C0nsiliul Afacerilor Externe (CFR) a fost infiintat in 1921.Printre fondatori se numără mulţi dintre cei care au participat la semnarea Tratatului de la Versailles si s-a definit ca un grup select si discret de „intelectuali” care au simţit ca lumea are nevoie de un guvern mondial, care sa asigure echilibrul si pacea, pentru ca alte razboaie mondiale sa nu mai aiba loc.
După ce tratatul Ligii Naţiunilor nu a fost adoptat de Senatul Statelor Unite, fondatorii CFR-ului au pretins ca sunt promotorii si sustinatorii unei platforme meritocratice de rezolvare pe cale rationala, intelectuala si umanista a tuturor problemelor mondiale. Si pentru ca populatia planetei, majoritar tributara legaturilor traditionale cu neamurile si credintele stramosesti nu au simpatizat deloc ideea unui sistem de guvernanta piramidal, scopurile CFR au intrat intr-un con de umbra pana la izbugnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Realitatile dezastroase de dupa razboi si iminenta declansarii unui nou conflict intre URSS si restul lumii democratice reprezentat de modelul american au alimentat CFR cu energia de care avea nevoie pentru a se impune pe scena lumii. Despre acest foarte discret si influent grup, Charles Kraft, membru CFR si al Comisiei Trilaterale spunea: “ Este o elita puterii” – un grup de bărbaţi, cu interese şi concepţii similare, care pun la cale cursul evenimentelor din poziţii intangibile, situate în spatele scenei.”
CFR-ul a fost bine reprezentat la a doua tentativa de formare a guvernului mondial in 1945, sustinand infiintare Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), 47 de membri CFR facand parte din delegaţia Statelor Unite, inclusiv Edward Stettinius, secretarul de Stat; John Foster Dulles; Nelson Rockefeller; Adlai Stevenson şi primul preşedinte al Naţiunilor Unite, Alger Hiss.
CFR ş-a impus pana la urma la Washington, gandita ca si capitala Guvernului Unic Mondial. Lista sa de membri a constituit de generatii intregi, sub administratiile republicane şi democrate, baza recrutarii de personal la nivelul oficialitatilor de cabinet. Iata ce spune John McCloy, un membru CFR care a devenit asistentul insarcinat cu angajarea de personal al secretarului de Război Henry Stimson: „Ori de câte ori aveam nevoie de cineva, răsfoiam catastiful cu membrii Consiliului şi dădeam un telefon la New York (sediul central al CFR)”.
Sase din sapte superintendenti din West Point, toti comandanţii supremi ai Aliaţilor din Europa şi toţi ambasadorii Statelor Unite din NATO au fost si sunt membri CFR. Nici alte posturi ale executivului nu au fost ocupate fără aprobarea CFR-ului. Fiecare administratie, atat republicana, cat şi democrată, are patru posturi-cheie, care au fost ocupate aproape intotdeauna de membri CFR. Acestea sunt: consilierul Securitatii Nationale, secretarul de Stat, secretarul Apararii şi secretarul Trezoreriei.
Primul director al Consiliului a fost Paul Warburg (membru al celebrei familii de bancheri evrei, unul din fondatorii Federal Reserve). Familia Rockefeller a facut parte din CFR,inca de la infiintarea, prin John D. Rockefeller Jr. Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund. In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations. A initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane, TOTI obligatoriu membri ai consiliului.
Chester Ward, Amiral si fost judecator în Marina Militara SUA, membru în CFR timp de 15 ani spunea: “Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial.“
Astazi, un spectator detasat si iesit din Manipulare poate constata ca scenariul gandit de CFR este aproape implementat!
Sursa: http://codulluioreste.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu