționarea avioanelor în afara zonelor de influență. Părerea specialiștilor de la Centrul Național de Cercetare Atmosferică (NCAR) din Statele Unite este că undele gravitaționale contribuie major la turbulențele din atmosferă, ele se amplifică înainte de a se sparge precum valurile din ocean care se apropie de țărm. Colectând datele de la bordul avioanelor comerciale, care au înregistrat locația, durata și intensitatea turbulențelor, s-a constat că undele gravitaționale se sparg pe suprafața avioanelor, ele pot călători pe distanțe în jur de 300 km. Un alt fapt constatat face referire la înălțimea la care acestea se produc în atmosferă. Prognozele pot prezice apariția acestor unde, însă acestea ar trebui să ajungă la o precizie mare, în jur de 85% pentru ca piloții de avioane să le poată folosi.
În urmă cu peste un an cercetătorii australieni de la Universitatea Queensland, împreună cu suedezii de la Universitatea Lund, aurealizat o filmare de mare viteză a aterizării albinelor și au descoperit căalbinele pot estima plantele, orientându-se cu ajutorul antenelor și aterizând sub orice unghi, suspectând și faptul că vederea lor este una stereotopică. Studiul publicat în Jurnalul de Biologie Experimentală scoate în evidență și un fapt inedit și anume că albinele ar putea detecta undele gravitaționale. În plus, albinele percep lumina polarizată și radiația UV și pot stabili chiar poziția Soarelui.
Putem oare considera că în urma unor experimente efectuate în stare de imponderabilitate, în spațiul cosmic, poate fi elucidat misterul undelor gravitaționale cu ajutorul albinelor și al viespilor?
Încă din facultate am descoperit o parte din studiile lui Joseph Weller din 1951, de la Universitatea Maryland, Statele Unite, care a realizat primul detector de unde gravitaționale, construit dintr-un cilindru imens din aluminiu, care este suspendat, astfel încât oscilațiile sale să releve variațiile câmpului gravitațional, determinate de exemplu de explozia sau colapsul unei stele, deviația fiind mică de ordinul 10 la minus 20 de metri.
Consider că un experiment interesant ar consta în trimiterea în spațiul cosmic a unor colonii de viespi și de albine pentru studierea undelor gravitaționale și pentru noi dezvăluiri în cadrul teoriei câmpului gravitațional.
De ce?... Entomologii au arătat de acum zece ani faptul că viespile își construiesc cuiburile ținând seama de legile gravitației. Viespile lucrătoare, insecte sterile, aleg locul viitorului stup, în general în podurile caselor sau în micile caverne subterane. Ceea ce este surprinzător, în cazul lucrărilor de construire a stupului este faptul că viespile lucrează de sus în jos, în jurul unui stâlp de susținere, ansamblul fiind calculat astfel încât să suporte atât greutatea proprie cât și greutatea tuturor insectelor, cunoscându-se faptul că viespile detectează câmpul gravitațional. Cercetătorii au arătat că viespile dispun de un organ situat în mijlocul craniului, care este cu mult mai sensibil și mai exact decât aparatele de detectare a câmpului gravitațional. În ultimii ani, viespile au fost testate în laborator, în sisteme centrifugale. Inițial, insectele și-au construit normal cuibul de sus în jos, pentru ca mai apoi să-și orienteze construcția spre exteriorul ansamblului în mișcare de rotație, ele fiind în stare să recunoască forța centrifugă de inerție, care le compensează greutatea, ignorând astfel atracția gravitațională.
Din punct de vedere fizic, această manieră de reacție este totuși un mister, deoarece, conform teoriei lui Einstein, aceste insecte nu ar trebui să poată face distincția între forța gravitațională și forța care i se opune, în starea compensată. Cei care au studiat un astfel de fenomen au fost profesorii ruși V.S. Grebennikovsi și V.F. Zolotariov, în studiul publicat în urmă cu mai mulți ani, „Fenomene de interacțiune a structurilor multi-cavitare cu sistemele vii", cu referiri asupra efectului botezat de ei, numit „efect de structură multicavitară în cazul sistemelor biologice". Interesant este cum s-ar comporta viespile, având o masă de doar 300 miligrame, atunci când s-ar afla într-un satelit, în stare de imponderabilitate, studiindu-se comportamentul lor în astfel de condiții. S-ar putea urmări în același timp și o altă problemă cea referitoare la schimbările de metabolism pe care le induce anularea gravitației asupra organismelor și a omului în general aflate în stare de imponderabilitate.
Consider că subiectul reprezintă o provocare în lumea academică și prin faptul că până în prezent eu nu am cunoștință să se fi realizat un studiu referitor la undele gravitaționale în corelație cu fenomenele de schimbări climatice ale Terrei la care deja asistăm.

vineri, 28 septembrie 2012

UNDE GRAVITAŢIONALE GIGANTICE SE ÎNDREPTA SPRE PĂMÂNT?

Acest articol apartine blogului Enigme si Conspiratii

Unde gravitaţionale gigantice (de până la 100 de miliarde de ani-lumină lungime) ar putea deforma Universul într-un labirint contorsionat, prin compresarea şi comprimarea marginilor timpului şi spaţiului, asemenea unei cârpe stoarse. Se pare că există dovezi conform cărora una din aceste unde s-ar putea îndrepta spre Pământ…
De ce se extinde Universul? Datorită undelor gravitaţionale gigantice? Teoria undelor gravitaţionale gigantice a fost propusă de unii astrofizicieni pentru a explica de ce spaţiul se extinde la diferite rate în diverse regiuni ale Universului. Cum s-a ajuns la ea? Măsurători atente ale expansiunii Universului au scos în evidenţă anomalii alarmante: nu fiecare regiune a Universului se extinde la aceeaşi rată. Expansiunea iregulată a Universului ar putea însemna că legile de bază ale fizicii s-ar putea să fie greşite.
Dacă fizica e greşită, rezultă de aici că alte aspecte cosmologice sunt greşite, ca de exemplu distanţa până la stele sau vârsta Universului.
Căutând o explicaţie pentru această expansiune anormală, astrofizicienii au imaginat un câmp uriaş de energie întunecată ce e mult mai larg decât întreg continuumul vizibil de spaţiu-timp. Deşi teoria este cam întortochiată, totuşi ea ar putea explica toate aceste anomalii. Singura problemă a teoriei constă în faptul că nimeni nu a putut până acum să demonstreze prezenţa energiei întunecate. Dacă această energie n-ar exista, atunci fizicienii ar trebui s-o ia de la început pentru a explica de ce Universul se extinde astfel.
Oricum, această situaţie ar fi stânjenitoare pentru Einstein care este faimos pentru declaraţia sa conform căreia “Dumnezeu nu dă de două ori cu zarurile”. O expansiune neuniformă a Universului, fără energie întunecată, ar însemna că Dumnezeu a dat de mai multe ori cu zarurile, nu doar o singură dată. Soluţia propusă este una elegantă, simplă şi care ar explica anomaliile: prezenţa undelor gravitaţionale de 100 de miliarde ani-lumină lungime.
Totuşi, şi prezenţa ei ar ridica o serie de probleme. Cea mai mare dintre ele ar fi aceea că perspectiva unei expansiuni nesimetrice ar putea evolua într-o dezordine ce ar duce la dispariţia vieţii de pe planete, stele şi galaxii.Undele gravitaţionale gigantice ar putea fi detectate prin trecerea lor prin atomii de heliu, creând astfel o interacţiune ce ar putea excita fotonii. Astfel, detectarea unui nor de fotoni stranii ar putea semnala apropierea acestor unde monstruoase. Un asemenea nor fotonic ar fi extrem de energizat şi ar fi asemănător cu spuma care se formează odată cu valurile mării. “Spuma” (adică norul fotonic energizat) ar fi semnalul de alarmă că o undă gravitaţională monstruoasă se apropie.
Desigur că, dacă un asemenea nor fotonic s-ar intersecta cu un sistem planetar, acesta din urmă ar fi pur şi simplu devastat de titanica undă gravitaţională din spatele ei.

Misterul centurii fotonice
Oamenii de ştiinţă de la NASA au descoperit îngroziţi – pe 14 iulie 2010 – că sistemul nostru solar este invadat de un nor energetic interstelar. Acest nor fotonic, extrem de energizat, ce disturbă Soarele, a fost numit “Centura fotonică”. Odată cu slăbirea Pământului şi mişcarea câmpului magnetic, lumea devine fără apărare faţă de imensele raze solare şi bombardamentul letal al razelor cosmice. NASA chiar a emis un avertisment privind apariţia unor furtuni solare masive în anii 2012 şi 2013.
100 de milioane de bombe cu hidrogen vor lovi Pământul
Aşa cum spuneam într-un articol prededent astronomii previzionau încă din 2010 o masivă furtună solară care va lovi Pământul în 2012, având forţa a 100 de milioane de bombe cu hidrogen şi având potenţialul de a distruge întreaga reţea de energie a planetei. Se pare că NASA urmăreşte această furtună încă din anul 2006 şi ea va lovi Pământul tocmai în 2012, anul în care din ce în ce mai multe scenarii spun că va fi sfârşitul lumii. Dr.Richard Fisher, directorul Diviziei de heliofizică a NASA, a spus că o asemenea furtună ar putea provoca consecinţe catastrofice pentru sănătatea lumii, pentru serviciile de urgenţă şi pentru securitatea naţională. Tot NASA a anunţat că dacă o furtună similară ar avea loc azi, ar cauza pagube infrastructurii societăţii high-tech de la 1 la 2 trilioane de dolari, şi ar fi nevoie de 10 ani pentru a ne reveni complet.
Astrofizician rus: Soarele intră într-un nor de energie interstelară distrugător
Într-un alt articol din februarie 2011 un astrofizician renumit rus, pe nume Alexei Dmitriev, nu se teme să anunţe şi să explice natura fenomenului şi consecinţele furtunii solare din 2012. Astfel, se pare că navetele spaţiale Voyager 1 şi Voyager 2 (ce explorează sistemul solar, fiind lansate în anul 1977 de NASA) au relevat faptul că Soarele nostru, ca şi întregul nostru sistem solar, se mişcă într-un nor de energie interstelară (o bandă de particule încărcate), ce este de natură turbulentă. Dmitriev crede că acest nor de energie va afecta atmosferele planetelor noastre, şi, în special, Soarele. Cum norul de energie continuă să afecteze Soarele, acesta va deveni din ce în ce mai activ şi va ejecta din ce în ce mai multă materie solară.

NASA recunoaşte prezenţa norului interstelar energetic
Pentru a demonstra că norul interstelar energetic nu e doar o poveste de adormit copii, voi prezenta un extras dintr-un articol publicat pe site-ul NASA pe 23 decembrie 2009 şi intitulat “Voyager face o descoperire interstelară”:
Sistemul solar trece printr-un nor interstelar care n-ar trebui să existe conform fizicii. “Folosind date de pe nava Voyager, am descoperit un câmp magnetic puternic care se află în afara sistemului solar”, a spus Merav Opher, colaborator NASA din cadrul Universităţii George Mason. “Acest câmp magnetic ce ţine norul interstelar poate rezolva o enigmă pe termen lung.” Descoperirea are implicaţii pentru viitor, atunci când sistemul solar va intra în alt nor similar din galaxia Calea Lactee.“Va avea loc o catastrofă globală!”
Precum am spus mai sus, astrofizicianul rus Demetriev i-a avertizat pe toţi să se aştepte la ce e mai rău: “Va avea loc o catastrofă globală! Nu în câţiva zeci de ani, ci în câţiva ani!”

Materia misterioasa a Soarelui – Emisii ciudate a Soarelui de particule necunoscute
Într-un articol din august 2010, site-ul Helium.com vorbeşte despre o descoperire ştiinţifică terifiantă şi anume o emisie ciudată a Soarelui ce pare a fi materie schimbătoare. Citesc din articolul de pe Helium.com:
Cercetătorii au prezis că vor avea loc adevărate tsunami-uri solare ce ne-ar putea distruge tehnologia noastră avansată, dar care ar putea slăbi şi câmpul nostru magnetic, expunându-ne astfel la raze X de înaltă intensitate. Dovezile arată că ceva foarte periculos se întâmplă în miezul ascuns al astrului nostru: particule ce nu au mai fost întâlnite vreodată (un fel de forţă misterioasă) sunt expulzate din Soare şi ne lovesc Pământul. Orice ar fi, dovezile sugerează că ele afectează întreaga materie. 
Cercetătorii de la Universităţile Stanford şi Purdue, au ajuns la concluzia că Soarele trebuie să emită o particulă necunoscută care are legătură cu ratele de descompunere a materiei.Singura şansă de supravieţuire a omenirii ar fi aceea ca unda gravitaţională gigantică să ne lovească indirect…
Dacă teoria ar fi adevărată, atunci ce s-ar putea întâmpla în perioada următoare? Pierderea tehnologiei avansate pe care o avem pe suprafaţa planetară, creşterea semnificativă a cataclismelor mondiale (tsunami, cutremure masive, activitate vulcanică intensă etc.), precum şi expunerea Pământului la razele cosmice mortale din spaţiu. Apoi, unda gravitaţională gigantică va urma şi va lovi întreg sistemul solar. Singura posibilitate de supravieţuire a omenirii ar fi aceea ca unda gravitaţională să nu ne atingă direct, ci în mod indirect…


luni, 28 mai 2012

Influenta planetelor asupra destinului - Sri Yukteswar


Va prezint mai jos, doar cateva fragmente edificatoare cu privire la astrologie, aşa cum este ea văzută in viziunea înţeleptului Sri Yukteswar, citat de Paramahansa Yogananda în cartea sa "Autobiografia unui yoghin".


Legea gravitaţiei exista atât înainte cât şi după Newton. Cosmosul s-ar fi transformat în haos dacă legile lui nu ar opera decât cu condiţia să fie admise de către oameni.
Şarlatanii sunt cauza discreditării actuale a ştiinţei astrelor. Câmpul astrologiei este atât de vast, atât matematic cât şi filosofic, încât numai o fiinţă omniscientă l-ar putea îmbrăţişa în totalitate. Dacă cel superficial (ignorantul), incapabil să citească în harta cerului, nu vede acolo decât o mâzgălitură fără înţeles, nu înseamnă că înţeleptul trebuie să o considere astfel aprioric.
Legături invizibile, schimburi de influenţă există între toate obiectele creaţiei. Ritmul armonios al Universului este fondat pe reciprocitate. Omul, în învelişul lui carnal, trebuie să combată 2 grupe de forţe: mai întâi tumultul fiinţei sale, determinat de amestecul elementelor foc, pământ, aer, apa, eter; apoi forţele distructive ale naturii exterioare. Atât timp cât omul luptă cu efemeritatea sa, pământul şi cerul îl vor influenţa profund.
Astrologia studiază răspunsul omului la stimulii planetari. Aştrii înşişi nu sunt nici benefici nici malefici, limitându-se la a emite radiaţii pozitive sau negative. Ei nici nu-l ajuta nici nu-l lezează pe om, ci constituie pur şi simplu un canal prin care se manifestă rapoartele de echilibru între cauzele şi efectele ce au rezultat din acţiunile lui din trecut.




Un copil se naşte la ora si ziua în care influxurile cereşti sunt în armonie cu karma lui individuală. Astrograma lui este un portret provocator, relevă trecutul nealterat precum şi ceea ce este posibil să apară în viitor. Dar harta nativă nu poate fi interpretată corect decât de către oameni cu înţelepciune intuitivă şi aceştia sunt foarte puţini.
Mesajul înscris pe cer la naştere nu are scopul de a pune in evidenţa destinul - rezultatul acţiunilor, bune sau rele, făcute în trecut - ci de a trezi în om voinţa de a evada din închisoarea sa universală. Astfel se poate descătuşa de lanţurile pe care el însuşi şi le-a pus. Nimeni altcineva nu a declanşat seria de cauze care trebuie să se actualizeze progresiv in viaţa sa. Omul poate depăşi orice limitare, pe care el însuşi a creat-o prin acţiunile sale, deoarece el posedă resurse spirituale care nu sunt supuse presiunii planetelor.


Teama superstiţioasă de astrologie transformă omul în automat, în sclav al unui mecanism. Înţeleptul zădărniceşte influenţa planetelor, jurând credinţă nu creaţiei ci Creatorului. Cu cât fiinţa umană îşi dă seama de unitatea sa cu Spiritul, cu atât ea este mai puţin dominată de materie. Spiritul este veşnic liber si nemuritor; el nu poate cădea sub influenţa astrelor.


Omul este spirit ce controlează un corp fizic; când el îşi situează corect simţul său de identitate, lasă în spatele său constrângerea materiei. Cât timp rămâne în starea obişnuită de amnezie spirituală, va suporta lanţurile sclaviei faţă de legile subtile ale mediului înconjurător. Dumnezeu este Armonie; credinciosul care este armonios nu va face niciodată vreo acţiune greşită. Activitatea lui se va conforma în mod natural legilor astrologice. Ruga, meditaţia profundă îi vor permite să comunice cu Conştiinţa Divină şi nici o putere nu este superioară acestei protecţii.


"Numai după ce un călător a ajuns la destinaţie poate renunţa la hărţi; în cursul rătăcirii tale profită şi de cel mai mic ajutor. Înţelepţii antici au descoperit multe mijloace de a scurta durata exilului uman în sânul iluziei cosmice. În aparatul complicat al legilor karmice există angrenaje pe care înţelepciunea le ajustează cu abilitate.



Toate nenorocirile omului provin din faptul că el încalcă legile cosmice. Scripturile afirmă că omul trebuie să se supună legilor naturii în acelaşi timp nediscreditând omnipotenţa divină; el ar trebui să se roage astfel: "Doamne, mă încred în Tine, eu ştiu că poţi să mă ajuţi, si la rândul meu voi face tot ce pot mai bine pentru a repara răul pe care l-am făcut vreodată". O serie de mijloace - ruga, forţa voinţei, meditaţia yoghină, consultarea sfinţilor, utilizarea brăţărilor astrologice - permit îndulcirea sau anularea efectelor nefaste ale acţiunilor rele din trecut."


sâmbătă, 25 iunie 2011

Topirea Antarcticii va duce la modificarea gravitatiei

Topirea celei mai mari calote glaciare de pe Terra va duce la afectarea campului gravitational al planetei. Chiar si rotatia Pamantului va fi afectata intr-atat de mult incat nivelul Oceanului Planetar va creste mai mult decat au anticipat cercetatorii din cadrul Universitatii din Bristol. Iar acesta nu este decat inceputul, avertizeaza aceeasi cercetatori.
Pentru inceput, cresterea nivelului marilor si oceanelor va fi mai accentuata pe coastele de est si de vest ale continentului nord-american, unde cresterea cu 25% mai mare decat media pe planeta, va cauza inundatii catastrofale in metropole precum New York, Washington DC. si San Francisco. Un studiu preliminar asupra calotei din vestul Antarcticii ne dezvaluie ca topirea acestei mase imense de gheata cauzata de efectul de sera, va duce intr-un final la schimbarea campului gravitational al planetei.
Vestea in sine este una care da fiori tuturor specialistilor, deoarece in aceasta situatie efectele vor fi neasteptate si greu de anticipat atat pentru viata de pe Terra, cat si pentru civilizatia umana in ansamblul ei. Daca calota glaciara din vestul “continentului alb” va disparea, pierderea unei asemenea mase de apa din emisfera sudica va duce la cresterea gravitatiei in emisfera nordica, ducand la cresterea accentuata a nivelului marilor din acesta emisfera.
“Calota din Antarctica de vest este este una din cele trei mari calote glaciare din lume. In limbajul specialistilor este cunoscuta sub numele de “Gigantul Adormit”, deoarece are o consistenta instabila, mare parte din ea aflandu-se sub nivelul marii. Aceasta o face cu atat mai vulnerabila la topire si dezintegrare rapida. Spre deosebire de celelalte doua mari calote glaciare, calota glaciara din Antarctica de est si Groenlanda, cea din vestul Antarcticii este singura cu o configuratie atat de instabila”, declara Jonathan Bamber,  cercetator in cadrul Universitatii din Bristol.
Sursa : The Independent
http://www.descopera.ro/dnews/4426887-topirea-antarcticii-va-duce-la-modificarea-gravitatiei