Discuţiile despre aspectele economice şi ecologice pot fi duse la infinit. Dimensiunea redevenţelor este catastrofal de mică, iar creşterea de la 4% la 6% nu justifică proiectul nici măcar din perspectiva financiară, fără a lua în calcul aspectele ecologice. Câteva sute de locuri de muncă (asta în cel mai bun caz) nu sunt o justificare pentru delapidarea resurselor minerale ale ţării. Consecinţele ecologice vor deveni, mai devreme sau mai târziu, coşmarul guvernului de la Bucureşti, însă cel mai important aspect al problemei Roşia Montana este dispreţul factorului politic faţă de dorinţele cetăţenilor.
Guvernul Ponta are o datorie faţă de mişcarea contra exploatării miniere de la Roşia Montana, deoarece ea a contribuit la aducerea USL la putere, iar Victor Ponta a exploatat la maxim „problema aurului” cât timp a fost în opoziţie. Simbolurile au un rol deosebit de important în politică. Deseori, se întâmplă ca simbolurile să devină criteriile principale după care este evaluat un guvern sau lider politic. Ascensiunea USL şi ascensiunea politică a lui Victor Ponta s-a bazat pe trei piloni: „jos Băsescu!”, gazele de şist şi Roşia Montana. Electoratul USL nu se aştepta ca guvernul Ponta să fie competent, profesionist şi să aducă prosperitate economică. A avut aşteptări mult mai pragmatice şi realiste: lichidarea politică a lui Traian Băsescu, renunţarea la gazele de şist şi blocarea exploatării de la Roşia Montana.
Într-un singur an, USL a demonstrat că nu-i pasă de acest contract social încheiat implicit în campania electorală. Traian Băsescu este „coabitatorul-şef” al premierului-copilor, exploatarea gazelor de şist a devenit realitate, iar proiectul-monstru al lui Frank Timiş a primit undă verde de la guvern. Mesajul guvernului Ponta către electorat este simplu, clar şi direct: „voi nu contaţi!”.
Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.