Cunoscutul specialist in radiolocatie, generalul Emil Strainu, facea o marturie extrem de interesanta cu privire la un eveniment straniu din 1979.
“Organele de trafic maghiare semnaleaza celor romane despre iminenta intrare pe teritoriul Romaniei a unui balon meteo maghiar. Balonul este observat si cercetat de radarele romanesti inca inainte de a intra in spatiul aerian al Romaniei, deplasandu-se pe directia Arad – Baia-Mare, trecand in URSS la o altitudine de peste 5000 de metri. Dupa aproximativ 30 kilometri parcursi in spatiul aerian al URSS, balonul se ridica in stratosfera si explodeaza.
Dupa intarrea pe teritoriul Romaniei, balonul a evoluat la o inaltime intre 8000 si 10.000 de metri. Evolutia in spatiul aerian romanesc a durat 52 de minute. Dupa aproximativ 23 de minute (masurate in durata evolutiei) a fost observat un al doilea corp ce insotea balonul, a carui aparitie era din directia Cosmosului, venind de sus. A zburat paralel cu balonul aproximativ 34 de kilometri, fiind observat de 7 radare diferite ca frecventa de lucru si pozitie geografica de deplasare. In momentul in care de pe aerodromul cel mai apropiat a decolat un avion de vanatoare pentru interceptare, cel de-al doilea obiect a manevrat, disparand cu o viteza de peste 6 Mach, in abisul Cosmosului.
Avionul, in timpul prevazut, a inspectat balonul, dupa care a aterizat. Balonul si-a continuat zborul, dupa cum am aratat mai sus. Desi a existat contact vizual si radar cu cel de-al doilea obiect (semnalul receptionat fiind ca cel obisnuit de la un avion mediu curier), nu i s-a putut stabili natura, fiind catalogat ca… posibil balon. Evolutia sa a fost urmarita prin radar pana la aproximativ 100 kilometri inaltime. Modul de evolutie nu a corespuns aerodinamicii cunoscute la aparatele de zbor terestre.”
Asadar, exista in aceasta declaratie cateva elemente sigure: evolutia obiectului necunoscut a fost observata pe ecranul unui radar militar; a fost trimis un avion de vanatoare pentru interceptarea intrusului; obiectul se indeparteaza la aparitia avionului, zburand in Cosmos.
Sunt implicate mai multe persoane: operatorii statiei radar, pilotul – sau pilotii – avionului de vanatoare. Toti acestia sunt militari activi. Sa se fi inselat oare cu totii? Au avut o halucinatie colectiva? Putin probabil avand in vedere ca astfel de observatii stranii au loc frecvent la statiile radar din toata lumea.
Evident, s-a facut atunci si un raport scris referitor la observatia respectiva. Unde se afla acum acest raport? Sau, mai exact, cate evenimente de acest gen, au avut loc pana acum pe teritorul romanesc? De ce se continua ascunderea unor realitati? Ce stie in plus armata romana referitor la aceasta problema interesanta? Atata timp cat se mentine perdeaua de incertitudine si mister, nu avem nici o sansa de a afla o serie de adevaruri care ne privesc pe toti.
Probabil va veni o vreme – si s-ar putea ca aceasta sa nu fie prea indepartata – in care evenimentele de acest gen vor fi scoase la lumina. Imprejurarile vor fi de asemenea natura, incat vor forta mana secretomaniei la o alta abordare a realitatii OZN-urilor. Dar, tot atat de probabil este ca atunci va fi prea tarziu. Dosarele secrete detinute in prezent de cine stie ce organisme mai mult sau mai putin oficiale, nu vor avea atunci decat o valoare de arhiva sau simbol. Autentificarea unui trecut ignorat de marea majoritate. Un trecut fascinant, revelat dupa caderea zidului tacerii universale.
Pe Curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu