Shambala este reală
De unde ştim că Shambala există cu adevărat? În primul rând, pentru că toate tradiţiile populare şi spirituale ale planetei vorbesc despre ea. E drept că sub nume diferite: Tula, Insula Albă, Tărâmul fericirii, Lumea înţelepţilor, Ţara apelor albe, Hiperboreea, Shangri La, Shambala… Dar toate afirmă acelaşi lucru: că există o lume tainică a înţelepţilor care ghidează şi susţine umanitatea. Din această lume au venit, probabil, marii eroi civilizatori, marii deschizători de drumuri, marii înţelepţi. Putem crede că este doar un mit, dar iată că în ultima vreme marile mituri ale umanităţii se dovedesc a fi fost cât se poate de reale: certificarea ştiinţifică a potopului biblic (şi descoperirea resturilor arcei lui Noe pe muntele Ararat) sau descoperirea Troiei sunt doar două exemple elocvente. Fără îndoială că nu este o simplă coincidenţă faptul că toate tradiţiile afirmă acelaşi lucru: existenţa Shambalei este o realitate. Shambala este cu certitudine reală.
Alt argument hotărâtor: există fiinţe umane, personaje istorice mai mult sau mai puţin cunoscute, care au fost în Shambala, atât pentru a primi anumite iniţieri de natură spirituală, cât şi pentru a le fi încredinţate anumite “misiuni”. Dintre aceştia, cei mai cunoscuţi sunt Apollonius din Tyana, contele de Saint Germain, Nicholas Roerich, Paracelsus, Lao Tse, marele reformator şi rege al Tibetului Tsong-kha-pa, marele yoghin tibetan Tilopa.
Există alte fiinţe umane, care au reuşit să comunice telepatic cu înţelepţii din lumea Shambalei, precum Saint-Yves d’Alveydre şi Helena Blavatsky. Întrucât şi în cazul acestor fiinţe umane, ca şi în cazul tradiţiilor populare şi esoterice, relatările coincid, este evident că Shambala – centrul spiritual al planetei – există cu adevărat.
De ce nu se ştie acest lucru?
Tradiţiile oculte ale planetei afirmă faptul că, datorită degradării umanităţii, în epoca de regres spiritual care a început încă dinainte de naşterea lui Iisus, existenţa Shambalei a fost ocultată (ascunsă). Desigur că înţelepţii au ştiut întotdeauna despre Shambala, dar aceştia au respectat cu stricteţe secretul învăţăturilor spirituale. În Orient totuşi, existenţa Shambalei era chiar şi în secolele trecute destul de bine cunoscută de foarte mulţi oameni. Prin secolele XVI-XVII, călătorii occidentali au adus din Orient informaţii despre Shambala. La începutul secolului XX au apărut în Europa câteva lucrări de referinţă despre Shambala, care au atras atenţia cititorilor. Dar nu s-a făcut prea multă publicitate acestui lucru, deoarece guvernanţii actuali ai omenirii nu au nici un interes ca lumea să ştie că există o putere mai presus decât a lor. Totuşi, tradiţia se confirmă, în sensul că ea prevedea revelarea publică a unor informaţii despre Shambala în această epocă în care trăim noi acum. Tot mai mulţi oameni încep să caute şi să-şi pună întrebări. Diverse lucrări tibetane ultrasecrete despre Shambala au apărut traduse în Occident. Calea către Shambala se redeschide gradat…
Trei aspecte ale Shambalei
În tradiţia spirituală planetară, Shambala apare deopotrivă ca început şi sfârşit, ca sursă a înţelepciunii şi orizont al speranţelor umanităţii. Toate culturile, toate legendele, toate marile mituri converg şi revelează o viziune comună, conform căreia există un tărâm tainic, locuit de înţelepţi şi înzestrat cu o neasemuită frumuseţe şi bogăţie. Acesta este denumit în tradiţia indiană, tibetană şi mongolă Shambala.
Shambala este locul de unde au pornit toate învăţăturile înţelepciunii şi de aceea este unanim considerată “centrul” spiritual al planetei Pământ. Deşi tradiţiile menţionează şi alte nume pentru acest focar tainic al spiritualităţii umane, suntem îndreptăţiţi să considerăm că este vorba de acelaşi tărâm al spiritelor foarte elevate, căci “înţelepţii au o lume comună”. Centrul spiritual al planetei veghează permanent, în taină, asupra noastră. În Shambala este păstrat nealterat tezaurul universal de spiritualitate.
În perioadele dificile ale istoriei, când predomină pe planetă influenţa forţelor demoniace şi satanice – necredinţa, dizarmonia, conflictele, viciile, violenţa, întunericul etc. – centrul spiritual al planetei este ocultat, ascuns. Însă înţelepţii din Shambala şi mai ales Regele Shambalei continuă să vegheze asupra oamenilor, să inspire căutarea sufletelor elevate, dornice de adevărata cunoaştere şi iubitoare de Dumnezeu. Tot Shambala este cea care ne aduce speranţa pentru un viitor spiritual al umanităţii; pentru că din Shambala – se spune – vor porni armatele Luminii în confruntarea finală dintre Bine şi Rău, prevestită şi de Apocalipsa Sfântului Ioan. Cel care este acum Regele Shambalei va conduce lupta împotriva forţelor demoniace şi satanice pe care le va înfrânge. Astfel va reîncepe Vârsta de Aur a omenirii.
Prin urmare, regăsim în mitul Shambalei, analogic, cele trei aspecte ale trinităţii hinduse: Brahma, Vishnu şi Rudra Shiva, Divinul în aspectele sale de Creator, Menţinător şi Distrugător al Universului. Brahma este ipostaza lui Dumnezeu care dă naştere întregii manifestări, ca stăpân al Vieţii şi al forţei creatoare. Vishnu este aspectul divin care menţine viaţa şi, potrivit tradiţiei hinduse, se manifestă periodic pe Pământ, pentru a ajuta oamenii să depăşească momentele de răscruce sau pentru a revigora spiritualitatea şi credinţa în Dumnezeu. Al treilea aspect, Rudra Shiva este asociat ipostazei terifiante a Divinului, care distruge răul şi pune capăt unei anumite manifestări pentru a începe o nouă creaţie.
Shambala manifestă aceleaşi trei faţete. Prima faţetă reprezintă sursa, izvorul, originea creatoare a înţelepciunii. A doua – tărâmul protector şi inspirator care menţine vie tradiţia spirituală. Iar a treia este faţeta către care se îndreaptă speranţele omenirii pentru renaşterea sa spirituală.
Prin forţa sa tainică provenită de la Dumnezeu, Shambala luptă cu succes împotriva răului care tinde să acapareze acum Pământul. Neîntâmplător, cel care este acum Regele Shambalei este numit Rudra Chakrin, Teribilul Purtător al Roţii. El este chiar acel Rege prin care se va manifesta pedeapsă divină pentru forţele satanice şi demoniace care caută să ia în stăpânire planeta noastră.
Cum este Shambala?
Shambala este un tărâm foarte vast, de o frumuseţe paradisiacă. Ea nu este doar un paradis, ci este scena unei activităţi frenetice, şi mare parte din această activitate are ca scop susţinerea şi ghidarea spirituală a fiinţelor umane încarnate pe Pământ. Chiar şi textele vechi care descriu Shambala ne indică faptul că în această lume există un nivel tehnologic foarte avansat (locuitorii Shambalei folosesc de exemplu anumite vehicule de zbor foarte performante). Există aici arhive vaste care tezaurizează istoria şi spiritualitatea planetară, există temple splendide şi palate fastuoase.
Shambala, ne spune tradiţia tibetană, are forma unei flori de lotus cu opt petale, adică este împărţită în opt regiuni principale, iar în centru se află capitala, Kalapa, unde îşi are reşedinţa Regele Lumii. Fiecare dintre cele opt regiuni principale este împărţită în 12 domenii având fiecare un guvernator. Practic, în Shambala există 96 de provincii distincte, plus capitala, Kalapa, un oraş vast şi înfloritor, în care se află impresionantul palat al Regelui Shambalei. Descrierea tradiţională a Shambalei menţionează şi faptul că ea este înconjurată de munţi foarte înalţi şi imposibil de trecut, simbol evident al faptului că acest tărâm există într-o dimensiune paralelă subtilă, dar şi al protecţiei care face imposibil accesul în Shambala pentru fiinţe umane care nu merită acest lucru.
Shambala, ca tărâm spiritual care guvernează şi inspiră umanitatea şi planeta noastră, este în ultimă instanţă sursa tuturor învăţăturilor şi căilor spirituale autentice. Fie că noi ştim sau nu aceste lucruri, fie că le înţelegem sau nu, fie că le percepem direct sau nu, realitatea Shambalei este incontestabilă. Putem spune chiar că orice cale spirituală autentică “trece prin Shambala”. Fiecare şcoală spirituală autentică este inspirată şi susţinută prin intermediul lumii tainice a Shambalei şi fiecare aspirant spiritual sincer este susţinut şi ghidat la rândul său de forţa tainică a înţelepţilor Shambalei şi a Regelui Lumii din Shambala.
Shambala este o realitate a prezentului
Shambala nu este doar o legendă a trecutului, ci o realitate a prezentului. Nu doar misterioşii iniţiaţi tibetani ai secolelor trecute au reuşit să ajungă în Shambala. Un exemplu elocvent în acest sens este pictorul rus Nicholas Roerich (1874 – 1947), un personaj misterios şi fascinant, despre care apropiaţii săi spun că a fost în Shambala şi ale cărui scrieri şi picturi inspirate revelează cunoaşterea sa profundă asupra Shambalei. Nicholas Roerich a călătorit şi a trăit timp de aproape 20 de ani în India, Himalaya, Asia Centrală, China, Mongolia şi Tibet, studiind tradiţiile populare, explorând locuri misterioase şi sacre şi având ocazia să întâlnească iniţiaţi care l-au ghidat în căutările sale.
Nicholas Roerich – un dialog plin de înţelepciune
Vom prezenta în continuare câteva fragmente excepţionale dintr-un text scris de Nicholas Roerich în anul 1928, la Talai-Pho-Brang, în Tibet. Acest text, denumit sugestiv de autor « Shambala, cea plină de splendoare », redă dialogul lui Roerich cu un Lama tibetan, iniţiat în misterele Shambalei, care i-a confirmat autenticitatea cunoştinţelor şi experienţelor sale directe legate de Shambala şi i-a revelat multe aspecte tainice. Din păcate, Roerich a păstrat tăcerea asupra majorităţii acestor revelaţii…
Roerich: ” Lama, când ne aflam în apropiere de Ulan-Davan (în Mongolia) am văzut un imens vultur negru, care zbura la joasă înălţime pe lângă tabăra noastră. El a trecut prin faţa unei sfere luminoase extraordinar de frumoasă, care zbura către sud pe deasupra noastră şi care strălucea în lumina Soarelui.”
Lama a tresărit. El ne-a întrebat prompt, cu ochii strălucitori:
“Aţi simţit cumva şi miros de tămâie în deşert?”
“Lama, aşa este: în acel deşert pietros, la câteva zile de mers depărtare de orice localitate, mulţi dintre noi am perceput în acelaşi timp o adiere extrem de parfumată. Acest lucru s-a petrecut în mai multe rânduri. Niciodată nu am mai mirosit un parfum atât de încântător ca acesta” (n.n. această percepţie paranormală confirmă interferenţa cu o lume spirituală subtilă).
“Ah – aceasta înseamnă că eşti protejat de către Shambala. Vulturul negru simbolizează inamicul care doreşte să îţi distrugă rezultatele muncii şi efortului tău, dar forţa protectoare provenind din Shambala, manifestată în forma materială a sferei strălucitoare, te urmează pretutindeni. Această forţă este mereu alături de tine, deşi tu nu o percepi întotdeauna, căci ea se manifestă vizibil doar în anumite momente de cumpănă, pentru a te susţine, conferindu-ţi mai multă forţă lăuntrică şi pentru a te ghida. Ai ţinut minte direcţia în care s-a îndreptat acea sferă? Urmăreşte chiar să îţi continui căutările mergând în direcţia respectivă.
Chemarea Shambalei
Ai spus că ştii faptul că atunci când o fiinţă umană aude cuvântul sacru Kalagiya, ea de fapt este chemată în lumea Shambalei, având permisiunea de a pătrunde acolo. Atunci când auziţi această chemare imperativă, trebuie să ştiţi că drumul Shambalei este deschis pentru voi. Trebuie să răspundeţi din tot sufletul acestei chemări şi să ţineţi minte momentul în care aţi perceput-o pentru prima dată, pentru că începând din acel moment, veţi fi pentru totdeauna asistaţi de Binecuvântatul Rege al Shambalei. Oamenii ar trebui să înveţe să recunoască şi să realizeze modul în care primesc ajutor de la entităţile subtile, deoarece deseori, neînţelegând aceste aspecte, au tendinţa să respingă ajutorul care le este oferit”.
Desigur, nu toţi cei chemaţi sunt şi aleşii care răspund chemării şi primesc astfel această susţinere necondiţionată a forţelor spirituale în tot ceea ce ei întreprind benefic. Mulţi sunt cei chemaţi, dar puţini sunt cei aleşi, şi aici contează desigur modul în care fiinţa umană este capabilă să răspundă acestei chemări cu dăruire şi abnegaţie, abandonându-şi interesele personale, orgoliul şi egoismul, pentru a păşi pe drumul spiritual dificil, dar fascinant care îl conduce către împlinirea menirii sale spirituale proprii.
În ceea ce priveşte existenţa misterioaselor pasaje secrete de trecere către lumea Shambalei, Roerich ne oferă câteva detalii incitante: “Lama, în Tourfan şi în Turkestan am văzut nişte peşteri în care există porţiuni neexplorate, tuneluri despre care se presupune că sunt extrem de lungi. Oare se poate ajunge în Shambala prin aceste tuneluri? Localnicii ne-au povestit că uneori au ieşit din acele tuneluri nişte străini care, venind în oraşele lor, au vrut să cumpere diferite lucruri cu monede vechi, care nu mai erau folosite de foarte mult timp.”
“Adevărat, adevărat îţi spun, locuitorii Shambalei vin uneori pe Pământ, mai ales pentru a se întâlni cu fiinţele umane care sunt inspirate şi ghidate de Shambala şi îşi dăruiesc viaţa împlinirii idealurilor divine ale înţelepciunii şi compasiunii. Ei aduc atunci, pentru binele întregii umanităţi, preţioase daruri spirituale şi relicve sfinte. Ţi-aş putea istorisi multe povestiri despre minunate daruri care s-au materializat direct, din spaţiu.”
Regele Shambalei se manifestă deseori pe Pământ
În continuare, Lama relatează despre manifestarea directă a Regelui Shambalei în planul fizic. Profeţiile pe care acesta le-a făcut sunt deja în mod evident pentru noi foarte corecte, şi am subliniat aceste aspecte prin scurte precizări adăugate (în paranteze) la textul original:
“Chiar Rigden-jyepo (cu acest nume se referă Lama la Regele Shambalei) însuşi se arată uneori în locurile sacre, în unele mănăstiri, şi în momentele predestinate el rosteşte anumite profeţii.
Noaptea sau dimineaţa devreme, înainte de răsăritul Soarelui, Conducătorul Lumii soseşte în Templu. Atunci când El păşeşte în Templu, toate lămpile se aprind singure, dintr-o dată. Unii dintre cei prezenţi îl recunosc pe Marele Străin şi se pleacă în faţa lui cu profund respect. Ei ascultă cu cea mai mare atenţie profeţiile Regelui Lumii. O epocă măreaţă va sosi în curând (trecerea planetei în Satya Yuga). Conducătorul Lumii este pregătit pentru luptă (referire la lupta finală dintre forţele binelui şi ale răului, Armaghedonul biblic). Focul cosmic se va apropia din nou de Pământ (aceasta poate fi o referire la pericolul lovirii planetei de un asteroid). Planetele vor manifesta o nouă eră.
Dar înainte de noua epocă a prosperităţii, vor surveni multe cataclisme (deja în ultimii ani s-au produs din ce în ce mai multe cutremure, furtuni, uragane, inundaţii, avalanşe, etc.). Din nou şi din nou umanitatea va fi testată, pentru a atinge maturitatea spirituală. Focul subteran încearcă acum să intre în legătură cu periculosul şi misteriosul Akasha, al cincilea element subtil. Dacă forţele benefice de pe planetă nu se vor manifesta toate la unison, în mod unitar, catacismele cutremurătoare sunt inevitabile. (Aici este indicată foarte clar importanţa angrenării la unison, care, aşa cum ştim, amplifică foarte mult eficienţa unor acţiuni şi tehnici spirituale.)
Există şi povestiri care relatează manifestarea binecuvântatului Rigden-jyepo, Regele Shambalei, pentru a transmite direct anumite indicaţii mesagerilor săi: de exemplu, apariţia puternicului Rege pe drumul către Ladak, pe o stâncă neagră. Din toate părţile au venit atunci mesageri călare care s-au apropiat de el şi i-au ascultat cuvintele cu un respect profund, iar apoi s-au răspândit în cele patru zări pentru a împlini cu promptitudine poruncile sale pline de înţelepciune.”
Orice cale spirituală autentică trece prin Shambala
Shambala, ca tărâm spiritual care guvernează şi inspiră umanitatea şi planeta noastră, este în ultimă instanţă sursa tuturor învăţăturilor şi căilor spirituale autentice. Fie că noi ştim sau nu aceste lucruri, fie că le înţelegem sau nu, fie că le percepem direct sau nu, realitatea Shambalei este incontestabilă. Putem spune chiar că orice cale spirituală autentică “trece prin Shambala”. Fiecare şcoală spirituală autentică este inspirată şi susţinută prin intermediul lumii tainice a Shambalei şi fiecare aspirant spiritual sincer este susţinut şi ghidat la rândul său de forţa tainică a înţelepţilor Shambalei şi a Regelui Lumii. Prin urmare, dacă vom conştientiza aceste aspecte, dacă vom apela sincer şi frenetic ajutorul şi ghidarea acestora, vom atinge mult mai rapid succesul atât în practica spirituală, cât şi în toate acţiunile noastre benefic orientate. “Adresându-te direct Binecuvîntatului Rege al Shambalei poţi atinge succesul,” spune Lama.
“Când se spune că cea mai scurtă cale spirituală trece prin Shambala, trebuie să înţelegem că mesajul esenţial al Shambalei este acela că realizarea spirituală supremă, eliberarea spirituală ultimă, nu este un scop abstract, de neatins, ci poate fi obţinut prin aspiraţie sinceră şi efort spiritual susţinut chiar aici, pe acest Pământ, chiar în această viaţă. Aceasta este învăţătura Shambalei. Cu adevărat, orice fiinţă poate atinge realizarea spirituală. Cu adevărat, orice fiinţă poate auzi chemarea sacră, Kalagiya!
Iniţiaţii care sunt mesagerii Shambalei pot avea aparenţă de oameni simpli
Dar nu este suficient să auzi chemarea Shambalei. Aceia care sunt chemaţi trebuie să se dăruiască cu toată fiinţa lor căutării spirituale şi servirii umanităţii şi a semenilor lor. Cei care lucrează în această lume sub inspiraţia şi ghidarea Shambalei, iniţiaţii şi mesagerii Shambalei, nu trăiesc retraşi, izolaţi departe de lume. Din contră, ei călătoresc pretutindeni. Adeseori oamenii nu îi recunosc şi nu ştiu cine sunt ei, şi uneori ei nu se cunosc nici între ei. Dar ceea ce aceste fiinţe excepţionale au în comun este faptul că ele îşi îndeplinesc menirea spirituală proprie, realizând anumite acţiuni benefice nu pentru ei înşişi, ci pentru Glorioasa Shambala; şi ei toţi cunosc şi manifestă marele simbol al anonimatului. Uneori ei pot părea bogaţi, dar în realitate ei nu posedă nimic. Li se oferă totul, dar ei nu iau niciodată nimic pentru ei înşişi. Prin urmare, atunci când vă dăruiţi cu abnegaţie Lumii Shambalei, în acelaşi timp vi se ia totul şi vi se dă totul. Dacă aveţi regrete, atunci veţi fi înfrânţi; dacă dăruiţi totul cu bucurie, vă veţi simţi îmbogăţiţi.”
Aici este exprimată foarte clar valoarea iniţiatică magică a renunţării şi detaşării, cunoscută în sistemul yoga ca aparigraha (a nu acumula bunuri materiale), unul din cele 10 principii etice şi morale care fundamentează practica yoghină. Renunţarea la ataşamentele şi interesele materiale atrage după sine o veritabilă îmbogăţire spirituală. Mai mult decât atât, acela care urmăreşte să se manifeste ca un veritabil releu divin, pentru a dărui lumina divină, iubirea divină şi ajutorul spiritual celorlalte fiinţe umane, primeşte la rândul său, direct de la Dumnezeu, exact acele energii benefice care se manifestă atunci prin fiinţa sa.
“La modul esenţial, învăţătura Shambalei este aceea că aceste lucruri, aceste realităţi despre care vă vorbesc acum, nu sunt nici depărtate sau imposibile, nici ţinute ascunse. Prin urmare, este suficient să ştiţi că Shambala există şi se manifestă aici pe Pământ; veţi înţelege astfel că cele mai înalte realizări spirituale sunt posibile aici, pe Pământ, şi că toate eforturile voastre vor fi recompensate aici, pe Pământ. Răspunsul plin de graţie al Shambalei va recompensa din plin eforturile voastre spirituale. Învăţătura spirituală a Shambalei este de o importanţă vitală, inspiraţia şi susţinerea sa vă vor ajuta în toate acţiunile benefic orientate, vă vor pregăti pentru a fi capabili să vă împliniţi menirea spirituală, vă vor deschide sufletul pentru a accepta tot ceea ce se manifestă pentru voi ca venind de la Dumnezeu.
Adevărat, adevărat vă spun, prin intermediul Shambalei şi cu ajutorul Shambalei, practicând Kalachakra Tantra, puteţi atinge foarte rapid perfecţiunea şi starea de îndumnezeire.
Kalagiya, Kalagiya, Kalagiya! Veniţi în Shambala!”
Documente secrete
În istoria Europei medievale găsim şi un alt indiciu foarte elocvent privitor la existenţa Shambalei. Astfel, pe foarte multe hărţi medievale, găsim în centrul Asiei o ţară întinsă desemnată cu numele de “Împărăţia Preotului Ioan”. Nu exista pe vremea respectivă nici o ţară de o asemenea întindere în Asia, unde se aflau, mai degrabă, mici regate cu o întindere şi autoritate redusă. Împărăţia Preotului Ioan se întindea însă, pe aceste hărţi, din Turkestan până în Tibet şi de la Munţii Himalaya până dincolo de deşertul Gobi.
Istoricii occidentali medievali menţionează şi ei existenţa, în Orient, a unui Rege-Preot, descendent al Regilor Magi (despre care esoteriştii afirmă că au venit din Shambala).
Cel mai misterios aspect dintre toate este acela că în arhivele Vaticanului se află numeroase documente, cu precădere din secolul al XII-lea, care atestă corespondenţa întreţinută de Împăratul Bizanţului, de Împăratul Imperiului Romano-Germanic, de Papa Alexandru al III-lea şi de alte personalităţi faimoase ale epocii, cu “faimosul Rege al Indiilor”, Preotul Ioan.
Zone de proiecţie ale Shambalei
Shambala, tărâmul subtil care este totodată centrul spiritual al planetei noastre, este precum un Soare spiritual în jurul căruia gravitează întreaga înţelepciune planetară: toate marile religii, toate marile tradiţii iniţiatice, curentele esoterice divin inspirate, toate şcolile şi căile spirituale autentice sunt inspirate de Shambala.
În fiecare epocă istorică, dintre toate şcolile şi curentele spirituale, se poate delimita o anumită zonă (chiar geografică) de maximă înflorire spirituală, principalul focar spiritual al planetei în acea perioadă, unde tradiţia spirituală este vie, unde trăiesc foarte mulţi înţelepţi şi în general foarte multe fiinţe umane încarnate în acea perioadă în zona respectivă sunt preocupate de spiritualitate. În mod firesc, prin intermediul aspiraţiilor spirituale ale fiinţelor umane, legătura subtilă telepatică (afectivă şi mentală) cu lumea Shambalei este acolo foarte puternică. Acolo, fiinţele umane sunt direct inspirate de lumea Shambalei şi – conform tradiţiei – sunt chiar încarnate fiinţe care au trăit în Shambala.
Astfel, în fiecare epocă istorică, principalul focar spiritual planetar este considerat a fi Proiecţia Shambalei pe Pământ, ceea ce înseamnă nu numai că legătura sa cu Shambala este foarte puternică, ci şi că Shambala acţionează direct, pentru a impulsiona evoluţia spirituală planetară, prin intermediul fiinţelor umane care au privilegiul de a face parte din grupările spirituale respective. Din aceste motive, Proiecţia Shambalei pe Pământ poate fi considerată chiar ca o manifestare directă a ei, ca o extindere a Shambalei în planul fizic. Dar chiar mai mult decât atât, în zonele de proiecţie a Shambalei pe Pământ există anumite pasaje speciale secrete de trecere între aceste două lumi (de exemplu, tunele), fapt atestat de legendele care povestesc călătoria unor fiinţe umane către Shambala. Există profeţii celebre (precum cele ale lui Sundar Singh şi Serafim de Sarov) care afirmă că România va deveni în viitor focarul spiritual principal al planetei noastre şi diferite surse iniţiatice atestă faptul că, deja din această perioadă, zona de proiecţie a Shambalei în planul fizic este România.
Deoarece este evident că în perioada imediat anterioară a istoriei planetare locul privilegiat, zona de maximă înflorire a spiritualităţii planetare s-a aflat în Tibet, tot în Tibet s-a aflat şi proiecţia Shambalei. Şi de aceea cele mai autentice şi consistente informaţii despre Shambala pot fi găsite în tradiţia spirituală tibetană.
Dar cu trecerea timpului, mergând înapoi pe firul veacurilor, descoperim că nu întotdeauna Tibetul a fost focarul spiritual cel mai puternic al planetei. În fiecare perioadă, acolo unde se afla acest focar (în Egipt, în Grecia, în India, în Dacia, în Irlanda, în America de Sud etc.), acolo se afla şi zona de proiecţie în planul fizic a Shambalei. Şi deşi aproape toate vechile tradiţii spirituale sunt de mult uitate, impregnarea spirituală specială a locurilor respective se păstrează: rezonanţa cu lumea Shambalei este încă puternică în toate aceste locuri, lucru care poate fi cu uşurinţă perceput de către fiinţele care au percepţii extrasenzoriale. La fel cum este mult mai uşor să trăieşti o stare de comuniune cu Dumnezeu într-o biserică sau în natură – şi nu într-un bar sau într-un magazin – în acelaşi mod, impregnarea subtilă a acestor locuri misterioase şi privilegiate care au fost, chiar oricât de departe în timp, în legătură directă cu Shambala, trezeşte în orice fiinţă umană pură şi armonios receptivă o fascinaţie specială, un fior mistic sub care se ascunde, de multe ori nebănuită, influenţa spirituală elevantă a lumii Shambalei. Dincolo de atracţia turistică a Muntelui Kailasa din Tibet, a Sfinxului din Egipt, a Piramidei Soarelui (Mexic) sau a templului lui Apollo din Delfi (Grecia) se ascunde cu siguranţă şi fascinaţia exercitată de forţa spirituală a Shambalei.
Analizând legendele legate de marile locuri sacre ale planetei noastre, dar mai ales vizitându-le pentru a le putea percepe direct măreţia, descoperim de multe ori elemente comune. Iar aceste elemente comune, fie că este vorba de tradiţia tibetană, mayaşă, greacă, egipteană, gaelică etc., ne conduc către acelaşi focar comun care le-a inspirat pe toate: lumea Shambalei.
Foarte mulţi căutători ai Shambalei au încercat să localizeze şi să găsească Shambala chiar pe Pământ, mai ales în vastele ţinuturi misterioase şi neexplorate din Asia Centrală. Dar Shambala este un tărâm imens, locuit de milioane de fiinţe, şi este imposibil ca ea să fi putut rămâne ascunsă dacă ar fi fost undeva pe planeta noastră. Deoarece în descrierea tradiţională a Shambalei se precizează faptul că ea este înconjurată de munţi foarte înalţi, şi deoarece în tradiţia tibetană există anumite texte care descriu drumul către Shambala pornind din Tibet, mulţi occidentali îşi imaginează, în mod eronat, că Shambala se află în Tibet. Mai mult chiar, interdicţia accesului occidentalilor în Tibet a sporit fascinaţia pentru această ţară misterioasă. Deşi Shambala nu este acolo, totuşi este adevărat că Tibetul a fost în secolele anterioare zona de proiecţie a Shambalei pe Pământ.
În ceea ce priveşte capitala Tibetului, Lhassa, restricţiile accesului erau şi mai severe: ea putea fi vizitată numai de către budişti. Dificultatea accesului în Lhassa, precum şi faptul că se cunoşteau practic foarte puţine lucruri despre acest oraş (inclusiv despre localizarea sa – nu se ştia precis până în 1866 unde este Lhassa) au făcut ca Lhassa să fie supranumită “Oraşul Pierdut” sau “Oraşul Interzis”. În Lhassa se află Palatul Potala, care era sediul tradiţional al lui Dalai Lama (conducătorul spiritual al budiştilor tibetani). Ceea ce este foarte interesant pentru noi este faptul că palatul Potala, construit în secolul al XVII-lea, seamănă foarte mult cu Casa Poporului (actualmente Palatul Parlamentului) din Bucureşti, deşi este puţin probabil ca arhitecţii acesteia din urmă să se fi inspirat după arhitectura palatului tibetan. Această sincronicitate este remarcabilă şi foarte semnificativă în sensul confirmării profeţiilor care afirmă că Bucureştiul va deveni în scurt timp Noul Ierusalim, adică principalul oraş sacru al planetei. Trebuie menţionat în acest context că celebrele profeţii ale lui Sundar Singh – referitoare la misiunea spirituală planetară a poporului român – au prezis corect construirea Casei Poporului, precum şi a canalului Dunăre – Marea Neagră, încă de pe vremea când nimeni nu şi le-ar fi imaginat.
Un alt loc sacru al Tibetului (atât pentru budişti cât şi pentru hinduşi) este muntele Kailasa, un vârf izolat, de formă piramidală, situat în sudul Tibetului, într-un lanţ muntos paralel cu Himalaya. Accesul europenilor nu era permis în această zonă, primul european care a reuşit să întreprindă pelerinajul în jurul muntelui Kailasa fiind Hevin Sven Anders (exploratorul care a realizat primele hărţi ale Tibetului), în anul 1907. Muntele sacru Kailasa este identificat atât de tradiţia budistă şi cât şi de tradiţia hindusă cu Muntele Meru, “Axa Lumii”, şi se spune că realizarea de 108 ori a pelerinajului în jurul acestui munte, pe un traseu de 50 de km, aflat la 5000 de metri altitudine, asigură atingerea eliberării spirituale.
Este interesat de remarcat că şi în alte locuri în care a fost, cu mult timp în urmă, proiecţia Shambalei pe Pământ, tradiţia locală asociază locul respectiv cu “centrul lumii”: de exemplu la Delfi, în Grecia, exista o piatră denumită “omphalos” (buricul pământului) care marca precis locul unde credeau grecii că se află acest centru al lumii. Despre Sfinxul şi Piramidele de la Gizeh, Egipt, se afirmă de asemenea că sunt plasate în centrul suprafeţei Pământului: meridianul şi paralela care trec prin Gizeh împart globul în câte două părţi, fiecare conţinând aceeaşi suprafaţă terestră (de “uscat”).
Despre zeul Apollo, al cărui templu este inima sanctuarului de la Delfi, tradiţia spune că era “hiperborean”, venit din mistica Hiperboreea, tărâmul legendar aflat “dincolo de vântul de nord”, a cărui legendă este în strânsă legătură cu Shambala. În Insula Şerpilor (Insula Albă) din Marea Neagră exista de asemenea un măreţ templu al lui Apollo, şi tradiţia populară leagă această “Insulă Albă” de mitul Shambalei.
Este extrem de semnificativ faptul că, în tradiţii complet diferite, în locuri diferite de pe Pământ, iniţiaţii din vechime au construit locuri sacre frapant de asemănătoare, în condiţiile în care se presupune (probabil eronat) că în acele vremuri nu existau mijloace de transport şi astfel aceste culturi s-au dezvoltat complet independent. Fără îndoială că există totuşi o sursă comună de inspiraţie, şi aceasta este şi rămâne Shambala, misteriosul centru spiritual al planetei noastre. Iniţiaţii afirmă că în această perioadă Proiecţia Shambalei pe Pământ este în România, şi probabil că vom asista în curând la apariţia unor noi locuri sacre, în propria noastră ţară.
Piramidele din Egipt
Un alt loc celebru asociat cu Shambala este complexul de la Gizeh, lângă Cairo (Egipt). Nenumărate sunt tainele care înconjoară Piramidele şi Sfinxul de la Gizeh.
Misterioasele energii care impregnează acele locuri, datorate în mare parte şi efectului de piramidă, fac ca aceste vestigii istorice să se sustragă multor cercetări ştiinţifice realizate cu aparate ultramoderne. Astfel, rezultatele investigaţiilor diferă în mod inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă în funcţie de fazele lunii; în anumite zile aparatele nici măcar nu funcţionează. Piloţii evită să zboare pe deasupra piramidelor, deoarece aparatele de bord sunt complet dereglate de fluxul energetic emanat de acestea. Teoriile istoricilor legate de modul în care au fost construite Piramidele şi Sfinxul sunt foarte şubrede, la fel ca şi datarea lor şi presupusa lor destinaţie (de monumente funerare). Mult mai coerente sunt teoriile esoterice, care afirmă că în perioada de maximă înflorire a spiritualităţii egiptene, acestea erau folosite pentru iniţierea adepţilor în anumite tehnici spirituale. Istoricii greci menţionează că Pitagora ar fi fost iniţiat în Egipt (şi se presupune că şi Zamolxis ar fi primit anumite iniţieri tainice aici). Dar cel mai interesant, din perspectiva corelaţiilor cu Shambala, este faptul că sub Sfinxul de la Gizeh au fost descoperite anumite tunele şi încăperi tainice; clarvăzătorii afirmă chiar că există aici şi tunele care conduc în lumea Shambalei.
Piramidele de la Teotihuacan
Misterioasa cultură Maya, în perioada sa de glorie, era axată pe cultul solar pe care iniţiaţii îl corelează cu Shambala, centrul spiritual planetar. Una dintre capodoperele acestei culturi, complexul de la Teotihuacan, se numără printre cele mai grandioase locuri sacre ale planetei noastre. Despre complexul de la Gizeh s-a descoperit că este construit după modelul constelaţiei Orion. Complexul de la Teotihuacan este construit după modelul sistemului solar. Cele două piramide impresionante, denumite Piramida Soarelui şi Piramida Lunii, a căror destinaţie iniţială este un mister pentru istorici, şi-au păstrat peste veacuri forţa spirituală tainică de înălţare şi transfigurare a sufletului uman. Teotihuacan înseamnă, în traducere, “locul unde se nasc zeii”, ceea ce probabil că se referă la faptul că aici exista pe vremuri un puternic centru iniţiatic în cadrul căruia adepţii puteau atinge condiţia existenţială divină.
