Evenimentele din decembrie 89, care au permis "emanaţia", lui Ion Iliescu şi a FSN, nu au fost elucidate nici după 22 de ani. Aceasta a permis elaborarea unor teorii ale conspiraţiei, care se bazează pe amestecul URSS, cu acceptul puterilor occidentale. Lupta pentru legitimarea USL pe prima scenă a ţării şi a lui Crin Antonescu ca preşedinte al României, în absenţa unui scrutin parlamentare, conduc la dezvoltarea unor teorii asemănătoare
Implicaţiile unei schimări bruşte de direcţie a României, reorientându-se spre est, întăresc teremerile că Federeaţia Rusă caută refacerea sferei sale de influenţe din perioada războiului rece. Dacă în decembrie 89, Iliescu telefona la Moscova pentru a raporta "cine suntem şi ce urmărim", în prezent luăriile de poziţie ale fostului preşedinte s-au înmulţit şi par a trasa strategia USL. revenirea în prim planul politicii autohtone nu este de bun augur, mai ales prin pespectiva politicii promovate de el cât a fost preşedintele României.
Mulţi analişti politici au remarcat asemănările izbitoare între evenimentele care au adus la putere FSN-ul în 1990 şi modul în care USL încearcă să preia controlul total asupra instituţiilor statului înainte de desfăşurarea alegerilor parlamentare programate pe 20 noiembrie. Cea mai comentată este atitudinea Rusiei faţă de actorii de pe scena politică românească, neschimbată de 22 de ani. Vocea Rusiei, postul oficial de radio al Guvernului de la Kremlin, susţine puterea actuală, în timp ce oficialii europeni şi americani sunt tot mai critici cu noua putere instalată la Palatul Victoria.
O izolare pe plan internaţional nu ar face decât să acceleze o apropiere de Rusia. Astfel, deşi la nivel declarativ, Guvernul de la Bucureşti pretinde că este gata să respecte normele şi angajamentele europene, în realitate nu se arată afectat de criticile severe ce-i sunt aduse.
Tot la fel cum FSN-ul manifesta o atitudine agresiv anti-occidentală în 1990 ("Nu vrem bani! Nu vrem valută!.Vrem pe ... Bip!... Bip!" slogan care exprima susţinerea totală a electoratului femin faţă de principiile de politică externă ale premierului de atunci, Petre Roman), Victor Ponta adoptă aceeaşi atitudine sfidătoare în raport cu puterile occidentale.
Crin Antonescu nu se lasă nici el mai prejos la capitolul declaraţii belicoase la adresa instiuţiilor occidentale. „Nu se poate să fii ditamai preşedintele Comisiei Europene, domnul Barroso adică, şi din vacanţă, de undeva, să mai trimiţi o scrisoare lui Ponta fără să ştii ce s-a întâmplat aici! Nu se poate să tratezi atât de neglijent un aliat!", declara recent Crin Antonescu, preşedinte interimar. Însă principalul cal de bătaie al cuplului de la vârful USL este cancelarul german Angela Merkel: "Nu Angela Merkel votează la referendumul de pe 29 iulie.... Din cauza minciunilor lor cu lovitura de stat, ... oamenii îşi închipuie că suntem în Siria!", s-a răţoit Ponta la Merkel, când cancelarul german i-a solicitat respectarea statului de drept.
Însă ce a provocat nervozitate maximă a fost scurta vizită de informatre efectuată de subsecretarul de stat al SUA, Philip Gordon. Acest eveniment a fost prilejul unei explozii de reproşori la adresa "imperialiştilor de americani". Iată o mostră din gândirea lui Ion Iliescu, preşedintele de onoare al USL: „Sosirea intempestivă la Bucureşti a subsecretarului de stat al SUA şi opiniile exprimate cu acest prilej - vădit influenţate de campania de dezinformare reuşită de partizanii domnului Băsescu (reflectate, de altfel, şi în declaraţiile domnului Barroso) - constituie un fapt regretabil".
Ceea ce a spus Philip Gordon la Bucureşti este deosebit de grav pentru o ţară membră NATO: „SUA vor să vadă un Parteneriat Strategic de durată între ţările noastre. E greu să continue dacă există semne de întrebare legate de legitimitatea procesului democratic". Însă o asemenea atenţionare, care nici nu se mai încadrează în limbajul diplomatic, nu face decât să înteţească seria atacurilor la adresa statelor, cu care de altfel ne aflăm în diverse alianţe politice şi militare.
Dacă analizăm comportamentul guvernului USL, atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional se poate observa dezinteresul faţă de eventualele sancţiuni ce ar putea fi impuse României pentru deraierea de la principiile democratice. Sancţiuni care se pot materializa prin tăierea surselor de finanţare a deficitului de cont curent.
Aceasta ar semnala existenţa unui plan B în cazul în care România ar fi marginalizată în cadrul structurilor Uniunii Europene şi ale NATO. În acest caz, resursele naturale şi materiile prime ale Federaţiei Ruse ar reprezenta o soluţie pentru funcţionarea economiei naţionale, bazată pe o industrie ale cărei produse sunt caracterizate prin valoare adăugată redusă. Astfel, o schimbare geopolitică, care ar include România, nu ar mai fi doar o simplă speculaţie rezultată din teorii conspiraţionale. O infirmare poate veni după clarificarea actualei crize politice. Din păcate ar putea fi şi o confirmare nedorită, care nu va aduce vreun câştig românilor şi care, contrar aparenţelor, este o ameninţare cât se poate de reală.
Sursa: www.money.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu