Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) este o specie vegetală ierboasă măruntă din familia verzei (Brassicaceae), foarte întâlnită în flora spontană a ţării noastre, crescând aproape oriunde. Cu toate că reprezintă o plantă foarte comună, traista ciobanului este o valoroasă plantă medicinală.
Recoltare, condiţionare
În scopuri medicinale, traista ciobanului se recoltează primăvara (aprilie-mai), când înfloreşte în masă şi încă nu s-au format multe seminţe. Colectarea materiei prime se face, fie prin tăierea cu foarfeca a plantei la nivelul coletului, întotdeauna sub rozeta de frunze, fie, acolo unde terenul permite, prin smulgerea plantei cu rădăcină cu tot (în acest caz rădăcina se îndepărtează ulterior). Materia primă recoltată se prelucrează sau se supune uscării, fără a fi fragmentată, mărunţirea executându-se doar atunci când partea aeriană de la traista ciobanului este complet uscată.
Aceste reguli trebuiesc urmate deoarece, în cazul lezării sau secţionării organelor plantei, acesta va sintetiza cantităţi mari de substanţe de apărare (tiocianaţi şi amine), compuşi care ajunşi în organismul omului, inhibă funcţia tiroidei şi pot declanşa alergii. În timpul uscării plantei, enzimele implicate în sinteza izotiocianaţilor se distrug şi acest neajuns dispare.
Utilizare în fitoterapie
PROPRIETĂŢI, RECOMANDĂRI
Din planta recoltată, condiţionată şi uscată corect, se prepară o infuzie cu virtuţi oficinale. Traista ciobanului se mai poate utiliza sub formă de tinctură sau infuzie realizată din părţile aeriene proaspete (se obţin din planta verde întreagă).
Extractele pe bază de traista ciobanului au efect trofic asupra musculaturii cardiace şi asupra celei uterine. De asemeni, utilizate corespunzător, acestea reglează şi normalizează tensiunea arterială. Datorită acestor proprietăţi fitoterapeutice, traista ciobanului se recomandă ca adjuvant în bolile cardiace cu aritmie, însoţite de hipertensiune, hipotensiune sau tensiune oscilantă. Prin acţiunea asupra musculaturii uterine, iarba de traista ciobanului se utilizează în caz de atonie uterină sau după naştere, în scopul refacerii tonicităţii uterului.
Posedând efecte hemostatice, traista ciobanului se mai recomandă a fi administrată în cazul sângerărilor uterine (menstre abundente, metroragii) al celor nazale (epistaxis) şi al celor gastrice - dacă acestea sunt provocate de ulcer. În cazul hemoroizilor sângerânzi, efectuarea unor băi locale (de şezut), cu infuzie concentrată de traista ciobanului, prezintă efecte favorabile.
Acţiune antihemoragică se datorează atât compoziţiei propriu-zise a plantei, cât şi unor ciuperci (fungi) care parazitează specia (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun).
La femeile hipertensive, mai ales la obeze, tratamentele mai îndelungate cu ceai sau tinctură de traista ciobanului, ajută la prevenirea hemoragiile nazale, scad volumul fluxurile menstruale abundente, normalizează alte dereglaje menstruale, previn anemiile secundare produse de către hemoragii. De asemeni, prin stimularea glandei tiroide, traista ciobanului ajută la slăbit şi la intensificarea metabolismului. Deoarece majoritatea acestor cazuri sunt asociate cu constipaţia, se prescriu în completare, formule cu plante care conţin principii laxative.
Datorită acţiunii antitumorale, ca adjuvant, traista ciobanului se foloseşte, în tratamentul general al cancerului (E. F. Voinea) sau doar în neoplaziile stomacului sau ale uterului (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P.A. K. Duke).
Extractele de traista ciobanului prezintă, de asemenea, efecte favorabile în stările destres psihic şi în anxietate.
Traista ciobanului mai este indicată în tratamentul litiazei urinare urice, fiind însă contraindicată în cazul litiazei oxalice.
Ca adjuvant, planta se mai utilizează în hipercorticism şi în hipotiroidie.
PRECAUŢII, REACŢII ADVERSE, CONTRAINDICAŢII
Traista ciobanului nu este o plantă toxică, contraindicaţiile trebuind privite sub spectrul unor posibile reacţii adverse, de altă natură decât toxicologică.
Consumul de traista ciobanului în stare crudă produce o creştere rapidă a elementelor figurate albe (leucocite). Copii mici care gustă întâmplător această plantă fac febră, fiind duşi la medici, care nu pot constata existenţa vreunei afecţiuni infecţioase (dr. D'Adamo). Reacţia imunitară provocată de planta proaspătă ar putea fi valorificată şi coordonată în tratamente medicale specializate, dar, din păcate, nu există nicio preocupare în acest sens.
Deoarece stimulează contracţiile uterine, traista ciobanului nu se utilizează în sarcină (poate produce avort).
Întrucât traista ciobanului se comportă ca un excitant nervos uşor (analeptic), se recomandă evitarea utilizării sale, în caz de: insomnie cronică, hiperexcitabilitate nervoasă sau sexuală, epilepsie, boala lui Parkinson, depresie.
Persoanele care suferă de hipertiroidie, de hipocorticism sau de litiază urinară oxalică, este bine să nu recurgă la tratamente pe bază de traista ciobanului.
Principiile din plantă interacţionează în mod negativ cu anticoagulantele, cu anticoncepţionalele şi cu corticoterapia.
Administrată în doze mari, traista ciobanului provoacă palpitaţii.
PREPARARE, ADMINISTRARE
Nefiind toxică, această plantă medicinală se poate administra pe perioade mai lungi, chiar existând această recomandare.
Infuzia de traista ciobanului se prepară din 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă. Se beau 3-4 astfel de ceaiuri zilnic. Pentru băile de şezut, se va realiza o infuzie mai concentrară (8 linguri plantă mărunţită uscată la fiecare litru de apă).
Sub formă de tinctură, se administrează câte 3 linguriţe zilnic, care se adaugă în lichde reci (infuzie, apă, apă cu lămâie şi miere).
Curele cu traista-ciobanului se efectuează timp de 15 zile consecutive cu 15 zile pauză, în cel puţin 6 reprize succesive. Femeile vor începe administrarea cu 10 zile înaintea datei ideale de apariţie a fluxului menstrual.
Sursa: www.bioterapi.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu