Traian Băsescu intenționează să arunce în cursa prezidențialelor un candidat independent, care să se bucure de suficientă popularitate pentru a fi anunțat cu doar 2-3 luni înainte campaniei electorale din toamna anului viitor: este vorba de Mugur Isărescu - directiva a fost trasată de Grupul Bilderberg.
Celebrarea a 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei francmasonice Române pentru Clubul de la Roma s-a încheiat, cu o petrecere restrînsă, unde au fost invitate circa 30 de persoane, la moşia lui Mugur Isărescu de la Săliştea Snagovului.
Chermeza a fost prezidată de unul dintrecei mai influenţi oameni din lume, fostul preşedinte al Grupului Bilderberg, vicontele Etienne Davignon, un apropiat al lui Mugur Isărescu, care, de altfel, a şi aranjat prezenţa acestuia în România. Deplasarea lui Etienne Davignon la Bucureşti a costat 200.000 de euro, Davignon a primit pentru discurs 500.000 de euro. La eveniment au participat preşedinţii şi vicepreşedinţii celor mai importante bănci comerciale de pe piaţa, membri ai ARCR, precum Dragoş Tănase, director general al Gold Corporation.
A fost aşteptat şi Traian Băsescu, dar acesta a declinat invitaţia în ultimul moment, pentru că urma să plece la Bruxelles, la înmormîntarea preşedintelui PPE, Wilfried Martens. Nu au lipsit vinurile din crama Isărescu şi delicatesele vînătoreşti.
A fost discutată strategii, prin care Gold Corporation să demareze exploatarea de la Roşia Montană pînă la jumătatea anului viitor. Dar, cel mai important subiect a fost candidatura lui Mugur Isărescu la Preşedinţia României.
Concret, pînă la sfîrşitul anului, la nivelul Grupului Bilderberg va fi analizată oportunitatea ca Mugur Isărescu să participe la cursa pentru fotoliul de la Palatul Cotroceni. Cel mai probabil, acesta va candida la prezidenţialele de anul viitor.
De altfel, unul din scopurile pentru care Etienne Davignon a venit la Bucureşti este tocmai acela de a-l determina pe guvernatorul BNR să accepte propunerea. În altă ordine de idei, la aceste aşa-zise discuţii de socializare, de la conacul lui Mugur Isărescu, s-au căutat soluţii pentru deblocarea Proiectului Roşia Montană.
Una dintre posibilităţi ar fi aceea ca reprezentanţi ai Grupului Bilderberg să demareze o serie de negocieri cu principalul opozant al proiectului, Roşia Montană, George Sörös. Extragerea aurului de la Roşia Montană reprezintă una din cele mai importante ţinte ale lui Mugur Isărescu, aurul extras urmînd a fi cumpărat, integral, de BNR, care, avînd acces la o sursă primară de metal preţios, va deveni, în momentul demarării exploatării, unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa mondială a aurului.
În jurul afacerii Gold Corporation s-a ţesut, de cîţiva ani, o reţea de relaţii şi interese, prin care evreul Soros stoarce profit din Roşia Montană. Sörös este prieten la cataramă cu Mugur Isărescu, finanţator al lui Traian Băsescu şi un apropiat al generalului Wesley Clark, consilierul premierului Victor Ponta. Acestui triunghi i se mai adaugă relaţia specială pe care o are cu nevasta lui Crin Antonescu, Adina Vălean.
Prin acest sistem de relaţii, Sörös a reuşit să controleze afacerea Roşia Montană după bunul plac. Astfel, după ce a adus acţiunile Gold Corporation la un preţ maxim la bursă, mafiotul şi-a vîndut toate acţiunile, încasînd pe 48% din acestea aproximativ 1,5 miliarde de dolari. Acum, prin slugile sale, încearcă să aducă preţul aceloraşi acţiuni, care se tranzacţionează la Bursa din Toronto, la un minim istoric, moment în care intenţionează preluarea totală a controlului deţinătorului licenţei de exploatare,adică Roşia Montană Gold Corporation.
În 1999, cînd guvernarea României a fost preluată de Mugur Isărescu, România „ajunsese în pragul dezastrului”, avînd datorii şi o lamentabilă rezervă valutară (în jur de numai o jumătate de miliard de dolari SUA). Din acelaşi an însă, guvernanţii demaraseră o serie de negocieri cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional pentru a obţine însemnate împrumuturi.
Astfel, premierul Radu Vasile, îndatorat, dar şi cam poet (îşi publica volume de versuri în acea perioadă), l-a numit pe Traian Băsescu, secondat de Mugur Isărescu, drept negociator-şef al României cu Banca Mondială în aşa-zisul program PSAL 1, prin care România era împrumutată (cu dobîndă), dar se obliga să vîndă întreprinderile de stat, adică să le privatizeze şi să returneze datoriile.
O listă lungă cu 63 de mari companii comerciale româneşti era anexată acordului PSAL din 1999, întreprinderi pe care guvernul trebuia să le „restructureze” (să concedieze majoritatea salariaţilor) şi să le vîndă (privatizeze) sau să le lichideze. Isărescu însuşi, în calitate de prim-ministru al României, demara în iulie 1999, angajamentele faţă de Banca Mondială pentru noi împrumuturi, prin acordul PSAL 2, pentru care a trebuit să privatizăm alte 20 de întreprinderi de producţie de stat, inclusiv Banca Comercială Română (a se vedea capitolul O dată ce s-a văzut premier, Isărescu mai vrea doar preşedinţia ţării).
în cadrul acestor acorduri PSAL a fost modificată Legea privatizării băncilor, toate fiind vîndute de Statul Român în anii următori, iar CEC-ul a fost restructurat (abia scăpînd de privatizare). Privatizările care au urmat nici nu s-au mai încurcat în respectarea legii, grija guvernanţilor, mai ales a premierului Isărescu, fiind să oprească anchetele juridico-penale -atunci cînd se făceau – şi să urgenteze vînzările, adesea clientelare.
Tot de acum au început a se crea şi rezervele valutare ale României, căci instituţiile internaţionale au condiţionat România, pentru a o împrumuta, de a nu cheltui decît o mică parte din bani, restul trebuind tezaurizaţi. Tot astfel, condiţionat, au fost acordate României şi împrumuturile de la FMI, venite după 2008, cînd economia României s-a prăbuşit o dată cu declanşarea crizei mondiale.
La prima vedere, nu ar fi un lucru rău ca România să aibă importante rezerve valutare la care să poată apela în cazuri excepţionale. Dar poate? Nu! Pentru că aceste sume sînt păstrate de puterile mondiale, în puşculiţele lor bine închise.
Acelaşi lucru se întîmplă şi cu tezaurul de aur al României, care în cea mai mare parte, se află la Basel, în Elveţia, la Banca Reglementărilor Internaţionale, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, adesea, ele însele corporaţii private. Conform broşurii lui Isărescu, însă, aurul României se află depozitat „la alte bănci centrale”, Grupului Bilderberg, un bastion formidabil de putere şi influenţă înconjurat de secrete şi teorii ale conspiraţiei din care fac parte conducătorii celor mai mari bănci şi companii din lume precum Goldman Sachs, Barclays şi BP, lideri de state, politicieni şi şefi de bănci centrale.
Unul dintre ei este guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Bilderberg a avut cuvântul decisiv in evenimente ca razboiul din Vietnam, crearea organizatiilor CECA, Euratom si CEE, precursoare ale Uniunii Europene, razboiul de Yom Kippur, loviturile de stat din Brazilia, Indonezia, Chile, Argentina, Honduras, Guatemala, debarcarea trupelor americane in Panama, bombardarea Ceceniei, razboiul din Golf, inventarea si sustinerea euro, conflictele nesfârşite dintre Israel şi Palestina. Cei din "clubul" Bilderberg sunt preoti ai capitalismului: Numai simpla enumerare a identitatii catorva dintre personajele care sunt fondatori si membri ai Comitetului Inteleptilor franmasoneriei: David Rockefeller, familia Rotschild, Henry Kissinger, Romano Prodi, prim-ministru al Italiei, regele Juan Carlos si regina Sofia ai Spaniei, printul Charles al Angliei, Javier Solana, Bush-tatal si fiul, Donald Rumsfeld, Bill si Hillary Clinton, Bill Gates, Jose M. Durao Barroso, presedintele CE, George Soros etc.
La care mai pot fi adaugati, de pilda, reprezentanti ai banci-lor si marilor concerne multinatio-nale, baronii marilor trusturi de presa ai lumii, academicieni sau laureati ai Premiului Nobel Fratiile Familiilor Regale,politicieni etc. Bilderbergerii se afla in contacte neintrerupte cu altor institutii francmasonice care îşi exercite puterea puterea si influenta pe mapamond. Iata o parte din acestea.
Loja francmasonica „Skull & Bones” printre membri săi este George W. Bush, care a aderat in 1968. Consiliul Afacerilor Externe (CFR),grupare paramasonica, cu peste 3.500 de membri, care incearca sa sustraga bancile oricarei puteri, pentru ca acestea sa ajunga sub controlul Guvernului Mondial. Nucleul dur al CFR este condus de fratii Rockefeller.
Acelasi clan care „trage atele” Comisiei Trilaterale, „…o grupare de persoane din SUA, Europa Occidentala si Japonia, legate de marile finante, lumea afacerilor si politica, ce ofera elitei provenite din masonerie posibilitatea de a se intalni, in scopul unei colaborari secrete”. I-a furnizat Americii doi presedinti: Jimmy Carter si Bill Clinton. Masa Rotunda a industriasilor europeni (ERT), un grup de presiune ale carui propuneri si indicatii devin automat legi comunitare, pe care guvernele continentului le aproba fara cracnire.
BILDERBERG – MEMBRII
Comitetul director Preşedinte Etienne Davignon Vice Preşedinte, Suez-Tractebel DEU Ackermann, Josef – Preşedinte al consiliului de administraţie şi Comitetul executiv Grupul, Deutsche Bank AG USA Altman, Roger C.- Preşedinte, Evercore Partners Inc PRT Balsemao, Francisco Pinto – Preşedinte şi CEO, IMPRESA, SGPS; Fostul primministru ITA Bernabe, Franco CEO, Telecom Italia SpA FRA Castries, Henri de Preşedinte şi CEO, AXA ESP Cebrián, Juan Luis CEO, PRISA CAN Clark, Edmund Preşedinte şi CEO, Grupul Băncii TD financiar GBR Clarke, Kenneth Membru al Parlamentului GRC David, George A. Preşedinte, Coca-Cola HBCSA DNK Eldrup, Anders CEO, DONG Energy A / S DEU Enders, Thomas CEO, Airbus SAS NLD Halberstadt, Victor Profesor de economie Publice, Universitatea din Leiden USA Johnson, James A. Vice Preşedinte, Perseu, LLC GBR Kerr, John Vicepreşedintele, Shell olandez Royal plc, membru,House of Lords USA Kleinfeld, Klaus Preşedinte şi CEO, Alcoa TUR Koç, Mustafa V. Preşedinte, Koç Holding AS USA Kravis, Marie-Josée Senior Fellow, Institutul Hudson USA Mathews, Jessica T. Preşedintele, Carnegie Endowment for International Peace FRA Montbrial, Thierry de Preşedintele, Institutul Francez de Relaţii Internaţionale (IFRI) ITA Monti, Mario Preşedintele, Universita Commerciale Luigi Bocconi NOR Myklebust, Egil Fost preşedinte al consiliului de administraţie SAS, Norsk Hydro ASA DEU Nass, Matthias Editor adjunct, Die Zeit FIN Ollila, Jorma Preşedinte, Royal Shell plc olandeză USA Perle, Richard N. Fellow Rezident, American Enterprise Institute de Cercetare Politici Publice CAN Reisman, Heather Preşedinte şi CEO, Cărţi Indigo & Music Inc AUT Scholten, Rudolf Membru al Consiliului Directorilor Executivi, Oesterreichische Kontrollbank AG IRL Sutherland, Peter D. Preşedinte, Goldman Sachs International GBR Taylor, J. Martin Preşedinte, Syngenta AG International SUA Thiel, Peter A. Preşedintele, Capital Management Clarium, LLC CHE Vasella, Daniel L. Preşedinte, Novartis AG SWE Wallenberg, Jacob Preşedinte, AB Investitor Membru al Grupului consultativ USA David Rockefeller Foştii membri ai comitetului director NLD Bernhard of the Netherlands GBR Alec Home of the Hirsel DEU Walter Scheel GBR Eric Roll of Ipsden GBR Peter Carrington Secretari Generali USA John S. Coleman BEL Paul van Zeeland GBR Joseph H. Retinger USA Joseph E. Johnson NLD Arnold Th. Lamping (Deputy) NLD Ernst H. van der Beugel USA William P. Bundy USA Paul B. Finney USA Theodore L. Eliot, Jr. USA Casimir A. Yost NLD Victor Halberstadt GBR J. Martin Taylor Membrii ITA Agnelli, Giovanni NLD Korteweg, Pieter ITA Agnelli, Umberto AUT Kothbauer, Max GBR Airey, Terence CHE Krauer, Alex USA Allaire, Paul A. FRA Ladreit de Lacharrière, Marc DNK Andersen, Tage BEL Lambert, Léon J.G. AUT Androsch, Hannes FRA Lévy-Lang, André GRC Arliotis, Charles C. USA Lord, Winston USA Ball, George W. SWE Lundvall, Björn SWE Barnevik, Percy CHE Lütolf, Franz J. FRA Baumgartner, Wilfrid S. CAN Macdonald, Donald S. USA Bennett, Jack F. USA MacLaury, Bruce K. GBR Bennett, Sir Frederic M. USA Mathias, Charles McC. INT/DEU Bertram, Christoph GBR Maudling, Reginald TUR Beyazit, Selahattin NLD Meynen, Johannes TUR Birgi, Nuri USA Mitchell, George J. CAN Black, Conrad M. USA Moyers, Bill D. CHE Boveri, Walter E. USA Murphy, Robert D. USA Brady, Nicholas F. DNK Nørlund, Nils GRC Carras, Costa NLD Oort, Conrad J. ESP Carvajal Urquijo, Jaime ITA Padoa-Schioppa, Tomasso USA Cary, Frank T. USA Perkins, James A. GBR Cavendish-Bentinck, Victor F.W. GRC Pesmazoglu, John S. DNK Christiansen, Hakon ITA Prodi, Romano ITA Cittadini Cesi, Gian G. CHE Pury, David de USA Collado, Emilio USA Ridgway, Rozanne L. FRA Collomb, Bertrand USA Rockefeller, David USA Corzine, Jon S. USA Rockefeller, Sharon Percy USA Dam, Kenneth W. ESP Rodriguez Inciarte, Matias USA Dean, Arthur H. GBR Roll of Ipsden, Eric DNK Deleuran, Aage FRA Rothschild, Edmond de NLD Duisenberg, Willem F. ITA Ruggiero, Renato USA Donilon, Thomas E. NLD Rijkens, Paul CAN Duncan, James S. GBR Sainsbury, John USA Finley, Murray H. ITA Saraceno, Pasquale GBR Frame, Alistair DEU Schrempp, Jürgen E. GBR Franks, Oliver INT Schwab, Klaus CAN Frum, David DNK Seidenfaden, Tøger GBR Gaitskell, Hugh T.N. FRA Seillière, Ernest-Antoine USA Gerstner, Louis V. USA Sheinkman, Jack USA Getchell, Charles ITA Silvestri, Stefano CAN Griffin, Anthony G.S. GBR Smith, John GBR Gubbins, Colin BEL Snoy et d’Oppuers, Jean C. SWE Gustafsson, Sten DEU Sommer, Theo ICE Hallgrimsson, Geir USA Stone, Shepard USA Hauge, Gabriel USA Summers, Lawrence H. NOR Hauge, Jens GBR Taverne, Dick GBR Healey, Denis W. USA Taylor, Arthur R. USA Heinz, Henry J. DNK Terkelsen, Terkel M. DEU Herrhausen, Alfred NOR Tidemand, Otto Grieg NOR Höegh, Leif CHE Umbricht, Victor H. NOR Höegh, Westye ITA Valetta, Vittorio USA Holbrooke, Richard C. AUT Vranitzky, Franz USA Hubbard, Allan B. SWE Wallenberg, Marcus AUT Igler, Hans NOR Werring, Niels FIN Iloniemi, Jaakko USA Whitehead, John C. AUT Jankowitsch, Peter USA Whitman, Marina von Neumann BEL Janssen, Daniel E. USA Williams, Joseph H. USA Jordan, Jr., Vernon E. USA Williams, Lynn R. NLD Karsten, C. Frits DEU Wischnewski, Hans-Jürgen TUR Kiraç, Suna USA Wolfensohn, James D. USA Kissinger, Henry A. DEU Wolff von Amerongen, Otto GBR Knight, Andrew INT/USA Wolfowitz, Paul INT Kohnstamm, Max ITA Zannoni, Paolo DEU Kopper, Hilmar. Personalităţi din domeniul media şi Internet adăugăm un consilier de securitate al Casei Albe, comandantul CyberCommand al SUA şi în acelaşi timp preşedinte al NSA, un vicepreşedinte al Comisiei Europene, un director general al OMS, preşedintele Băncii Mondiale şi vicepreşedintele Forumului Economic Mondial (Davos). Indivizi cu putere decizională de la institutul Hudson, de la Institutul Brookings, de la American Enterprise Institute for Public Policy Research, de la CFR, American Enterprise Institute, de la Hoover Institution. Bilderberg au reunit nume sonore ale sistemului bancar, cum ar fi Bancă Naţională a Canadei, banca spaniolă Caixa, de la Deutsche Bank, Österreichische Kontrollbank AG, UniCredit Bank, Banco Internacional do Funchal din Brazilia. printre membrii Bilderberg se mai numără preşedintele director general al băncii Barclays, preşedintele de la HSBC, directorul de la Goldman Sachs, PDG-ul grupului financiar Canadian TD Bank Financial Group sau vice-preşedintele ele de la Citigroup… Grupul Bilderberg poate fi completat cu o sumă de personalităţi politice cum ar fi miniştrii de finanţe irlandez, polonez, finlandez, asistentul pentru economice al premierului turc, un fost ministru de finanţe al SUA, cei mai renumiţi patru profesori de economie pe plan mondial şi jurnalişti de la publicaţiile financiare Financial Times, Economist sau Wall Street Journal.
La aceştia trebuie să adăugăm familile regale din Olanda şi Belgia şi câţiva politicieni de rang înalt din Austria, China, Marea Britanice, Irlanda, Rusia, Italia, Canada, Spania şi Germania precum şi şeful afacerilor externe al “Consiliului Naţional Sirian”.
Să spunem că aceste persoane (fără a prezenta lista completă) se întâlnesc doar pentru a depăna amintiri sau a bea o cană de ceai împreună este o stupizenie. Influenţa lor pe plan mondial este de necontestat şi oricine ar spune altceva ar fi catalogat ca idiot. Membrul fondator este considerat a fi Prince Bernhard zur Lippe Biesterfeld al Olandei (1911-2004), fost nazist care apoi a fost reciclat de serviciul de informaţii britanic MI6.
Acesta a creat o a doua reţea în Olanda (“O” o grupare secretă a NATO) şi împreună cu David Rokfeller au format grupul BILDERBERG. Preşedinte era un fost secretar general al NATO în perioada 1984-1988, Lord Carrington, care a reunit un grup de magnaţi ai finanţelor şi importanţi politicieni.
Principalul obiectiv? Crearea unui guvern mondial şi a unei armate globale aflate sub egida ONU.
Un comitet consultativ compus dintr-un grup de directori care include 24 de europeni şi 15 americani decide care personalităţi vor lua parte la reuniunile anuale ale grupului.
Invitaţiile (şi tot ceea ce ţine de desfăşurarea reuniunilor sunt strict confidenţiale) şi vor fi remise doar unor reprezentanţi marcanţi ai unor grupuri de interes. Asta transformă grupul Bilderberg în, probabil, cea mai puternică reţea de influenţă la nivel mondial.
Ca structură, grupul este “construit” în trei cercuri concentrice.
“Cercul exterior” este cel mai larg şi cuprinde cam 80% din participanţii la reuniuni membrii acestui cerc, necunoscând decât ceea ce trebuie din strategia reală a grupului.
Cel de al doilea cerc, “cercul interior”, mult mai restrâns, reprezintă Comitetul de conducere şi este format din aproximativ 35 de membri, care cunosc 90% din obiectivele şi strategia grupului. De asemenea, membrii americani ai Comitetului Director sunt şi membri ai CFR.
“Cercul central” este Bilderberg Advisory Committee (Comitetul consultativ) şi include o duzină de membri care cunosc integral strategia şi obiectivele reale ale organizaţiei.
În aceste condiţii se poate spune că Grupul BILDERBERG este un veritabil guvern mondial a cărui activitate este secretă, iar în cadrul reuniunilor sale anuale, deciziile sunt luate independent de alte structuri democratice.
Direcţiile strategice adoptate de Grup pot genera un război, o criză economică majoră, fluctuaţii valutare sau politici demografice… Deciziile luate condiţionează apoi pe cele luate de instituţiile subordonate de genul G8 sau guverne.
Conform celor devoalate de Jacques Bordiot în cartea “Mâna ascunsă care ne conduce”, principalele decizii luate în cadrul acestor reuniuni afectează problemele financiare internaţionale, libertatea de circulaţie a individului, libera circulaţie a mărfurilor, uniunea economică internaţională, instituirea unei forţe internaţionale de poliţie în paralel cu desfiinţarea armatelor naţionale, crearea unui parlament internaţional pentru şi limitarea suveranităţii naţionale. Vă sună cumva cunoscut?
Reuniunile Grupului Bilderberg au loc anual, începând din 1954, iar fondatorii grupului au fost magnaţii David Rockefeller şi familia de bancheri Rotschild. fondatorii tuturor sistemelor cum ar fi comunismul si cel actual dar si crearea UE,NATO,ONU,OMS, FED-ul care controleaza intregul sistem financiar,FMI,BM etc.
Lista reuniunilor Bilderberg în secolul XXI
2000: 1- 3 iunie la castelul du Lac, la Genval în Belgia. Printre personalităţile prezente se regăsesc Dominique Strauss-Kahn, Étienne Davignon, Maurice Lippens, Beatrix al Olandei, Paavo Lipponen, Henry Kissinger, James Wolfensohn, Javier Solana, Rockefeller, Georges Soros, Giovanni Agnelli.
2001: 24- 27 mai, Stenungsund (Suedia).
2002: 30 mai – 2 iunie la Westfields Marriott la Chantilly în statul Virginia (SUA).
2003: 15 – 18 mai, Castelul Versailles care a fost închis publicului o săptămână pentru această ocazie iar Jacques Chirac a ţinut un discurs de bune venit în deschiderea lucrărilor.
2004: 3- 6 iunie (chiar înaintea reuniunii G8) la Stresa în nordul Italiei foarte aproape de frontierea elveţiană într-un palat amplasat pe malul lacului Majeur, “Grand Hotel des Iles Borromées”.
2005: 5 – 8 mai, în Bavaria. Aceasta a fost pregătită de un comitet de direcţie ce i-a inclus pe Josef Ackermann (Deutsche Bank), Jorma Ollila (Nokia), Richard Perle (vechi consilier al Pentagonului), Vernon Jordan (confident al fostului preşedinte Bill Clinton), Jürgen Schrempp (DaimlerChrysler), Peter Sutherland (Goldman Sachs Internaţional, Motorola), Daniel Vasella (Novartis) şi James Wolfensohn de la Banca Mondială. Printre invitaţi se numărau: Henry Kissinger, Natan Sharansky şi Bernard Kouchner.2006: 3 – 6 iunie la hotelul Brookstreet situat la Kanata, în apropiere de Ottawa (Canada).
2007: 31 mai – 9 iunie la Ritz-Carlton Istambul (Turcia).
2008: 5 – 8 iunie în acelaşi loc ca cea din 2002: Westfields Marriott, Chantilly, Virginia, SUA.
2009: 14 – 17 mai la Astir Palace din Vouliagmeni (staţiune balneară aproape de Atena).
Printre participanţă s-au numărat:
Vicontele Étienne Davignon (fost preşedinte al Comsiei Europene şi preşedinte onorific al Grupului Bilderberg),
Francisco Pinto Balsemão (fostul premier al Portugaliei),
Franco Bernabè (PDG Telecom Italia şi vice-preşedinte Rothschild Europe),
Carl Bildt (fost premier al Suediei),
Kenneth Clarke (fostul ministru conservator şi actualul ministru de justiţie al Marii Britanii),
Richard Dearlove (fostul şef al serviciului de informaţii britanic MI6),
Donald Graham (PDG Washington Post Company),
Jaap De Hoop Scheffer (secretar general NATO),
John Kerr (membru al Camerei Lorzilor şi preşedinte al Royal Dutch Shell),
Romano Prodi (fostul premier italian),
Peter Sutherland (fost director al Acordului general asupra tarifelor vamale şi comerţ, primul director general al Organizaţiei Mondiale de Comerţ, actualmente preşedintele al British Petroleum (BP) şi Goldman Sachs Internaţional; de asemenea este membru conducerii Royal Bank of Scotland (RBS), preşedintele Comisiei Trilaterale, vicepreşedinte al Mesei Rotunde industrial europene şi un vechi membru al grupului Bilderberg),
Peter Thiel (membru consiliului de administraţie al Facebook),
Jeroen van der Veer (PDG Royal Dutch Shell),
Martin Wolf (redactor şef adjunct al Financial Times)
şi Fareed Zakaria (jurnalist american şi membru al conducerii Council on Foreign Relations).
2010: 3 – 6 iunie cu uşile închise în Spania la Sitges (30 kilometri de Barcelona).
2011: 9 – 12 iunie la Saint Moritz (Elveţia).
2012: 31 mai – 5 iunie, Westfields Marriott la Chantilly în statul Virginia (SUA).
A reunit reprezentanţii tuturor organizaţiilor majore pe plan mondial printre care s-au numărat:
Eric Schmidt (director executive Google),
Craig J. Mundie (şeful departamentului de strategie şi cercetare Microsoft),
Reid Hoffman (co-fondator şi director executiv Linkedin),
Peter Thiel (proprietarul Clarium Capital) alături de vice-preşedintele Comisiei Europene, directorul general OMC, preşedintele Băncii Mondiale şi vice-preşedintele Forumului Eonomic Mondial de la Davos.
Acestora li s-au alăturat miniştrii de finanţe irlandez, polonez, finlandez, consilierul premierului turc p problem economice, un fost ministru de finanţe al SUA, patru profesori de economie şi jurnalişti ai Financial Times, Economist şi Wall Street Journal.
Zona politică a fost reprezentată de şefii caselor regale ale Olandei şi Belgiei, politicieni de rang înalt din Austria, China, Marea Britanie, Irlanda, Rusia, Italia, Canada, Spania şi Germania alături de şeful afacerilor extreme al “Consiliului Naţional Sirian”.Nu lipsesc nici reprezentanţii grupurilor de opinie, precum marii editori.
Reuniunile abordează teme de actualitate internaţională, economie şi tendinţe de opinie. A fost aşa încă de la Oosterberke (Olanda), când la hotelul Bilderberg s-a celebrat prima întâlnire în 1954. Şi a fost aşa în fiecare an.
Ca o ultimă clarificare: Mossad-ul,este un serviciul secret al familiei Rothschild şi nu al statului Israel, deşi nu a avut, nici măcar în epoca sa de vârf, din perioada războiului rece, mai mult de câteva mii de ofiţeri de caz, a fost întotdeauna mult mai eficient decât KGB-ul, de pildă, care avea peste 200.000 de ofiţeri operativi, răspândiţi în întreaga lume, iar explicaţia este foarte simplă – toţi evreii din lume se pare că sunt obligaţi să acorde sprijin, necondiţionat, agenţilor Mossad, logistic vorbind (cazare, conturi bancare, maşini de închiriat ş.a.m.d.), ceea ce simplifică la maxim aparatul acestui serviciu de informaţii şi, simultan, confirmă, o dată în plus, dacă mai era nevoie, existenţa unei conduceri centralizate.
Când capitalismul a devenit afacerea lor de familie, în care sunt împinşi spre bursă numai fraierii, buni de jumulit şi jefuit prin scamatorii şi speculaţii financiare, de genul “crizelor economice” regizate de “băncile naţionale” private, care le aparţin – cele de la 1815 sau 1825, regizate direct de Nathan Rothschild sau cele din 1929 şi 2008, regizate de cozile de topor ascunse în firma J.P. Morgan – este normal că a fi naţionalist devine echivalent cu terorist, fiindcă absenţa naţionalismului şi a identităţii naţionale înseamnă “piaţă liberă” sau, mai concret spus, acel regim internaţionalist care le permite să te calce economic în picioare, ignorând graniţele care te-au protejat vreodată împotriva poftei lor libidinoase.
Singurul motiv, pentru care familia Rothschild a garantat vreodată pacea, într-o ţară, a fost că deja obţinuse sistemul politic dorit, prin războaiele sau “revoluţiile” finanţate anterior, sistem populat cu propriile lor mascote politice masonice. Mugur Isarescu, unul din artizanii dezastrului economic din ultimii 20 de ani.
O scurta verificare a datelor oficiale, sau a celor care mai pot fi considerate ca oficiale si reale, ne duc la concluzia ca guvernatorul Isarescu a aceptat impreuna cu presedintii Iliescu, Constantinescu si Basescu ca populatia sa fie facturata la cele mai mari preturi pentru a se asigura astfel compensatii la astfel de cheltuieli pentru clientela politica.
Nici in ceasul al doisprezecelea, cand milioane de romani au fost afectati drastic de masurile de austeritate, guvernatorul BNR nu cere public guvernului sa vina in sprijinul cetatenilor si sa ceara pentru acestia aceleasi drepturi si preturi ca si pentru particularii in interesul carora, lucrează.
Este oarecum ciudat faptul ca, in ciuda coruptiei sale endemice, acest personaj se bucura de increderea romanilor, daca este sa dam crezare recentelor sondaje de opinie. Isarescu mai este membru si al Clubului masonic de la Roma. Toate băncile din Uniunea Europeană vor fi sub un mecanism centralizat inclusiv băncile naţionale ale fiecărui stat-membru!
Considerată a fi drept o “revoluţie”, această uzurpare a puterii monetare a statelor suverane din Europa presupune existenţa unui “supervizor general al întregii Europe”. Naţiunilor nu li se vor mai permite să-şi administreze propriile finanţe, acestea fiind manageriate de tehnocraţii de la Bruxelles. Exact ce şi-a dorit Oculta Mondială de mult!
Şi când zic, Oculta Mondială, mă refer în special la organizaţia Illuminati, dar şi la alte organizaţii ca Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma sau Comisia Trilaterală. A controla financiar fiecare stat-membru ar fi fost mult mai dificil…aşa va exista un control deplin al Ocultei Mondiale asupra întregii Europe.
Toate băncile din Uniunea Europeană vor fi sub un mecanism centralizat de control inclusiv băncile naţionale ale fiecărui stat-membru!
În luarea acestei decizii, s-a folosit drept pretext criza financiară din 2008, când o mulţime de bănci au avut mari dificultăţi de lichidităţi.
Dar oare această criză nu a fost creată în mod special pentru luarea unei asemenea măsuri de centralizare? Desigur că da… şi acesta a fost scopul încă de la bun început. A nu se uita că “scopul de aur” al Illuminati a fost întotdeauna acela de a unifica toate instituţiile naţionale într-una singură, pentru un control deplin.
Acum, Oculta Mondială îşi freacă mâinile de bucurie: au reuşit să pună control deplin asupra Europei. Iar toţi politicienii mari ai Europei şi-au vândut interesele naţionale ale fiecărui stat-membru în faţa Ocultei Mondiale.
De-acum înainte, orice proiect financiar al unui stat al Uniunii Europene va trebui să fie aprobat de “tehnocraţii ocultişti” de la Bruxelles. Adică, de exemplu, dacă România va dori să construiască o centrală nucleară nouă, va trebui ca Oculta Mondială să fie de acord cu acest lucru.
Poporul român nu vor avea nimic de spus… Încet-încet democraţia din Europa care încă mai exista îşi va pierde orice valoare: degeaba vor vota cetăţenii, căci deciziile importante vor fi luate de “tehnocraţii ocultişti” de la Bruxelles…care nu vor fi aleşi de nimeni, ci vor fi numiţi! Aşadar, vom trăi zile grele…întreaga Europă va trăi o dictatură tehnocrată perfectă.
Sursa: http://roaim.de.vu
Celebrarea a 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei francmasonice Române pentru Clubul de la Roma s-a încheiat, cu o petrecere restrînsă, unde au fost invitate circa 30 de persoane, la moşia lui Mugur Isărescu de la Săliştea Snagovului.
Chermeza a fost prezidată de unul dintrecei mai influenţi oameni din lume, fostul preşedinte al Grupului Bilderberg, vicontele Etienne Davignon, un apropiat al lui Mugur Isărescu, care, de altfel, a şi aranjat prezenţa acestuia în România. Deplasarea lui Etienne Davignon la Bucureşti a costat 200.000 de euro, Davignon a primit pentru discurs 500.000 de euro. La eveniment au participat preşedinţii şi vicepreşedinţii celor mai importante bănci comerciale de pe piaţa, membri ai ARCR, precum Dragoş Tănase, director general al Gold Corporation.
A fost aşteptat şi Traian Băsescu, dar acesta a declinat invitaţia în ultimul moment, pentru că urma să plece la Bruxelles, la înmormîntarea preşedintelui PPE, Wilfried Martens. Nu au lipsit vinurile din crama Isărescu şi delicatesele vînătoreşti.
A fost discutată strategii, prin care Gold Corporation să demareze exploatarea de la Roşia Montană pînă la jumătatea anului viitor. Dar, cel mai important subiect a fost candidatura lui Mugur Isărescu la Preşedinţia României.
Concret, pînă la sfîrşitul anului, la nivelul Grupului Bilderberg va fi analizată oportunitatea ca Mugur Isărescu să participe la cursa pentru fotoliul de la Palatul Cotroceni. Cel mai probabil, acesta va candida la prezidenţialele de anul viitor.
De altfel, unul din scopurile pentru care Etienne Davignon a venit la Bucureşti este tocmai acela de a-l determina pe guvernatorul BNR să accepte propunerea. În altă ordine de idei, la aceste aşa-zise discuţii de socializare, de la conacul lui Mugur Isărescu, s-au căutat soluţii pentru deblocarea Proiectului Roşia Montană.
Una dintre posibilităţi ar fi aceea ca reprezentanţi ai Grupului Bilderberg să demareze o serie de negocieri cu principalul opozant al proiectului, Roşia Montană, George Sörös. Extragerea aurului de la Roşia Montană reprezintă una din cele mai importante ţinte ale lui Mugur Isărescu, aurul extras urmînd a fi cumpărat, integral, de BNR, care, avînd acces la o sursă primară de metal preţios, va deveni, în momentul demarării exploatării, unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa mondială a aurului.
În jurul afacerii Gold Corporation s-a ţesut, de cîţiva ani, o reţea de relaţii şi interese, prin care evreul Soros stoarce profit din Roşia Montană. Sörös este prieten la cataramă cu Mugur Isărescu, finanţator al lui Traian Băsescu şi un apropiat al generalului Wesley Clark, consilierul premierului Victor Ponta. Acestui triunghi i se mai adaugă relaţia specială pe care o are cu nevasta lui Crin Antonescu, Adina Vălean.
Prin acest sistem de relaţii, Sörös a reuşit să controleze afacerea Roşia Montană după bunul plac. Astfel, după ce a adus acţiunile Gold Corporation la un preţ maxim la bursă, mafiotul şi-a vîndut toate acţiunile, încasînd pe 48% din acestea aproximativ 1,5 miliarde de dolari. Acum, prin slugile sale, încearcă să aducă preţul aceloraşi acţiuni, care se tranzacţionează la Bursa din Toronto, la un minim istoric, moment în care intenţionează preluarea totală a controlului deţinătorului licenţei de exploatare,adică Roşia Montană Gold Corporation.
În 1999, cînd guvernarea României a fost preluată de Mugur Isărescu, România „ajunsese în pragul dezastrului”, avînd datorii şi o lamentabilă rezervă valutară (în jur de numai o jumătate de miliard de dolari SUA). Din acelaşi an însă, guvernanţii demaraseră o serie de negocieri cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional pentru a obţine însemnate împrumuturi.
Astfel, premierul Radu Vasile, îndatorat, dar şi cam poet (îşi publica volume de versuri în acea perioadă), l-a numit pe Traian Băsescu, secondat de Mugur Isărescu, drept negociator-şef al României cu Banca Mondială în aşa-zisul program PSAL 1, prin care România era împrumutată (cu dobîndă), dar se obliga să vîndă întreprinderile de stat, adică să le privatizeze şi să returneze datoriile.
O listă lungă cu 63 de mari companii comerciale româneşti era anexată acordului PSAL din 1999, întreprinderi pe care guvernul trebuia să le „restructureze” (să concedieze majoritatea salariaţilor) şi să le vîndă (privatizeze) sau să le lichideze. Isărescu însuşi, în calitate de prim-ministru al României, demara în iulie 1999, angajamentele faţă de Banca Mondială pentru noi împrumuturi, prin acordul PSAL 2, pentru care a trebuit să privatizăm alte 20 de întreprinderi de producţie de stat, inclusiv Banca Comercială Română (a se vedea capitolul O dată ce s-a văzut premier, Isărescu mai vrea doar preşedinţia ţării).
în cadrul acestor acorduri PSAL a fost modificată Legea privatizării băncilor, toate fiind vîndute de Statul Român în anii următori, iar CEC-ul a fost restructurat (abia scăpînd de privatizare). Privatizările care au urmat nici nu s-au mai încurcat în respectarea legii, grija guvernanţilor, mai ales a premierului Isărescu, fiind să oprească anchetele juridico-penale -atunci cînd se făceau – şi să urgenteze vînzările, adesea clientelare.
Tot de acum au început a se crea şi rezervele valutare ale României, căci instituţiile internaţionale au condiţionat România, pentru a o împrumuta, de a nu cheltui decît o mică parte din bani, restul trebuind tezaurizaţi. Tot astfel, condiţionat, au fost acordate României şi împrumuturile de la FMI, venite după 2008, cînd economia României s-a prăbuşit o dată cu declanşarea crizei mondiale.
La prima vedere, nu ar fi un lucru rău ca România să aibă importante rezerve valutare la care să poată apela în cazuri excepţionale. Dar poate? Nu! Pentru că aceste sume sînt păstrate de puterile mondiale, în puşculiţele lor bine închise.
Acelaşi lucru se întîmplă şi cu tezaurul de aur al României, care în cea mai mare parte, se află la Basel, în Elveţia, la Banca Reglementărilor Internaţionale, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, adesea, ele însele corporaţii private. Conform broşurii lui Isărescu, însă, aurul României se află depozitat „la alte bănci centrale”, Grupului Bilderberg, un bastion formidabil de putere şi influenţă înconjurat de secrete şi teorii ale conspiraţiei din care fac parte conducătorii celor mai mari bănci şi companii din lume precum Goldman Sachs, Barclays şi BP, lideri de state, politicieni şi şefi de bănci centrale.
Unul dintre ei este guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Bilderberg a avut cuvântul decisiv in evenimente ca razboiul din Vietnam, crearea organizatiilor CECA, Euratom si CEE, precursoare ale Uniunii Europene, razboiul de Yom Kippur, loviturile de stat din Brazilia, Indonezia, Chile, Argentina, Honduras, Guatemala, debarcarea trupelor americane in Panama, bombardarea Ceceniei, razboiul din Golf, inventarea si sustinerea euro, conflictele nesfârşite dintre Israel şi Palestina. Cei din "clubul" Bilderberg sunt preoti ai capitalismului: Numai simpla enumerare a identitatii catorva dintre personajele care sunt fondatori si membri ai Comitetului Inteleptilor franmasoneriei: David Rockefeller, familia Rotschild, Henry Kissinger, Romano Prodi, prim-ministru al Italiei, regele Juan Carlos si regina Sofia ai Spaniei, printul Charles al Angliei, Javier Solana, Bush-tatal si fiul, Donald Rumsfeld, Bill si Hillary Clinton, Bill Gates, Jose M. Durao Barroso, presedintele CE, George Soros etc.
La care mai pot fi adaugati, de pilda, reprezentanti ai banci-lor si marilor concerne multinatio-nale, baronii marilor trusturi de presa ai lumii, academicieni sau laureati ai Premiului Nobel Fratiile Familiilor Regale,politicieni etc. Bilderbergerii se afla in contacte neintrerupte cu altor institutii francmasonice care îşi exercite puterea puterea si influenta pe mapamond. Iata o parte din acestea.
Loja francmasonica „Skull & Bones” printre membri săi este George W. Bush, care a aderat in 1968. Consiliul Afacerilor Externe (CFR),grupare paramasonica, cu peste 3.500 de membri, care incearca sa sustraga bancile oricarei puteri, pentru ca acestea sa ajunga sub controlul Guvernului Mondial. Nucleul dur al CFR este condus de fratii Rockefeller.
Acelasi clan care „trage atele” Comisiei Trilaterale, „…o grupare de persoane din SUA, Europa Occidentala si Japonia, legate de marile finante, lumea afacerilor si politica, ce ofera elitei provenite din masonerie posibilitatea de a se intalni, in scopul unei colaborari secrete”. I-a furnizat Americii doi presedinti: Jimmy Carter si Bill Clinton. Masa Rotunda a industriasilor europeni (ERT), un grup de presiune ale carui propuneri si indicatii devin automat legi comunitare, pe care guvernele continentului le aproba fara cracnire.
BILDERBERG – MEMBRII
Comitetul director Preşedinte Etienne Davignon Vice Preşedinte, Suez-Tractebel DEU Ackermann, Josef – Preşedinte al consiliului de administraţie şi Comitetul executiv Grupul, Deutsche Bank AG USA Altman, Roger C.- Preşedinte, Evercore Partners Inc PRT Balsemao, Francisco Pinto – Preşedinte şi CEO, IMPRESA, SGPS; Fostul primministru ITA Bernabe, Franco CEO, Telecom Italia SpA FRA Castries, Henri de Preşedinte şi CEO, AXA ESP Cebrián, Juan Luis CEO, PRISA CAN Clark, Edmund Preşedinte şi CEO, Grupul Băncii TD financiar GBR Clarke, Kenneth Membru al Parlamentului GRC David, George A. Preşedinte, Coca-Cola HBCSA DNK Eldrup, Anders CEO, DONG Energy A / S DEU Enders, Thomas CEO, Airbus SAS NLD Halberstadt, Victor Profesor de economie Publice, Universitatea din Leiden USA Johnson, James A. Vice Preşedinte, Perseu, LLC GBR Kerr, John Vicepreşedintele, Shell olandez Royal plc, membru,House of Lords USA Kleinfeld, Klaus Preşedinte şi CEO, Alcoa TUR Koç, Mustafa V. Preşedinte, Koç Holding AS USA Kravis, Marie-Josée Senior Fellow, Institutul Hudson USA Mathews, Jessica T. Preşedintele, Carnegie Endowment for International Peace FRA Montbrial, Thierry de Preşedintele, Institutul Francez de Relaţii Internaţionale (IFRI) ITA Monti, Mario Preşedintele, Universita Commerciale Luigi Bocconi NOR Myklebust, Egil Fost preşedinte al consiliului de administraţie SAS, Norsk Hydro ASA DEU Nass, Matthias Editor adjunct, Die Zeit FIN Ollila, Jorma Preşedinte, Royal Shell plc olandeză USA Perle, Richard N. Fellow Rezident, American Enterprise Institute de Cercetare Politici Publice CAN Reisman, Heather Preşedinte şi CEO, Cărţi Indigo & Music Inc AUT Scholten, Rudolf Membru al Consiliului Directorilor Executivi, Oesterreichische Kontrollbank AG IRL Sutherland, Peter D. Preşedinte, Goldman Sachs International GBR Taylor, J. Martin Preşedinte, Syngenta AG International SUA Thiel, Peter A. Preşedintele, Capital Management Clarium, LLC CHE Vasella, Daniel L. Preşedinte, Novartis AG SWE Wallenberg, Jacob Preşedinte, AB Investitor Membru al Grupului consultativ USA David Rockefeller Foştii membri ai comitetului director NLD Bernhard of the Netherlands GBR Alec Home of the Hirsel DEU Walter Scheel GBR Eric Roll of Ipsden GBR Peter Carrington Secretari Generali USA John S. Coleman BEL Paul van Zeeland GBR Joseph H. Retinger USA Joseph E. Johnson NLD Arnold Th. Lamping (Deputy) NLD Ernst H. van der Beugel USA William P. Bundy USA Paul B. Finney USA Theodore L. Eliot, Jr. USA Casimir A. Yost NLD Victor Halberstadt GBR J. Martin Taylor Membrii ITA Agnelli, Giovanni NLD Korteweg, Pieter ITA Agnelli, Umberto AUT Kothbauer, Max GBR Airey, Terence CHE Krauer, Alex USA Allaire, Paul A. FRA Ladreit de Lacharrière, Marc DNK Andersen, Tage BEL Lambert, Léon J.G. AUT Androsch, Hannes FRA Lévy-Lang, André GRC Arliotis, Charles C. USA Lord, Winston USA Ball, George W. SWE Lundvall, Björn SWE Barnevik, Percy CHE Lütolf, Franz J. FRA Baumgartner, Wilfrid S. CAN Macdonald, Donald S. USA Bennett, Jack F. USA MacLaury, Bruce K. GBR Bennett, Sir Frederic M. USA Mathias, Charles McC. INT/DEU Bertram, Christoph GBR Maudling, Reginald TUR Beyazit, Selahattin NLD Meynen, Johannes TUR Birgi, Nuri USA Mitchell, George J. CAN Black, Conrad M. USA Moyers, Bill D. CHE Boveri, Walter E. USA Murphy, Robert D. USA Brady, Nicholas F. DNK Nørlund, Nils GRC Carras, Costa NLD Oort, Conrad J. ESP Carvajal Urquijo, Jaime ITA Padoa-Schioppa, Tomasso USA Cary, Frank T. USA Perkins, James A. GBR Cavendish-Bentinck, Victor F.W. GRC Pesmazoglu, John S. DNK Christiansen, Hakon ITA Prodi, Romano ITA Cittadini Cesi, Gian G. CHE Pury, David de USA Collado, Emilio USA Ridgway, Rozanne L. FRA Collomb, Bertrand USA Rockefeller, David USA Corzine, Jon S. USA Rockefeller, Sharon Percy USA Dam, Kenneth W. ESP Rodriguez Inciarte, Matias USA Dean, Arthur H. GBR Roll of Ipsden, Eric DNK Deleuran, Aage FRA Rothschild, Edmond de NLD Duisenberg, Willem F. ITA Ruggiero, Renato USA Donilon, Thomas E. NLD Rijkens, Paul CAN Duncan, James S. GBR Sainsbury, John USA Finley, Murray H. ITA Saraceno, Pasquale GBR Frame, Alistair DEU Schrempp, Jürgen E. GBR Franks, Oliver INT Schwab, Klaus CAN Frum, David DNK Seidenfaden, Tøger GBR Gaitskell, Hugh T.N. FRA Seillière, Ernest-Antoine USA Gerstner, Louis V. USA Sheinkman, Jack USA Getchell, Charles ITA Silvestri, Stefano CAN Griffin, Anthony G.S. GBR Smith, John GBR Gubbins, Colin BEL Snoy et d’Oppuers, Jean C. SWE Gustafsson, Sten DEU Sommer, Theo ICE Hallgrimsson, Geir USA Stone, Shepard USA Hauge, Gabriel USA Summers, Lawrence H. NOR Hauge, Jens GBR Taverne, Dick GBR Healey, Denis W. USA Taylor, Arthur R. USA Heinz, Henry J. DNK Terkelsen, Terkel M. DEU Herrhausen, Alfred NOR Tidemand, Otto Grieg NOR Höegh, Leif CHE Umbricht, Victor H. NOR Höegh, Westye ITA Valetta, Vittorio USA Holbrooke, Richard C. AUT Vranitzky, Franz USA Hubbard, Allan B. SWE Wallenberg, Marcus AUT Igler, Hans NOR Werring, Niels FIN Iloniemi, Jaakko USA Whitehead, John C. AUT Jankowitsch, Peter USA Whitman, Marina von Neumann BEL Janssen, Daniel E. USA Williams, Joseph H. USA Jordan, Jr., Vernon E. USA Williams, Lynn R. NLD Karsten, C. Frits DEU Wischnewski, Hans-Jürgen TUR Kiraç, Suna USA Wolfensohn, James D. USA Kissinger, Henry A. DEU Wolff von Amerongen, Otto GBR Knight, Andrew INT/USA Wolfowitz, Paul INT Kohnstamm, Max ITA Zannoni, Paolo DEU Kopper, Hilmar. Personalităţi din domeniul media şi Internet adăugăm un consilier de securitate al Casei Albe, comandantul CyberCommand al SUA şi în acelaşi timp preşedinte al NSA, un vicepreşedinte al Comisiei Europene, un director general al OMS, preşedintele Băncii Mondiale şi vicepreşedintele Forumului Economic Mondial (Davos). Indivizi cu putere decizională de la institutul Hudson, de la Institutul Brookings, de la American Enterprise Institute for Public Policy Research, de la CFR, American Enterprise Institute, de la Hoover Institution. Bilderberg au reunit nume sonore ale sistemului bancar, cum ar fi Bancă Naţională a Canadei, banca spaniolă Caixa, de la Deutsche Bank, Österreichische Kontrollbank AG, UniCredit Bank, Banco Internacional do Funchal din Brazilia. printre membrii Bilderberg se mai numără preşedintele director general al băncii Barclays, preşedintele de la HSBC, directorul de la Goldman Sachs, PDG-ul grupului financiar Canadian TD Bank Financial Group sau vice-preşedintele ele de la Citigroup… Grupul Bilderberg poate fi completat cu o sumă de personalităţi politice cum ar fi miniştrii de finanţe irlandez, polonez, finlandez, asistentul pentru economice al premierului turc, un fost ministru de finanţe al SUA, cei mai renumiţi patru profesori de economie pe plan mondial şi jurnalişti de la publicaţiile financiare Financial Times, Economist sau Wall Street Journal.
La aceştia trebuie să adăugăm familile regale din Olanda şi Belgia şi câţiva politicieni de rang înalt din Austria, China, Marea Britanice, Irlanda, Rusia, Italia, Canada, Spania şi Germania precum şi şeful afacerilor externe al “Consiliului Naţional Sirian”.
Să spunem că aceste persoane (fără a prezenta lista completă) se întâlnesc doar pentru a depăna amintiri sau a bea o cană de ceai împreună este o stupizenie. Influenţa lor pe plan mondial este de necontestat şi oricine ar spune altceva ar fi catalogat ca idiot. Membrul fondator este considerat a fi Prince Bernhard zur Lippe Biesterfeld al Olandei (1911-2004), fost nazist care apoi a fost reciclat de serviciul de informaţii britanic MI6.
Acesta a creat o a doua reţea în Olanda (“O” o grupare secretă a NATO) şi împreună cu David Rokfeller au format grupul BILDERBERG. Preşedinte era un fost secretar general al NATO în perioada 1984-1988, Lord Carrington, care a reunit un grup de magnaţi ai finanţelor şi importanţi politicieni.
Principalul obiectiv? Crearea unui guvern mondial şi a unei armate globale aflate sub egida ONU.
Un comitet consultativ compus dintr-un grup de directori care include 24 de europeni şi 15 americani decide care personalităţi vor lua parte la reuniunile anuale ale grupului.
Invitaţiile (şi tot ceea ce ţine de desfăşurarea reuniunilor sunt strict confidenţiale) şi vor fi remise doar unor reprezentanţi marcanţi ai unor grupuri de interes. Asta transformă grupul Bilderberg în, probabil, cea mai puternică reţea de influenţă la nivel mondial.
Ca structură, grupul este “construit” în trei cercuri concentrice.
“Cercul exterior” este cel mai larg şi cuprinde cam 80% din participanţii la reuniuni membrii acestui cerc, necunoscând decât ceea ce trebuie din strategia reală a grupului.
Cel de al doilea cerc, “cercul interior”, mult mai restrâns, reprezintă Comitetul de conducere şi este format din aproximativ 35 de membri, care cunosc 90% din obiectivele şi strategia grupului. De asemenea, membrii americani ai Comitetului Director sunt şi membri ai CFR.
“Cercul central” este Bilderberg Advisory Committee (Comitetul consultativ) şi include o duzină de membri care cunosc integral strategia şi obiectivele reale ale organizaţiei.
În aceste condiţii se poate spune că Grupul BILDERBERG este un veritabil guvern mondial a cărui activitate este secretă, iar în cadrul reuniunilor sale anuale, deciziile sunt luate independent de alte structuri democratice.
Direcţiile strategice adoptate de Grup pot genera un război, o criză economică majoră, fluctuaţii valutare sau politici demografice… Deciziile luate condiţionează apoi pe cele luate de instituţiile subordonate de genul G8 sau guverne.
Conform celor devoalate de Jacques Bordiot în cartea “Mâna ascunsă care ne conduce”, principalele decizii luate în cadrul acestor reuniuni afectează problemele financiare internaţionale, libertatea de circulaţie a individului, libera circulaţie a mărfurilor, uniunea economică internaţională, instituirea unei forţe internaţionale de poliţie în paralel cu desfiinţarea armatelor naţionale, crearea unui parlament internaţional pentru şi limitarea suveranităţii naţionale. Vă sună cumva cunoscut?
Reuniunile Grupului Bilderberg au loc anual, începând din 1954, iar fondatorii grupului au fost magnaţii David Rockefeller şi familia de bancheri Rotschild. fondatorii tuturor sistemelor cum ar fi comunismul si cel actual dar si crearea UE,NATO,ONU,OMS, FED-ul care controleaza intregul sistem financiar,FMI,BM etc.
Lista reuniunilor Bilderberg în secolul XXI
2000: 1- 3 iunie la castelul du Lac, la Genval în Belgia. Printre personalităţile prezente se regăsesc Dominique Strauss-Kahn, Étienne Davignon, Maurice Lippens, Beatrix al Olandei, Paavo Lipponen, Henry Kissinger, James Wolfensohn, Javier Solana, Rockefeller, Georges Soros, Giovanni Agnelli.
2001: 24- 27 mai, Stenungsund (Suedia).
2002: 30 mai – 2 iunie la Westfields Marriott la Chantilly în statul Virginia (SUA).
2003: 15 – 18 mai, Castelul Versailles care a fost închis publicului o săptămână pentru această ocazie iar Jacques Chirac a ţinut un discurs de bune venit în deschiderea lucrărilor.
2004: 3- 6 iunie (chiar înaintea reuniunii G8) la Stresa în nordul Italiei foarte aproape de frontierea elveţiană într-un palat amplasat pe malul lacului Majeur, “Grand Hotel des Iles Borromées”.
2005: 5 – 8 mai, în Bavaria. Aceasta a fost pregătită de un comitet de direcţie ce i-a inclus pe Josef Ackermann (Deutsche Bank), Jorma Ollila (Nokia), Richard Perle (vechi consilier al Pentagonului), Vernon Jordan (confident al fostului preşedinte Bill Clinton), Jürgen Schrempp (DaimlerChrysler), Peter Sutherland (Goldman Sachs Internaţional, Motorola), Daniel Vasella (Novartis) şi James Wolfensohn de la Banca Mondială. Printre invitaţi se numărau: Henry Kissinger, Natan Sharansky şi Bernard Kouchner.2006: 3 – 6 iunie la hotelul Brookstreet situat la Kanata, în apropiere de Ottawa (Canada).
2007: 31 mai – 9 iunie la Ritz-Carlton Istambul (Turcia).
2008: 5 – 8 iunie în acelaşi loc ca cea din 2002: Westfields Marriott, Chantilly, Virginia, SUA.
2009: 14 – 17 mai la Astir Palace din Vouliagmeni (staţiune balneară aproape de Atena).
Printre participanţă s-au numărat:
Vicontele Étienne Davignon (fost preşedinte al Comsiei Europene şi preşedinte onorific al Grupului Bilderberg),
Francisco Pinto Balsemão (fostul premier al Portugaliei),
Franco Bernabè (PDG Telecom Italia şi vice-preşedinte Rothschild Europe),
Carl Bildt (fost premier al Suediei),
Kenneth Clarke (fostul ministru conservator şi actualul ministru de justiţie al Marii Britanii),
Richard Dearlove (fostul şef al serviciului de informaţii britanic MI6),
Donald Graham (PDG Washington Post Company),
Jaap De Hoop Scheffer (secretar general NATO),
John Kerr (membru al Camerei Lorzilor şi preşedinte al Royal Dutch Shell),
Romano Prodi (fostul premier italian),
Peter Sutherland (fost director al Acordului general asupra tarifelor vamale şi comerţ, primul director general al Organizaţiei Mondiale de Comerţ, actualmente preşedintele al British Petroleum (BP) şi Goldman Sachs Internaţional; de asemenea este membru conducerii Royal Bank of Scotland (RBS), preşedintele Comisiei Trilaterale, vicepreşedinte al Mesei Rotunde industrial europene şi un vechi membru al grupului Bilderberg),
Peter Thiel (membru consiliului de administraţie al Facebook),
Jeroen van der Veer (PDG Royal Dutch Shell),
Martin Wolf (redactor şef adjunct al Financial Times)
şi Fareed Zakaria (jurnalist american şi membru al conducerii Council on Foreign Relations).
2010: 3 – 6 iunie cu uşile închise în Spania la Sitges (30 kilometri de Barcelona).
2011: 9 – 12 iunie la Saint Moritz (Elveţia).
2012: 31 mai – 5 iunie, Westfields Marriott la Chantilly în statul Virginia (SUA).
A reunit reprezentanţii tuturor organizaţiilor majore pe plan mondial printre care s-au numărat:
Eric Schmidt (director executive Google),
Craig J. Mundie (şeful departamentului de strategie şi cercetare Microsoft),
Reid Hoffman (co-fondator şi director executiv Linkedin),
Peter Thiel (proprietarul Clarium Capital) alături de vice-preşedintele Comisiei Europene, directorul general OMC, preşedintele Băncii Mondiale şi vice-preşedintele Forumului Eonomic Mondial de la Davos.
Acestora li s-au alăturat miniştrii de finanţe irlandez, polonez, finlandez, consilierul premierului turc p problem economice, un fost ministru de finanţe al SUA, patru profesori de economie şi jurnalişti ai Financial Times, Economist şi Wall Street Journal.Zona politică a fost reprezentată de şefii caselor regale ale Olandei şi Belgiei, politicieni de rang înalt din Austria, China, Marea Britanie, Irlanda, Rusia, Italia, Canada, Spania şi Germania alături de şeful afacerilor extreme al “Consiliului Naţional Sirian”.Nu lipsesc nici reprezentanţii grupurilor de opinie, precum marii editori.
Reuniunile abordează teme de actualitate internaţională, economie şi tendinţe de opinie. A fost aşa încă de la Oosterberke (Olanda), când la hotelul Bilderberg s-a celebrat prima întâlnire în 1954. Şi a fost aşa în fiecare an.
Ca o ultimă clarificare: Mossad-ul,este un serviciul secret al familiei Rothschild şi nu al statului Israel, deşi nu a avut, nici măcar în epoca sa de vârf, din perioada războiului rece, mai mult de câteva mii de ofiţeri de caz, a fost întotdeauna mult mai eficient decât KGB-ul, de pildă, care avea peste 200.000 de ofiţeri operativi, răspândiţi în întreaga lume, iar explicaţia este foarte simplă – toţi evreii din lume se pare că sunt obligaţi să acorde sprijin, necondiţionat, agenţilor Mossad, logistic vorbind (cazare, conturi bancare, maşini de închiriat ş.a.m.d.), ceea ce simplifică la maxim aparatul acestui serviciu de informaţii şi, simultan, confirmă, o dată în plus, dacă mai era nevoie, existenţa unei conduceri centralizate.
Când capitalismul a devenit afacerea lor de familie, în care sunt împinşi spre bursă numai fraierii, buni de jumulit şi jefuit prin scamatorii şi speculaţii financiare, de genul “crizelor economice” regizate de “băncile naţionale” private, care le aparţin – cele de la 1815 sau 1825, regizate direct de Nathan Rothschild sau cele din 1929 şi 2008, regizate de cozile de topor ascunse în firma J.P. Morgan – este normal că a fi naţionalist devine echivalent cu terorist, fiindcă absenţa naţionalismului şi a identităţii naţionale înseamnă “piaţă liberă” sau, mai concret spus, acel regim internaţionalist care le permite să te calce economic în picioare, ignorând graniţele care te-au protejat vreodată împotriva poftei lor libidinoase.
Singurul motiv, pentru care familia Rothschild a garantat vreodată pacea, într-o ţară, a fost că deja obţinuse sistemul politic dorit, prin războaiele sau “revoluţiile” finanţate anterior, sistem populat cu propriile lor mascote politice masonice. Mugur Isarescu, unul din artizanii dezastrului economic din ultimii 20 de ani.
O scurta verificare a datelor oficiale, sau a celor care mai pot fi considerate ca oficiale si reale, ne duc la concluzia ca guvernatorul Isarescu a aceptat impreuna cu presedintii Iliescu, Constantinescu si Basescu ca populatia sa fie facturata la cele mai mari preturi pentru a se asigura astfel compensatii la astfel de cheltuieli pentru clientela politica.
Nici in ceasul al doisprezecelea, cand milioane de romani au fost afectati drastic de masurile de austeritate, guvernatorul BNR nu cere public guvernului sa vina in sprijinul cetatenilor si sa ceara pentru acestia aceleasi drepturi si preturi ca si pentru particularii in interesul carora, lucrează.
Este oarecum ciudat faptul ca, in ciuda coruptiei sale endemice, acest personaj se bucura de increderea romanilor, daca este sa dam crezare recentelor sondaje de opinie. Isarescu mai este membru si al Clubului masonic de la Roma. Toate băncile din Uniunea Europeană vor fi sub un mecanism centralizat inclusiv băncile naţionale ale fiecărui stat-membru!
Considerată a fi drept o “revoluţie”, această uzurpare a puterii monetare a statelor suverane din Europa presupune existenţa unui “supervizor general al întregii Europe”. Naţiunilor nu li se vor mai permite să-şi administreze propriile finanţe, acestea fiind manageriate de tehnocraţii de la Bruxelles. Exact ce şi-a dorit Oculta Mondială de mult!
Şi când zic, Oculta Mondială, mă refer în special la organizaţia Illuminati, dar şi la alte organizaţii ca Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma sau Comisia Trilaterală. A controla financiar fiecare stat-membru ar fi fost mult mai dificil…aşa va exista un control deplin al Ocultei Mondiale asupra întregii Europe.
Toate băncile din Uniunea Europeană vor fi sub un mecanism centralizat de control inclusiv băncile naţionale ale fiecărui stat-membru!
În luarea acestei decizii, s-a folosit drept pretext criza financiară din 2008, când o mulţime de bănci au avut mari dificultăţi de lichidităţi.
Dar oare această criză nu a fost creată în mod special pentru luarea unei asemenea măsuri de centralizare? Desigur că da… şi acesta a fost scopul încă de la bun început. A nu se uita că “scopul de aur” al Illuminati a fost întotdeauna acela de a unifica toate instituţiile naţionale într-una singură, pentru un control deplin.
Acum, Oculta Mondială îşi freacă mâinile de bucurie: au reuşit să pună control deplin asupra Europei. Iar toţi politicienii mari ai Europei şi-au vândut interesele naţionale ale fiecărui stat-membru în faţa Ocultei Mondiale.
De-acum înainte, orice proiect financiar al unui stat al Uniunii Europene va trebui să fie aprobat de “tehnocraţii ocultişti” de la Bruxelles. Adică, de exemplu, dacă România va dori să construiască o centrală nucleară nouă, va trebui ca Oculta Mondială să fie de acord cu acest lucru.
Poporul român nu vor avea nimic de spus… Încet-încet democraţia din Europa care încă mai exista îşi va pierde orice valoare: degeaba vor vota cetăţenii, căci deciziile importante vor fi luate de “tehnocraţii ocultişti” de la Bruxelles…care nu vor fi aleşi de nimeni, ci vor fi numiţi! Aşadar, vom trăi zile grele…întreaga Europă va trăi o dictatură tehnocrată perfectă.
Sursa: http://roaim.de.vu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu