Pacea este starea noastra naturala

Suntem cu totii in cautarea pacii supreme, dar chiar o simtim cu adevarat? Este temporara? Este conditionata? Daca este temporara sau conditionata atunci nu este pace adevarata. Traind in acest fel, înseamna doar ca ne convingem pe noi insine ca suntem “fericiti” sau “linistiti”, insa continuam sa luptam si sa ne straduim prin efort sa atingem acest rezultat. In fapt, totul se reduce la sistemele de convingeri. Convingerile ca, daca continuam sa facem ceea ce facem, in cele din urma pacea va veni. Am adoptat ideea ca, pentru a ne gasi pacea, avem nevoie sa fim in “modul supravietuire”, sa consumam si sa obţinem mai multe lucruri in exterior care sa ne aduca pacea; insa pacea vine prin opusul acestui concept atunci cand renuntam la lucruri si ne observam vietile, in loc sa obtinem sau sa ne straduim sa obtinem, condusi fiind de povestile din mintile noastre. Prin renuntare si observare, castigam claritate despre noi insine si despre realitatea noastra. Problema este ca cei mai multi dintre noi suntem captivi, iar viata ne este dirijata de povesti.

Pe masura ce renuntam la nevoi in toate formele, ne deschidem si ne dam seama ca suntem deja fiinte intregi si nu avem nevoie de nimic pentru a ne simti bine. Povestile din mintea, din interiorul nostru, sunt cele care ne deconecteaza de la lumina noastra, esenta noastra ca pace si iubire si, in schimb, cautam in afara ca sa le simtim, in loc sa mergem inauntrul nostru. Adevarata putere si vietuirea din esenta a cine suntem inseamna sa traim din inima si sa experiementam si sa ne jucam fara sa avem nevoie sa fim sau sa devenim ceva. Este pur şi simplu doar o stare de a fi!

Putem sa ne distram si sa ne jucam cu experienta de a avea nevoie de lucruri, nu e nimic in neregula cu asta, dat fiind este o frumoasa experienta de crestere si de invatare; dar sunt povestile cele care ne dirijeaza viata? Suntem prinsi în capcana de a avea mereu nevoie de ceva pentru ca sa ne simtim bine? Asta este ceea ce trebuie sa ne întrebam si sa observam.
Cat de repetitive au devenit vieţile noastre? Unde suntem ”prinsi”? Chiar si dintre cei care pot vedea dincolo de repetitivitate si de limitarile societatii, multi sunt inca prinsi in iluzie. Iluzia ca avem nevoie sa luptam sau sa ne opunem pentru a fi in pace. Iluzia ca exista un dusman. Iluzia ca avem nevoie sa ne temem sau sa ne simtim in siguranta. Goana dupa putere prin povestile si experientele emotionale cladite pe o identitate imaginara a ceea ce credem ca suntem si trebuie sa fim. Iluzia ne-a lasat intr-o stare de confuzie si ne-a inchistat in frica, fara sa stim cine suntem sau de ce suntem aici.

Adevarata pace vine din re-conectarea cu adevarata esenta a ceea ce suntem dincolo de toate nevoile, asteptarile, categorisirile, judecatile si fricile pe care le-am atasat pentru a crea iluzia de separare si aceasta falsa identitate. Pacea este starea noastra naturala. Nu este nevoie sa facem eforturi pentru ea sau sa o căutam. Este pur si simplu o recunoastere si un sentiment de conexiune dincolo de minte si de povestile ei. Un sentiment de unitate cu tot ceea ce este. O multime de oameni se refera la pace ca fiind o stare a ”nimicului” de dincolo de definitii false si, intr-un fel, acest lucru este adevarat pentru ca este o stare linistita, neutra. Insa, a ne îmbratisa adevarata esenta, alaturi de o minte redusa la tacere, inseamna sa fim intr-o stare de totalitate sau de unime. Un sentiment atat de puternic, in care iubirea neconditionata nu poate fi clintita. Asta este cine suntem cu adevarat si, cu cat mai mult alegem sa traim astfel, cu atat mai puternici vom deveni. Cu cat daruiesti mai multa iubire, cu atat mai puternica creste inima ta. Viata aici este un joc care sa ne invete sa ne recunoastem iubirea si sa o impartasim unii cu altii. Sa ne iluminam si sa atingem această stare magnifica de pace, in care nu exista nici o limitare.

Jucam aceste jocuri ale mintii pentru ca suntem convinsi ca suntem mintea noastra si trebuie sa ne definim prin ea, dar n-o facem. Insa asta se schimba acum pe masura ce ne re-trezim şi dam la o parte valurile. Daca alegerile, actiunile, gandurile si sentimentele noastre nu vin dintr-un loc de neutralitate, pace si iubire neconditionata, nu suntem cu adevarat noi insine. Nu trebuie sa judecam daca nu se intampla asa; e doar o chestiune de a fi conştienti de asta si de a ne pune intrebari. Vazand lucrurile asa cum sunt. Vazandu-ne limitarile si intrebandu-ne: “Vrem sa continuam jocurile mintii sau sa cream un nou joc, fara limite?”

Nu vom deveni pe deplin luminati sau vom simti pacea 100% din timp, peste noapte. Este un proces de integrare care implica munca interna necesara pentru a ne simti in pace si una cu totul. Prin toate experientele noastre, avem mereu optiunea de a merge mai departe, iar oportunitatile de a ajunge la această stare sunt cu mult mai evidente acum decat oricand inainte, intrucat ne aflam într-un proces de masa de curatare si epurare. Tot ceea ce este vechi si nu ne mai serveste vine catre suprafata, pentru ca noi sa le abordam si sa le dam voie sa plece. Avem de ales intre a ne debarasa de vechi, a merge înainte si a pluti in energii mai inalte, si a ne opune, a tine de vechi si a ne scufunda.

Simplu spus, suntem pace, aceasta este starea noastra naturala, cum am explicat. Daca vrei sa simti adevarata pace, incepe prin a observa si a renunta la “lucrurile” cu care simti ca nu mai ai nevoie sa te joci, cum ar fi atasamentele emotionale si povestile noastre despre limitare, separare si frica. Suntem dispusi sa renuntam la ele? Alegerea este a noastră. Cand vom decide sa facem alegerea, lumea se va schimba. Sufletele noastre si lumina stralucitoare vor sa straluceasca, sa infloreasca si sa danseze cu Universul. Cand aruncam o privire la ceea ce ne opreste din a face acest lucru, vom fi capabili sa renuntam!

Matthew Christodoulou

Sursa: drumuricatretine.wordpress.com