marți, 10 septembrie 2013

DESCOPERIREA EPOCALA DIN MASIVUL BUCEGI DIN 11 AUGUST 2003 - CEA MAI MARE DESCOPERIRE DIN ISTORIA PLANETEI!


DESCOPERIREA EPOCALA DIN MASIVUL BUCEGI DIN 11 AUGUST 2003 - CEA MAI MARE DESCOPERIRE DIN ISTORIA PLANETEI!

ATAT IN BUCEGI CAT SI IN CEAHLAU ANUAL APARE O PROIECTIE HOLOGRAFICA A MASIVULUI CE SE POATE VEDEA BINE DEFINIT IN NORI. POATE AR TREBUI SA PROTESTAM IN FATA SRI-ului PENTRU A FACE PUBLIC ASTA!

Oamenii de stiinta nu prea stiu sa explice acest fenomen, iar cand o fac dau efectiv cu bata-n balta, ca si in cazul celor care au declarat ca este vorba de refractie. A dracului "refractie" cum se petrece ea numai in Masivul Bucegi si in Ceahlau, dar in nicio alta parte pe Planeta!

O STRAVECHE TEHNOLOGIE A ATLANTILOR NET SUPERIOARA CELEI EXISTENTEI IN PREZENT PE PLANETA, A FOST DESCOPERITA IN INTERIORUL MASIVULUI BUCEGI, EXACT SUB PLATUL DINTRE SFINX SI BABELE LA VREO 50 M ADANCIME.

EU SI ECHIPA MEA IN DATA DE 11 AUGUST 2013 CAND AM FACUT EXPEDITIA IN BUCEGI SPECIAL PENTRU A CAUTA ACESTE TUNELURI SAPATE DE AMERICANI IN AUGUST 2003, AM DESCOPERIT DIN "INTAMPLARE" (NIMIC NU-I INTAMPLATOR) PE O ANUME PARTE A VERSANTULUI BUCEGI, NU DEPARTE DE SFINX O PESTERA LUNGA, DESPRE CARE CREDEM CA DUCE IN INTERIORUL MASIVULUI.

IN MAXIM O LUNA VOM MERGE IARASI IN BUCEGI, EU CU ECHIPA MEA SI VOM INCERCA SA PATRUNDEM IN PESTERA SI SA PLECAM PRIN ACEL TUNEL SI SA INCERCAM SA AJUNGEM ACOLO, IN COMPLEXUL DIN SALA PROIECTIILOR HOLOGRAFICE

Descoperirea din Bucegi din August 2003 confirmata si de micul inuaki David in cartea "Inuaki reptilianul din mine" scrisa de Aryana Havah:

"D: Pentru ca aici noi beneficiem de constiinta colectiva a inaintasilor nostri, care ne va fi de mare ajutor.
A: Ce vrei sa spui cu asta?
D: Aici pe acest pamant au trait fiinte foarte evoluate, care au lasat viitoarelor generatii un fel de bula energetica care contine informatii de o mare valoare. Ele vor fi revelate la un anumit moment. Totodata prin accesarea acestora, noi vom capata explicatii la toate intrebarile care au fost puse de-a lungul evolutiei, intrebari a caror raspunsuri reale, au fost de obicei ascunse, mascate sau trunchiate.
A: Imi poti da un exemplu?
D: Nu, caci nu este sarcina mea.
A: Si mai este mult pana cand vom putea accesa acest tezaur? (DESCOPERIREA DIN BUCEGI?)
D; Nu. Unii chiar iI acceseaza, ba mai mult, impartasesc informatiile primite (RADU CINAMAR?!).
A: Si noi de ce nu stim?
D: Ba auzim, dar nu suntem interesati. Majoritatea crede ca sunt povesti.
A: Toata Romania a fost populata de aceste fiinte?
D: In special centrul tarii actuate, intr-unul din munti este chiar ascuns un tezaur
informational deosebit de important.
A: Si de ce nu a aflat nimeni?
D: Aghton spune ca stiu destul de multi, insa ca nu vor sa spuna. Sunt persoane care
chiar au intrat acolo.
A: Este tipic romanesc. Daca auzi ceva ce nu trebuie, ti se spune ca esti dezinformat,
ca ai infeles gresit sau ca nu ai ajuns la nivelul la care ti se poate revela secretul.
D: Toti vor afla atunci cand va trebui.

A: Dar muntii Bucegi, imi poti spune ceva despre ei?
D: Atat in Bucegi cat si in Ceahlau, exista acel tezaur informational de care iti vorbeam.
Daca oamenii s-ar uita ar putea chiar sa il vada. In acele locuri apar niste formatiuni
energetice sub forma de piramida cu baza patrata. Acum arata ca un fel de holograma, dar cu cat ne vom apropia de anumite evenimente cu atat vor fi mai pregnante.
A: Ce rol au aceste piramide? (DECI MUNTII CARPATI SINT PIRAMIDE!)
D: Ele protejeaza tara de anumite atacuri energetice si transmit forme-gand-energie in
scop de protectie si evolutie spirituala. Intr-un fel, putem spune ca incearca sa ridice vibratia la nivelul intregii Romanii. Atat a locului cat si a oamenilor."

Citat pe scurt din cartea Viitor cu cap de mort de Radu Cinamar:

"O a doua întâlnire cu marele mason Massini a avut loc în vila luxoasă a unei diplomaţii străine. Deşi întâlnirea a ţinut mai puţin de o oră, informaţia oferită de Massini a fost ca o bombă. El a spus că dispune de o informaţie ultrasecretă care provine direct de la Statul Major al Pentagonului, şi că acea informaţie se referă la un anumit loc din România.
Mărturisind că grupul Bilderberg are reprezentanţi în cele mai importante dintre organismele politice, economice şi militare ale SUA, a afirmat că există câteva grupuri oculte a căror putere este foarte mare. Dincolo chiar si de aceste grupări foarte puternice, există formaţiuni de elită care supervizează viaţa ştiinţifică şi tehnologia pe întreaga planetă, economia mondială şi curentele politice globale. Deasupra tuturor se află grupul Bilderberg. Tot ceea ce e mai important şi se descoperă pe planetă este adus imediat la cunoştinţa celor din elita mondială. Acesta a fost şi cazul observaţiilor secrete în ceea ce priveşte teritoriul României.

Pentagonul spionează cu sateliţi

Pentagonul are mai multe programe militare secrete şi de spionaj geodezic, folosind mai mulţi sateliţi geostaţionari de înaltă tehnologie. Unul dintre aceştia, care se bazează pe tehnologia bionică şi pe cea a undelor de formă, a reperat în anul 2002 o structură aparte într-o anumită zonă a munţilor Bucegi. În primul rând, spaţiul gol identificat în interiorul muntelui nu c
omunica cu exteriorul, ci începea direct din interiorul muntelui, la o anumită distanţă de panta acestuia. În al doilea rând, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe gânduri echipa Pentagonului.
Scanarea din satelit a muntelui a evidenţiat două blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatră care mărgineau începutul tunelului şi sfârşitul lui şi respingeau orice tip de sondare sau analiză, ca şi cum ar fi protejat ceva în acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul în tunel. Al doilea era imens, ca o cupolă sau semisferă, care se afla la capătul opus tunelului, aproape de centrul muntelui. Massini a recunoscut că acolo se afla ceva extrem de important şi care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-hemisferă se afla într-un plan paralel cu solul, iar barajul hemisferic se află pe verticala ce corespunde stâncilor de pe creastă numite Babele. De fapt, verticala ieşea la aproximativ 40 de metri între Babele şi Sfinxul din Bucegi.

O structură similară în Irak

Echipa de la Pentagon a observat că barajul energetic semisferic are exact aceeași frecvență de vibrație și aceeași formă ca cel dintr-o altă structură subpământeană foarte secretă pe care ei o descoperiseră înainte, în apropiere de Bagdad, în Irak. La scurt timp după descoperirea din subsolul Irakului s-a declanșat războiul și după câteva luni americanii au avut acces, în cel mai mare secret, la zona respectivă, despre care irakienii nu știau absolut nimic. Oricât s-au străduit, nu au reușit să penetreze zidul energetic, iar întreaga operațiune era ținută în cel mai mare secret.
Trecutul misterios al planetei

Massini a mai precizat că ceea ce se afla acolo avea legatură cu trecutul misterios al planetei dar și cu istoria organizației lor. Faptul că Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare între structura subterană de lângă Bagdad și cea interioară din munții Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Inițial aproape devenise panică generală. Panica era datorită faptului că această structură – mult mai mare și mai complexă decât cea din Irak – se afla pe teritoriul României. Corelând acest fapt cu unele aspecte referitoare la viitorul României ajungem la o viziune corectă a motivelor de îngrijorare pe care le au în prezent marii masoni. Oricât de mult ar dori ei să disimuleze aceasta, acțiunile și intențiile lor ne arată cu prisosință contrariul.
O enigmă foarte mare era felul în care reușiseră cei care l-au construit să realizeze structura și golurile direct în interiorul muntelui, fără nici o corespondență în afara lui. Massini a furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, așa cum a fost el calculat de specialiștii din Pentagon. Cea mai apropiată străpungere era posibilă la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui. Venerabilul a garantat sprijinul tehnologic ultra sofisticat al armatei SUA pentru realizarea străpungerii spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare în mare viteză a rocii, care utiliza un jet de plasmă puternic și un câmp magnetic rotitor. Massini a cerut însă respectarea cu strictețe a secretului și prezența lui fermă în acel loc în momentul străpungerii muntelui.

O amforă misterioasă

După tabloul de comandă există un pătrat mare cu latura de trei metri pe care se află o amforă. Conţinutul ei reprezintă unul dintre punctele forte ale descoperirii. Aceasta este ceea ce îşi dorea cu atâta ardoare venerabilul Massini pentru el şi pentru elita masonilor. Amfora conţine un praf alb foarte fin. Cercetătorii americani au rămas consternaţi să constate că substanţa are o structură cristalină necunoscută a aurului monoatomic care este foarte dificil de obţinut mai ales în formula de puritate foarte mare.
Venerabilul Massini era informat încă înainte de a pătrunde în sală de existenţa amforei. Pulberea de aur în forma ei pură stimulează foarte mult anumite fluxuri şi schimburi energetice la nivel celular şi neuronal. Adică provoacă un proces accelerat de întinerire. Teoretic, un om poate să trăiască în acelaşi corp fizic timp de mai multe mii de ani cu condiţia să consume, la anumite intervale de timp, şi în cantitate bine determinată, pulbere de aur monoatomic. Aşa se explică multe aspecte enigmatice legate de longevitatea incredibilă a unor personaje importante şi arată intenţiile ascunse ale elitei mondiale ale masonilor.

Ziarul



Ziarul a publicat un amplu articol despre munții Bucegi și ciudățeniile semnalate în zonă. Iată un extras semnificativ:
“Bușteni. Piscurile munților se cufundă în nori. Crucea de pe Caraiman împunge cerul cu semeție. Nimic n-ar prevesti că liniștea seculară a naturii ar putea fi tulburată de evenimente neobișnuite. Traian Trufin știe însă că totul e doar aparent. Aici a trăit cele mai stranii întâmplări.
Este convins că sub Carpații noștri există o altă lume. Bucegii sunt considerați de către specialiști un punct energetic foarte puternic.
S-au emis ipoteze asupra existenței unor galerii subterane, s-au făcut teste radiestezice. Cercetările au demonstrat că zona este încărcată energetic mai mult ca oricare alta din România. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul “Cezar Petrescu” din Bușteni, publicist și cercetător al fenomenelor stranii la care a fost martor, a încercat să găsească niște explicații:
“În 1993, timp de două săptămâni, în partea de sud a orașului, oamenii aveau insomnii, indiferent de vârstă. M-am gândit că sunt emanații de noxe de la fabrica de hârtie. Nici vorba de așa ceva. Era ciudat că, deși nu dormeau, oamenii nu se simțeau obosiți. Mi-au confirmat acest lucru cel puțin 20 de persoane”, povestește muzeograful. “Unii localnici au ajuns să trăiască adevărate stări de euforie. Manifestările aveau loc numai în timpul nopții. După ce au băgat în sperieți tot orașul, au încetat la fel de brusc cum apăruseră.
Apoi au început cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate în Bucegi și nici nu aveau vreo legatură cu sursa seismică din Vrancea. Seria de cutremure a început în 1994 și a ținut 3 ani. Se produceau la ore fixe: la ora 20 și la 3 noaptea. În fiecare zi, invariabil. Nu erau însă seisme propriu-zise. Se manifestau după alte legi. Aveau un areal redus: Azuga – Bușteni – Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Bușteni. Se auzea din pământ un vuiet, ca și cum s-ar fi prăbușit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apăreau nici mișcări orizontale, nici verticale”, povestește Traian. A numărat peste 100 de astfel de mișcări seismice.
“Aveam niște căști de radioamator. Recepționam în ele un program de radio. Dar am observat că numai în zona Bușteni. Ieșind din oraș, spre București sau Brașov, nu mai recepționam nimic. Cred că exista un puternic câmp energetic în zonă care amplifica semnalele radio”, crede Traian. A mai observat și alte fenomene bizare. În jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate și chiar holograme.


Traian crede că toate anomaliile din Bușteni sunt cauzate de existența unor galerii subterane în măruntaiele munților. Aceste uriașe tunele subterane sunt de natură artificială și au fost săpate de civilizații nepământene. Aici au loc experimente, punctul fierbinte fiind în zona crucii de pe Caraiman. Așa se explică bubuiturile care însoțesc cutremurele. Sau recepționarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificări stranii, în ce scop, cui îi sunt destinate acele comunicări radio bizare, Traian nu poate răspunde. “Convingerea mea este că există în subteran o altă lume. Extratereștrii cunosc totul despre lumea de la suprafață. Spectrul lor informațional este foarte larg. Dar nu știu ce fel de activitate desfășoară acolo și nici de ce nu vor să comunicăm. Probabil pentru că omenirea încă nu este pregătită să înțeleagă niște lucruri“, conchide geologul. Speră că fenomenele se vor intensifica și până la urmă vor deveni o cale de comunicare între cele două civilizații. Oricum, e mai mult decât lipsa de explicații satisfăcătoare pe care au oferit-o până acum oamenii de știință.
Vizionara Valentina, femeia oarbă din Iași care poate pune diagnostice și prin telefon, susține că a descoperit prin metode proprii că un important șuvoi de energie, de aceeași calitate cu cel care alimentează complexul de la Gizeh, scaldă și Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunică cu piramidele din Egipt. “Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum două mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult înainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pământului pe care locuim. De fapt în Bucegi, la Sfinx, vine un șuvoi foarte puternic de energie. Atunci când cu știința care va fi pe pământ va birui cineva să ajungă sub Munții Bucegi, va da peste toate aceste înscrisuri și documente însemnate și, după semnele acelea, va ști ce are de făcut. Dar asta se va întâmpla numai dupa ce șuvoiul de energie de deasupra va slăbi”, spune clarvăzătoarea care n-a fost niciodată în Bucegi.
Adio secrete!



În ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea în interiorul muntelui, însă totul s-a aflat la vârfurile puterii de stat: adio secret! Mașina a forat mai întâi după o ciudată deviație a câmpului magnetic, apoi însă s-a corectat traiectoria. Galeria semăna cu un tunel de metrou, era perfect șlefuită și ducea până la tunelul enigmatic descoperit din satelit. La capătul apropiat al tunelului se afla o poartă imensă din piatră care se deplasase prin culisare spre stânga. Înaintea acestei porți uriașe se afla celebrul baraj energetic. Trei oameni din prima echipă de intervenție specială s-au apropiat foarte mult de barajul invizibil și l-au atins imprudent, murind pe loc de stop cardiac. Orice obiect (rocă, plastic, metal sau lemn) aruncat spre el se prefăcea imediat în praf fin. Doi generali de la Pentagon și consilierul prezidențial american erau acolo.

Marea Galerie

Massini știa cel mai mult despre originea acestei descoperiri și avea cunoștințe despre cel puțin un element care se găsea în sala cea mare semisferică. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat moartea a trei oameni, se afla poarta imensă din rocă solidă. În peretele tunelului, în fața porții se afla o zonă pătrată cu latura de 20 cm perfect finisată pe care era trasat cu precizie un triunghi echilateral cu vârful în sus. Pătratul șlefuit se afla între imensa poartă de piatră și barajul energetic invizibil. Cezar a simțit că există o anumită compatibilitate între energia barajului și cea a lui, ceva în genul unei simpatii reciproce. Atingând ușor cu mâna suprafața invizibilă a barierei energetice, Cezar a simțit fine furnicături pe piele. A înaintat și a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai mult de un centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut uluiți.

Atingând triunghiul de pe pătratul de rocă șlefuită, Cezar a deschis astfel poarta uriașă de piatră care a culisat silențios în perete. Această comandă unică anula barajul energetic și deschidea totodată poarta de piatră. Marea Galerie care se arăta acum în toata splendoarea ei era luminată, fără să conțină totuși nici o sursă de lumină. În mod straniu, imediat după dezactivarea primului baraj energetic de la intrarea în Marea Galerie, scutul semisferic uriaș de la celălalt capăt al ei s-a activat brusc trecând la un nivel de vibrație superior și emițând o mare radiație luminoasă.
La o analiză mai atentă, peretele Marii Galerii era acoperit cu ceva ce părea sintetic dar crea senzația că are și o parte organică în el. Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi și chiar albastru închis. Nuanțele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra psihicului și modificau sensibil aprecierea corectă a distanței. Materialul peretelui era oarecum aspru la pipăit dar nu putea fi nici zgâriat și nici îndoit. Rezista la orice tentativă de rupere, străpungere, zgâriere sau tăiere.

În mod straniu, flăcările focului erau absorbite înăuntrul său: practic, focul nu putea subzista pe acel material. Americanii au recunoscut că materialul este o stranie combinație între materia organică și cea anorganică. La 280 de metri galeria cotea brusc spre dreapta într-un unghi ascuțit. La o distanță mult mai mare, în depărtare, se vedea o lumină albastră feerică, ce scânteia ca o stea. Înregistrările din satelit arătau existența unui spațiu imens la capătul Marii Galerii, dar acesta era și el protejat de un ecran energetic. Lumina albastră de la capătul galeriei este doar reflexia unei porțiuni din scutul energetic protector al uriașei săli în formă de aulă.

În subsolul Irakului

În ce privește structura similară din subsolul Irakului, ea a fost descoperită folosind indicațiile oferite de același satelit de spionaj militar care revelase și datele pentru structura din munții Bucegi. Consilierul american pe probleme de securitate națională a primit un fax ultrasecret prin care era înștiințat de faptul că scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsând cu o mare frecvență. Informația uluitoare era aceea că în fața lui apăruse o hologramă a planetei care prezenta secvențial și progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est, apoi teritoriul României, apoi munții Bucegi și în sfârșit localizarea structurii din interiorul lor arătând coridorul marii galerii și scutul energetic semisferic pulsând cu putere. Era evident că cele două scuturi energetice semisferice erau într-o directă dar misterioasă legătură astfel încât activarea unuia a dus la activarea și a celuilalt. Poate exista chiar o rețea de astfel de structuri subpământene în întreaga lume.

Deconspirarea operațiunilor

Vestea proastă era că președinția SUA a fost înștiințată și a contactat diplomația română prin intermediul serviciilor secrete. În doar câteva zeci de minute, întreaga operațiune fusese deconspirată. Planul seniorului Massini se ducea de râpă. Inițial au vrut să preia controlul la nivel politic, însă politicienii noștri care aveau dreptul să fie avizați asupra acestor aspecte au intrat în panică și nu puteau face față evenimentelor. Cezar s-a decis să dezvăluie toate aspectele, intrigile și planurile care implicau legăturile cu Massini. Tensiunea diplomatică creștea din ce în ce mai mult deoarece presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de la Pentagon aflați la locul operațiunilor.
Ședință de urgență a CSAT

Discuțiile de la București au avut succes, în sensul că faptele au fost aduse la cunoștința unor persoane cu mare probitate morală și care sunt profund patriotice. O ședință de urgență a Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT) a creat un imens val de simpatie pentru Departamentul Zero. Cei mai mulți au fost cutremurați de ceea ce au aflat atunci. După decizia CSAT de a se continua cercetările sub conducerea Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se găsea în uriașa Sală a Proiecțiilor. De la București, ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau când vehemente, când evazive, și trădau o mare tensiune. Membrii CSAT erau într-o ședință continuă, menținând legătura cu baza din munții Bucegi. Ei au hotărât să facă publică această descoperire formidabilă din munții României, după ce în prealabil au dezbătut problema pe toate fețele. Statul român urma să facă întregii lumi o declarație oficială. Câțiva membri CSAT s-au opus cu vehemență.

Declaraţia oficială a României

Când diplomaţia americană a fost informată că România va transmite un comunicat mondial de presă de o importanţă crucială pentru omenire, totul a devenit un haos. Nimeni nu ştia, dar toţi bănuiau că se întâmplă ceva foarte grav şi important. Preşedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonică directă cu Casa Albă. În câteva ore fuseseră blocate toate tranzacţiile şi înţelegerile statului român cu organismele financiare internaţionale. Se aştepta din clipă în clipă ordinul de declarare a stării de urgenţă în zona montană şi în capitală.
Discuţiile dintre oficialii americani care sosiseră de urgenţă la Bucureşti şi partea română s-au făcut fără translator. Au fost atât de violente încât nu puţine au fost momentele de criză în care diplomaţii strigau unii la alţii cât puteau de tare, proferând multiple ameninţări cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunoşteau nimic din această problemă, iar americanii ştiau bine că existau oricând câteva ţări foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu România pentru susţinerea declaraţiei publice.
Declaraţia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din munţii Bucegi, punând la dispoziţia întregii lumi dovezi, fotografii şi alte elemente esenţiale pentru clarificare. Ar fi fost invitaţi cei mai mari oameni de ştiinţă pentru studii şi cercetări. Dar cel mai important aspect l-ar fi constituit dezvăluirile despre trecutul extrem de îndepărtat al omenirii şi despre istoria reală care a fost aproape complet contrafăcută.

"În nici-un caz!"

Americanii au reacţionat cu vehemenţă pentru că acea declaraţie ar fi spulberat într-o clipă influenţa lor planetară, şi poate ar fi aruncat în haos economia şi societatea ţării lor. Acesta a fost motivul principal invocat de ei, acela de a nu crea panică. Dar au uitat să recunoască că această posibilă stare de angoasă şi perturbare socială ar fi apărut ca rezultat direct al minciunii şi manipulării realizată deliberat de-a lungul secolelor de către francmasonerie. S-a primit şi o intervenţie specială a Papei care îndemna la o mare cumpătare înainte de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar că va pune la dispoziţia statului român anumite documente străvechi din arhiva secretă papală care sunt de o mare importanţă pentru România şi sprijină dovezile descoperirii din munţi. După 24 de ore de discuţii s-a ajuns la un acord final de colaborare româno-american în nişte termeni precişi. Poziţia statului român a fost aceea de amânare a dezvăluirilor, de prezentare a lor în mod gradat omenirii."

Panica masonica la Pentagon (iulie 2003). Mari Tensiuni Diplomatice dintre politicienii romani si cei americani din cadrul sedintei de urgenta a CSAT din august 2003
Pregatirea calculelor pentru a strapunge Masivul Bucegi si a ajunge in Sala Proiectiilor. Asigurarea logisticii si ocuparea cu dezinformarea personajelor din orasele Sinaia si Busteni daca cumva aflau accidental ceva...

PREGATIREA NOASTRA, intra in linie dreapta lunile astea


"— A doua întâlnire cu senior Massini a echilibrat cumva situaţia. Deşi întrevederea a continuat în spiritul unui joc de-a şoarecele şi pisica, la fel ca şi prima dată, totuşi acum îi cunoşteam deja intenţiile adevărate; vene¬rabilul, însă, nu ştia aceasta. E adevărat că micul meu avantaj asupra lui nu modifica prea mult datele problemei, dar cel puţin îmi permitea să fiu mult mai vigilent. Acţiunile mele trebuiau să fie foarte abile, pentru a nu deranja echilibrul relativ al situaţiei. Dacă, de pildă, m-aş fi arătat revoltat şi aş fi ameninţat că dezvălui totul la vârf de stat, cel mai probabil că aş fi fost trecut imediat pe o linie moartă, cu un rezultat imprevizibil în direcţia sco¬pului urmărit de masoni şi chiar în ceea ce priveşte viaţa mea. în definitiv, se poate spune că, practic, eu nu exist în această ţară: singurul dosar de înregistrare este cel din biroul generalului Obadea. Nu am legături politice, relaţii diplomatice, afaceri în economie sau obligaţii sociale. Este o situaţie cu totul specială, care are multe avantaje, dar comportă şi anumite riscuri. Avantajul este acela că pot avea acces la cele mai importante date şi secrete de stat care ţin de anumite descoperiri sau evenimente cu totul speciale de pe teritoriul ţării. Prin „evenimente spe¬ciale" mă refer la acele situaţii care aparţin domeniului inexplicabil, cel puţin din punctul de vedere al ştiinţei moderne sau al concepţiei obişnuite. Dezavantajul este acela că nu am ca susţinere decât pe generalul Obadea, care se apropie de pensionare. Nu am nici duşmani, deoarece departamentul este foarte ocultat; dar el rămâne un „teritoriu" care poate fi revendicat de SRL Abia atun¬ci pot apărea problemele.
Scandalul nu era, deci, o soluţie. Sunt interesat să ajut această ţară, nu să ratez ocaziile favorabile care se ivesc. Probabil că pentru venerabilul Massini nu ar fi fost foarte dificil să obţină înlocuirea mea - cu toată opoziţia gene¬ralului Obadea - însă aceasta ar fi însemnat mai multă agi¬taţie, incertitudine şi, cel mai neplăcut pentru marii masoni, ar fi determinat o amânare nedefinită a acţiunii. Se pare că aceasta îi deranja cel mai mult.
— De ce aşa mare grabă şi mai ales pentru ce? am întrebat eu cu un vădit interes.
— Îţi voi spune imediat, dar te rog să ai în vedere fap¬tul că nici eu şi nici chiar cei din elita masonică mondială - cel puţin din câte mi-am putut da seama - nu cunosc prea multe în această direcţie.
— Din câte înţeleg, se pare că ei au acceptat o soluţie de „compromis": nu agreează colaborarea cu tine, deşi ţie îţi mărturisesc contrariul, dar nici nu sunt dispuşi să com¬plice lucrurile care pot degenera într-un veritabil scandal, prin îndepărtarea ta din funcţie.
— Da, este clar acum că ar fi făcut-o deja, pentru a-şi plasa omul lor în locul meu, ceea ce le-ar fi rezolvat com¬plet şi imediat problema. Dar, deşi ei pot cauza înde¬părtarea mea din funcţie, se pare că le lipseşte totuşi pârghia principală pentru a mă înlocui cu cine vor ei şi atunci s-au decis pentru soluţia de compromis pe care tre¬buie să o ajusteze „din mers".
— Cine stabileşte în prezent schimbările în funcţii la nivelul DZ? am întrebat eu cu inocenţă. Dacă ştim filiera diplomatică, nu cred că e prea greu să ne dăm seama care sunt, de fapt, adevăratele jocuri de culise şi cine le face. Din păcate, funcţia pe care am avut-o în guvern nu mi-a permis să am acces la astfel de informaţii.
În cameră s-a lăsat o tăcere grea. într-un târziu, Cezar mi-a răspuns cu voce joasă:
— Să lăsăm lucrurile în această privinţă aşa cum sunt. Faptul că influenţa pe care o are venerabilul Massini nu a garantat rezolvarea problemei aşa după cum ar fi vrut el, ne poate da de înţeles că nu toţi sunt corupţi. Acesta este un lucru îmbucurător. Probabil că după prima confruntare cu mine, după ce a raportat rezultatele ei în cadrul grupu¬lui Bilderberg, venerabilul Massini a propus continuarea planului iniţial care, deşi era relativ riscant pentru masoni, avea totuşi avantajul rapidităţii de acţiune şi al inducerii mele în eroare, între timp, însă, eu am aflat de prefăcăto¬ria venerabilului şi mi-am refăcut planul iniţial. Dacă la prima întâlnire gândeam să le fac jocul, acceptând în aparenţă să colaborez cu ei, la cea de-a doua întâlnire, ştiind deja intenţiile lor perfide, luasem hotărârea să mă prefac doar până când voi ajunge la ceea ce îi interesează cu adevărat, după care urma să le blochez accesul prin dezvăluirea acelei probleme la vârf de stat. Acesta era, de fapt, riscul la care se expuneau ei, dar pe care - aşa după cum ţi-am spus - credeau că 1-au anihilat în mare parte.

M-am întâlnit cu venerabilul în vila respectivă şi, după câteva minute în care ne-am întreţinut amiabil şi am glumit - timp în care eu am avut grijă să-mi reafirm în mod voalat disponibilitatea de a adera la organizaţia lor elitistă - senior Massini a intrat direct în subiect, conform stilului său caracteristic. El mi-a spus atunci că dispune de o informaţie ultrasecretă care provine direct de la Statul Major al Pentagonului şi că acea informaţie se referă la un anumit loc din România. Mi-a mărturisit că grupul Bilderberg are reprezentanţi în cele mai importante dintre organismele politice, economice şi de apărare a SUA, conexiunile mergând până la fotoliul prezidenţial. Dincolo de poziţia de influenţă a preşedintelui american, există totuşi câteva grupuri oculte a căror putere este foarte mare, în special datorită legăturilor, intereselor şi relaţiilor politice complexe şi reciproce pe care acestea le au cu anumite personalităţi de frunte, şefi de stat şi bancheri la nivelul organismelor internaţionale, în sfârşit, dincolo chiar şi de aceste grupări masonice foarte puter¬nice există trei formaţiuni de elită care supervizează, respectiv, desfăşurarea vieţii ştiinţifice şi a tehnologiei pe întreaga planetă; orientarea direcţiei de mers a economiei mondiale; şi stabilirea curentelor şi tendinţelor politice, pe zone ale lumii. Deasupra tuturor se află grupul Bilderberg, iar în cadrul acestuia există trei persoane care au putere de decizie supremă asupra acţiunilor cele mai importante şi ideilor care urmează să fie puse în aplicare la nivelul întregii planete. Aici însă am remarcat la senior Massini o anumită nesiguranţă, ca şi cum ar fi cumpănit dacă să-mi facă sau nu o mărturisire. Am simţit atunci că este un aspect extrem de important, care mi-ar fi dezvăluit însuşi secretul fundamental al masoneriei de pe întreaga planetă. Totuşi, după o scurtă ezitare, venerabilul Massini a renunţat la revelarea acelui aspect, continuând să-mi vorbească despre datele ultrasecrete de la Pentagon. Mi-a spns că tot ceea ce este mai important şi se descoperă pe planetă este adus imediat la cunoştinţa celor din elita mondială. Acesta a fost şi cazul observaţiilor secrete în ceea ce priveşte teritoriul României.
Pentagonul derulează în paralel mai multe programe militare secrete şi de spionaj geodezic, iar pentru aceasta el a investit sume fabuloase într-o tehnologie care depăşeşte cu mult cunoştinţele actuale ale ştiinţei. Unele surse ale acestei tehnologii fabuloase sunt menţinute însă într-un secret desăvârşit. Important de ştiut este faptul că, datorită capacităţilor tehnologice extraordinare pe care le are la dispoziţie - şi trebuie să ştii că ele depăşesc cu aproximativ douăzeci de ani posibilităţile din prezent, la ritmul de dezvoltare actual -, Pentagonul deţine mai mulţi sateliţi geostaţionari care au sarcini precise de observare.
Unul dintre aceştia, care se bazează pe tehnologia bionică şi pe cea a undelor de formă, a reperat în anul 2002 o structură aparte în interiorul unui grup muntos de pe teritoriul ţării noastre, mai precis într-o anumită zonă a munţilor Bucegi. Iniţial s-a crezut că este vorba despre o formaţiune carstică mai ciudată, la fel cum au fost identi¬ficate multe altele pe întreaga planetă. Totuşi, aşa după cum mi-a dezvăluit senior Massini, specialiştii din com¬partimentul de analiză a datelor secrete de la Pentagon şi-au informat ulterior superiorii că există trei elemente dis¬tincte care ridică mari semne de întrebare în legătură cu datele care au fost înregistrate, caracteristice acelei zone din munţii Bucegi.
În primul rând, spaţiul gol identificat în interiorul munţilor nu avea corespondenţă cu exteriorul, ci începea direct din interiorul formaţiunii muntoase, la o anumită distanţă de panta acesteia, în al doilea rând, el avea forma unui tunel pe care înregistrările de date îl prezentau ca fiind foarte regulat şi cotind brusc, sub un unghi de 26 de grade, spre centrul muntelui, în plus, traiectoria tunelului era perfect plană; prin raport la nivelul de bază al muntelui, considerat ca referinţă, tunelul pornea de la aproximativ o treime de la bază dar se desfăşura într-un plan perfect orizontal, însă cel de-al treilea element a pus cel mai mult pe gânduri staff-ul Pentagonului. Scanarea din satelit a muntelui a pus în evidenţă două blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatră, care mărgineau începutul tunelului şi sfârşitul lui. Venerabilul mi-a arătat atunci o copie xerox după schiţa computeriza¬tă a ciudatei structuri din interiorul muntelui, care era cadrilată şi plină de numeroase cifre şi date. Zonele blocate erau însemnate cu roşu, iar venerabilul mi-a expli¬cat că ele respingeau pur şi simplu orice tip de sondare sau analiză, ca şi cum ar fi protejat ceva în acel loc.

— Cei de la Pentagon nu au putut să înţeleagă motivul pentru care tunelul cotea într-un fel de zig-zag spre zona centrală a muntelui şi nici semnificaţia unghiu¬lui de 26 de grade care intervenea în construcţia lui. Ansamblul se afla într-un plan paralel cu solul, iar barajul energetic semisferic se afla pe verticala ce corespundea stâncilor de pe creastă care sunt numite Babele. De fapt, aşa cum au determinat mai apoi măsurătorile noastre pe baza datelor de la Pentagon, verticala ieşea la aproxima¬tiv patruzeci de metri de acestea, între Babele şi Sfinxul din Bucegi.

Senior Massini mi-a furnizat, de asemenea, planul corect pentru a ajunge la tunel, aşa cum a fost el calculat de specialiştii din cadrul Pentagonului. Cea mai apropiată străpungere se putea realiza frontal în munte, după o direcţie optimă al cărei punct de pornire se afla pe coasta acestuia, undeva la o distanţă de aproximativ şaizeci-şaptezeci de metri de primul baraj energetic aflat în pro¬funzimea masivului de piatră. Deşi aceasta era soluţia cea mai rapidă, totuşi exista inconvenientul barajului ener¬getic de la gura tunelului despre care nu se ştia dacă poate fi străpus. Chiar dacă el nu avea aceeaşi frecvenţă de vibraţie ca marele baraj energetic semisferic, nu puteam şti dacă vom avea sau nu posibilitatea de a-1 depăşi. Ocolirea lui era posibilă, dar implica probleme tehnolog¬ice mai dificile. A doua variantă consta, de asemenea, în străpungerea rocii muntelui, dar de data aceasta oblic, cumva pe deasupra tunelului, pentru a ajunge în spatele barajului. Distanţa de forare era mai mare, deoarece tre¬buia să se respecte un anumit unghi de înaintare, dar măcar exista şansa de a ocoli barajul energetic.

— Şi acum? în ce stadiu se află acţiunea?
În forul meu interior, nutream speranţa ascunsă că poate voi reuşi şi eu să văd misterioasa structură din inte¬riorul muntelui, după ce va fi descoperită. Sesizându-mi gândul, Cezar îmi spuse:
— Deocamdată ne aflăm în toiul pregătirilor, pe care trebuie să le direcţionez cu mare atenţie. Mai întâi am asigurat securitatea zonei care, spre norocul nostru, este greu accesibilă si relativ neumblată. Am apelat şi la ser¬viciile armatei, organizând chiar o mini-bază în exteriorul perimetrului-focar, pe care 1-am identificat şi izolat împreună cu echipa noastră de specialişti. Am asigurat deja paza circulară a zonei, aducând acolo aproape două sute de militari. S-a construit un mic drum de acces şi s-a împrejmuit perimetrul circular cu sârmă ghimpată. Am montat, de asemenea, peste treizeci de pichete de pază. în interior am stabilit un al doilea cerc de securitate format din echipa a treia a departamentului. Există două bariere de acces pe drumul improvizat, care sunt prevăzute cu puncte de control. De data aceasta, logistica este masivă şi complexă, mai ales că durata acţiunii se poate întinde pe mai multe săptămâni. Generalul Obadea s-a ocupat de relaţia cu Ministerul Armatei pentru sprijinul material; au fost aduse corturi de campanie pentru militari şi se mon¬tează releele de comunicaţie. Am vrut să imprim întregii acţiuni aspectul aparent al unei aplicaţii militare. Probabil că totul va fi gata în următoarele două-trei săptămâni. La sfârşitul lunii iulie soseşte dispozitivul de forare cu plasmă, iar după aceea nu ne mai rămâne decât să pătrundem în interiorul muntelui."

Sala Proiecțiilor (sau arhiva Atlanta)

Marea Galerie se termină brusc în aula gigantică din interiorul muntelui care avea o înălțime de 30 de metri și o lungime de 100 metri. Sala Proiecțiilor este delimitată de scutul energetic și are dimensiuni mai mici decât aula din munte. Avansând spre scutul energetic, porțiunea de scut din față este delimitată ca o ușă și devine străvezie și apoi dispare pentru a putea intra în Sala Proiecțiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influențe nefaste din exterior. Odată intrat în Sală, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o culoare alb-aurie.
În partea din spate, scutul nu mai cobora până la nivelul solului, ca în zona din față: Sala Proiecțiilor avea jumătatea din spate acoperită de zidul de rocă. În acel masiv perete din piatră, înalt de circa 10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept în față, iar celelalte două – simetric, de o parte și de alta a acesteia și sunt luminate difuz, într-o nuanță verzuie. Accesul la aceste tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat între statul român și SUA.

Mese gigantice pentru uriași

Începând din față, de la intrare, Sala Proiecțiilor conține un șir de mese imense din piatră, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta, urmând curbura acestuia. Similar, exista un alt șir de-a lungul peretelui din stânga. Nici una dintre mese nu avea o înălțime mai mică de doi metri. Pe grosimea plăcii de deasupra sunt tăiate în relief, cu precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivăzută care seamănă cu caracterele cuneiforme din antichitate. Scrierea conține și simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul și cercul. Deși semnele nu sunt vopsite, ele ies în evidență printr-o ușoară radiație fosforescentă, în culori diferite de la o masă la alta.
Sunt câte cinci mese pe fiecare parte a sălii. Pe unele dintre ele există diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe dintre ele coboară spre sol o mulțime de fire albe translucide care se adună în cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu, aflate în afara mesei, direct pe sol.
Cablurile fine sunt extrem de flexibile și ușoare iar în interiorul lor se observă mici impulsuri luminoase care alunecă pe toată lungimea lor.
La apropierea de oricare dintre mese, se activează simultan pe suprafața ei o proiecție holografică care prezintă aspecte dintr-un anumit domeniu științific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte și foarte mari, cu o înălțime de aproape doi metri și jumătate. Pe suprafața dreptunghiulară a meselor din piatră șlefuită există o fantă îngustă, lungă de câteva zeci de centimetri, paralelă cu latura mare a mesei din care apar proiecțiile holografice. Proiecțiile rulează singure însă în același timp ele sunt interactive și depind de cel care le urmărește și atinge suprafața mesei.

Combinații genetice

Urcând pe un trepied adus special, se poate vedea că suprafața meselor este acoperită cu o peliculă dintr-un material sticlos, întunecat. Pelicula e împărțită în mai multe pătrate mari delimitate prin linii drepte, care formează un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiecțiilor este biologia astfel că se derulează imagini cu plante și animale, unele complet necunoscute. Atingând unul dintre pătrate, holograma înfățișează structura corpului uman a celui care dirijează proiecția. Se derulează imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte pătrate arată proiecții ale altor ființe, de pe alte corpuri cerești. Atingând simultan două pătrate diferite se înfățișează o analiză științifică complexă prezentând ADN-ul ființelor respective și posibilitățile de compatibilitate între ele. Pe lateral, apar linii verticale cu explicații în ciudata scriere iar în final apare forma mutantă cea mai probabilă, ca o combinație între cele două informații genetice.

Giganți adevărați

Cei care au construit întregul edificiu trebuie că erau foarte înalți, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiecțiilor.
O confirmare a existenței uriașilor pe teritoriul României o găsim în ziarul Ziarul. Echipa de la Ziarul este însoțită de cercetătorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul că “poveștile” oamenilor din comuna Bozioru despre uriașii care au locuit pe acele meleaguri au și dovada concretă: o necropolă cu schelete de uriași. Aceasta a fost descoperită întâmplător, în urmă cu peste 20 de ani, când s-a hotărât ca în Scăieni să se planteze o livadă de meri. Săpând pe o colină, sătenii au descoperit schelete uriașe, măsurând în jur de 2,40 metri, chiar mai mult. “Drăgoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fața locului. Până la “culmea” unde fuseseră plantați pomii, coborâm în panta abruptă, pe o uliță înecată de noroi.
O dată ajunși, nea Ilie ne arată întreaga livadă, care acum nu mai rodește: “Peste tot sunt mormintele uriașilor. Făceam gropi, să plantăm puieții, când dau de o căpățână de om, mare cât un dovleac de prăsilă. Nici că mai văzusem așa ceva. Ne uitam toți cruciți. Sap mai departe și dau și de niște oase de la picioare, cât aracii de vie. O namilă de om fusese răposatu”.
Există multe legende care amintesc despre vremurile când pe Pământ trăiau uriași. Mitologiile sumeriană, egipteană, hitită, greacă au un întreg “capitol” despre războaiele purtate de zeii cei bătrâni cu generația titanică, ființe de dimensiuni gigantice, zămislite de zei.

Un comentariu: