miercuri, 22 august 2012

Băsescu revine la Cotroceni. Ce urmează după revenire?


Президент Румынии Траян Бэсеску
Foto: EPA

În perioada imediat următoare, principalele bătălii politice se vor da în Parlament. Este posibil ca echipa lui Traian Băsescu să fie tentată de ideea instaurării unui nou guvern portocaliu şi destructurarea majorităţii parlamentare a USL.

Pentru atingerea unui asemenea obiectiv, calea logică ar fi următoarea: atragerea de partea lui Băsescu a liderilor UNPR, ruperea cât mai multor parlamentari din rândurile PSD şi PNL şi formarea unei majorităţi pe baza unei noi coaliţii PDL-UDMR-UNPR. Dacă se va realiza o asemenea construcţie politică şi USL va pierde guvernul şi majoritatea din parlament, va deveni accesibilă realizarea unui obiectiv major: perpetuarea guvernării portocalii în perioada de după alegerile parlamentare. Nu este exclus că se va recurge la resuscitarea politică a lui Mihai Răzvan Ungureanu, care încă beneficiază de statutul de „tânără speranţă” din cadrul structurilor politice afiliate lui Traian Băsescu. Îndeplinirea acestui obiectiv este condiţionată de scorul electoral care va fi obţinut de USL. Orice scor sub 50%+1, va permite lui Traian Băsescu să repete „manevra Boc” şi să numească un premier convenabil. Istoria demonstrează că partidul care controlează structurile guvernamentale înainte de o confruntare electorală are un avantaj substanţial, unica excepţie notabilă de la această regulă fiind guvernarea USL care, în nemărginita-i înţelepciune, l-a numit pe Ioan Rus la ministerul de interne, organizând un referendum de demitere într-o manieră cel puţin contestabilă din punct de vedere tehnic. Este improbabil ca un eventual guvern portocaliu să comită erori de această natură. Mai mult, va exista şi o explicaţie perfect plauzibilă pentru un eşec al USL la alegerile parlamentare din toamnă: oboseala, frustrarea, lehamitea şi dezamăgirea electoratului. Dacă la momentul alegerilor guvernul va fi controlat de forţe politice fidele preşedintelui Băsescu, atunci este probabilă repetarea recordurilor de implicare electorală care s-au înregistrat la secţiile din străinătate, cu consecinţele aferente pentru perspectivele electorale ale USL.
Indubitabil, eşecul procesului de demitere a preşedintelui Băsescu este un eşec major al USL. După o suspendare executată impecabil din punct de vedere tehnic, au urmat erori şi acţiuni care au adus prejudicii majore şanselor de a finaliza cu succes procesul de demitere. Atât pentru PNL cât şi PSD urmează o perioadă foarte dificilă atât din punct de vedere psihologic, cât şi din punct de vedere politic. Printre acţiunile care le-ar putea îmbunătăţi poziţia s-ar număra schimbarea rapidă a Laurei Kovesi de la Parchet şi a lui Daniel Morar de la DNA, dar asemenea acţiuni par a fi dificile în condiţiile în care CSM tergiversează procesul numirii noului ministru al justiţiei. Pentru USL, principala provocare va fi păstrarea capitalului electoral şi evitarea unei situaţii în care susţinătorii USL, decepţionaţi de rezultatul referendumului şi frustraţi de prestaţia politică a unor lideri din cadrul acestei formaţiuni, să nu mai participe la alegerile parlamentare. Din această perspectivă, devin clare motivele pentru care USL are nevoie de Crin Atonescu care a devenit în această perioadă un simbol al luptei împotriva lui Traian Băsescu. Fără acest simbol, şansele electorale ale USL s-ar fi redus considerabil. Opţiunile opoziţiei includ şi câteva gesturi radicale, dar este dificil de presupus că va exista curajul şi coeziunea necesară pentru a le pune în aplicare. De exemplu, Crin Antonescu nu a exclus o nouă suspendare a preşedintelui Băsescu, însă o asemenea acţiune ar necesita un efort de care USL pare să nu mai fie capabil.
Pentru completarea analizei merită menţionat un efect foarte important al invalidării referendumului: ultimele două luni au schimbat în mod radical atât discursul public cât şi percepţia publică asupra democraţiei, proceselor democratice din România şi, cel mai important, percepţia asupra poziţiei reale a României în relaţia cu anumite ţări şi instituţii internaţionale. O asemenea experienţă este frustrantă, dar ar putea fi considerată utilă din perspectiva maturizării percepţiilor electoratului din România. Consecinţele acestui proces au şanse să devină vizibile într-un viitor destul de apropiat.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu