Fericirea este o alegere

“Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea în acțiune. Singura cale care conduce la suferință este teama în acțiune .” ~ Don Miguel Ruiz Eşti îngrijorat(ă) sau stresat(ă) în legătură cu ceea ce se petrece azi în lume? Te întrebi dacă e corect să încerci să fii fericit(ă) din moment ce alţii îşi pierd slujbele, casele sau chiar sunt ucişi în alte părţi ale lumii? Dacă da, nu eşti singurul (singura). Mulţi oameni spun că este foarte greu să menţină o atitudine pozitivă, optimistă despre viaţa lor pentru simplul motiv că sunt bombardaţi constant cu ştiri şi informaţii negative care accentuează cât de multă suferinţă este azi în lume.  

Unii chiar ajung să se simtă vinovaţi pentru că reuşesc să-şi îmbunătăţească calitatea propriei lor vieţi, gândindu-se că alţii suferă pierderi mari şi se confruntă cu sărăcia cruntă. Aceste dificultăţi pare că îşi au izvorul într-o lipsă a speranţei de a îmbunătăţi viaţa celor care se află atât de departe de noi. Deşi suntem profund mişcaţi de compasiunea faţă de ceilalţi, exagerarea în “suferinţa empatică” ne face mai mult rău decât bine. Calea fericirii Realitatea este că această capacitate de a menţine propria fericire deşi în jurul tău pare că întreaga lume se scufundă şi se dezumanizează, este o importantă calitate prin care poţi acţiona spre binele comun. 

Iată de ce: Pentru că “suferinţa empatică” face mai mult rău decât bine Atunci când citeşti sau afli ştiri proaste, cum te simţi? Atunci când te focalizezi pe ideea că întreaga lume se prăbuşeşte, că există multă suferinţă şi tristeţe în lume, este foarte greu să nu fii îngijorat, trist sau chiar deprimat. Şi chiar, ce poţi face tu din moment ce eşti aşa de trist? Nu prea multe, asta e sigur. Este mult mai bine (şi pentru ceilalţi) ca să fii fericit şi optimist! Pentru că suferinţa ta nu ajută pe nimeni (nici măcar pe tine) Dacă ai înceta să respiri, oare ar fi mai mult aer pentru ceilalţi? Acelaşi lucru este valabil şi pentru propria ta fericire şi pace a minţii.

 Poţi să găseşti măcar o ocazie în care atunci când erai trist, supărat sau furios, ai ajutat astfel (prin starea ta negativă) pe cineva în a-şi dobândi fericirea? Totdeauna dăruieşti celorlalţi doar ceea ce tu însuţi ai deja din plin. De aceea este foarte bine să fii fericit! Pentru că fericirea şi pacea ta ajută cu adevărat pe ceilalţi Menţinerea unui cadru mental pozitiv şi fericit îţi permite să fii mult mai eficient în a obţine ceea ce este important pentru tine în viaţă. Te ajută să ai capacitatea de a servi pe ceilalţi, şi astfel ajuţi în a face lumea mai bună, pentru toţi. 

De aceea este foarte bine să fii fericit! Pentru că fericirea ia naştere din fericire Împărtăşirea tristeţii nu diminueaza tristeţea celuilalt, dar împartăşirea fericirii îl poate face pe celălalt fericit. Gândeşte-te puţin. Aminteşte-ţi ultima dată când fiind cu cineva erai fericit. Cu siguranţă a fost un moment frumos pentru tine, aşa-i? Fericirea era atunci pretutindeni, aşa-i? 

Până la urmă, fiecare dintre noi dorim să fim fericiţi, şi suntem atraşi în mod natural către acele condiţii si conjuncturi de viaţă care ne permit să fim fericiţi. De aceea este foarte bine să fii fericit! Pentru că atenţia ta hrăneşte Atunci când, în mod conştient şi consecvent, îţi focalizezi atenţia spre a fi fericit, cu siguranţă vei găsi mai multă fericire, şi mai repede!

 Aici nu e vorba de cine ştie ce “magie”. Pur şi simplu aşa funcţionează mintea. Ea ne aduce mai aproape aspectul pe care ne focalizăm atenţia. Şi din moment ce vrem să fim fericiţi, atunci este esenţial să ne concentrăm atenţia asupra activităţilor şi mai ales a gândurilor care contribuie la fericirea noastră. Pentru că obţinem o stare de bine La prima vedere ăsta nu pare un motiv suficient de bun pentru a căuta fericirea, dar gândeşte-te. Oare când obţii cel mai uşor un lucru? 

Oare cum poţi să acţionezi cât mai eficient pentru a-ţi face viaţa mai fericită, şi a face şi viaţa celorlalţi mai fericită? Este atunci când ai o stare de bine, atunci când ai o stare pozitivă, atunci când ai energie, atunci când eşti fericit. Aşa-i? Atunci dă-ţi voie să fii fericit! Pentru că atunci când nu acţionezi, eşti distras (adică pierzi timpul) Cu atât de multe evenimente care au loc azi în întreaga lume, este foarte uşor să fii distras, să uiţi de adevăratele scopuri. Fiind distras, uiţi să acţionezi pentru atingerea scopurilor, şi te trezeşti că ai pierdut timpul fără să obţii nimic.

Cel mai rapid mod de a-ţi transforma viaţa în bine este să acţionezi aşa încât să te simţi mai bine. Ne simţim cel mai bine atunci când trăim în armonie cu ceilalţi, când suntem fericiţi, când îi ajutăm. Aşa că descoperă chiar azi ceea ce te face fericit, şi acţioneaza în consecinţă! Pentru că ai dreptate “Dacă crezi că poţi, sau dacă crezi că NU poţi, în ambele cazuri ai dreptate“. Acest faimos citat din Henry Ford o spune direct. Gândirea nostră poate fi una dintre cele mai fundamentale limitări ale capacitătii noastre de a fi fericiţi. Aşa că spune-o tare şi cu convingere: este foarte bine să fiu fericit! 

  Pentru că asta eşti Suntem făcuţi din esenţa celei mai pure fericiri, este deci natural să fim fericiţi. Dar, undeva pe lungul drum al vieţii, am fost păcăliţi să credem că trebuie să ne câştigăm dreptul la fericire, trebuie să merităm această fericire. “Fiecare dintre noi, indiferent de avere, poziţie socială, vârstă sau religie, avem tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiţi şi împliniţi. Cea mai mare minciună din civilizaţia noastră este cea care spune că eşti incomplet, şi că îţi trebuie ceva din afara ta (ceva ce nu ai) pentru a fi fericit“. 

Gurucharan Singh Khalsa Fericirea este dreptul nostru dat prin nastere, este natura noastră, este ceea ce noi suntem cu adevărat. Pentru că poţi Dacă poţi învăţa să-ţi menţii propria fericire, indiferent de ceea ce se petrece în jurul tău, atunci poţi într-adevăr să îi ajuţi pe ceilalţi, poţi să devii un izvor de fericire. Renunţă la ideea complet greşită că tu nu poţi să faci mai nimic. Această idee te blochează înca înainte de a face primul pas, aşa că nu îţi este de niciun folos. Conectează-te la ceea ce valorează cel mai mult pentru tine, descoperă-ţi aceste preferinţe naturale. Găseşte moduri de a te împlini în aceste direcţii. Astfel, te vei simţi împlinit şi îi vei putea ajuta şi pe alţii. A fi fericit este cea mai bună cale de a trăi şi de a ajuta acestă lume! 

Sursa

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

UE si Noua Ordine Mondiala

Jose Manuel Barroso (barosul care a strivit Romania) declara “Avem nevoie sa evoluam catre o federatie de state-natiune. De acest lucru avem nevoie, acesta este orizontul nostru politic”.
“Cine” sunt cei care “avem nevoie”? ca pe noi nu ne-a intrebat nimeni. Locuitorii Europei nu isi doresc asta. Cine ne hotaraste directia? ‘Europa are nevoie de o noua directie’, a mai spus Barroso.

Ii raspunde un om de toata onoarea, presedintele Cehiei, un om demn, care are decenta sa apere interesele concetatenilor sai, nu ca si guvernatorul marioneta basescu:

“Eu resping categoric această idee a lui Jose Barroso”, a declarat Klaus, într-un interviu publicat de cotidianul Pravo.Singurul lucru care îmi place în această propunere este că actualii protagonişti ai aprofundării integrării europene au recunoscut pentru prima dată cu voce tare obiectivele lor reale, a adăugat el.
“În 2004, noi am aderat la Uniunea Europeană şi nu la o federaţie în care am deveni o provincie fără importanţă”, a insistat şeful statului ceh.

Vaclav Klaus spune in mod diplomatic, ca interesele reale ale celor ce conduc lumea din umbra, si care isi trimit trompetele si slugile gen Barroso sau Merkel sa execute ordinele, presupun infaptuirea Noii Ordini Mondiale, cu un guvern unic mondial, o banca unica mondiala, o federatie mondiala, cu conducatori nealesi de nimeni si nereprezentand pe nimeni, decat puterea elitei fasciste mondiale.

S-a mai facut un pas in materie de centralizare a puterii bancare:

Barnier - comisarul european pentru piaţă internă şi servicii - a avertizat că noua autoritate europeană unică de supraveghere bancară va dispune ‘de toate puterile necesare’ pentru a controla sistemul bancar şi că BCE va fi centrala ‘exclusivă’ a acestui mecanism de supraveghere care ar trebui iniţiat anul viitor. Noua autoritate este primul pas în direcţia creării unei uniuni bancare europene, aşa cum a hotărât Consiliul European în luna iunie.

Daca in urma cu cativa ani, cei care avertizau asupra planurilor unei elite tenebroase si oculte de crearea a acestei Noi Ordini Mondiale erau luate in deradere de majoritatea oamenilor neinformati, fiind acuzati ca sufera de “conspirationita acuta”, iata ca in foarte scurt timp subiectul a ajuns unul ce se discuta la vedere de inaltii functionari ai UE sau ai SUA. Iar agenda este impinsa inainte cu tot mai multa viteza si tupeu.

sursa: originar.blogspot.ro

Sursa: gandeste.org

Dacă celălalt nu este pregătit să renunţe la ataşamentul faţă de rănile sale, nu putem insista să-l vindecăm. Îi dăm spaţiu…

Postat Maria

Iubirea generoasă înseamnă să ajuţi acel om să crească şi să prindă aripi, chiar dacă eşti conştient că aripile îl vor ajuta să zboare pe alte ceruri decât pe al tău… Deşi există cu adevărat oameni care, ajunşi la o anumită maturitate emoţională şi la un anumit nivel spiritual, pot trăi iubirea plenar, mulţi încă nu cred că există aşa ceva, iar unii dintre noi avem sentimentul că iubim necondiţionat. Dar oare e aşa? Unde să fie adevărul? Este evident faptul că fiecare dintre noi a simţit la un moment dat sau altul că se îndrăgosteşte. Deşi capacitatea de a eleva această trăire ne aparţine întru totul, îndrăgostirea nu este neaparat o opţiune. Ea apare şi te ia de multe ori pe nepusă masă. Acum, avem de ales în sensul că putem trăi “nebuneşte” sau “pasional” aceste sentimente sau putem alege să cultivăm trăiri mai înalte, mai curate, mai generoase şi mai profunde.Gelozia pasională, posesivitatea exprimată ca fiind ceva natural, ataşamentele bolnăvicioase, suferinţa şi dramele emoţionale reprezintă ceea ce consideră mulţi oameni a fi normal (Aşa e când te îndrăgosteşti şi nu poate fi altfel…).Probabil de aceea se spune că dragostea e o boală şi nu durează decât trei ani…. Well, dacă ne uităm mai bine în jur vom vedea că în lipsa dorinţei de a cultiva o iubire liberă, generoasă şi sinceră, peisajul e trist. Şi chiar este. Totuşi, există şi oameni cu adevărat generoşi şi frumoşi în suflet care atunci când iubesc, iubesc cu adevărat, iubesc pentru celălalt. Personal, am avut şi am parte de iubirea unui astfel de om, iar la rândul meu am învăţat să fac diferenţa între ataşament şi iubire şi să cultiv trăiri care sunt şi pentru mine şi pentru celalălt o binecuvântare. Nu mă grăbesc să spun că am trecut toate testele în iubire pentru că mai am în faţă atâtea experienţe de trăit. Pot să spun însă că reuşesc să înalţ şi să trăiesc îndrăgostirea ca pe cea mai frumoasă stare de iubire… pentru că nu mă mai simt legată, ataşată, agăţată emoţional, temătoare, nesigură, nerăbdătoare… pentru că trăiesc această stare prin toţi porii, cu toată fiinţa, cu răbdare, cu zâmbetul în suflet, fără nevoi apăsătoare, cu generozitate şi pace, cu intenţii curate, entuziasm şi căldură… De fapt, e trăire care mă trăieşte… Acest mod de a înţelege şi de a trăi dragostea au venit după multe experienţe care m-au scos din cercul meu de confort şi m-au pus pe jar. Nedorindu-mi manifestările care apăreau la pachet cu îndrăgostirea, şi având lângă mine pe cineva care mă iubea necondiţionat, am început să caut un alt fel de a trăi îndrăgostirea şi de a iubi. Şi am găsit… Şi nu poate fi pus în cuvinte… Unii spun că adevărata iubire vine cu timpul, prin convieţuire. Sunt de acord. Dar ce numesc mulţi iubire în convieţuire este de fapt obişnuinţa cu celălalt om, ataşamentul, obiceiurile comune şi poate subiectele comune de discuţie. Cumva, ei spun iubire la ceva pasiv, nu la iubirea activă care face mult mai mult pentru celălalt decât să-i asigure confort, bani, locuinţă şi un loc cald unde să vină. În situaţii criză, adevărata iubire se comportă la fel de generos şi sincer ca atunci când totul e bine. Nu pentru că ataşamentul este prea puternic şi nu ai altceva de făcut decât să înghiţi şi să accepţi orice, ci pentru că nu-ţi este teamă că te pierzi dacă vei iubi necondiţionat o altă persoană. Iubirea necondiţionată nu înseamnă, după părerea mea, să treci cu vederea toate toanele şi egoismul celuilalt deşi în interior provoacă în tine tristeţe, nemulţumire şi neînţelegere. Asta înseamnă agăţare emoţională şi ataşament. Eu spun mai degrabă că iubirea adevărată înseamnă să înţelegi şi să simţi prin ce trece celălalt atunci când se manifestă cum se manifestă, să fii pregătit să-i oferi spaţiu dacă are nevoie (să ieşi din peisaj când trebuie) şi să îi respecţi dorinţele. Personal, simt că iubirea e constantă…

 Dacă azi simţi că iubeşti, mâine că urăşti, mi-e greu să înţeleg de ce s-ar mai numi iubire… Iubirea generoasă nu înseamnă că tu nu-ţi doreşti nimic pentru tine sau pentru voi (aia e indiferenţă, amiciţie sau orice altceva). Iubirea generoasă înseamnă că în sufletul tău îţi doreşti acele lucruri doar dacă şi pentru celălalt sunt o binecuvântare, adică eşti dispus să laşi partenerul să plece fără să-i dăruieşti ce simţeai, dacă el aşa alege. Iubirea generoasă înseamnă să fii alături de celălalt cu blândeţe chiar şi atunci când sufletul lui caută altceva şi nu pe tine. Iubirea generoasă înseamnă să ajuţi acel om să crească şi să prindă aripi, chiar dacă eşti conştient că aripile îl vor ajuta să zboare pe alte ceruri decât pe al tău… Iubirea generoasă înseamnă să te rogi pentru fericirea celuilalt chiar dacă fericirea lui nu e în braţele tale. Da, se poate şi există oameni care iubesc aşa… şi sunt printre noi… Vreau să o/ îl fac fericit! Spunem mulţi când ne îndrăgostim. Da, dar ea/ el îşi doreşte de la mine acest lucru? Are nevoie de iubirea mea ca să fie fericit/ă? Ori vrem dragoste cu sila sub intenţii generoase? Mintea cunoaşte suficiente pretexte să-şi motiveze nevoile egoiste… Dragostea pentru celălalt are răbdare, priveşte cu ochi plini de iubire alesul chiar şi atunci când alegerile lui nu ne privesc sau nu ne includ. Dragostea pentru celălalt îşi doreşte să dăruiască tot ce are mai frumos, mai curat şi mai pur dacă porţile i se deschid. Iar dacă teama a pus stăpânire pe alesul nostru, avem răbdare să-şi topească zidurile cu care s-a împrejmuit, fără să batem cu picioarele în uşă sau să lovim pereţii ca să îi dărâmăm. Nu asediem cetatea dacă el/ ea s-a retras acolo. Ne retragem şi noi. În acest timp, putem să-l susţinem energetic, transmiţându-i constant iubire, lumină, gânduri generoase, căldură şi compasiune. Lucrarea interioară ne priveşte, atât pe noi, cât şi pe parteneri. Este posibil ca iubirea să scoată la suprafaţă răni, dar nu ca să le răscolească, ci ca să le vindece… cu răbdare şi blândeţe. Iar dacă celălalt nu este pregătit să renunţe la ataşamentul faţă de rănile sale, nu putem insista să-l vindecăm. Îi dăm spaţiu… Aş fi spus acum câţiva ani că modul acesta de a iubi e o poveste, un ideal la care nu ajunge nimeni, dar am fost binecuvântată să fiu iubită de un om cu adevărat generos, frumos la suflet, răbdător, matur emoţional şi cald. De la el am învăţat iubirea… Dacă ceea ce căutăm în viaţă este doar confortul sentimental şi material atunci n-are niciun rost să ne batem capul cu adevărata iubire, iubirea pentru celălalt, iubirea care îl ajută să crească pe toate planurile şi în acelaşi timp ne înalţă şi pe noi ca iubiţi. Spun asta pentru că înainte să ajungi la această dragoste, treci prin foc şi simţi că te arzi, că te pierzi… Eşti aruncat din patul tău cald şi pus faţă în faţă cu nişte adevăruri incomode despre tine. Oare câţi dintre noi îşi doresc cu adevărat să se privească în oglindă? Ei bine, doar cu o voinţă puternică şi curaj putem ajunge să înţelegem şi să fim trăiţi de o iubire cu adevărat necondiţionată…. Eu nu am dat încă toate testele iubirii generoase, dar simt că sunt pregătită să le trec. Anii încă se desfăşoară în faţa mea cu toată experienţa pe care o pot aduce, dar sufleteşte mă simt echipată… şi cel mai important dintre toate, îmi doresc cu ardoare să contribui în viaţa alesului meu în modul cel mai profund, cel mai generos şi cel mai plin de iubire, nu doar să-i ofer un cămin confortabil şi sigur. Îmi doresc să fiu o binecuvântare pentru el aşa cum eu am fost binecuvântată să fiu iubită de un om cu adevărat frumos…

sursa 

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

Atenţie, români: Băsescu vă pregăteşte o uniune bancară, fără comision de retragere.

Traian Băsescu a suportat la Bruxelles un protocol umilitor. Vroia probabil ca «victoria» la refrendum să îi fie confirmată printr-o fotografie de familie istorică cu Reding, Barroso şi Van Rompuy, strânşi uniţi în jurul lui. A venit însoţit de o suită personală de propagandişti de profesie, gata să consemneze pentru posteritate tocmai acest moment.

Dar, a fost obligat să facă anticameră şi a fost înghesuit în sala din Justus Lipsius din Consiliul European să îşi peroreze acolo obişnuitele lui reflecţii veninoase de pater familias supărat. A improvizat o conferinţă de presă, în care a apărut bronzat, dar ofilit şi cu o nouă grimasă: de câine bătut. Este poziţia tipic băsesciană de mimare a modestiei. A ţinut însă să demonstreze «pe sticlă», în faţa camerelor de televiziune, că eurocraţii îl iubesc, că sunt prieteii lui de suflet (nu ca cei peste 7 milioane de români nerecunoscători), şi că îi poate da cu tifla lui Ponta de la Bruxelles. He’s back in business now.

De obicei, în sala din Justus Lipsius ţin conferinţe membrii de rang secund, (miniştri, secretari de stat), nu şefii de stat. Şi, ca de obicei, Băsescu a improvizat pe maginea « importanţei» temelor abordate cu principalii săi susţinători din vară: Barroso, Reding şi Rompuy. Cu Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, cea mai importantă instituţie democratică a UE, a declarat că nu este prieten şi, ca atare, îi face o favoare social-democratului german, comunicând cu el doar prin scrisori postate pe site-ul oficial al Cotrocenilor.

A ţinut morţiş să se prezinte drept garantul absolut al «orientării spre Vest» a României, deşi trecutul său de fost căpitan de navă plimbat pe la Anvers, precum şi afacerile camarilei sale în ultimii opt ani cu grupuri de afaceri ruseşti, îl indică drept cel mai cameleonic exponent al intereselor Estului în România. Prietenul lui, Virgil Măgureanu, ştie de ce. În timpul conferinţei de presă, Băsescu a ţinut chiar şi lecţii de antropologie. El a explicat doct jurnaliştilor care sunt obiceiurile de îngopăciune la arabi. Cu cât mai mult insistau jurnaliştii să li se ofere explicaţii despre zborul prezidenţial la Ryad, cu atât se încăpăţâna şeful statului să explice cum decurg funeraliile la triburile din deşert. Or, la unele ritualuri de înmormântare la musulmani, se trag, în semn de respect pentru cel decedat, focuri de armă în aer. De aceea, ei au nevoie de armament.

Anunţul triumfal a venit spre finalul conferinţei de presă. Băsescu a declarat că i-a asigurat pe Barroso şi pe Rompuy că va introduce România în uniunea bancară. El, de unul singur, doar ici-colo sfătuit de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, magicianul oranj al aprecierii şi deprecierii monedei naţionale. Ca şi în cazul semnării Trataului Fiscal, Băsescu ignoră a câta oară instituţia suverană a Parlamentului României, nu se consultă cu partidele şi ne bagă pe gât ceea ce el însuşi a acceptat în genunchi de la eurocraţi, pupându-le condurii: aservirea necondiţionată a viitorului ţării, în schimbul garantării sprijinului pentru domnia sa. Atenţie, români, vi se pregăteşte pe nemestecate, şi fără să fiţi consultaţi, o uniune bancară de vis, fără comision la retragere.

sursa: cotidianul.ro

Sursa: gandeste.org

Statul laic si militantismul ateu

Din când în când apar la suprafaţă tot felul de nemulţumiri ale unor radicali legate de faptul că statul promovează religia prin instituţiile sale. Chiar dacă nu ni se spune direct, la bază disputa e de ordin filozofic şi istoric şi porneşte de la o încleştare veche şi destul de crâncenă cu privire la modul cum ar trebui definită modernitatea şi statul laic. În practică, această dispută se traduce fie prin contestarea însemnelor religioase în instituţiile publice, fie prin argumente conform cărora religia nu ar trebui predată deloc, fie prin atacarea manualelor de religie care nu corespund ideilor delatorilor şi care de aceea trebuiesc retrase de urgenţă de pe piaţă (aceasta a fost formularea făcută recent de nişte militanţi atei: „de urgenţă”!). Motivele invocate sunt mai mult sau mai puţin triviale şi nu aş vrea să imi pierd vremea cu poveşti stupide de genul „care este impactul asupra unui copil care este învăţat despre iad şi rai sau care se uită la o icoană sau la o cruce?” etc. Vă sfătuiesc doar atât: uitaţi-vă în ochii părinţilor şi bunicilor d-vostră şi încercaţi să intuiţi efectul „devastator” al moralei creştine asupra lor; ascultaţi-i să vă povestească cât de „traumatizaţi” au fost ei de aceste chestiuni când au fost copii…

Dar în cacofonia de păreri şi violenţa de atitudine care am văzut că s-au iscat în jurul polemicii, merită să punem puţină ordine şi să formulăm câteva poziţii de principiu. Acestea au fost deja argumentate, dar văd că trebuiesc repetate la răstimpuri. Mai întâi, nu există şi nu a existat niciodată un stat care să fie absolut neutru din punct de vedere axiologic în raport cu societatea în care acţionează. Aceasta ar însemna un stat apolitic, ceea ce e o contradicţie în termeni. Ca atare, un asemenea stat nici nu ar putea şi nici nu ar fi dezirabil să existe câtă vreme funcţia oricărui stat este să reprezinte. Punctul doi, statul nu beneficiază de nici un primat în raport cu societatea pe care o reprezintă, nici din punct de vedere ontologic şi nici din punct de vedere filosofic. Altfel spus, societatea creează statul (şi nu invers) iar acesta este acolo să protejeze societatea, nu pe sine sau vreo teleologie mai mult sau mai puţin arbitrară în raport cu societatea.

Aceste două puncte coroborate, ne duc la următoarea concluzie: dacă societatea este religioasă, statul are nu doar dreptul ci chiar obligaţia faţă de cetăţenii săi de a-i educa în sensul religiei sau al religiilor pe care o împărtăşesc oamenii. Aceasta nu înseamnă că un asemenea stat ar fi o teocraţie, deoarece legile sale sunt seculare. Dar aceasta înseamnă că majoritatea este respectată şi reprezentată de statul pe care îl susţine şi că minorităţile (atee, agnostice etc.) sunt tratate ca atare: ca minorităţi. Adică li se asigură libertatea de conştiinţă, practicarea propriului cult sau a nici unui cult, fără însă să fie urcate pe un piedestal prin care statul, suprasensibilizat la doleanţele acestora, ajunge să fie instrumentul lor sociologic activ prin care să schimbe morfologia culturală a unei ţări!

Într-un stat precum România în care peste 90% din populaţie s-a definit ca fiind creştină, statul pur şi simplu NU ar trebui să aibă dreptul să scoată cruci şi icoane din şcoli dacă comunităţile locale le doresc şi nici să ia prea în serios cererile unor exaltaţi care au probleme cu crucea la modul general. Aceştia din urmă trebuiesc doar mângâiaţi părinteşte pe creştet pentru că evident au nevoie de atenţia noastră, dar cam atât. O atitudine contrară din partea statului nu ar face decât să dea curs unor apucături tiranice şi chiar totalitare, deoarece o asemenea atitudine ar fi îndreptată împotriva unor majorităţi largi din societate, în numele unei ideologii politice a laicităţii radicale reprezentată doar de o minoritate.

Autor: Camil Roman - doctorand al Departamentului de Politică şi Studii Internaţionale de la Universitatea Cambridge.
Sursă: România Liberă

Sursa: gandeste.org

PROFETIA SFANTULUI NIFON: “In zilele cele mai de pe urma adevaratii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni”

Până la sfârşitul lumii, fiule, nu vor lipsi drepţii Domnului Dumnezeu, după cum nici lucrătorii satanei nu vor lipsi. În zilele cele mai de pe urmă, însă, adevăraţii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni.  

Şi chiar dacă nu vor face semne şi minuni ca astăzi, vor călători necontenit pe calea cea strâmtă, cu toată smerenia. Aceştia vor fi în Împărăţia lui Dumnezeu mai mari decât părinţii făcători de minuni. În vremea lor nu va mai fi cineva care să facă semne minunate, deoarece, chiar văzându-l, nu vor vrea să se înţelepţească în luptele duhovniceşti.

  Sfântul Ignatie Briancianinov a întrebuinţat acest cuvânt al Sfântului Nifon în încheierea sa la Patericul egiptean, pe care dânsul l-a tradus în limba rusă. Într-o traducere a lui Alexandru Monciu-Sudinschi, găsim următoarea versiune a acestui fragment din cuvântul Sfântului Nifon: 

„În ultimele timpuri, cei care vor lucra cu adevărat lui Dumnezeu se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor face printre ei semne şi minuni ca în vremea de faţă. Şi vor păşi pe calea unei nevoinţe topite în smerenie şi, în Împărăţia Cerurilor, se vor dovedi mai mari decât Părinţii care s-au proslăvit prin semne.” (cf.Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, ed. Ileana, Bucureşti, 2000, p. 5).

În primul rând, cei ce vor şedea pe scaunele bisericeşti din toată lumea, vor fi cu totul străini şi nici idee nu vor avea despre virtute. Dar şi întâistătătorii monahilor vor fi la fel.

Vor fi robii pântecelui şi ai slavei deşarte, încât vor fi mai degrabă sminteală pentru oameni decât pildă de virtute, deorece virtutea va lâncezi. Va domni peste tot iubirea de argint, dar vai de monahii care se vor desfăta cu banii. Că aceştia vor fi urâciune înaintea lui Dumnezeu şi nu vor vedea faţa Domnului. Monahii şi mirenii vor da bani cu camătă şi nu vor vrea să-i înmulţească în Dumnezeu, prin milostenie la săraci. De aceea, dacă nu se lasă de această lăcomie, vor fi aruncaţi în Tartar şi în muncile iadului.

Deci atunci, cum am zis mai înainte, cei mai mulţi se vor rătăci în neştiinţă pe calea cea largă a pierzării.

  În cartea ce cuprinde versurile şi învăţăturileSfântul Ioan Iacob Hozevitul, această profeţie este tradusă astfel: 

„Până la sfârşitul lumii nu vor lipsi profeţii lui Dumnezeu, după cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi nicicând. Însă în zilele din urmă, câţi vor sluji cu adevărat, cu credinţa lui Dumnezeu, cu multă înţelepciune se vor ascunde de oameni. Şi cu toate că nu vor face semne şi minuni ca Sfinţii cei de demult, vor merge însă pe calea anevoioasă cu multă smerenie.

Aceştia se vor afla în Impărăţia Ceruruilor mai mari decât Părinţii care au făcut minuni, pentru că în vremea lor (adică în acele zile în care trăim noi astăzi, 

ale lui Antihrist) nu se află nimeni care să facă semne şi minuni, ca să se înfierbânte râvna lor spre nevoinţele cele duhovniceşti. Pentru că în toată lumea, câţi vor ocupa tronurile arhiereşti vor fi cu totul nevrednici şi nu vor avea nicio idee de fapte bune. Dar şi stareţii, conducătorii monahilor, vor fi la fel. Vor fi biruiţi de lăcomia pântecelui şi slava deşartă şi vor fi pricină de sminteli oamenilor, mai mult decât pilde de fapte fapte bune, şi de aceea nici nu se vor mai gândi la lucrarea faptelor bune. Va stăpâni peste tot iubirea de argint. Dar vai de monahii care se străduiesc să adune bani, că unii ca aceştia nu vor vedea faţa lui Dumnezeu. Căci iubirea de arginţi este urâciune înaintea lui Dumnezeu. Monahii şi mirenii vor da bani cu dobândă. Nu vor voi să-i dea la săraci ca să le răsplătească Dumnezeu cu mult mai mult în Împărăţia Cerurilor. Dacă nu se vor părăsi de această lăcomie au să se cufunde în Tartarul cel întunecos al iadului. Din neştiinţa se vor înşela cei mai mulţi pe calea cea largă şi netedă, care duce la pierzare“. (cf. Din Ierihon către Sion, Ierusalim, 1999, pp. 653-654).

 sursa

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/02/23/in-zilele-cele-mai-de-pe-urma-adevaratii-slujitori-ai-lui-hristos-se-vor-ascunde-de-oameni/ 

http://actualitateaortodoxa.com/articole/In-zilele-cele-mai-de-pe-urma-adevaratii-slujitori-ai-lui-Hristos.php

Viata si invataturile Sfantului Nifon al Constantianei

S-ursa: adevarul2012.blogspot.ro

CINE ESTE BUNICUL LUI VICTOR PONTA ? ? ? ?

Sursele noastre din interiorul PSD sustin ca bunicul matern al lui Victor Ponta era evreul-rus Naumovici ( ulterior mama Premierului si-a scurtat numele in ” Naum ” , din motive lesne de inteles ) . Pana aici toate bune si frumoase , nimeni nu e vinovat daca se naste nigerian , congolez sau brazilian . La propunerea consilierilor sovietici care conduceau pe atunci Romania , bunicul lui Ponta este trimis la studii in URSS . Acolo dupa absolvirea Academiei Militare ” Frunze ” , revine in Bucuresti , este avansat ” colonel cu stea ” – unul din gradele introduse de sovietici dupa ocupatia militara a Romaniei si desfiintat in 1963 . Proaspatul colonel Naumovici este incadrat la D I A – Directia de Informatii a Armatei , care in acea perioada era condusa de general- locotenent Serghei Nicolau ( pe adevaratul sau nume Seghei NIKONOV -nascut la 22 septembrie 1905 in Basarabia , pe atunci ” gubernie tarista ” ). NIKONOV era un vechi agent al NKVD-ului cu studii la Iasi dar este exmatriculat de Universitate pt ” activitate comunista ” si pleaca sa-si continue studiile la Bruxelles . Aici este reperat de Siguranta belgiana iar Serghei Nikonov fuge la Marsilia unde se inscrie in Partidul Comunist Francez . Este adus de sovietici la Bucuresti si devine Director General al SSI -ului in perioada ianuarie 1947 – 1951 . (SSI-ul era in perioada interbelica si pana in 1951 , SSIAR – Serviciul Special de Informatii al Armatei Romane , restructurat in 1940 cand a luat denumirea de SSI – Serviciul Special de Informatii ). Serghei Nikonov semneaza practic desfiintarea in 1951 a SSI-ului , cel mai redutabil serviciu de informatii si contrainformatii militare si nu numai al Romaniei interbelice si care a si reusit in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial sa produca pierderi grele Armatei Rosii si prin infiltrarea a sute de agenti cu statii portabile de emisie – receptie in spatele trupelor sovietice , SSI-ul a procurat informatiile militare atat de necesare Marelui Stat Major al Armatei Romane si a executat sute de operatii de sabotaj si diversiune pe teritoriul URSS pana departe in Caucaz . SSI -ul a reusit cu un urias efort uman in doar doua luni dupa ocuparea Romaniei la 23 august 1944 sa puna la adapost de urgia sovietica zeci si zeci de tone de arhive militare si civile . Asa au mai ramas pana azi cateva arhive care altfel ar fi fost indiscutabl transportate in Rusia . Serghei Nikonov alias Serghei Nikolau devine intre 1951 si martie 1954 Seful Directiei I de Informatii Externe a M.A.I. Dar si aici procedeaza identic ca si in cazul SSI si anume desfiinteaza si aceasta directie si o incorporeaza in Departamentul Secuitatii Statului , conform indicatiilor consilierilor sovietici de a Bucuresti ( practic a luat Serviciul de spionaj extern si l-a inglobat in Securitate … Adevarul e ca si SSI-ul si Directia I de Informatii Externe erau fostele servicii romane care se opusesera cu suucces NKVD -ului si GRU in perioada interbelica si in timpul razboiului si rusii abia asteptau sa le desfiinteze . Plus ca SSI-ul era cel care a inarmat pe partizanii din Bucovina , Moldova si Transilvania si le-a asigurat arme , munitii si bani gratie carora unii partizani au rezistat in munti pana in 1955 . Nu toti partizanii lucrau pentru SSI ci numai sefii acestor partizani erau ofiteri sau rezidenti SSI . Dar sa revenim la Serghei Nikonov . Din martie 1954 si pana in 26 noiembrie 1960 Nikonov ocupa functia de Sef al Directiei Militare a Marelui Stat Major al Armatei . Exact in perioda asta colonelul Naumovici devine mana dreapta a generalului S Nikonov . Apoi din noiembrie 1960 si pana in decembrie 1963 Nikonov indplineste functia de Sef al Directiei de Contol din Ministerul Fortelor Armate , unde il ia si pe protejatul sau , colonelul Naumovici . In decembrie 1963 cei doi sunt scosi la pensie . In acea perioada Niconov si Naumovici colaborau excelent cu generalul-maior Alexandru Sergheevici NICOLSCHI din Directia Generala a Securitatii Poporului ( pe adevaratul nume Boris GRUNBERG , vechi agent NKVD ” condamnat in 1941 la munca silnica pe viata pentru crima de spionaj in favoarea URSS si decedat in 1992 ) , dar cei doi colaborau excelent si cu celebrul ” PANTIUSA ” , general-locotenent Ghe PINTILIE ( pe adevaratul nume Pantelei Bodnarenko , nascut la Tiaspol la 09.11 . 1902 si decedat la Bucuresti la 11 august 1985 , fost ofiter NKVD la Tiraspol inca din 1920 ) care devenise Seful Securitatii Statului la data de 15 august 1948 ( Director General al Directiei Generale a Securitatii Poporului ). ” PANTIUSA ” vorbea prost romaneste dar in schimb era cunoscut ” drept omul de mare incredere al tovarasei Ana PAUKER ( nascuta Hanna RABINSOHN ) . Ei dar despre toti acestia vom scrie mai pe larg in editiile ulterioare .

Dacian Dumitrescu

Sursa: http://basarabialiterara.com.md

Peter Deunov - profetii

"Si cand El va sufla in cornul sau, vechi lumi vor muri si altele se vor naste."

Cunoscut sub numele sau spiritual de Beinsa Douno, maestrul bulgar,

Peter Deunov (1864-1944) a fost fiul unui preot ortodox si destinat a

deveni si el cleric. A studiat teologia, dupa care a urmat cursurile de

medicina in Statele Unite, insa dupa intoarcerea sa in Bulgaria, in

1895, nu si-a mai gasit locul in contextul rigid al institutiei si

dogmelor Bisericii Ortodoxe.

Din 1900 a inceput sa tina prelegeri publice ce au adus un suflu nou

doctrinelor traditionale crestine. Deunov se spune ca a avut un inalt

nivel de constiinta si a fost de-a lungul intregii sale vieti un model

de puritate, intelepciune, inteligenta si creativitate. De asemenea, a

fost un foarte bun violonist care a compus sute de melodii pe care le-a

folosit, pe urma, drept exercitii in cadrul scolii sale - Fratia Alba -

pe care a fondat-o la trecerea anilor in secolul al XX-lea.

Timp de multi ani a locuit aproape de orasul Sofia, inconjurat de

numerosii sai discipoli. Se spune ca Deunov a trezit spiritual sute de

suflete atat din Bulgaria, cat si din Estul Europei.

Filosoful Rene Guenon spunea despre Deunov astfel: „El este cel mai mare

magnet spiritual de pana acum venit pe Pamant. El isi va magnetiza

discipolii cu magnetismul iubirii, iar acestia la randul lor vor

transmite acest magnetism intregii omeniri".

in zilele dinaintea mortii sale Deunov a intrat intr-o profunda transa

mediumica. Fiind in aceasta transa a facut o profetie extraordinara cu

privire la timpurile noastre zbuciumate - o profetie despre „Sfarsitul

Timpului" si apropiata venire a „Noii Epoci de Aur a Umanitatii".

Iata ce i s-a transmis din astral:

„De-a lungul vremurilor constiinta omului a traversat o lunga perioada

de intuneric. Aceasta perioada pe care hindusii o numeau „Kali Yuga" e

pe terminate.

Astazi ne aflam la frontiera dintre doua epoci: cea a Kali Yuga si cea a

Noii Ere in care intram.

O usoara imbunatatire se intampla in gandurile, sentimentele si faptele

oamenilor, dar in curand fiecare va fi supus Focului Divin care ii va

purifica si pregati pentru noua era. Astfel, omul se va ridica la un

nivel superior de constiinta indispensabil intrarii sale in noua viata.

Este ceea ce unii inteleg prin „inaltare". Cateva decade vor trece inainte ca acest

Foc sa vina pentru a transforma lumea, ridicand-o

la o noua moralitate.

Aceste valuri imense vin din spatiul cosmic si vor inunda intregul

Pamant. Toti cei care vor incerca sa se opuna vor fi inlaturati si dusi

altundeva.

Cu toate ca nu toti locuitorii acestei planete sunt la aceleasi niveluri

de evolutie, noul val va fi simtit de fiecare dintre noi si aceasta

transformare nu va atinge doar Pamantul si intregul Cosmos.

Cel mai bun si singurul lucru pe care omul il poate face acum este sa se

intoarca inspre Dumnezeu si sa devina mai bun constient, sa-si ridice

nivelul vibrational astfel incat sa ajunga in armonie cu puternicul val

ce in curand il va inghiti.

Focul despre care vorbesc si care insoteste noile conditii oferite

planetei noastre va intineri, purifica si reface totul in calea lui.

Materia va fi rafinata, inimile voastre vor fi eliberate de angoase,

necazuri, incertitudine, devenind luminoase.

Totul va fi imbunatatit, elevat: gandurile, sentimentele si faptele

negative vor fi distruse.Viata voastra de astazi este sclavie intr-o

grea inchisoare. intelegeti-va situatia si eliberati-va din ea. Va spun

acest lucru: „Iesiti din inchisoarea voastra!" E asa de mare pacat sa

vezi atat de multa inducere in eroare, atat de multa suferinta atat de

multa neputinta in a intelege unde se afla adevarata fericire. Tot ceea

ce va inconjoara se va prabusi si va disparea in curand. Nimic nu va mai

ramane din aceasta civilizatie perversa. intregul Pamant va fi scuturat

si nici o urma nu va ramane din cultura sa gresita ce-l mentine pe om

in chingile ignorantei. Cutremurele nu sunt doar fenomene mecanice,

scopul lor este si cel de a trezi mintea si inima oamenilor, astfel

incat ei sa se poata elibera de ei insisi, de greselile si nebuniile lor

si sa ajunga sa inteleaga ca nu sunt singuri in Univers.

Sistemul nostru solar traverseaza acum o regiune a Cosmosului unde o

constelatie ce a fost distrusa si-a lasat pecetea - praful ei. Trecerea

printr-un astfel de spatiu contaminat e o sursa otravitoare nu doar

pentru locuitorii Pamantului, ci si pentru cei ai celorlalte planete din

galaxia noastra. Doar sorii nu sunt afectati de influenta unui mediu

atat de ostii mediu. Aceasta zona e numita „A 13-a regiune", unii o

numesc „Zona contradictiilor" . Planeta noastra a fost prinsa in ea timp

de sute de ani, dar in sfarsit ne apropiem de iesirea din acest spatiu

al intunericului si suntem pe punctul de a atinge o regiune mai

spirituala, unde traiesc fiinte mult mai evoluate.

Pamantul are acum o miscare ascendenta si fiecare ar trebui sa se

straduiasca sa se armonizeze cu aceste curente de ascensiune. Cei care

refuza sa se supuna acestui drum vor pierde avantajul bunelor conditii

ce ie vor fi oferite in viitor pentru ca ei sa evolueze. Ei vorramane

in spate in ceea ce priveste evolutia si vor trebui sa astepte zeci de

milioane de ani pentru ca valul acesta ascendent sa revina.

Pamantul, sistemul solar si Universul - totul este redirectionat de

Impulsul Iubirii. Multi dintre voi considerati Iubirea drept o forta

derizorie, dar in realitate este cea mai mare dintre forte! Banii si

Puterea.continua sa fie venerate ca si cand destinul vostru ar depinde

de ele. in viitor, totul va fi stapanit de Iubire si toata lumea i se va

supune. Dar nu numai prin suferinta si necazuri constiinta omului va fi

trezita.

Teribilele profetii ale profetului Daniel scrise in Biblie povestesc

despre epoca ce va veni. Vor fi inundatii, uragane, focuri gigantice si

cutremure ce vor matura totul in calea lor, sangele va curge din

abundenta, vor fi revolutii, teribile explozii vor rasuna in numeroase

locuri de pe Pamant. Acolo unde este Pamant apa va veni, acolo unde este

apa, pamantul va sosi. Dumnezeu e Iubire si cu toate acestea avem de-a

face cu prigoniri. O replica a naturii impotriva crimelor repetate de om

inca din noaptea vremurilor impotriva mamei sale: Pamantul.

Dupa aceste suferinte, cei care vor fi salvati, elita, vor cunoaste

Epoca de Aur, armonia si frumusetea infinita. Asa ca pastrati-va pacea

si credinta in timpurile ce vor veni si vor aduce suferinta si teroare

pentru ca e scris ca nici un fir de par nu se va misca de pe capul

dreptilor. Nu fi-ti descurajati. .. urmati-va doar lucrarea de

perfectionare a voastra. Nu aveti idee cat de maret e viitorul ce va

asteapta.

Un NOU PAMANT va vedea in curand lumina zilei, in cateva zeci de ani

munca va fi mai usoara si fiecare va avea timpul sa se dedice

activitatilor spirituale, intelectuale si artistice. Problema

raporturilor dintre barbat si femeie va fi in curand inchisa in

armonios, fiecare dintre ei avand posibilitatea sa-si urmeze propriile

aspiratii. Relatia dintre cupluri se va baza pe respect si stima

reciproca, oamenii vor calatori prin diferite campii stelare si vor

reusi sa atinga spatiul intergalactic. Omul va studia felul in care

functioneaza si astfel va reusi foarte repede sa cunoasca Lumea Divina

si sa se uneasca cu Stapanul Universului.

Noua era este cea a celei de-a Vl-a rase.

Predestinarea voastra este sa va pregatiti pentru ea, sa o intampinati

si sa o traiti. Cea de-a Vl-a rasa se va construi in jurul ideii de

fraternitate. Nu vor mai fi conflicte interpersonale, singura aspiratie a

fiecaruia va fi sa se conformeze LEGILOR IUBIRII. A Vl-a rasa va fi cea

a IUBIRII. Un nou continent se va forma pentru ea. Se va ridica din

Pacific, astfel incat divinitatea sa-si poata stabili Sanctuarul pe

aceasta planeta.

Fondatorii acestei noi civilizatii vor fi cei pe care-i numesc 

„FRATIA OMENIRII", sau „COPIII IUBIRII".

Ei vor fi lucratorii de nezdruncinat in slujba binelui si vor reprezenta

un nou tip de oameni. Oamenii vor forma o mare familie si fiecare popor

va reprezenta un organ al acestui trup imens. In noua rasa, Iubirea se va manifesta

intr-o asemenea masura incat omul din ziua de astazi nu-si poate imagina

decat cu greu.

Va ramane inca teren favorabil pentru lupta, dar fortele intunericului

se vor retrage si planeta noastra va fi eliberata din sclavia lor.

Oamenii, vazand ca nu exista alta cale, se vor angaja ei insisi pe

drumul NOII VIETI, CEA A MANTUIRII.

In mandria lor necugetata, unii vor spera sa-si duca pana la sfarsit

viata pe care ORDINEA DIVINA o condamna, dar chiar si acestia vor

intelege, in cele din urma, ca directia in care se indreapta lumea nu

apartine acestui drum. O noua cultura va vedea lumina zilei; va avea

trei piloni fundamentali. ELEVAREA FEMEII, A CELUI UMIL si PROTECTIA

DREPTURILOR OMULUI.

LUMINA, BINELE Sl DREPTATEA, vor fi un fapt; e doar o chestiune de timp.

Religiile trebuie sa fie purificate, fiecare contine parti din

invataturile MAESTRILOR LUMINII, insa acestea au fost ascunse de

necontenitul chin al aberatiilor umanitatii. Toti credinciosii vor

trebui sa se uneasca si sa fie de acord, la unison, ca Principiul

Iubirii trebuie sa fie baza fiecarei credinte, oricare ar fi ea. IUBIREA

si FRATERNITATEA sunt fundatia a TOT Sl TOATE!

Pamantul va fi in curand maturat de valurile extrem de rapide ale

energiei cosmice. Peste cativa zeci de ani fiintele care sunt malefice

si care-i duc pe cai gresite pe altii nu vor mai putea sa-si sustina

facutele. Ei vor fi astfel absorbiti de FOCUL COSMIC ce va consuma si

stinge tot ceea ce e rau in ei. Atunci, acestia se vor cai pentru ca e

scris: „Fiecare bucata de carne trebuie sa-L preamareasca pe Dumnezeu".

Mama noastra, Pamantul, se va debarasa de oamenii care nu accepta NOUA

VIATA. Ea ii va alunga precum un fruct stricat, asa ca acestia in curand

nu vor mai fi in stare sa se reincarneze pe aceasta planeta - inclusiv

criminalii, ci doar cei care au IUBIRE in El vor fi demni de aceasta.

Nu exista loc pe Pamant care sa nu fi fost murdarit de sange de om sau

animal; asa ca ea trebuie sa dea drumul unei purificari. Din cauza

aceasta, unele continente vor trebui scufundate si altele ridicate din

apa.

Oamenii nu-si dau seama la ce pericole sunt expusi, ei continua sa

alerge dupa scopuri futile si sa caute placere. Opus acestora, cei care

vor face parte din a Vl-a rasa vor constientiza demnitatea rolului lor

si respectul pentru libertatea fiecaruia. Ei se vor hrani doar cu fructe

si legume. Ideile lor vor putea sa circule la fel de libere precum o

fac aerul si lumina in zilele noastre. Cititi capitolul 60 din Cartea

lui Isaia si veti vedea acolo relatari despre venirea celei de-a Vl-a

rase, RASA IUBIRII.

Dupa aceasta vreme de restriste, oamenii vor inceta sa mai pacatuiasca

si vor gasi din nou calea virtutii. Clima planetei noastre va fi

moderata pe tot globul si schimbari violente nu vor mai exista.

Aerul va fi din nou pur, la fel si apa. Microbii vor disparea.

Oamenii isi vor aduce aminte de reincarnarile lor trecute si vor fi

incantati sa-si dea seama ca sunt in sfarsit eliberati din conditia lor

anterioara.

In aceeasi masura in care cineva se debaraseaza de paraziti si frunzele

moarte din livada, la fel o vor face si Fiintele pentru a-i pregati pe

oameni sa-L slujeasca pe Dumnezeul Iubirii. Le vor crea conditii bune

pentru ca ei sa se dezvolte si celor care vor dori sa-i asculte le vor

spune: „Nu va fie frica! Mai rabdati putin si totul va fi bine. Sunteti

pe calea cea buna!".

Multumita ideii de fraternitate, Pamantul va deveni foarte curand un loc

binecuvantat, dar inainte de aceasta mari suferinte vor fi trimise

pentru a trezi constiinta.

Pacate acumulate de-a lungul miilor de ani vor trebui sa fie sterse.

Valul arzator ce emana de la Divinitate va contribui in stergerea karmei

oamenilor, eliberarea nu mai poate fi intarziata. Umanitatea trebuie sa

se pregateasca pe ea insasi pentru mari judecati ce sunt de neocolit si

care vin pentru a pune capat egoismului.

Sub Pamant se pregateste ceva extraordinar. O grandioasa si total de

neconceput revolutie se va manifesta cat de curand in mijlocul naturii.

Dumnezeu a decis sa vindece Pamantul si o va face! Este sfarsitul unei

epoci. O noua ordine o va inlocui pe cea veche, o Ordine in care Iubirea

va domni pe Pamant."

Peter Deunov - profetii despre viitor - 1944

Sursa: http://esoterism.ro