Renumitul politolog, rusofob şi specialist în geopolitică, profesorul Dan Dungaciu a descoperit că în Europa de Est se construieşte o nouă „axă” care ar putea deveni un risc pentru siguranţa naţională a României. Se pare că existenţa aşa-zisei „axe Budapesta – Moscova” a început să-i deranjeze pe experţii de la Bucureşti.
În recentul interviu acordat portalului Ziare.com, Dungaciu explică pe larg pericolele rezultante dintr-o apropiere între Ungaria şi Rusia, punctând că la un moment dat că s-ar putea crea o situaţie în care relaţia Bucureşti - Moscova va trece prin Budapesta. Până nu demult, o asemenea situaţie nu l-ar fi deranjat pe Dungaciu şi pe restul americanofililor de la Bucureşti care au trăit cu convingerea că unica axă care contează pentru o politică externă de succes este axa Washington - Bucureşti. Se vede clar că situaţia s-a schimbat şi iarna (2013) nu-i ca vara (2012). Din interviu şi din contextul recentelor evenimente geopolitice se pot deduce câţiva factori care au determinat această schimbare a percepţiei asupra situaţiei geopolitice în Europa de Est. Primul factor important este succesul lui Victor Orban care a reuşit să scape de FMI, a fost lăsat în pace de Comisia Europeană în ciuda „derapajelor antidemocratice” şi care a rostit un discurs naţionalisto-tradiţionalist la Chatham House, o citadelă a elitei globaliste. În ciuda acţiunilor agresive şi a unui discurs care a atins subiecte tabu, Orban nu a fost ostracizat, iar reorientarea Ungariei către Est a fost privită cu înţelegere sau chiar cu aprobare de comunitatea analitică occidentală. Compania analitică Stratfor („CIA-ul civil”) a explicat clienţilor că Ungaria nu face decât să se adapteze la o nouă configuraţie globală în care SUA îşi reduce în influenţa în Europa, se concentrează asupra blocării Chinei în Asia şi asupra rezolvării propriilor probleme economice, în timp ce Uniunea Europeană, aflată într-o criză internă, este forţată să caute opţiuni de cooperare şi reconciliere cu Rusia.
Al doilea factor este cooperarea vizibilă între Germania şi Rusia care în mod consecvent reduce posibilităţile României de a influenţa situaţia din Republica Moldova, utilizând Ungaria în calitate de instrument de obstrucţie. Dan Dungaciu, punctează corect câteva elemente ale acestui proces: „După integrarea în UE a Ungariei, toate poziţiile importate ale reprezentării europene ale Bruxellesului au revenit Ungarei - reprezentantul UE pentru R.Moldova, generalul care conducea misiunea europeana de la frontiera moldo-ucraineana (EUBAM), Ambasada Ungariei devine centrul Schenghen în R.Moldova, şeful misiunii parlamentare care verifică alegerile parlamentare decisive din 2005 este ungur etc.”, adăugând că toate aceste acţiuni ar fi fost imposibile fără acordul Moscovei, dar uitând să menţioneze că toate aceste lucruri ar fi fost absolut imposibile fără acordul Berlinului. Poziţia Germaniei în acest proces a fost reconfirmată şi de declaraţiile luiPhilipp Missfelder, „mâna dreaptă” a Angelei Merkel în domeniul politicii externe, care a cerut imperativ ca România să semneze acordul de frontieră cu Republica Moldova.
Al treilea element ţine de sugestiile analiştilor George Friedman şiMatthew Rojanskyfăcute în timpul vizitelor la Bucureşti, sfaturi care la acel moment au fost ignorate de elita politică din România. Friedman, descriind vizita în România, a menţionat că a încercat să-i explice preşedintelui Băsescu că NATO nu mai este ce a fost, SUA îşi reduce influenţa în Europa, iar pentru România ar fi indicat să caute soluţii pentru „a se descurca singură” în relaţia cu Rusia şi ţările din regiune. Evoluţia ulterioară a evenimentelor a demonstrat deja că analistul american a oferit un sfat corect decidenţilor de la Bucureşti, iar viitorul va demonstra în repetate rânduri că Friedman a avut dreptate.
Dan Dungaciu crede că rezultatul summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius va fi un „test de acid” pentru strategia geopolitică a României. El mizează pe semnarea acordurilor de asociere a ţărilor ex-sovietice cu Uniunea Europeană, succes care ar demonstra că România poate să se bazeze pe dorinţa şi abilitatea UE de a apăra interesele României în relaţia cu Rusia. Este o interpretare greşită a situaţiei. La Vilnius se va determina dacă Uniunea Europeană este dispusă să-şi asume oficial responsabilitatea pentru catastrofa economică care se va produce în ţările Parteneriatului Estic după ce Rusia le va revoca privilegiile comerciale şi economice în urma semnării acordurilor de asociere cu UE. Faptul că Uniunea Europeană nu are nici resurse şi nici dorinţă să finanţeze din buzunarul propriu resuscitarea economiilor acestor ţări a fost deja demonstrat.
România va fi nevoită, nolens volens, să negocieze cu Moscova faţă în faţă, fără a conta pe sprijinul Uniunii Europene. Rămân a fi stabilite detaliile: când, cum şi în ce context geopolitic. Ca un reper bun pentru o asemenea negociere poate fi luat următorul principiu: pericolul principal pentru interesele naţionale ale României nu este generat de „axa Budapesta – Moscova”, ci de decidenţi politici care au rămas blocaţi în epoca lui George Bush, refuzând să înţeleagă că lumea s-a schimbat.
Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu