vineri, 26 iulie 2013

Fire de eternitate

In genere, cel mai dificil de inteles este realitatea faptului ca tu nu esti corpul, el este al tau, se afla in tine, dar tu nu esti el. Tu nu esti mintea, desi ai putea sa dai in judecata jumatate din omenire pentru ca ti-a furat ideile si dreptul intelectual. .. si sa speri in acest fel la o validare de durata ca tu esti mintea, ai putea scrie zeci de carti...tu nu esti mintea. Tu nu esti sufletul, desi ai putea iubi cu o intensitate si frumusete coplesitoare zeci de fiinte umane, ingeri, alte fapturi si fenomene supreme...


Daca, indiferent cat de profund tu te-ai identifica cu continutul corpului (atunci cand simti durere sau oceane de placere), mintii (ideile sau scrierile tale geniale despre orice inclusiv spiritualitate) si sufletului (trairile si starile tale cele mai inalte), daca toate acestea nu te pot defini, nu-ti pot da acel sentiment al prezentei eterne si inseparabile !?.. Cine esti Tu ?



1. Corpul se hraneste cu senzatii, perceptii fizice etc.


2. Mintea se hraneste cu ganduri, amintiri, idei geniale etc.


3. Sufletul, corpul tau emotional se hraneste cu emotii, stari, sentimente etc.



4. De realizat ca: toate acestea sunt evanescente si trecatoare, ele se aprind si se sting in constiinta, simple jocuri de lumini si umbre. Fiecare in parte este important, dar nici unul nu ofera decat fulgurant iluzia plenitudinii intregului.



Pentru a intelege mai usor cele expuse pana aici o sa luam un mic exemplu: - Sa ne gandim acum, la un castel din care printul este plecat pentru 15, 20, 30 de ani (depinde cati ani ii ia fiecarei fiinte umane sa atinga intelegerea, iluminarea, desigur aceasta se poate produce si intr-o clipa... :) ). Pentru ca el este plecat, fireste bucatarul ar putea pretinde ca el este stapanul, caci fara aceasta recunoastere toti ar putea muri de foame. Administratorul insa, va interveni si va spune fireste ca eu sunt stapanul, pentru ca fara cheile de la camara cu alimente cine ar mai putea face mancare, insa si soferul ar spune fireste ca eu sunt stapanul caci atata timp cat eu merg sa fac cumparaturile, voi aveti ce manca si cu ce va veseli, altfel ati muri de foame etc.


Asa cum am spus ... stapanul, printul de drept este recunoscut imediat ce el va intra in castel si orice lupta pentru putere se va stinge... In fapt, printul este Sinele, ceilati fiind doar aspecte ale ego-ului care cer suveranitatea tocmai pentru ca nu o au...


Sa ne distram si sa chefuim, va spune corpul, o viata avem (si el are dreptate chiar o viata are :))... Sa citim, sa fim inteligenti si sa fim intemeietori de gandire stiintifica, sa motivam si sa transformam, sa ramanem in memoria lumii prin scrierile noastre... va spune mintea - si ea chiar asta este... intemeitoare de valori sociale si culturale...


Sa iubim, sa daruim, sa ne vindecam daruind compasiune, sa salvam lumea, sa ne implinim destinul maret... va spune sufletul - si el va fi intemeitor de religii, credinte, sisteme filozofice si de neamuri... Bine, daca vreti voi... jucati-va si fiti toate acestea copiii mei, eu astept sa veniti la mine si va voi imbratisa cu fericirea mea neprihanita, va spune eternul Spirit!




Cum este in fiinta umana:


- Cand corpul va fi la putere, senzatiile fizice vor predomina si vor cere suveranitate, toate nevoile corpului vor fi dominante, siguranta, haine, mancare, caldura, confort, distractie etc


- Cand mintea va fi suficent de dinamizata si va prelua conducerea veti gasi in voi idei stralucite, motivationale si senzationale, veti dori sa cunoasteti, sa cititi, sa faceti, sa scrieti, sa straluciti, veti fi ceea ce este definit ca un intelectual desavarsit, cu stil etc.


- Cand sufletul este la putere, capacitatea de ”a face” incepe sa treaca pe plan secundar si capacitatea de A Fi vine in prim plan. Astfel incepem sa fim mai atenti la universul nostru launtric si apoi la cei de langa noi. Atunci cand sufletul este suveran in fiinta noastra, apare si se manifesta: frumusetea, creativitatea, ajutorul dezinteresat, compasiunea, intelegerea, iubirea, impartasirea, altruismul si dorul de Dumnezeu pot atinge aici momente de plenitudine extatica si maiestrie sublima.



Bogatia de stari afective si spirituale care apar aici este practic inepuizabila, foarte multi oameni se opresc aici si definesc aceasta fericire ca fiind Sinele.


În fapt, sufletul este copilul cel mare al Sinelui, Mintea este mezinul, iar Corpul este copilul cel mic.


Ei nu sunt inca completi, unitatea lor nu este desavarsita si tocmai de aceea starile lor sunt fluctuante - vin si pleaca. Cautatorul care se identifica cu oricare din acesti copii, este util desigur sa ii creasca, hranindu-i cu aspiratie si iubire, insa este important sa nu uite ca inca le mai cauta Tatal, adica Sinele.


5. Spiritul sau Sinele - El este ceea ce Este, desi le imbratiseaza pe toate celelalte, le da nastere si le sustine, perceptia lui ne reveleaza adevarul etern a ceea ce suntem cu adevarat.


Iar noi suntem ceea ce El, Este. Mai mult, cautatorul devine in gasire cel cautat.


Odata depasite corpul, mintea si sufletul, Spiritul ne reveleaza unitatea fundamentala a tot ceea ce exista. Aici eu sunt Totul - ca si eu sunt Nimic - este perfect adevarat.


Eu sunt totul, ca si iubire si eu sunt nimic ca si definire a intelepciunii desavarsite.
Indefinibil si etern... eu sunt!


Spiritul nu cunoaste suisuri si coborasuri, nu poti sa il pierzi.
Odata ce te-a imbratisat, imbratisarea lui este eterna.


De fapt, afli ca Sinele este cel care te-a gasit pe tine, desi tu puteai fi convins ca tu l-ai cautat pe El, mai mult, nu numai ca te-a gasit, afli ca el te-a imbratisat dintodeauna.


Corpul simte senzatiile lui, nevoia lui de confort si siguranta. El se hraneste cu ele, creste, imbatraneste si moare. Tu nu poti fi corpul din simplu motiv ca in lesin sau in somn tu nu iti poti simti corpul dar continui sa existi...


Mintea gandeste, dar gandirea este si mai fluctuanta si schimbatoare decat corpul, ea se hraneste in special cu nesatul de a dobandi cunostinte noi, promitandu-ti ca intr-o zi acestea te vor scuti de suferinta, aceasta idee falsa a mintii a dus pe multi la psihiatrie, sau la deceptiile cele mai profunde...


Tu nu poti fi mintea pentru ca in momentele cand esti: indragostit, de admiratie profunda sau uimire mintea dispare, mintea fuge mai ales atunci cand vine frica (la o trecere de pietoni cand o masina opreste brusc la cativa zeci de centimetri de noi in spate scrasind, mintea o ia la sanatosa si iti lasa corpul in drum ), deci nu poti fi nici mintea...


Sufletul are stari si experiente foarte bogate, el va cauta existente la rand un nou corp unde sa isi manifeste bunatatea si in planul concretului, al palpabilului, el este plin de maretie si frumusete, desi are multe calitati, cele mai frumoase sentimente ale noastre sunt greu puse la incercare cand apare un conflict...intr-un razboi, divort, sufletul omului poate avea caderi, in plus tu nu poti fi sufletul pentru ca, desi ai jurat iubire pana cand moartea va va desparti, daca esti onest vei recunoaste ca iubirea a plecat de mult si acum a ramas in cel mai bun caz doar confortul. ... Tocmai datorita faptului ca cele mai trainice sentimente pot fi discontinue,
desi suntem in mare parte definiti de suflet, noi nu putem fi doar sufletul.



Apoi incepem sa intelegem ca exista ceva si mai maret, mai stabil si atotcuprinzator, este Spiritul, Sinele este fundamentul, destinatia ultima, finala. Sinele, fundatia la toate acestea, este esenta, iar din pacea lui fara margini, fara adancimi apar toate acestea.


Nu renuta la nimic si nu pastra nimic, doar lasa-te invadat pe dinauntru, de tacerea sacra care va face sa implozeze si sa straluceasca in Tine, intregul univers al vietii divine eterne.


Spontaneitatea delicicioasa si serenitatea beatifica devin felul Tau etern de A Fi !


Adevarul nu se afla in minte, dar o imbratiseaza si pe aceasta. El nu poate fi furat, monopolizat sau invatat. Insa cand lumina si pacea Spiritului te-a atins, vei sti ca non-starea aceasta, fundamentul tuturor starilor, este infinit de stabila si etern nepieritoare.


Deseori ni se spune pe buna cunoastere de Sine, ca pentru a ne revela Sinele, e suficient sa avem o buna capacitate de observare, sa fim doar martori tacuti si sa nu ne mai hranim corpul cu pretentii de comoditate, mintea cu atentie si astfel, ramanand tacuti, gandurile ne mai fiind alimentate, vor inceta zarva si pacea Sinelui se va instala, puterea prezentului etern ni se va revela...


Atunci, am putea crede ca multe fiinte care nu vorbesc sunt pline de intelepciune, insa nu este asa...


A ramane tacut este un pas important, a vedea acest ocean de tacere rasarind nu doar in lumea mintii, ci mai ales in lumea sufletului si luminand cu claritatea si luciditatea lui intrega noastra fiinta, este un ultim pas pentru a fi imbratisati de ceea ce am fost, suntem si vom fi: pacea si serenitatea spirituala sau cel mai simplu... Sinele! Acum si aici, percepe sadita in tine aceasta samanta de a fi tu insuti, este cea mai mare si cea mai simpla fericire din lume !

Ionica Spiridon

Sursa: http://esoterism.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu