vineri, 19 aprilie 2013

China şi Coreea de Nord: cine conduce pe cine? Cum au început să se deterioreze relaţiile dintre cele două state


China pare să fie tot mai frustrată faţă de comportamentul Coreei de Nord, ajungând, probabil, până la punctul în care îşi va retrage sprijinul de lungă durată oferit Phenianului.
Liderul nord-coreean Kim Jong-un(d) schimbând replici cu şeful Departamentului Internaţional de Legătură al Partidului Comunist Chinez în timpul unei cine la Phenian FOTO AFP
În calitate de cel mai mare susţinător economic al Coreei de Nord, Beijingul i-a oferit regimului nord-coreean un ajutor crucial de-a lungul anilor, precum şi protecţie diplomatică împotriva Statelor Unite ale Americii şi altor puteri, afirmă publicaţia de analize geopolitice „Stratfor“.
Pentru străini, alianţa Chinei cu Coreea de Nord pare o relicvă a Războiului Rece, cu puţine motive de a continua şi în secolul XXI. Cu toate acestea, sprijinul continuu al Beijingului pentru Phenian nu are legătură cu ideologia comună sau cu cooperarea din trecut, ci mai mult cu propriile calculele legate de securitate, scrie publicaţia citată.
„Când buzele vor dispărea, dinţii vor fi reci“
Poate că nimic nu rezumă mai eficient relaţia modernă decât comentariul repetat că cele două ţări „sunt la fel de apropiate ca dinţii de buze“. Însă completarea aforismului chinez este «Când buzele vor dispărea, dinţii vor fi reci», ceea ce subliniază interesul Chinei în sprijinirea regimului nord-coreean. Coreea de Nord serveşte drept un stat-tampon pentru partea nord-estică a Chinei şi, chiar dacă Phenianul poate exploata această nevoie, conducerea nord-coreeană nu-şi face iluzii că Beijingul este cu adevărat interesat de supravieţuirea regimului său.
China vede Coreea de Nord ca pe un stat-tampon util, dar unul care o poate atrage în război. La rândul său, Phenianul vede în Beijing un partener necesar, unul care, printr-o manipulare atentă, va continua să îl finanţeze şi să îl protejeze, existând însă şi riscul ca nord-coreenii să-şi piardă controlul asupra propriului destin, în favoarea chinezilor.
Colapsul Uniunii Sovietice şi sfârşitul Războiului Rece i-au oferit Coreei de Nord două alternative: fie risca să piardă controlul asupra ţării, pe fondul tentativelor de reformă şi de deschidere, fie accepta riscul unui singur stat sponsor: China.
Dar Phenianul a căutat o altă cale: construirea unui mijloc de intimidare a oriărei acţiuni militare, folosindu-se de acest factor de descurajare pentru a obţine concesii economice de la americani, japonezi şi sud-coreeni ori de la oricine altcineva preocupat de pace şi de stabilitate. Phenianul se baza şi pe îngrijorarea Chinei de a-şi pierde statul-tampon strategic.
Deşi foarte eficientă în trecut, această strategie începe să-şi piardă din eficienţă. Coreea de Nord este acum şi mai dependentă de China decât era în trecut, iar China este mai mult un ostatic al acestei relaţii. Beijing a profitat de unele crize nord-coreene, oferindu-se să medieze negocierile, în schimbul unor avantaje politice din partea americanilor şi a sud-coreenilor.
Dar şi pentru China această tactică a început să nu mai dea roade, în contextul în care Washington insistă ca Beijingul să rezolve problema cu Phenianul sau va fi marginalizat. Washington ar putea să înlocuiască China şi să se îndrepte spre parteneri precum India sau Mongolia, scrie „Stratfor“.
O relaţie parazitară
Cu toate acestea, Coreea de Nord rămâne pentru China un aliat strategic necesar, iar Phenianul poate profita de această poziţie, ştiind că se poate baza pe Beijing în eventualitatea unui atac. Pe de altă parte, nu există o garanţie că va fi păstrat actualul regim nord-coreean. Chinezii au sugerat deja că dacă va începe un război, atunci ei vor pune stăpânire asupra Phenianului şi asupra părţii nordice a pensinsulei coreene, preluând efectiv responsabilitatea gestionării zonei-tampon.
Ameninţările continue din partea Coreei de Nord ar putea fi o poziţie pe care China să o considere dăunătoare popriilor interese. Acesta este mesajul pe care China îl transmite în presa locală şi internaţională.
În schimb, în comentariile din presa nord-coreeană se arată că micile puteri nu pot avea încredere în promisiunile de apărare făcute de marilor puteri, de aceea trebuie să-şi asigure propriile mijloace de intimidare.
La nivel retoric, între Beijing şi Phenian a apărut o ruptură. Din moment ce ambele ţări au parte de noi conducători, nu este surprinzător faptul că relaţiile dintre cele două state sunt destul de incomode. Ambii lideri înceară să profite de pe urma crizei nord-coreene, dar îşi dau seama că actuala strategie nu merge la fel de bine ca înaine.
Washington, invitat la dialog
În timpul celei mai recente vizite în China, Secretarul american de Stat John Kerry a căutat ajutorul Beijingului în înţelegerea comportamentului Coreei de Nord. Beijingul a sfătuit Washington să se angajeze într-un dialog cu Phenianul, deşi nici măcar noul lider chinez, Xi Jinping, nu a stabilit o relaţie strânsă cu noua conducere nord-coreeană.
Acţiunile Coreei de Nord au început să pună în pericol interesele strategice ale Chinei, începând cu extinderea apărării americane împotriva rachetelor şi reînarmarea Japoniei şi continuând cu relaţiile de cooperare militară mult mai strânse dintre Japonia şi Coreea de Sud. Aceste aspecte ar trebui să îngrijoreze super-puterea chineză şi să o determine să-şi regândească relaţiile cu regimul de la Phenian, conchide „Stratfor“.

Sursa: adevarul.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu