Scandalul LIBOR a erupt în toată presa financiară internaţională. În timp ce directorii executivi ai marilor bănci implicate sunt arestaţi şi caută să se justifice printr-o retorică penibilă, investitorii contemplă sideraţi colosalele procese care au fost deja intentate împotriva acestor instituţii bancare. Astfel, ei speră să mai recupereze ce se poate din pierderile astronomice pe care le-au înregistrat după ce au fost înşelaţi de duplicitatea consilierilor financiari pe care i-au angajat pentru a le administra fondurile uriaşe.
Jurnaliştii financiari scriu despre existenţa unei pieţe a datoriilor din derivatele bancare de 400 de trilioane de dolari, în condiţiile în care tranzacţiile internaţionale totale sunt estimate la doar 78 de trilioane de dolari. Doar acest simplu "amănunt" ne-ar putea face să realizăm minciuna şi dedesubturile afacerilor bancare murdare, orchestrate de "elita" masonică în detrimentul omului de rând.
Ţările din BRICS au demarat ample proceduri de audit şi de investigare financiară împotriva comunităţilor bancare naţionale. De fapt, media financiară internaţională a raportat deja faptul că marile Bănci Internaţionale au dat practic faliment. Toate aceste bănci au fost implicate într-o vastă conspiraţie de înşelare a publicului, inducând idei false despre câştig, pentru a atrage astfel banii investitorilor. Toate dovezile sunt acum disponibile, iar scandalul capătă proporţii din ce în ce mai mari pe zi ce trece.
În momentul de faţă se poate spune că s-a atins "punctul de la care nu mai poate să existe întoarcere" pentru bancherii masoni, care au otrăvit fără milă viaţa omenirii în ultimii 300 de ani. Dezvăluirile finale pe care David Wilcock le face în remarcabilă sa investigaţie intitulată Tirania Financiară reprezintă în acest sens mărturia fundamentală împotriva sistemului masonic de asuprire financiară a omenirii. Frauda bancherilor internaţionali este atât de mare, încât ea cuprinde absolut toate tipurile de mijloace bancare pentru investiţii (stocuri, obligaţiuni, fonduri mutuale, derivate, ipoteci, împrumuturi etc.).
Toţi banii din lume, fie că sunt reali sau doar nişte simple cifre într-un calculator au fost manipulaţi astfel încât să creeze cea mai mare fraudă financiară din istoria omenirii. Valoarea acestei fraude se ridică astfel la aproape 800 de trilioane de dolari, prin afectarea unui volum uriaş de investiţii.
Pe 19 septembrie 2011 s-a petrecut însă un lucru "straniu" în cadrul lumii financiare: trei cercetători de marcă (Stefania Vitali, James B. Glattfelder şi Stefano Battiston de la Chair of Systems Design din Zurich, Elveţia) au prezentat lumii o lucrare ştiinţifică riguroasă, bazată pe un solid aparat matematic şi pe surse inatacabile, prin care demonstrează într-un mod precis, exact şi la obiect faptul că întreaga lume este în realitate controlată de o vastă reţea interconectată a unei groaznice cabale, un fel de "directorat" care îşi ţese în mod corelat plasa financiară mortală în jurul omenirii.
Lucrarea sintetică de 36 de pagini poate fi studiată aici: 1107.5728v2.pdf şi ea a fost publicată în prestigioasa revistă ştiinţifică New Scientist (http://www.newscientist.com). Ironia sorţii face ca cei trei cercetători să provină chiar din "capitala" mondială a secretului bancar, care este oraşul Zurich.
Impresionanta bază de date care a fost folosită de echipa de cercetători a cuprins 37 de milioane de companii şi investitori individuali de top din 194 de ţări, însă ea nu a fost disponibilă până în urmă cu câteva zile. Studiul a demonstrat în mod matematic că toate aceste firme şi investitori se raportează de fapt la un singur nucleu (sau "nod") restrâns de 1318 companii, care deţin 20% din bogăţia sau profitul întregii lumi.
Ceea ce este cu adevărat uluitor e faptul că, deşi aceste companii ar trebui - cel puţin teoretic - să se afle în competiţie una cu cealaltă, ele împart de fapt profiturile împreună sau, cu alte cuvinte, se "deţin" una pe cealaltă. Cei mai importanţi "jucători" ai nucleului extrem de strâns al acestor corporaţii bancare sunt deja cunoscuţi în întreaga lume: Goldman Sachs, JP Morgan Chase, Lehman Brothers, Morgan Stanley, Bank of America, Merrill Lynch, Citigroup, UBS, Deutsche Bank şi Barclays.
Acestea sunt cele mai importante organisme bancare ale lumii şi ele ar trebui să se afle în competiţie una cu cealaltă; de fapt, cei mai mulţi dintre angajaţii lor sunt siguri că acesta este adevărul, dar în realitate fiecare dintre aceste bănci le deţine pe celelalte. David Wilcock foloseşte aici o metaforă inspirată, asemănând situaţia cu trucul unui magician care determină asistenţa să privească într-o anumită parte, în timp ce el îşi săvârşeşte "magia" fără să fie văzut şi se bucură mai apoi de aprecierea şi uralele tuturor.
În acest caz, iluzia este că dacă investeşti în una dintre aceste bănci, te aştepţi să faci mai mult profit decât dacă ai fi investit în oricare dintre celelalte, dar în realitate nu este deloc aşa: toate aceste bănci lucrează mână în mână şi, indiferent în care dintre aceste companii investeşti, banii tăi vor merge la toate. Situaţia este asemănătoare cu cea din cazinouri, unde jocurile sunt de obicei astfel aranjate sau măsluite, încât să fie îndeplinit mereu dictonul: "casa câştigă întotdeauna".
Faptul că cele 1318 de companii bancare deţin 20% din toţi banii care există în lume arată existenţa unui monopol, încălcând astfel legislaţia în vigoare. Tulburător este însă faptul că, pe lângă cele 20 de procente pe care le deţine, "nucleul" de 1318 companii controlează de asemenea 60% din stocurile celorlalte mari companii ale lumii.
Aceasta înseamnă că 80% din veniturile lumii merg doar într-o singură direcţie (adică spre cele 1318 companii), iar restul de 20% din avuţia lumii aparţine unor state străine, care au reuşit cumva să reziste presiunii formidabile a sistemului economic şi financiar impus de cabala satanică a bancherilor masoni. Cu 80% din economia lumii în mâinile unui grup satanic organizat, totul este controlat şi stăpânit în mod malefic. Cine mai poate spune acum că este vorba despre o "teorie a conspiraţiei"?
Partea şi mai interesantă este că din totalul celor 1318 companii ce alcătuiesc "nucleul" economic al lumii, doar 737 deţin cu adevărat cele 80 de procente ale bogăţiei întregii lumi. În particular, s-a observat şi demonstrat că "actorii la vârf" ai celor 737 de companii au de zece ori mai multă putere şi influenţă în rândul celorlalte companii decât ei ar avea în mod normal, corespunzător avuţiei pe care o deţin.
Acest "nucleu" al răului, această reţea centrală de afaceri interconectate este ermetic "închisă"; nimeni nu ştie şi nu vorbeşte despre ea. După cum scriam, ironia sorţii a făcut ca elveţienii să fie primii în istoria omenirii care să descopere acest adevăr în mod ştiinţific, care a rezultat efectiv din datele procesate şi care este absolut de necontestat.
Până acum câţiva ani nu au putut fi studiate decât mici eşantioane naţionale din activitatea economică a lumii, însă acum - odată cu crearea programului de date Orbis 2007 - s-a putut demonstra şi prezenta arhitectura reţelei internaţionale a companiilor, în paralel cu calculele ce arată puterea de control şi influenţă a fiecăreia dintre ele. Volumul de calcul a fost uriaş, iar procesarea datelor a durat luni de zile.
Surprizele nu s-au oprit însă aici. Analizând problema şi mai în profunzime, echipa elveţiană de cercetători a descoperit că din rândul celor 737 de companii bancare principale se distinge o "super-entitate" foarte bine camuflată, formată din 147 de mari corporaţii, care împreună deţin 40% din bogăţia întregii planete. Acest aspect a fost foarte greu de descoperit şi nu ar fi fost posibil fără o putere gigantică de calcul a computerelor, fără aplicarea teoriei haosului şi fără o tehnologie foarte avansată, care ajunge chiar până în pragul a ceea ce putem numi inteligenţă artificială.
Ne putem întreba ce domenii acoperă cele 147 de companii care deţin 40% din bogăţia lumii. În studiul menţionat, la pagina 6 se precizează că 75% din "super-entitatea" ce face parte din "nucleul" economic al lumii reprezintă instituţii financiare. Cele care se află în vârf includ băncile Barclays, JP Morgan Chase & Co., Merrill Lynch, UBS, Bank of New York, Deutsche Bank şi Goldman Sachs. Mai mult decât atât, echipa ştiinţifică ce a efectuat studiul respectiv a furnizat la pagina 32 a lucrării o listă cu primele 50 de corporaţii ale lumii, care deţin puterea financiară pe Pământ.
Având în vedere toate aceste aspecte, se pune întrebarea: care sunt implicaţiile existenţei acestui "nucleu" economic pentru stabilitatea financiară globală? Studii recente au arătat că atunci când o reţea financiară este foarte strâns conectată, ea generează un risc potenţial, deoarece atunci când lucrurile nu merg bine, întreaga reţea se prăbuşeşte prin contagiune, aşa cum s-a petrecut în cazul băncii Lehman Brothers, în 2008. De asemenea, remarcabil este că această reţea interconectată ("nucleul" economic) nu a fost documentată niciodată până acum; cu alte cuvinte, ea s-a sustras oricăror studii sau observaţii, acţionând mereu din umbră, dar în cunoştinţă de cauză şi în mod corelat.
În centrul acestei cabale financiare a răului se află însă Rezerva Federală a Americii, care oficial a luat naştere în 1913; "urmele" sale pot fi identificate însă mult mai devreme, chiar înainte de 1700. Ideea a fost aceea ca sistemul financiar să fie "cedat" unui consorţiu internaţional de bancheri masoni. Astfel, guvernul american a început să împrumute bani de la aceşti bancheri, plătindu-le apoi cu dobândă sumele respective.
Rezerva Federală, fiind o firmă privată, poate tipări orice cantitate de bani doreşte (de pildă, după 2008 ea a tipărit şi infuzat în băncile ei private un capital suplimentar în valoare de 26 de trilioane de dolari, fără să aibă permisiunea de a face aşa ceva).
Rezerva Federală se află la baza întregii crize financiare mondiale şi a dezastrului economic actual; de la înfiinţarea ei la începutul secolului trecut, dolarul s-a devalorizat cu 96%. Vestea bună este că ea va fi investigată de Şerifii Federali ai Departamentului de Justiţie al SUA, datorită eforturilor neobosite depuse de senatorul Ron Paul, care a reuşit să treacă legea exact pe data de 27 iunie, în aceeaşi zi în care Drake a anunţat începerea Operaţiunii Green Light şi, de asemenea, în ziua în care s-a lansat scandalul LIBOR în ziarul londonez The Telegraph. De altfel, Rezerva Federală este însăşi "inima" cartelului de bancheri internaţionali care au manipulat de ani de zile rata dobânzii LIBOR.
Numele "venerabililor" din "elita" masonică la vârf (cum ar fi, de pildă, Rothschild) nu pot fi găsite printre cele ale conducătorilor marilor corporaţii din cele 147 firme principale ale lumii, însă ele se ascund în spatele acestora. De exemplu, Banca Angliei este sinonimă cu numele Rothschild, pentru că această familie o deţine încă dinainte de anii 1800.
Interesant este că, odată cu izbucnirea scandalului financiar LIBOR, Banca Barclays trădează pe oricine pentru a se salva, inclusiv pe Rothschild-zi, care sunt "stăpânii" lor. Astfel, ea a mărturisit faptul că Banca Angliei este de fapt cea care a sfătuit-o să "umfle" rata dobânzii LIBOR. Panica s-a instaurat în rândurile Consiliilor de Administraţie a marilor bănci şi corporaţii implicate, însă deja acum nu se mai poate face nimic; toate dovezile "sunt pe masă" şi la dispoziţia întregii lumi, iar sfârşitul marilor bancheri masoni şi a sistemului financiar corupt este foarte aproape.
O mare parte dintre bancherii şi oamenii de afaceri de mare succes - chiar şi cei neştiutori şi oarecum novici în dedesubturile tranzacţiilor masonice - resimt în perioada actuală o frică şi o angoasă din ce în ce mai mare, care se datorează unor "programe" subconştiente ce au fost impuse de sistemul financiar şi economic al lumii.
Astfel, în loc să se bucure de progresul fulminant al omenirii ce va urma foarte curând, paradoxal ei se tem de faptul că aceste transformări inerente în viaţa socială şi economică pe Pământ îi vor lăsa "descoperiţi", fără nicio posibilitate de a mai exercita ceea ce ştiu ei cel mai bine: manipularea banilor (care adeseori este frauduloasă), furtul sau delapidarea unor fonduri imense, felurite tipuri de înţelegeri oneroase în cadrul perfectării afacerilor, diverse intrigi şi interese obscure care le dau senzaţia de "persoane importante" ce deţin puterea, viaţa aşa-zis "trepidantă" a diferitelor întâlniri, mese sau şedinţe de afaceri etc.
Toate acestea le conferă sentimentul unei false identităţi, a unei false imagini de sine şi al unui fals scop în viaţă. Foarte curând, însă, nimic în această direcţie nu va mai fi valabil. Întregul lor sistem de valori se va nărui în totalitate. Această perspectivă îi îngrozeşte realmente pe cei mai mulţi bancheri, politicieni şi oameni de afaceri, deoarece atunci ei pur şi simplu vor fi debusolaţi; modul lor de gândire, concepţiile, raportarea faţă de semeni, integrarea în societate, într-un cuvânt: ideologia lor de viaţă va trebui să sufere transformări fundamentale.
Toate acestea nu vor fi uşor de gestionat şi mulţi dintre cei vizaţi vor trebui să treacă, în cele mai multe dintre cazuri, prin furcile caudine ale disperării, neputinţei, neştiinţei şi fricii faţă de noua paradigmă a existenţei, cu care ei vor trebui să se confrunte.
Aşa cum Islanda a refuzat să mai plătească datoriile faţă de bancheri şi, mai mult decât atât, a intentat procese împotriva acestora, arestând chiar multe personalităţi din domeniul bancar şi politic, acum Africa de Sud (membră a grupului de ţări BRICS) a deschis un gigantic proces prin care anulează toate datoriile pe care cetăţenii ei le aveau la bănci.
De asemenea, ea a demarat o amplă investigare a acţiunilor bancherilor împotriva intereselor clienţilor lor. În SUA, Departamentul de Justiţie tocmai a depus o cerere la Înalta Curte împotriva a patru mari bănci americane prin care declară împrumuturile acestora către populaţie ca fiind neconstituţionale şi frauduloase.
De-a lungul anilor, bancherii masoni au acţionat într-un mod malefic împotriva populaţiei, care a suferit enorm de pe urma acestor furturi şi privaţiuni. Aceşti indivizi s-au insinuat adânc în toate domeniile de activitate şi au creat dependenţa acestora de fondurile băneşti pe care ei le pun la dispoziţie. În realitate, această dependenţă nu reprezintă decât o sclavie care în unele cazuri - cum ar fi "relaţia" între guvernul american şi Rezerva Federală a Americii - a dus o întreagă naţie în pragul colapsului.
Motivul principal al acţiunii lor a fost acela de a sărăci populaţia lumii şi de a dobândi puterea şi controlul total asupra ei. Îndepărtarea acestui "cancer financiar" va dura un anumit timp şi va trebui făcută cu răbdare, hotărâre, curaj şi putere din partea tuturor acelora care doresc un nou Pământ şi o nouă viaţă - liberă, pură, luminoasă şi prosperă.
În ultimii doi ani, mai multe zeci de specialişti americani în finanţe au realizat o muncă asiduă (la unison cu alţi experţi în finanţe din alte state), adunând dovezi şi corelând toate aspectele, astfel încât în prezent s-a ajuns la faza în care totul este pregătit pentru a fi revelat şi expus întregii lumi; altfel spus, s-a ajuns la faza în care sistemul financiar masonic se va prăbuşi. El va fi înlocuit cu noul sistem economic mondial, care a fost conceput astfel încât să exprime echilibrul şi armonia în tranzacţiile comerciale.
De fapt, pentru lumea financiară problemele au început să apară încă din anul 2007, însă manipularea rapoartelor de credit a lăsat impresia că instituţiile bancare internaţionale sunt încă foarte puternice. S-a creat astfel o vastă alianţă internaţională între conducerile băncilor principale ale lumii, pentru a induce impresia stabilităţii şi siguranţei; totul în scopul amânării colapsului financiar inevitabil la nivel mondial, pe care marii bancheri internaţionali ştiau că nu au cum să-l evite.
La un nivel foarte profund, în chiar fieful "elitei" satanice mondiale, colapsul financiar mondial reprezenta un plan demult gândit, pentru a crea astfel haosul economic în lume, pentru a determina izbucnirea Celui de Al Treilea Război Mondial şi pentru a instaura astfel Noua Ordine Mondială. În această idee era necesar ca toţi banii să fie la un singur jucător. Planul a căzut, intenţiile satanice au fost dejucate, iar în acum impresia generală este aceea că bancherii fug care încotro pentru a-şi scăpa pielea.
Deşi nu este legat direct de aspectul financiar, domeniul militar depinde şi el în mare măsură de acesta. Armata trebuie plătită, iar facilităţile militare, precum şi logistica şi tehnologia militară sunt cele mai scumpe din lume. Cei care lucrează în domeniul financiar au fot educaţi în spiritul "haitelor vrăjmaşe", pentru care lucrurile nu pot fi decât albe sau negre.
Astfel, în mentalitatea lor oamenii nu pot fi decât buni sau răi; la bursele de valori şi în afaceri acest lucru înseamnă că cei care sunt cu noi sunt "băieţii buni", iar cei care sunt împotriva noastră sunt "băieţii răi". Fireşte, această concepţie satanică a fost impusă de-a lungul generaţiilor de către sistemul corupt şi mincinos al "elitei" masonice, el însuşi având la bază fundaţia putredă a înşelăciunii, necinstei şi lipsei de omenie.
[continuare în partea a cincizecisidoua (in curand)]
