luni, 25 martie 2013

Dependenta de mancare: metodele prin care industria alimentara ne controleaza!


Cred cu tarie ca multe dintre problemele de sanatate ale oamenilor ar disparea pur si simplu daca s-ar acorda mai multa atentie radacinii problemei – mancarea pe care o consumam.
Dar, in primul rand, de ce oamenii cumpara si consuma atatea alimente procesate, junk food, fast food si asa mai departe? Pai, sa ne gandim, toate aceste alimente sunt bine promovate prin campanii de marketing care ne induc in eroare. Si multi dintre noi stim asta, stim ca suntem manipulati in mod extrem de marile firme corporatiste. Dar este posibil sa fie mai mult de atat, este posbil oare ca industria alimentara sa fi ajuns la un nivel atat de ridicat de manipulare incat insasi mancarea pe care ne-o ofera este structurata in asa fel incat sa ne faca dependenti? Se pare ca DA.
Nu este surprinzator faptul ca alimentele procesate sunt proiectate pentru a creea comportamente de dependenta. Acest lucru ne rapeste sanatatea, claritatea, controlul asupra vietii si nu in ultimul rand banii castigati cu greu. De zeci de ani oamenii de stiinta, chimisti si cercetatori au descoperit si s-au folosit de anumite elemente pentru a face cumparatorii sa nu se mai poate opri din consum.
Zaharul, sarea, grasimile si aromele artificiale sunt manipulate in asa fel incat dupa ce ai gustat o data , nu te mai poti abtine si asa incepe un cerc vicios care nu se mai termina niciodata. Insa nu numai gustul dar si textura, forma si felul in care se simt alimentele in gura sunt cercetate si rafinate, toate pentru a creea produse care sa fie extrem de placute din toate punctele de vedere. Chiar daca multi oameni nu considera mancarea junk food sau fast food ca o alimentatie care dadependenta, cercetatorii au descoperit ca aceste alimente nesanatoase pot avea o influenta asupra creierului in acelasi mod in care o face nicotina, lasandu-ne practic la mila poftelor. De altfel zaharul, sarea si grasimile sunt cele trei elemente care creaza dependenta si nevoia compulsiva de a manca necontrolat. Intr-un fast food majoritatea alimentelor contin aceste trei elemente, de la inghetata, hamburgeri pana la cafea sau salate in dressing, peste tot veti gasi o combinatie potrivita a acestor elemente. Iar cei din industria alimentara stiu acest lucru, stiu si studiaza cu vehementa omul din acest punct de vedere de cel putin 50 de ani.

Mancarea procesata – Diavolul este in detalii

Imaginati-va pentru o secunda doua bucati de ciocolata. Amandoua au ingrediente identice si sunt prelucrate in acelasi mod cu o singura diferente cruciala: forma. Una este patrata si alta este rotunda.
Industria alimentara va paria pe faptul ca ciocolata in forma rotunda va castiga si astfel va face mai multi oameni dependenti de a cumpara si a consuma mai mult.
Nu va vine sa credeti? In mod incredibil, marimea si forma ciocolatei este o afacere foarte importanta. Timp de trei ani, compania Nestle a studiat “mecanismul de detectie in cavitatea orala”  si “ imbunatatirea calitatii topirii in gura in timp ce se pastreaza destul spatiu in mod simultan pentru ca aroma sa sporeasca experienta senzoriala”  si asta in conformitate cu o declaratie in presa a reprezentatilor Nestle. Dar Nestle este doar un exemplu, in acest domeniu in care competitia este acerba si unde neurostiinta a intrat pe scena pentru a ajuta la crearea celor mai cautate si mai dorite alimente.
Frito-Lay, marele producator mondial de chipsuri, are un complex incredibil de cercetare langa Dallas, unde 500 de chimisti, psihologi si tehnicieni, desfasoara studii care costa pana la 30 de milioane de dolari pe an. Uneltele lor cuprind pana si o masinarie care simuleaza o gura de om care mesteca. Se studiaza intens cum se simt chipsurile in gura, cat de crocante trebuie sa fie, ce fel de aroma e mai buna si asa mai departe. Totul este proiectat pentru a cunoaste cat mai bine omul pentru a putea fi cat mai bine manipulat.
Unul dintre oamenii care a incercat si incearca sa descopere si sa aduca in fata oamenilor adevarul din spatele alimentelor procesate este Michael Moss.
michael moss
Michael Moss este reporter de investigatie pentru ziarul New York Times, castigator al premiului Pulitzer in 2010 si finalist in alti doi ani.
” Cele mai mari succese, fie ca sunt ele ale produselor precum Coca-Cola sau Doritos – isi datoreaza reusita formulelor complexe care pacalesc papilele gustative in asa fel incat sa fie atragatoare si sa nu aiba in acelasi timp o aroma distincta care sa spuna creierului opreste-te din mancat/baut.”  Michael Moss

In mod interesant, nicotina si dependenta de narcotice deturneaza creierul in aceeasi maniera.
Cartea sa publicata recent si care se numeste “Sare, zahar, grasimi” a facut deja mare valva in mass-media prin prezentarea unor informatii considerate secrete de marile companii producatoare de alimente procesate.
Unul dintre capitole cartii prezinta  povestea unei intalniri care a avut loc in anul 1999 intre 11 CEO’s ( Chief Executive Officer – o formula elevata pentru cuvantul Sef) ai celor mai mari companii din industria alimentara de genul Kraft, Nabisco, General Mills, Procter & Gamble, Coca-Cola, sau Mars. La aceasta intalnire s-a discutat despre problema obezitatii care incepuse sa cuprinda America si datorita careia companiile din industria alimentara erau supuse unei presiuni puternice avand in vedere alimentele nesanatoase si pline de calorii. S-a propus atunci o noua tactica, si anume sa se angajeze cercetatori care sa studieze ce anume ii incurajeaza pe oameni sa manance in exces si mai apoi sa se gaseasca modalitati de a a produce alimente cu cantitati reduse de calorii, zahar sau sare. Conform uneia din sursele lui Moss, un cercetator prezent la aceasta intalnire istorica, nu s-a ajuns la nici o concluzie.
Si totusi in mai putin de 10 ani de atunci aflam ca au luat fiinta si ca activeaza de ceva timp companii gigant precum Senomyx sau Givaudan care sunt specializate in a ajuta industria alimentara sa gaseasca noi arome pentru a putea reduce continutul de sare si zahar din alimente. Givaudan de exemplu este cea mai mare companie multinationala despre care probabil ca nu ati auzit niciodata. Are 9000 de angajati in 45 de tari, oameni specializati si a caror ocupatie este de a construi aroma, texturi, gusturi care sa creeze dependenta.
Aceste substante chimice sunt create folosind procese si formule patentate si secrete si pe langa asta,  nu exista nici o lege care sa oblige producatorul sa scrie pe eticheta exact ce contin. Si astfel toti acesti compusi chimici nenaturali se aduna sub denumirea generica de potentatori de aroma artificiali sau/si naturali. Ii este astfel foarte greu consumatorului sa stie care produs este sau nu este sanatos pentru el.

Cine este de vina?

In ultimii ani au aparut cifre din ce in ce mai amenintatoare referitoare la inmultirea cazurilor de boli cronice precum : diabet de tip 1 si 2, boli de inima, obezitate, cancer si altele. Este clar ca toate aceste boli au o stransa legatura cu felul in care ne hranim insa se pare ca nu putem sa dam vina numai pe lipsa noastra de ambitie de a ne opri din mancat.
Conform cartii lui Moss, care a facut o investigatie de 4 ani, intervievand mai mult de 300 de oameni care au lucrat sau lucreaza pentru industria alimentara, exista un efort constient pe care marile companii producatoare de alimente il fac pentru a ne tine dependenti de mancarea convenabila si care este ieftina. Va recomand sa citi intreg articolul lui Moss in care el descrie in detaliu cateva studii de caz care fac lumina in aceasta adevarata stiinta si tacticile de marketing folosite pentru a face mancarea nesanatoasa atat de irezistibila (The Extraordinary Science of Addictive Junk Food lb engleza).

Alimentele irezistibile

Nora Volkow, director al Institutului National privind Abuzul de Droguri din Statele Unite crede ca exista o suprapunere incredibila intre  drogurile din creier si mancarea din creier.  Un exemplu bun este cel furnizat de Institutul de Cercetari Scripts. Studiile au aratat ca aceleasi mecanisme molecurare care ii imping pe oameni spre dependenta de droguri se gasesc si in spatele compulsiei de a manca peste limite, ducand oamenii spre obezitate si implicit boala.  Intr-unul din studiile facute de acestia, cobaii au fost hraniti timp de trei ani, fie cu o dieta bogata in nutrienti sau cu una extrem de nesanatoasa dar gustoasa.
Rezultatele au fost foarte interesante. Animalele hranite cu mancarea nesanatoasa dar gustoasa si-au pierdut total controlul asupra comportamentelor legate de alimentatie, care este prima faza  a dependentei. Acestea au continuat sa manance peste limita chiar si cand anticipau ca vor primi socuri electrice. Acest lucru a arata si a subliniat cat de mare era motivatia de a manca in continuare mancarea nesanatoasa.
“Ce se intampla in timpul dependentei este foarte simplu. Caile de recompensa din creier au fost atat de suprastimulate incat sistemul se intoarce practic impotriva sa, adaptandu-se la noua realitate a dependentei, fie ca este vorba de cocaina sau prajiturele… Aceste descoperiri confirma ceea ce noi si multi altii am banuit, si anume ca supraconsumul de alimente foarte gustoase declanseaza raspunsuri neuroadaptive asemanatoare dependentei, in circuitele de rasplata ale creierului, ajungandu-se la mancatul compulsiv.”

Punctul de extaz

Sfantul Graal al industriei alimentare a ajuns sa fie punctul de extaz – “bliss point”, in care un aliment nu te satisface in totalitate dar este destul de placut incat sa ti-l doresti in continuare.
 “Unul dintre lucrurile care m-au surpins cu adevarat a fost cat de concentrate sunt eforturile companiilor de a atinge formula magica. Spre exemplu daca luam zaharul. Nivelul optim de zahar dintr-un aliment a ajuns sa fie cunoscut ca punctul de extaz (bliss point). Inventatorii de mancare si oamenii de stiinta petrec foarte mult timp in a formula cantitatea exacta de zahar care sa ne trimita pana la luna si sa vanda rapid produsele.
Cand vine vorba de grasime se face apel la felul cum simtitm alimentele in gura. Acel sentiment al branzei caldute si putin elastice sau a puiului fript crocant. Acest sentiment este directionat in aceeasi zona a creierului precum si zaharul.
In ce priveste sarea, industria insasi este dependenta de aceasta substanta. Este acest ingredient, aparent banal, cel care le rezolva toate problemele. Sarea nu numai ca are o contributie asupra gustului prin savoarea ei dar este si un foarte bun conservant iar peste toate astea mascheza toate aromele nedorite rezultate din procesarea alimentelor.” De altfel Moss povesteste cum fiind invitat in laboratoarele celebrei companii Kellogs a gustat cereale de micul dejun care nu aveau deloc sare adaugata. S-a simtit ca si cand ar fi mancat metal.

Satietate specifica senzoriala

Unul dintre principiile de baza ale industriei alimentelor procesate este numit “satietate specifica senzoriala”. Moss descrie acest principiu ca tendinta pentru arome mari distincte care sa iti copleseasca creierul, care raspunde prin micsorarea dorintei de a consuma mai mult “Este de fapt mecanismul prin care corpul se ghideaza spre varietate si astfel in momentul in care consuma mai mult dintr-un singur lucru se satura si cauta altceva. Desi este un mecanism menit sa ne ajute, menit sa ne faca sa consumam mai multi nutrienti, acest mecanism este un dusman inrait al industriei alimentare. Scopul lor este sa mananci mult din acelasi lucru si sa nu te saturi niciodata.”
Si daca stam sa ne gandim putin. Vi s-a intamplat vreodata sa mancati foarte mult dintr-un aliment natural… sa zicem cirese, pentru ca apoi oricat ati fi dorit sa mai mancati, pur si simplu nu ati mai putut? Nici atunci si nici a doua sau a treia zi ? … acesta este de fapt acest principiu de  “satietate specifica senzoriala”.  Puteti spune ca ati patit la fel cu un aliment procesat? Sa spunem Cola sau chipsuri, guma sau ciocolata? Nu cred.
dependenta de mancare
Un alt principiu dar care de data asta lucreaza pentru alimentele procesate se numeste “disparitia densitatii calorice”. Acesta este un termen folosit pentru a descrie alimentele care se topesc in gura, ceea ce are un efect asupra creierului de a-l face sa creada ca acele alimente nu contin calorii. Rezultat final – continui sa mananci. Cheetos este un astfel de exemplu. Dintre toate alimentele, chipsurile de cartofi sunt printre alimentele care creaza cea mai mare dependenta. Chipsurile contin toate cele trei elemente in stadiul lor de extaz: zaharul din amidonul din cartof, sarea adaugata si grasimile de la uleiurile in care sunt prajiti sau copti cartofii. De fapt, intr-un studiu facut in 2011 si citat de Moss in cartea sa, chipsurile de cartofi se situeaza pe primul loc in topul alimentelor care determina obezitatea in Statele Unite.

Credeti ca suntem protejati?

De multe ori cand citesc astfel de informatii, multi oameni le disconsidera gandindu-se, cum este de altfel si normal, ca daca ar fi atat de periculoase, aceste alimente ar fi interzise. Oamenii cred sau mai degraba spera ca cineva acolo sus, cineva care este responsabil trebuie sa aiba grija de ei. Cum spuneam si mai devreme producatorii nu sunt obligati sa specifice ce anume cuprind produsele lor, atat vreme cat cuvinte precum arome, conservanti etc apar pe eticheta.
Alti oameni au chiar impresia sau mai degraba speranta ca aceste mari companii alimentare nu sunt capabile sa produc alimente care sa imbolnaveasca oamenii sau sa ii manipuleze.  Intr-unul din interviurile facute cu un fost angajat Coca Cola intr-o functie importanta, Todd Putman, care a lucrat pentru gigantul american intre 1997-2001, acesta ii afirma lui Moss faptul ca “scopul companiei devenise pe atunci mult mai important decat sa isi invinga competitorii directi pe piata. Coca Cola isi dorea sa invinga orice competitie incluzand aici chiar si laptele sau apa. Divizia de marketing practic fierbea sub o singura intrebare: Cum putem sa bagam mai multi litri, in mai multe corpuri, mai des?”
Pentru cei care nu stiu, succesul bauturilor precum Cola, sta in faptul ca au in componenta lor foarte mult zahar (10-12 lingurite la un pahar de 250 ml), sare (30 mg la 100 g) si cafeina. Efectul acestor trei substante reprezinta succesul deplin al bauturii. Sarea este o substanta care ne face sa ne fie sete, cafeina este un stimulent placut si un puternic diuretic, zaharul este cel care il da pe vino-ncoa, iar cand pierzi apa si iti este sete ..simti intr-una nevoia sa bei si iar iti este sete si iar bei si tot asa. Ati incercat vreodata sa dati pe gat 2 litri jumatate de apa ? Ati reusit? Dar  2 litri jumatate de Cola? Si nu e asa ca inca va era sete? Parca ar mai fi mers inca 2 litri! Mai multe informatii interesante despre Cola puteti citi si in articolul: Ce se intampla, in timp de o ora in corpul tau, dupa ce ai baut un pahar de Cola.

Ce mananca “Sefii” companiilor din industria alimentara?

Un alt “ingredient” interesant din cartea lui Moss este redat in capitolul in care discuta despre obiceiurile alimentare ale celor care conduc si/sau detin aceste companii producatoare de alimente procesate. In acelasi mod ca multi dintre oamenii importanti ai planetei, se pare ca acestia stiu mai multe despre sanatate decat omul de rand.
Astfel Moss a descoperit ca multi dintre acesti indivizi cat si familiile lor si oamenii de stiinta care lucreaza in laboratoarele companiilor, se tin la distanta de propriile produse din diferite motive de sanatate. Moss citeaza persoane cu care s-a intalnit si chiar cu care a luat masa in casele lor si a fost servit cu mancare vegetariana, iar in bucatarie sau in frigider nu era nici urma de mancare procesata.
“Unul din motivele pentru care acestia nu se hranesc cu propriile produse”, spune Moss in cartea sa, “este pentru ca stiu despre capacitatea acestora de a da dependenta.”
Intr-un scurt interviu luat fiicei lui Bob Drane, unul dintre sefii de la Oscar Mayer, aceasta ii admite lui Moss faptul ca cei trei copii ai ei de 10, 14 si 17 ani, nu consuma produsele facute de firma bunicului. Ei stiu ca acestea sunt inventate de bunicu’ dar dupa propriile vorbe ale Monicai Drane, “ Noi mancam foarte sanatos”.
Acum sincer vi i-ati imaginat vreodata pe sefii de la McDonalds sau Coca Cola cu hamburgerii pe masa si cu doza de Cola langa?

Cum sa mancati hrana adevarata

Pentru a va mentine sanatatea este important sa consumati 90% din bugetul pentru mancare cumparand hrana adevarata, alimente intregi si doar 10% pe hrana procesata. Majoritatea in momentul acesta face exact opusul iar acest lucru va avea cu siguranta un efect devastator asupra sanatatii in timp. Pentru a putea face acest lucru este nevoie de 3 etape.
  • Fiti plini de idei: Aceasta este etapa in care de obicei cei mai invarsta , un parinte, o bunica poate fi de mare ajutor. Cum sa folosesti totul din alimente pentru a prepara mancare era o arta necesara in trecut.
  • Planificati-va mesele: Aceasta etapa este esentiala. Trebuie sa fiti pregatiti pentru ora mesei din timp. In mod ideal este sa stiti din timp ce veti manca si de unde trebuie sa va cumparati ingredientele. Fiti siguri ca aveti tot ce va trebuie la indemana. Orice lucru ce va nemultumeste va poate duce inapoi pe drumul spre un covrig, o placinta sau o pizza… alimente usor de pregatit sau comandat.
  • Mancati in sezon si din zona: Fiecare anotimp are o importanta aparte si ofera anumite alimente speciale. Interesati-va in zona in care locuiti ce alimente cresc si de unde le puteti procura. Astfel veti afla informatii care va vor scuti timp si chiar si bani.
In final, important este sa ramanem informati, sa cautam si sa investigam cat mai mult adevarul. Atata vreme cat suntem in necunostinta de cauza nu avem nici o sansa in fata alchimiei acestor mari producatori de iluzii si boli. Si cum noi aici la Viata Verde Viu ne-am propus sa investigam in mai mare profunzime aceasta  amenintare , tineti aproape si vom reusi sa descoperim si sa invatam impreuna.
Surse pentru acest articol cuprind:
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)