În esenţă, două forţe aparent opuse conlucrează la obţinerea aceluiaşi scop comun, şi anume un stat poliţienesc mondial guvernat de o oligarhie a sataniştilor miliardari.
Născut la Rotterdam în 1670, Bernard de Mandeville a venit în Anglia în urma urcării la tron a lui William de Orange. Medic de profesie, Mandeville a devenit mai bine cunoscut ca scriitor satiric. Mai important, Mandeville a fost de asemenea un satanist, avand legaturi cu cluburile „Blasters and Hell-Fire” din Anglia secolului 18. Deși numele lui Mandeville a fost șters total din discursul economic clasic contemporan, mulți gânditori ai pieței îi aduc laude generoase, pline de strălucire, pentru intuițiile sale.
Într-o prelegere ținută la British Academy în 1966, Friedrich von Hayek l-a lăudat pe Mandeville ca fiind un „geniu” și un „mare psiholog”, ale cărui teorii le-au anticipat pe cele ale lui David Hume, Adam Smith și Charles Darwin și a apreciat poemul lui „Fabula albinelor” ca fiind o lucrare „remarcabilă”.
Potrivit lui Hayek, ideile lui Mandeville „au revenit la teoria economică”, prin opera lui Carl Menger, fondatorul Școlii austriece, prin intermediul istoricului german din secolul al 19-lea Friedrich von Savigny. Ludwig von Mises i-a adus, de asemenea, un omagiu lui Mandeville în a sa „Teorie și istorie”, observând că: el (Mandeville) a subliniat faptul că interesul propriu și dorința de bunăstare materială, de obicei stigmatizate ca viciu, sunt, de fapt, stimulentele a căror aplicare contribuie la bunăstare, prosperitate, și civilizație.
Chiar și John Maynard Keynes, cu siguranță, nu un adept al școlii austriece, l-a recunoscut pe Mandeville ca unul dintre principalii săi precursori în „Teoria generală a forței de muncă și a banilor ” (The General Theory of Employment and Money). În zilele noastre, economistul de școală austriacă Gary North prezintă „Fabula albinelor” pe site-ul său drept „cel mai important poem din ultimii 300 de ani”.
Dar ce este așa de special la „Fabula albinelor” încât acest poem destul de obscur și autorul ei, să inspire astfel de elogii din partea lui Hayek, Mises și Keynes ? Binele vine de la rău, și alte perversiuni ! Lucrarea lui Mandeville, „Fabula albinelor sau Vicii private, beneficii publice” a fost publicată în 1705, dar a fost reprelucrată și completată cu comentarii abundente în următorii 25 de ani.
În scrierile sale, Mandeville susține că libertatea reprezintă urmărirea de către om, fără inhibiții, a celor mai detestabile instincte materiale și carnale. Mai degrabă decât să fie rele, egoismul și imoralitatea conduc la prosperitate.
Potrivit lui Mandeville, „răul este principiul măreț care ne face creaturi sociale, baza de muncă, fără excepție”. Influențat de Mandeville, Adam Smith a ajuns la concluzia că interesul propriu este pilonul unei societăți prospere.
Hayek și Mises au mers chiar mai departe. Ei s-au mobilizat împotriva altruismului și solidarității, ca obstacole în calea succesului economic al unei societăți. Desigur, Smith are dreptate să identifice valoarea adăugată adusă de diviziunea muncii și să sublinieze faptul că producătorii și comercianții sunt în principal motivați de propriu interes. Dar asta nu înseamnă că interesul propriu ar trebui să fie principiul fundamental al civilizației.
Acest lucru pur și simplu rău și antiteza a ceea ce se înțelege prin civilizație. Mandeville, de asemenea, susținea că bogăția unei națiuni era bazată pe menținerea unei clase de jos formată din muncitori slab educați. Urmând pașii lui Mandeville, Mises a subliniat faptul că „oamenii se nasc inegali și că tocmai inegalitatea lor este cea care generează cooperarea socială și civilizația.”
„Dreptul de a permite copilului tău să moară”
Spre meritul său, anarho - capitalistul Murray Rothbard s-a distanțat de ideologia lui Mandeville. Cu toate acestea, același Rothbard a susținut că părinții au „dreptul legal de a nu hrăni copilul -LOR-, și anume, pentru a-i permite acestuia să moară”, precum și pentru apariția unei „piețe libere a copiilor”.
Deoarece sistemul lui Rothbard neagă faptul că oamenii au obligații morale unii față de alții, el respinge agresiunea („principiul non-agresiunii”), dar permite pur și simplu neglijarea, până la punctul de a provoca moartea.
Acesta este rezultatul malefic al ducerii eticii libertariene la limita logicii. În mod clar „principiul non-agresiunii” este necesar, dar nu suficient pentru a modela o societate justă și umană.
Ideologii satanice în libertarianismul modern!
3 binecunoscute citate: Legea Thelemei a satanistului Aleister Crowley spune astfel: Fă ceea ce voiești Tu trebuie să fie toată legea.
Romanciera libertariană Ayn Rand, prin gura lui Howard Roarl, proclamă în „Izvorul” : Prima datorie a omului este față de sine însuși. Legea lui morală nu este niciodată de a-și plasa țelul său principal în conformitate cu alte persoane.
Obligația lui morală este de a face ceea ce dorește, îndeplinirea dorinței lui nu depinde în primul rând de alți oameni. În cele din urmă un pasaj din economistul austriac Ludwing von Mises, care a admirat poziția elitistă a lui Rand : Scopul final al acțiunii este întotdeauna satisfacerea unor dorințe ale omului care acționează.
Deoarece nimeni nu este în măsură să înlocuiască propriile sale judecăți de valoare cu cele ale celor care acționează individual, este zadarnic să emiți judecăți despre obiectivile și voința altor oameni. (Human Action.).
Dincolo de diferențele de formulare și chiar dacă versiunea lui Mises este mai nuanțată decât ceea a lui Crowley sau a lui Rand, aceste trei extrase spun în esență același lucru. Acum, una este să arăți similitudini între satanism și libertarianism, dar, propaganda satanistă este, de fapt, la baza doctrinei libertariene și a economiei școlii austriece.
Conexiunea satanică-libertariană este astăzi foarte activă. Candidatul libertarian Ron Paul, un admirator autodeclarat al lui Rand, poate atinge coarda sensibilă pe multe subiecte, dar el are legături cu illuminati și a fost văzut afișând cu mâna semne satanice. Dialectica satanică !
Școala austriacă nu este singura școală economică infectată de satanism, departe de asta. Ca și Hayek, Keynes a fost un membru al infamei „Societăți Fabiene” (Fabian Society). El a fost, de asemenea, cunoscut ca molestator de copii. Karl Marx a fost el însuși un satanist.
De fapt, socialismul, sionismul, și satanismul au fost la origine în strînsă legătură: activistul evreu Moses Hess, din secolul al 19-lea, un precursor influent al sionismului modern, a fost, de asemenea, un susținător timpuriu al socialismului și un colaborator al lui Marx. Hess a fost cel care i-a inițiat pe Marx și Engels în satanism.
Scopul final al tuturor acestor ideologii este dominația unei elite francmasonice satanice, transnaționale, oligarhice.
Marxismul și austrianismul, ambele se opun naționalismului și sprijină comerțul liber. Colaboratorul lui Mises, arhi-sionistul de formație iezuită, francmason de rang înalt Richard Coudenhove-Kalergi rezuma dialectica illuminati astfel: Lupta între capitalism și comunism pentru moștenirea râvnitei aristocrații cu sânge albastru este un război fratricid al elitei victorioase a aristocrației, o luptă între individualist și socialist, egoist și altruist, păgân și spirit creștin.
Statul major general al ambelor părți este recrutat din rasa lider spiritual a Europei -FUHRERRASSE- evrei. În esență, două forțe aparent opuse forțează avansarea aceluiași scop: un stat polițienesc mondial guvernat de o oligarhie a sataniștilor miliardari. Ridicarea dialecticii illuminati ! Pentru a fi convingătoare, economia austriacă și libertarianismul au introdus concepte utile deopotrivă în etica și teoria economică modernă. Același lucru poate fi spus și despre Keynes și Marx.
Ideologiile illuminati conțin întotdeauna unele bucăți savuroase de adevăr, cu scopul de a face înșelăciunea satanică mai eficientă. În ridicarea deasupra acestei dialectici illuminati, provocarea noastră este de a digera aceste pepite de înțelepciune și a scuipa minciunile malefice și jumătățile de adevăruri care le întinează.
Statuia "Libertăţii" este un simbol satanic
În final, adevărul purtat de illuminati este unul spiritual. Nu este vorba doar despre care sistem monetar este propice pentru prosperitate sau care model economic este optim. Nu este vorba despre care sistem politic este superior. Este, în esență între Dumnezeu și Diavol, pentru sufletele noastre. Autorul acestui articol este un fost critic profesionist de film, ce ştie multe lucruri. L-am tradus de pe site-ul Henry Makow.com pentru ca voi să înţelegeţi ce se ascunde în spatele uşilor închise.
Influenţa Illuminati (organizaţie francmasonică malefică) în media vizuală s-a întins extraordinar de mult.
Fiecare scenariu de film important hollywoodian, înainte de a fi pus în practică, este oferit unor oameni-cheie din organizaţia Illuminati, al căror rol este acela de a evalua scenariul, în scopul modificării sau adăugirii lui. Aceste schimbări pot fi minore sau majore, în funcţie de materialul prezentat.
În plus, organizaţia Illuminati are o propagandă ocultă ce "trebuie" împrăştiată în întreaga lume. Detaliile acestor proiecte sunt oferite mai departe unui grup de scriitori talentaţi care compun astfel scenarii de film cu o propagandă Illuminati.
Diferite proiecte sunt create pentru a fi "exact ce le place" diferitelor sectoare ale populaţiei globale. Ele pot fi logice, dar merită să fie aduse aminte. Mesaje ostentative Illuminati sunt inserate adesea în filme cu violenţă excesivă, conţinut sexual explicit etc., cu scopul de a distrage telespectatorii de la ideile de bază inserate în minţile lor. Violenţa excesivă activează deschiderea psihologică în a recepţiona aceste idei-forţă Illuminati din filme. Atunci când telespectatorul acceptă violenţa şi sexul din filme, mintea sa va rămâne deschisă pentru a accepta şi alte idei.
Telespectatorii ce vizionează aceste filme pot fi influenţaţi subtil prin două căi:
1) Prin simbolurile Illuminati. Această organizaţie malefică a generat, de-a lungul timpului, o mare cantitate de simboluri şi iconiţe vizuale, care, împreună cu mai multe mesaje ostentative, exercită o influenţă puternică (unii ar spune înspăimântătoare) asupra gândirii publice. Simbolurile reprezintă interferenţa Illuminati în proiectul filmului.
Atunci când telespectatorii vor vedea un simbol inserat într-un film, acesta va declanşa amintiri despre întâlnirile trecute cu acel simbol şi cu orice tip de mesaje sau teme ataşate acelui simbol. Acest proces i se spune adesea de către unii oameni drept „influenţă subliminală” sau „influenţă inconştientă”.
I se mai poate spune „influenţă necumpănită”, pentru simplu motiv că majoritatea oamenilor nu acordă atenţie cât de tare i-ar putea afecta aceste simboluri. Unul din simbolurile prin care se arată prezenţa Illuminati este balaurul sau dragonul. Orice film în care apare un balaur sau dragon să ştiţi că are „ştampila Illuminati” pe el.
Una din tacticile folosite de Illuminati este aceea a „simbolurilor de distragere”. Chiar numele Illuminati este un „simbol de distragere”. „Simbolurile de distragere” nu fac altceva decât să ocupe atenţia atât a curioşilor cât şi a celor preocupaţi de teoria conspiraţiei.
Adesea, simbolurile de distragere sunt, de fapt, simboluri autentice, dar prezentarea publică a înţelesului acestor simboluri este supusă unei propagande extrem de bine controlate şi planificate. Simbolurile de distragere au fost fie falsificate complet, fie au fost înţelese greşit de către amatori.
2) Prin muzică. Muzica oricărui film are o influenţă puternică asupra telespectatorilor, ea exercitând influenţe subliminale mult mai puternice decât simbolurile vizuale.
Dar, să ne întrebăm un lucru: ce-ar dori Illuminati să obţină prin toate aceste lucruri? Care e scopul lor în a insera mesaje şi simboluri Illuminati în marile producţii hollywoodiene?
Ei nu vor decât să ÎNSĂMÂNŢEZE noţiuni şi concepte care se dezvoltă de-a lungul timpului. Aşa au făcut-o cu feminismul în trecut; acum o fac cu sentimentul anti-religios.
De aceea, în ultima vreme apar atacuri atât de multe împotriva religiilor şi, în special, împotriva creştinismului. Ocultiştii din Illuminati îşi doresc o altă societate decât cea pe care o cunoaştem acum, cea în care ei să deţină controlul, iar noi să fim doar nişte roboţi în subordinea lor.
Traducere şi adaptare după Henry Makow - http://www.henrymakow.com/the_satanic_core_of_libertaria.html
Sursa: http://roaim.de.vu
Născut la Rotterdam în 1670, Bernard de Mandeville a venit în Anglia în urma urcării la tron a lui William de Orange. Medic de profesie, Mandeville a devenit mai bine cunoscut ca scriitor satiric. Mai important, Mandeville a fost de asemenea un satanist, avand legaturi cu cluburile „Blasters and Hell-Fire” din Anglia secolului 18. Deși numele lui Mandeville a fost șters total din discursul economic clasic contemporan, mulți gânditori ai pieței îi aduc laude generoase, pline de strălucire, pentru intuițiile sale.
Într-o prelegere ținută la British Academy în 1966, Friedrich von Hayek l-a lăudat pe Mandeville ca fiind un „geniu” și un „mare psiholog”, ale cărui teorii le-au anticipat pe cele ale lui David Hume, Adam Smith și Charles Darwin și a apreciat poemul lui „Fabula albinelor” ca fiind o lucrare „remarcabilă”.
Potrivit lui Hayek, ideile lui Mandeville „au revenit la teoria economică”, prin opera lui Carl Menger, fondatorul Școlii austriece, prin intermediul istoricului german din secolul al 19-lea Friedrich von Savigny. Ludwig von Mises i-a adus, de asemenea, un omagiu lui Mandeville în a sa „Teorie și istorie”, observând că: el (Mandeville) a subliniat faptul că interesul propriu și dorința de bunăstare materială, de obicei stigmatizate ca viciu, sunt, de fapt, stimulentele a căror aplicare contribuie la bunăstare, prosperitate, și civilizație.
Chiar și John Maynard Keynes, cu siguranță, nu un adept al școlii austriece, l-a recunoscut pe Mandeville ca unul dintre principalii săi precursori în „Teoria generală a forței de muncă și a banilor ” (The General Theory of Employment and Money). În zilele noastre, economistul de școală austriacă Gary North prezintă „Fabula albinelor” pe site-ul său drept „cel mai important poem din ultimii 300 de ani”.
Dar ce este așa de special la „Fabula albinelor” încât acest poem destul de obscur și autorul ei, să inspire astfel de elogii din partea lui Hayek, Mises și Keynes ? Binele vine de la rău, și alte perversiuni ! Lucrarea lui Mandeville, „Fabula albinelor sau Vicii private, beneficii publice” a fost publicată în 1705, dar a fost reprelucrată și completată cu comentarii abundente în următorii 25 de ani.
În scrierile sale, Mandeville susține că libertatea reprezintă urmărirea de către om, fără inhibiții, a celor mai detestabile instincte materiale și carnale. Mai degrabă decât să fie rele, egoismul și imoralitatea conduc la prosperitate.
Potrivit lui Mandeville, „răul este principiul măreț care ne face creaturi sociale, baza de muncă, fără excepție”. Influențat de Mandeville, Adam Smith a ajuns la concluzia că interesul propriu este pilonul unei societăți prospere.
Hayek și Mises au mers chiar mai departe. Ei s-au mobilizat împotriva altruismului și solidarității, ca obstacole în calea succesului economic al unei societăți. Desigur, Smith are dreptate să identifice valoarea adăugată adusă de diviziunea muncii și să sublinieze faptul că producătorii și comercianții sunt în principal motivați de propriu interes. Dar asta nu înseamnă că interesul propriu ar trebui să fie principiul fundamental al civilizației.
Acest lucru pur și simplu rău și antiteza a ceea ce se înțelege prin civilizație. Mandeville, de asemenea, susținea că bogăția unei națiuni era bazată pe menținerea unei clase de jos formată din muncitori slab educați. Urmând pașii lui Mandeville, Mises a subliniat faptul că „oamenii se nasc inegali și că tocmai inegalitatea lor este cea care generează cooperarea socială și civilizația.”
„Dreptul de a permite copilului tău să moară”
Spre meritul său, anarho - capitalistul Murray Rothbard s-a distanțat de ideologia lui Mandeville. Cu toate acestea, același Rothbard a susținut că părinții au „dreptul legal de a nu hrăni copilul -LOR-, și anume, pentru a-i permite acestuia să moară”, precum și pentru apariția unei „piețe libere a copiilor”.
Deoarece sistemul lui Rothbard neagă faptul că oamenii au obligații morale unii față de alții, el respinge agresiunea („principiul non-agresiunii”), dar permite pur și simplu neglijarea, până la punctul de a provoca moartea.
Acesta este rezultatul malefic al ducerii eticii libertariene la limita logicii. În mod clar „principiul non-agresiunii” este necesar, dar nu suficient pentru a modela o societate justă și umană.
Ideologii satanice în libertarianismul modern!
3 binecunoscute citate: Legea Thelemei a satanistului Aleister Crowley spune astfel: Fă ceea ce voiești Tu trebuie să fie toată legea.
Romanciera libertariană Ayn Rand, prin gura lui Howard Roarl, proclamă în „Izvorul” : Prima datorie a omului este față de sine însuși. Legea lui morală nu este niciodată de a-și plasa țelul său principal în conformitate cu alte persoane.
Obligația lui morală este de a face ceea ce dorește, îndeplinirea dorinței lui nu depinde în primul rând de alți oameni. În cele din urmă un pasaj din economistul austriac Ludwing von Mises, care a admirat poziția elitistă a lui Rand : Scopul final al acțiunii este întotdeauna satisfacerea unor dorințe ale omului care acționează.
Deoarece nimeni nu este în măsură să înlocuiască propriile sale judecăți de valoare cu cele ale celor care acționează individual, este zadarnic să emiți judecăți despre obiectivile și voința altor oameni. (Human Action.).
Dincolo de diferențele de formulare și chiar dacă versiunea lui Mises este mai nuanțată decât ceea a lui Crowley sau a lui Rand, aceste trei extrase spun în esență același lucru. Acum, una este să arăți similitudini între satanism și libertarianism, dar, propaganda satanistă este, de fapt, la baza doctrinei libertariene și a economiei școlii austriece.
Conexiunea satanică-libertariană este astăzi foarte activă. Candidatul libertarian Ron Paul, un admirator autodeclarat al lui Rand, poate atinge coarda sensibilă pe multe subiecte, dar el are legături cu illuminati și a fost văzut afișând cu mâna semne satanice. Dialectica satanică !
Școala austriacă nu este singura școală economică infectată de satanism, departe de asta. Ca și Hayek, Keynes a fost un membru al infamei „Societăți Fabiene” (Fabian Society). El a fost, de asemenea, cunoscut ca molestator de copii. Karl Marx a fost el însuși un satanist.
De fapt, socialismul, sionismul, și satanismul au fost la origine în strînsă legătură: activistul evreu Moses Hess, din secolul al 19-lea, un precursor influent al sionismului modern, a fost, de asemenea, un susținător timpuriu al socialismului și un colaborator al lui Marx. Hess a fost cel care i-a inițiat pe Marx și Engels în satanism.
Scopul final al tuturor acestor ideologii este dominația unei elite francmasonice satanice, transnaționale, oligarhice.
Marxismul și austrianismul, ambele se opun naționalismului și sprijină comerțul liber. Colaboratorul lui Mises, arhi-sionistul de formație iezuită, francmason de rang înalt Richard Coudenhove-Kalergi rezuma dialectica illuminati astfel: Lupta între capitalism și comunism pentru moștenirea râvnitei aristocrații cu sânge albastru este un război fratricid al elitei victorioase a aristocrației, o luptă între individualist și socialist, egoist și altruist, păgân și spirit creștin.
Statul major general al ambelor părți este recrutat din rasa lider spiritual a Europei -FUHRERRASSE- evrei. În esență, două forțe aparent opuse forțează avansarea aceluiași scop: un stat polițienesc mondial guvernat de o oligarhie a sataniștilor miliardari. Ridicarea dialecticii illuminati ! Pentru a fi convingătoare, economia austriacă și libertarianismul au introdus concepte utile deopotrivă în etica și teoria economică modernă. Același lucru poate fi spus și despre Keynes și Marx.
Ideologiile illuminati conțin întotdeauna unele bucăți savuroase de adevăr, cu scopul de a face înșelăciunea satanică mai eficientă. În ridicarea deasupra acestei dialectici illuminati, provocarea noastră este de a digera aceste pepite de înțelepciune și a scuipa minciunile malefice și jumătățile de adevăruri care le întinează.
Statuia "Libertăţii" este un simbol satanic
În final, adevărul purtat de illuminati este unul spiritual. Nu este vorba doar despre care sistem monetar este propice pentru prosperitate sau care model economic este optim. Nu este vorba despre care sistem politic este superior. Este, în esență între Dumnezeu și Diavol, pentru sufletele noastre. Autorul acestui articol este un fost critic profesionist de film, ce ştie multe lucruri. L-am tradus de pe site-ul Henry Makow.com pentru ca voi să înţelegeţi ce se ascunde în spatele uşilor închise.
Influenţa Illuminati (organizaţie francmasonică malefică) în media vizuală s-a întins extraordinar de mult.
Fiecare scenariu de film important hollywoodian, înainte de a fi pus în practică, este oferit unor oameni-cheie din organizaţia Illuminati, al căror rol este acela de a evalua scenariul, în scopul modificării sau adăugirii lui. Aceste schimbări pot fi minore sau majore, în funcţie de materialul prezentat.
În plus, organizaţia Illuminati are o propagandă ocultă ce "trebuie" împrăştiată în întreaga lume. Detaliile acestor proiecte sunt oferite mai departe unui grup de scriitori talentaţi care compun astfel scenarii de film cu o propagandă Illuminati.
Diferite proiecte sunt create pentru a fi "exact ce le place" diferitelor sectoare ale populaţiei globale. Ele pot fi logice, dar merită să fie aduse aminte. Mesaje ostentative Illuminati sunt inserate adesea în filme cu violenţă excesivă, conţinut sexual explicit etc., cu scopul de a distrage telespectatorii de la ideile de bază inserate în minţile lor. Violenţa excesivă activează deschiderea psihologică în a recepţiona aceste idei-forţă Illuminati din filme. Atunci când telespectatorul acceptă violenţa şi sexul din filme, mintea sa va rămâne deschisă pentru a accepta şi alte idei.
Telespectatorii ce vizionează aceste filme pot fi influenţaţi subtil prin două căi:
1) Prin simbolurile Illuminati. Această organizaţie malefică a generat, de-a lungul timpului, o mare cantitate de simboluri şi iconiţe vizuale, care, împreună cu mai multe mesaje ostentative, exercită o influenţă puternică (unii ar spune înspăimântătoare) asupra gândirii publice. Simbolurile reprezintă interferenţa Illuminati în proiectul filmului.
Atunci când telespectatorii vor vedea un simbol inserat într-un film, acesta va declanşa amintiri despre întâlnirile trecute cu acel simbol şi cu orice tip de mesaje sau teme ataşate acelui simbol. Acest proces i se spune adesea de către unii oameni drept „influenţă subliminală” sau „influenţă inconştientă”.
I se mai poate spune „influenţă necumpănită”, pentru simplu motiv că majoritatea oamenilor nu acordă atenţie cât de tare i-ar putea afecta aceste simboluri. Unul din simbolurile prin care se arată prezenţa Illuminati este balaurul sau dragonul. Orice film în care apare un balaur sau dragon să ştiţi că are „ştampila Illuminati” pe el.
Una din tacticile folosite de Illuminati este aceea a „simbolurilor de distragere”. Chiar numele Illuminati este un „simbol de distragere”. „Simbolurile de distragere” nu fac altceva decât să ocupe atenţia atât a curioşilor cât şi a celor preocupaţi de teoria conspiraţiei.
Adesea, simbolurile de distragere sunt, de fapt, simboluri autentice, dar prezentarea publică a înţelesului acestor simboluri este supusă unei propagande extrem de bine controlate şi planificate. Simbolurile de distragere au fost fie falsificate complet, fie au fost înţelese greşit de către amatori.
2) Prin muzică. Muzica oricărui film are o influenţă puternică asupra telespectatorilor, ea exercitând influenţe subliminale mult mai puternice decât simbolurile vizuale.
Dar, să ne întrebăm un lucru: ce-ar dori Illuminati să obţină prin toate aceste lucruri? Care e scopul lor în a insera mesaje şi simboluri Illuminati în marile producţii hollywoodiene?
Ei nu vor decât să ÎNSĂMÂNŢEZE noţiuni şi concepte care se dezvoltă de-a lungul timpului. Aşa au făcut-o cu feminismul în trecut; acum o fac cu sentimentul anti-religios.
De aceea, în ultima vreme apar atacuri atât de multe împotriva religiilor şi, în special, împotriva creştinismului. Ocultiştii din Illuminati îşi doresc o altă societate decât cea pe care o cunoaştem acum, cea în care ei să deţină controlul, iar noi să fim doar nişte roboţi în subordinea lor.
Traducere şi adaptare după Henry Makow - http://www.henrymakow.com/the_satanic_core_of_libertaria.html
Sursa: http://roaim.de.vu
