marți, 12 noiembrie 2013

" Vorbele bune, spuse la vreme potrivita sunt ca niste mere de aur intr-un cosulet de argint"

Intreaga cunoastere si intelepciune a stramosilor nostri o aflam intacta in Sfanta Scriptura, si in traditia romaneasca.
Explicit tara unde curgea ” lapte si miere ” insemna un spatiu geografic in care se aflau oi si albine. Tara era definite HAVILA/VLAHIA/, deci putem vorbi despre o tara sfanta, numai in niste coordonate clare geografice, si in acest mod se respinge logic ” noua ” botezare cu toate povestile aferente tarzii, pentru ca Fiul Omului IISUS HRISTOS aflase intreaga sa invatatura lumeasca pe muntele Omu.
Nu vom insista asupra celor stiute ci, vom prezenta simplu cadrul natural in care stramosul nostrum si-a petrecut milenii(7500 de ani) in spatial pe care il locuim astazi.
 Inmultirea albinelor a facut necesara, dispersarea pe spatii largi, si pastrarea dreptei credinte in Dumnezeu-destinul sau special este pe inteles.
La fel ura alogenilor, care falsificand limba romaneasca au falsificat de fapt istoria omeniriii. O regandire de ansamblu este necesara nu numai pentru noi, dar si pentru cadrul general al stiintei si artei umane.
Rescrierea istoriei noastre nu se poate face de catre cei care nu au inteles-o niciodata.

De ce neamul nostru nu are nici un lingvist authentic in afara lui Hasdeu, Cantemir, Eminescu, si ei lasati in afara cursurilor universitare sau liceale, de ce tot felul de grauri, iodani, coteni, leiboviciuri, nu se ocupau de “graiul” lor? In fine, e vremea sa vorbim cu toata seriozitatea de limba noastra, 
despre prioritatea romaneasca in toate sectoarele stiintei si artei. Se stie ca aici a fost patria crescatorilor de albine, a baciului mioritic, si inceputurile agriculturii, fie si numai din textele ramasase dupa cenzura greco-romana, tocmai pentru a face imposibila cunoasterea despre stramosii nostrii.
Talcul basmelor noastre se implineste si Harap-Alb este in situatia de a privi spanul care i-a furat cartile de domnie, infascat de Pegas si lasat in cadere libera din nori, ca sa se faca praf…Dar de fapt marele merit si vina apartine GETILOR. Ei au codificat totul, apoi au tacut in numele unui singur Dumnezeu, tradand de fapt popporul, care si azi nu-si cunoaste adevaratul trecut.
Se stie bine ca la cancelariile Vaticanului si Bizantului, poate si la Patriarhie, dar explicit:NIMIC!
Sa vorbim despre miere si lapte mai clar, rolul lor in pastrarea si recapatarea sanatatii. In Atharva-Veda citeam: ”Iti dau drept hrana aceasta miere, pentru ca zeii sa te apere, si ca tu, sa traiesti o suta de toamne pe lumea aceasta”. Cum se stie, Pitagora avea in miere hrana esentiala. In mileniul patru, albina era simbolul regelui, iar 
faraonul Ramses al II-lea oferea ofranda zeului Nil, aproape 30.000 de oale cu miere.
Cum noi stim ca “Egipt” inseamna lume, pricepem povestile biblice dar si faptul ca functia de Mare Preot al antichitatii era Faraonul. Functia era eligibila si inceputul glorios al lui Miron din Tomis-KOPS – cu frumoasa Piramida, ca si biblioteca din 
Alexandria erau realitati antice ascunse celor din afara castei IO a getilor.
 Aici este misterul get. Aristoxenes nota ca “ de cei care vor manca dimineata miere, nu se mai atinge nici o boala toata viata”, este vorba de necesitatea de a oferi copiilor miere.
Laptele este esenta vietii animale, iar mierea a plantelor in starea cea mai pura, elaborate in modul arhicunoscut de catre specialisti. 1kilogram de miere echivaleaza cu 50 de oua, 1.680 kg de carne de vaca, 5.675 l de lapte si aprox. 40 de portocale.
Acum ca sa stim ce este de fapt laptele si rolul sau, ar mai trebui sa avem in vedere perioada ancestrala a neamului, deci sa stim si faptul ca viata ciobanului mioritic se petrece la munte, unde BRADUL este arborele sfant. Va trebui sa revedem deci cam de ce romanii stiu prin traditie sa pastreze un respect deosebit acestui arbore.

Dupa aproape 40 de ani in care am descojit cuvintele fundamentale din cele 4 laturi ale cunoasterii hieratice : filologie, filozofie, istorie si religie, e vremea sa vorbim pe
intelesul tuturor despre ortodoxie, pt. ca noi romanii suntem singurul popor nascut crestin. 
Cum, adica? 
Ortodoxia il percede pe Hristos se vor intreba neinitiatii, care nu stiu nimic despre SALMOCSIS si Cibeleizis, zeii nostrii pomeniti de Herodot, dar al caror nume nici azi nu-l scriu corect? Foarte bine. Preceptele pe care Iisus Hristos - Dumnezeu si OM le preia ne apartin inca din 5508 prin aparitia la noi a "Cuvantului", a limbii vorbite de Adam si Eva. 
Poate este si vremea sa alungam din Templul vorbirii pe denigratorii de neam si limba anume pe anume pe bondarii hermeneuti cu "mierea" lor de muste, deci sa punem mana pe bici, prezentandu-i in ... micime naturala. Bunele lor intentii daca vor fi fost, nu se cheama stiinta, iar ignoranta nu este un argument!
Credinta noastra a crescut impreuna cu neamul, si sunt consemnate din 
stravechimea faptele schivnicilor evlaviosi, consemnati de Strabo, in vremea cand altii erau coplesiti de senzualism si decadenta. Afirmatia ca religia crestina s-a nascut in orient e incompleta. 
Fata de cine? 
Nu cumva fata de mult laudata civilizatie greco-romana, de fapt pastisa a celei din Raiul biblic, unde curgea "laptele si mierea" deci oi si albine. Acest "qui pro quo" a dat apa la moara evreilor care au mutat totul in pustiu...

Dreptatea este baza esentiala a ordinei in orice 
societate umana si conditia principala a existentei sale, a bunastarii si prosperitatii. Numai astfel crestinii ortodocsi sunt "Lumina Luminii" si "Sarea pamantului". Asa a scris Macarie. 
Iar Bulgakov: "Ortodoxia este Biserica lui Hristos pe pamant". Dar mai iata si alte puncte de vedere unitare in DUH:
- Prof. D. Staniloaje: "Ortodoxia apare ca o mama, care-si intinde dragostea mantuitoare peste intregul Om, peste toate bogatia lui mostenita si dobandita".
- Nichifor Crainic: "Biserica Ortodoxa apare ca un filtru urias, 
prin care omul si natura se curata de zgura pacatului si se lumineaza pt a se desavarsi".
- Prof. M. Manoilescu: "Ortodoxia nu este o religie pt dialecticieni. Ea presupune un Cer, o caldura si o mireasma a ei. Ortodoxia este dimineata unei zile de hram la o manastire de munte. Ortodoxia nu se defineste, ci se traieste".
- N. Iorga: "Credinta stramoseasca si idealul moral trebuie sa le capete sau recapete poporul nostru pt a deveni un popor mare".
- Take Ionescu: "Biserica romana este cea mai veche si mai puternica temelie a Statului, aceea care a adapostit si a pastrat, veacuri dearandul, constiinta nationala".

- Biserica Ortodoxa din Romania este inainte de toate Biserica Romaniei, Biserica Neamului Romanesc. In religia ortodoxa, vedem cea mai veche traditie neintrerupta de ideal uman, cea mai venerabila traditie nationala, cea mai larga convietuire intre ai nostrii. Prin ea suntem contemporani martirilor, prin ea vorbim cu stramosii in graiul lor, prin ea suntem frati intru solutia plina de speranta a celor mai grave probleme, ferindu-ne de semetie ca si de umilinta gandului. Si nimeni nu se atinge de coltul de suflet al rugaciunii, in mare putem vorbi dea dreptul si drept Vointei Supreme, prin care sunt toate cate ne inconjoara si si in ele noi'.

- Simion Mehedinti: "Ratacind pe drumurile etnografiei de la primitivi pana la popoarele si natiunile cele mai inaintate am ajuns sa-mi pun in mod cinstit intrebarea: Poate cineva om deplin, daca nu de crestini ca geograf si etnograf, raspund hotarat: NU. 
Sigur Crestinismul poate da omului demnitatea de OM."

" Vorbele bune, spuse la vreme potrivita sunt ca niste mere de aur intr-un cosulet de argint"
In vremea noastra de acum, mai ales, cand lumea e inclestata in fel de fel de preocupari si sustrasa meditatiei si cunoasterii de sine, nu cred sa-i mai arda cuiva de intelepciune celor de demult! Dolomon era un om adanc religios. El a izbutit prin statornicia sufleteasca sa se ridice pe un maret pisc de cugetare morala. Izvorul vietii lui sufletesti era un Dumnezeu spiritual, atoate stiutor, atoatefacator, omni prezent.


"Ochii Domnului sant in orice loc"(proverb, XV,3).


 

http://filedelumina.ro/2012/10/13/legile-lui-zalmoxe/

extrase din intelepciunea MOSULUI - Tudor Diaconu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu