Dacă ne uităm cu mai multă atenţie la săpunul de mâini antibacterian din magazin, sunt foarte mari şanse ca pe lista de ingrediente să găsim o anumită substanţă chimică: triclosan. Substanţa antibacteriană, care a fost dezvoltată în anii ’60 pentru a preveni infecţiile antibacteriene din spitale, a fost încorporată în aproape orice produs de acest gen, de la săpunul de mâini şi până la pastă de dinţi şi apă de gură, relatează Smithsonianmag.com.
Producătorii privesc această substanţă ca pe un bonus de marketing, crescând nivelul de încredere al consumatorului că un anumit produs ucide bacteriile dăunătoare. Chiar şi o parte din produsele obişnuite care sunt găsite în orice casă, cum ar fi ustensilele de bucătărie, jucăriile şi aşternutul de pat, includ triclosan.
Totuşi, în ultimii ani, cercetările ştiinţifice au scos la iveală o serie de probleme care implică utilizarea triclosanului la scară largă. Studiile au arătat că substanţa chimicăpoate perturba sistemul endocrin, împiedicând hormonul tiroidian să funcţioneze normal. În plus, triclosanul penetrează pielea şi pătrunde în fluxul sanguin mult mai uşor decât se credea până acum, fiind identificat peste tot, de la medii acvatice şi până în laptele mamar uman, în cantităţi îngrijorătoare.
La această listă de preocupări se mai adaugă una: o nouă lucrare ştiinţifică indică faptul că triclosanul afectează funcţia musculară atât la oameni, cât şi la animale.Studiul, realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Davis din California, a descoperit că substanţa chimică împiedică contracţiile musculare umane la nivel celular şi inhibă funcţionarea normală a muşchilor la peşti şi şoareci.
“Triclosanul poate fi găsit în casa oricărei persoane şi este omniprezent în mediul înconjurător”, spune conducătorul studiului Isaac Pessah. “Aceste descoperiri furnizează dovezi clare că substanţa chimică este o problemă atât pentru sănătatea omului, cât şi pentru cea a mediului”.
În prima fază a studiului, cercetătorii au expus celulele musculare individuale umane, atât de la inimă, cât şi de la muşchii scheletici tipici, la concentraţii de triclosan asemănătoare cu ceea ce corpul nostru experimentează în viaţa de zi cu zi. Apoi, aceştia au folosit stimulări electrice pentru a determina celulele musculare să se contracte. În mod normal, stimulările electrice determină o contracţie musculară imediată, un mecanism care este responsabil pentru toate fazele activităţii noastre musculare. Totuşi, în cadrul celulelor izolate expunerea la triclosan a perturbat comunicarea între două proteine esenţiale pentru o funcţionare musculară adecvată, provocând insuficienţa celulelor cardiace şi a celor musculare.
Echipa de cercetare a testat efectele substanţei chimice şi asupra a două tipuri de animale vii, şoareci şi peşti. În cazul şoarecilor, funcţia musculară cardiacă a fost redusă cu până la 25% după expunerea la o singură doză de triclosan şi puterea de apucare cu până la 18%.
După ce au fost expuşi timp de şapte zile la concentraţii de triclosan, peştii erau în mod semnificativ nişte înotători mai slabi decât cei care nu au fost expuşi la substanţa chimică, şi erau mai puţin eficienţi în cadrul testelor de înot care simulează actul de evadare din calea unui prădător.
“Efectele triclosanului asupra funcţiei cardiace au fost destul de dramatice”, spune co-autorul studiului Nipavan Chiamvimonvat. “Deşi triclosanul nu este reglementat ca şi un medicament, acest compus acţionează ca un sedativ cardiac puternic în experimentele noastre.” Acesta crede că, în unele cazuri, triclosanul poate fi responsabil pentru exacerbarea problemelor cardiace la pacienţii cu afecţiuni de bază.
“Triclosanul poate fi util în unele cazuri, totuşi, a devenit un factor de marketing “cu valoare adăugată” care de fapt ar putea fi mai degrabă dăunător decât de ajutor”, spune co-autorul studiului Bruce Hammock. “Cel puţin, descoperirile noastre fac apel la o reducere semnificativă în ceea ce priveşte utilizarea triclosanului în produsele antibacteriene”.
Sursa: /www.financiarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu