miercuri, 31 octombrie 2012

Ceea ce semeni, aceea vei culege !


Gândurile, faptele şi vorbele omului se întorc spre el, mai devreme sau mai târziu, cu o 
exactitate extraordinară. Aceasta este legea “karmei”, cuvânt sanscrit care înseamnă “a veni înapoi”; “ceea ce semeni, aceea vei culege”.

Cu cât omul ştie mai multe, cu atât este mai responsabil; o fiinţă care cunoaşte legea spirituală şi nu o aplică suferă mai mult decât alta. “Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii”. Dacă dăm cuvântului “Domn” înţeles de Lege, multe pasaje din Biblie ne apar mai clare.
“Răzbunarea este a mea, voi plăti, spuse Domnul” (Legea). Legea este cea care se răzbună, nu Dumnezeu. El vede un om perfect, creat după chipul lui propriu şi îi dă puterea şi stăpânirea. Este ideea perfectă a omului, înregistrată în Mintea Divină, aşteptând recunoaşterea omului, fiindcă omul poate să fie numai ceea ce se vede el însuşi că este, şi atrage numai ceea ce el însuşi vede că atrage.
“Nimic nu se întâmpla fără să fie prevazut”, spune un vechi proverb. Înainte de a oscila invizibil, omul vede în propria lui imaginaţie eşecul sau succesul, bucuria sau supărarea. Am observat aceasta fie în atragerea bolii copilului de către mama sa, fie în femeia care vede succesul pentru soţul ei. Isus spune: “Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera”. Vedem astfel că eliberarea (din toate cazurile nefericite), vine prin cunoaştere, cunoaşterea legilor spirituale.
Ascultarea precede autoritatea, şi legea se supune omului când el se supune legii. Legea electricităţii a trebuit să fie ascultată înainte ca ea să devină nevătămătoare omului. Când se practică la modul ignorant, ea devine duşman necruţător al omului. Tot aşa şi cu legile minţii.

O femeie cu o voinţă de fier dorea să aibă o casă care aparţinea unei cunoştinţe, şi adesea construia imaginea mentală a acestui lucru. După un timp, locatarul a murit, iar ea a intrat în posesia casei. Mulţi ani mai târziu, a cunoscut legile spirituale şi a spus: “Crezi că am avut vreo legătură cu moartea proprietarului?” I-am răspuns: “Da, dorinţa ta era aşa de puternică, incat fiecare gând a făcut drum către aceasta, dar ai plătit deja datoria karmică. Soţul tău, pe care l-ai iubit cu pasiune, a murit curând după aceea, şi acest lucru a fost pentru tine ca un elefant alb”. Dorinţa iniţială de posesiune ar fi putut să nu-i afecteze soţul prin gândurile ei, dacă acestea ar fi fost pozitive, dar aşa, amândoi s-au aflat sub legea karmică.
Femeia simţea acea mare dorinţă de a avea casa, şi ar fi trebuit să spună: “Inteligenţă infinită, dă-mi casa potrivită, egală în frumuseţe cu aceea, dă-mi casa care este a mea prin drept divin!” Alegerea divină ar fi dat o perfectă satisfacţie şi ar fi adus binele în toate. Modelul divin este singurul căruia îi este permis să lucreze nevătămat. Dorinţa e o forţă de temut şi trebuie dirijată pe calea cea dreaptă, altfel ea naşte haos. În consecinţă, cel mai important este primul pas, acela de a “spune aşa cum trebuie”. Trebuie să ceri întotdeauna numai ce e al tău prin drept divin. De exemplu, dacă femeia ar fi luat această atitudine: “Casa pe care o doresc este a mea şi nu o pot pierde, iar dacă nu-i a mea, dă-mi echivalentul ei!”, atunci omul s-ar fi decis să se mute în altă parte în mod armonios (cazul alegerii divine pentru ea), spre a găsi o altă casă în schimb. Orice lucru forţat în manifestare prin dorinţa personală este întotdeauna cu “ghinion” şi nu are “succes”. Omul este avertizat: “Fie voia ta, nu a mea”; şi e curios cum obţine mereu ceea ce doreşte dacă renunţă la voinţa personală. În modul acesta dă posibilitate Inteligenţei Divine să lucreze pentru el. “Stai liniştit şi aşteaptă îndrumarea lui Dumnezeu”.
O altă femeie veni la mine cerându-mi un tratament pentru prosperitate. Ea nu arăta prea mult interes în treburile casnice şi casa îi era în mare dezordine. I-am spus: “Dacă doreşti să fii bogată, trebuie să fii ordonată. Toţi oamenii cu mari bogăţii sunt ordonaţi, ordinea fiind prima lege a omului.” Am adăugat, “şi nu vei deveni niciodată bogata dacă înfigi chibriturile în perniţa de ace”. A rearanjat mobila, a reparat sertarul de la birou şi îndată s-a manifestat o mare donaţie financiară, ca un cadou neaşteptat. Femeia însăşi a devenit fabricantă, ţinea contabilitatea, fiind totdeauna atentă la prosperitatea exterioară, ştiind că Dumnezeu este averea ei. Mulţi oameni nu cunosc faptul că darurile şi lucrurile sunt investiţii, că acumulările şi economiile duc inevitabil la pierdere. “Acolo a fost risipă şi acum este spor, acolo unde s-a îngrămădit mai mult decât trebuie apare sărăcia”.
Am cunoscut un om care avea nevoie de o blană pentru a-şi căptuşi un palton. El şi soţia lui au mers la diferite prăvălii, dar n-au găsit ceea ce doreau. El spunea că toate au un aspect “ieftin”. În fine, au 
văzut o blană despre care negustorul spunea că valorează 1000 de dolari, dar cum sezonul trecuse, era dispus să o dea cu 500 de dolari. Resursa lor financiară se ridica la 700 de dolari. Mintea raţională ar fi spus: “Nu-ţi pot permite să cheltuieşti atâţia bani pentru blană”, dar el era foarte intuitiv şi niciodată rezonabil. S-a întors spre nevasta lui şi a spus: “Dacă iau această blană, voi face un butoi cu bani”, şi nevasta lui a consimţit cu greu, cu ezitări. O lună mai târziu a primit un comision de 10.000 de dolari. Blana l-a făcut să se simtă aşa de bogat, că s-a înfrăţit cu succesul şi prosperitatea, dar fără această blană nu ar fi primit acel comision. A fost o investiţie răsplătită cu o mare dobândă. Dacă omul nu cunoaşte această cale spre a cheltui sau a dărui, aceeaşi sumă de bani se va duce într-un mod neinteresant sau nefericit.
O femeie mi-a spus că, la o aniversare a ei, a anunţat familia că nu-şi poate permite să dea o masă. Câteva zile mai târziu, cineva a intrat în biroul ei şi a luat de acolo o sumă echivalentă cu costul acelui dineu. Năpasta (legea) se retrage întotdeauna din faţa omului care cheltuieşte fără frică, dar cu înţelepciune.
Una din studentele mele se afla la târg cu nepoţelul ei; copilul cerea o jucărie şi ea spunea că nu-şi poate permite să o cumpere. Dar apoi, a înţeles că acest refuz ar fi o lipsă de prevedere, căci ea cunoştea pe Dumnezeu ca pe singura avere a ei. A cumpărat jucăria şi, pe drum, a găsit o sumă de bani egală cu cea pe care o dăduse pe jucărie. Averea omului este inepuizabilă şi mascată când acesta are credinţă şi deplină speranţă, lucruri care preced realizarea. Lasă credinţa ta să fie cu tine! Credinţa este substanţa lucrurilor sperate, evidenţa lucrurilor nevăzute; ea menţine viziunea hotărâtă şi imaginile contrare sunt dizolvate şi distruse; “şi în două răstimpuri am putea coace dacă n-am fi slabi”.

Isus Christos ne-a adus Evanghelia ca pe o lege mai puternică decât Karma şi fiindcă aceasta depăşeşte legea karmei. Este legea îndurării sau a iertării. Este legea care eliberează omul de cauză şi efect – legea consecinţelor. “Sub milă şi nu sub lege (judecată), am spus că pe acest plan omul culege şi unde nu a semănat; darurile Domnului sunt, pur şi simplu, vărsate asupra lui”. “Tot ce Împărăţia Cerurilor dă, este aici”. Această stare continuă de fericire îl aşteaptă pe omul care a depăşit gândirea rasei sau a omenirii. În gândirea omenească există mâhniri adânci, dar Isus a spus: “Îndrăzniţi, eu am biruit lumea!”.
Gândirea omenească cauzează dureri, supărări şi moarte. Isus a tăiat cu fierăstrăul absoluta lor nerealitate şi a spus că grijile, supărările şi chiar moartea trebuie să treacă; ultimul inamic va fi depăşit. Noi ştim acum, chiar din punct de vedere ştiinţific, că moartea poate fi depăşită cu convingerea tinereţii eterne, a vieţii eterne. Subconştientul, fiind putere fără direcţie, duce ordinele la îndeplinire fără să întrebe. Lucrând sub direcţia subconştientului (Christ sau Dumnezeu din om), învierea corpului va fi împlinită. Omul nu-şi va mai lepăda trupul său în moarte, ci îl va transforma în trupul electric cântat de Walt Whitman, pentru că creştinismul este întemeiat pe iertarea păcatelor şi pe “mormântul gol”.

Lumina Soarelui lui Dumnezeu adusă pe pământul nostru de Christos a pătruns încet în mintea oamenilor în cei aproape 2000 de ani. Din această Lumină sfântă s-a hrănit mintea oamenilor, şi de azi ne putem bucura, în parte, de binefacerile ei. Unii oameni, făcându-se slujitorii ei, s-au speriat de consecinţele ei şi au falsificat-o. În numele lui Dumnezeu au făcut mult rău, au dat foc la oameni, au condamnat la moarte; au însetat sufletele oamenilor cu "iertări" (indulgenţe), pomeni, spovedanii, alte nenorociri şi născociri, sub masca iertării unui Dumnezeu despre care au spus că este aspru, făcându-l astfel dur şi vanitos. Au făcut atâta rău că au întunecat şi speriat sufletele lumii. Iar ca rezultat, întunericul minţilor s-a manifestat din plin. Este epoca lui Kali Yuga cea în care trăim acum şi pe care o numim civilizaţie. Şi acum Christos, Fiul lui Dumnezeu, care ne-a dat această Lumină cu sacrificiul pe care-l ştim, vine din nou să ne dea Învăţătura Sfântă a sănătăţii desăvârşite, a stăpânirii, a dezrobirii şi a vieţii veşnice. El ne învaţă că nu există decât un Dumnezeu, Tatăl tuturor, că acest Dumnezeu e plin de iubire, de bunătate, de Lumină, Frumuseţe veşnică şi PACE! Dumnezeu Tatăl nostru nu ne pedepseşte
 niciodata căci el a făcut Legea Vieţii, ci ne pedepsim fiecare încălcând-o. Închei cerându-vă să ne pregătim a înţelege bine aceasta, pentru ca tâlharii să nu-l mai răstignească încă o dată, căci aceasta ar însemna şi răstignirea noastră. 

Florence Scovel Shinn



Florence Scovell-Shin - Jocul Vietii

Jocul Vietii Si Cum Sa-l Joci_FLORANCE SCOVEL SHINN

surse


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu