18.02.2013 ora 22.16-linga Casa Poporului

Sursa: Cecilia Petrescu

CROSSROADS - documentar 2012

La Răscruce de Drumuri - Durerile nașterii unei noi viziuni asupra lumii.

"Crossroads: Labor Pains of a New Worldview" este un documentar nou (din decembrie 2012) care aduce argumente noi în vederea schimbării mentalității la nivel de societate plecând de la nivel individual pentru a Crea în sfârșit Noua Lume în care să trăim cu toții în deplină armonie.

Documentarul conectează informații în majoritate noi astfel încât explică foarte clar necesitatea acestei schimbări pe care trebuie să o facem fiecare, în mod individual dar împreună. Realizarea aparține lui Joseph Ohayon - regizor, scriitor și speaker - cunoscut pentru abilitatea sa de a aduna piesele puzzle-ului informațional actual și pentru aceea de a avea o privire de ansamblu asupra întregului numit Lumea noastră. Joseph Ohayon scrie și realizează documentare și este gazdă a unor talk-show-uri de televiziune din Israel și SUA, și, de asemenea, susține prelegeri ce care au ca subiect principal necesitatea adaptării noastre la o lume tot mai interconectată.

După descrierea regizorului - „Filmul explorează adâncimi ale condiției umane actuale și apariția unei noi viziuni asupra lumii, viziune care să recreeze lumea noastră de la interior spre exterior.”

Documentarul aduce împreună descoperiri și constatări din biologie, psihologie, științe de rețea (network), știința sistemelor, afaceri, cultură și mass-media, dezvăluind mecanismele interioare ale experienței umane în secolul XXI și îndemnând pe cei ce îl vizionează să „iasă din cutie” și să conteste presupunerile/prejudecățile lor despre cine suntem cu adevarat, și de ce facem ceea ce facem. Toate aceste informații sunt plasate în contextul evolutiv actual: tulburări sociale, dezastre naturale și economice și alte eșecuri - context care ne-a adus în situația pe care o trăim astăzi. Acest context pregătește pașii unei noi viziuni integrate asupra lumii, viziune care își croiește drum prin puterea rețelelor sociale în prim-planul conștiinței noastre personale și colective. 

Filmul oferă o imagine proaspătă asupra realității noastre pentru toți cei care îl vizionează și o chemare clară pentru toți cei care poartă în interiorul lor semințele ce vor naște noua viziune asupra Lumii.

În cadrul filmului apar intervenții ale unor cunoscuți oamenii de știință, gânditori și mari vizionari precum: Amit Goswami, Neale Donald Walsch, Elisabet Sahtouris, Bruce Lipton, Peter Joseph (creatorul seriei „Zeitgeist”), Caroline A. Miller, Nicholas Christakis, James Fowler, Michael Laitman, Ervin Laszlo, Dean Radin, Dave Sherman, Annie Leonard, Jairon G. Cuesta, și John St. Augustine.”

Informații detaliate despre cei care și-au adus contribuția la realizarea acestui documentar.

SURSA: http://adinaamironesei.blogspot.ro/

http://dincolo-de-limite.blogspot.ro

Casa Poporului-19 februarie 2013

Iarasi s-a facut ca, “intamplator” astazi 19 februarie 2013, sa ajung cu treburi in zona Casei Poporului.

M-am conectat inca din metrou, la cristalul de sub Casa.L-am vazut imens, iar de jur imprejurul lui era mare forfota.Foarte multe “civilizatii” montau un soi de aparatura holografica.Toti munceau fara intrerupere.

Erau un soi de laboratoare, asezate circular, in jurul Cristalului, pe 7 nivele(cel putin 7 am vazut eu).Toata aceasta forfota era in subteran.

Am intrebat ce vad eu acolo si mi s-a raspuns “RETELE”.Am vazut cum pleaca niste retele energetice, catre toata planeta(in special spre locurile sacre: piramidele din Egipt, Tibet, Sfinxul nostru din Bucegi etc…)

Am iesit la suprafata, mi-am rezolvat treburile mele, iar la intoarcere, mi-a aparut iar Casa Poporului in fata.Vreau sa fac aici o precizare.Desi sunt mutat in Bucuresti de aproximativ 2 ani, nu cunosc deloc orasul si ma pierd foarte usor  .

Sa reluam…deci am vazut Casa Poporului cu ochii fizici chiar in fata mea.Deasupra ei era deja format un “culoar de zbor”.Din partea dreapta a mea, intrau navele, iar pe stanga ieseau.Erau nave care transportau numai aparatura.Am intrebat iarasi de ce fac asta.Am primit raspunsul ca acolo este “CENTRUL DE COMANDA PRINCIPAL” si ca trebuie curatat locatia si pregatita pentru “noii conducatori”.Acolo nu va mai putea intra oricine, din cauza vibratiei foarte ridicate, fata de restul zonelor.

I-am mai intrebat, de ce mi se arata aceste imagini.Mi-au raspuns ca nu sunt singurul care le vede, dar eu am incredere totala in ce vad si scriind pe blogul meu personal, voi atrage pe cei care vad si ii voi ajuta sa prinda curaj, sa iese in fata.

Le-am multumit frumos, le-am urat spor la treaba…si cam atat.

Deci, treaba este cat se poate de organizata…si suntem ajutati pe toate caile, acum sa vrem noi sa fim ajutati.

Sa ne auzim cu bine

Dan Gaucan

Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

MEN IN BLACK – FULL DOCUMENTARY

Sursa: www.youtube.com

Confirmari…

Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

Roverul Curiosity a descoperit un fragment al unui mecanism necunoscut

Foto: EPA

Roverul Curiosity a descoperit pe Marte încă un obiect ciudat ce seamănă cu un element al unui aparat blocat într-o piatră. Pe imaginile făcute de rover pot fi observate două obiecte care ar putea fi elementele unui mecanism. Specialiştii NASA au declarat că, cel mai curând, obiectul fotografiat de rover este o bucată din stâncă prelucrată de vânt. Obiectul nu va fi studiat pentru că la el se ajunge cu greu.

Sursa: romanian.ruvr.ru

SUA renunţă la Europa de Est

© Colaj: Vocea Rusiei

Unul dintre fragmentele articolului „Război civil în serviciile secrete”, publicat de Vocea Rusiei pe 14 februarie 2013, a stârnit un val de reacţii contradictorii în comunitatea analitică şi mass-media din România.

Fragmentul în cauză se referea la reducerea sferei de influenţă a SUA în Europa de Est:

„Retragerea SUA din Europa de Est şi concentrarea asupra problemelor din zona Asia-Pacific (situaţia economică îi permite Washingtonului să se concentreze doar asupra unui singur teatru de operaţiuni) devine din ce în ce mai evidentă şi coincide în mod vizibil cu schimbarea cadrelor în diplomaţia, serviciile secrete şi armata americană... Însăşi posibilitatea unui război pe faţă dintre două coaliţii largi în interiorul serviciilor secrete, implicit în interiorul clasei politice, demonstrează faptul că Washingtonul nu mai are posibilitatea (sau dorinţa) de a interveni hotărât în vederea disciplinării vasalilor. Probabil, intervenţia din această vară a fost ultimul moment în care „aripa dură” de la Washington în persoana secretarului de stat Clinton a putut interveni brutal în situaţia politică de la Bucureşti.”

Cornel Nistorescu, editor-in-chief al portalului cotidianul.ro, a comentatpe marginea acestui aserţiuni: „Observaţiile privind schimbarea de atitudine a Washington-ului pot fi o strâmbă nevinovată, dar şi o informaţie de o incredibilă noutate”.

Aceste comentarii, care vin de la unul dintre jucătorii bine informaţi ai spaţiului informaţional bucureştean, arată cât de eficientă este blocada mediatică care blochează ştirile neconforme cu interesele vasalilor fideli ai Washingtonului. În fond, ceea ce am scris în articolul citat nu este o noutate, ci o concluzie firească care poate fi trasă din date disponibile public. Unul dintre documentele de referinţă care prevestea o eminentă retragere a SUA din Europa de Est a ajuns în vizorul specialiştilor în relaţii internaţionale în ianuarie 2012. Documentul „Sustaining U.S. Global Leadership: Priorities for 21st Century Defence” este de fapt noua doctrină militară a SUA, adaptată la noua realitate economică şi geopolitică în contextul crizei economice globale. Analizat fără preconcepţii, acest document arată clar că noua zonă de focusare a capacităţilor militare a SUA este Asia de Sud-Est, iar sarcina principală este „blocarea” Chinei. În acelaşi timp, capacităţile economice ale SUA sunt substanţial reduse, ceea ce face ca SUA să nu mai fie capabilă să „ţină” două fronturi, fiind nevoită să renunţe la implicarea activă în Europa de Est. „Renunţarea la implicarea activă” nu înseamnă că începând de mâine toţi diplomaţii americani, agenţii de influenţă şi militarii NATO vor pleca acasă, dar înseamnă că posibilitatea de interferenţă în această zonă geografică se vor diminua treptat. Desigur, argumentul clasic al filoamericanilor din mass-media şi comunitatea analitică va fi „Vocea Rusiei interpretează tendenţios doctrina americană”. Pentru a contracara aceste argumente, merită analizate interpretările făcute „pentru consum intern” de către analiştii occidentali. Să luăm câteva exemple: „SUA nu mai poate lupta în două războaie” (John Hudson, The Atlantic Wire), „documentul este un indiciu clar al faptului că centrul de atenţie al Washingtonului s-a mutat spre China şi Asia-Pacific” (John Cherian, centrul de analiză Global Research), iar Andrew Krepinevich, analistul de la Center for Strategic and Budgetary Assessments, a prevăzut câteva dintre consecinţele importante ale schimbării strategiei americane: ”Riscăm să pierdem încrederea unor aliaţi şi să încurajăm inamicii noştri, dar până la urmă, o strategie bazată pe un joc la cacealma şi încercarea de a etala capabilităţi pe care nu le ai în realitate ar fi cea mai proastă strategie posibilă”.

Pentru mai multe regimuri coloniale din Europa de Est, ideea de a fi un „portavion terestru al armatei SUA” a devenit un fel de simulacru de idee naţională. Timp de mai mulţi ani, liderii de la Bucureşti, Varşovia, Vilnius, Riga şi Tallinn au trăit cu impresia că se află într-o zonă de intangibilitate, iar regimurile care „asigurau stabilitatea” în zonele amplasării scutului anti-rachetă aveau impresia (greşită) că au căpătat o importanţă deosebită în structura de apărare a intereselor SUA. În consecinţă, multe dintre aceste regimuri au avut un comportament lipsit de înţelepciune. În realitate, rolul lor în jocul global era rolul unor „monede de schimb”, iar amplasarea scutului anti-rachetă în aceste zone s-a dovedit a fi o decizie politică, lipsită de logică militară. Deciziile politice sunt uşor de schimbat. Imperiile, iar SUA este indubitabil un imperiu modern, niciodată nu anunţă cu voce tare faptul că se retrag dintr-o anumită zonă, iar tentativele de a-şi păstră intactă imaginea de hegemon absolut vor continua până în ultima clipă. Transferarea scutului antirachetă pe coasta de est a SUA (aşa cum sugerează raportul Academiei de Ştiinţe a SUA) nu va fi prezentată ca o retragere din Europa de Est, ci ca o nouă performanţă a ştiinţei americane în timp ce „aliaţilor” li se vor da „garanţii ferme” în privinţa continuării „parteneriatului strategic”. Culmea ironiei este că se vor găsi naivi care vor crede în aceste promisiuni.

În ultimele două decenii, SUA a operat în baza „legii pumnului”, dar menţinerea unor capacităţi militare substanţiale în toate teatrele de operaţiuni presupune eforturi economice care nu mai pot fi făcute. Astăzi deja se discută intens despre reduceri drastice a fondurilor destinate armatei americane. Grupul neoconservativ de analiză Center for American Freedom şi Vanessa Bolin, reprezentatul Armatei SUA în relaţia cu Congresul american, susţin că o consecinţă directă a reducerilor bugetare care se preconizează a fi făcute în perioada următoare implică concedierea a peste 180 de mii de angajaţi în sectorul civil şi militar, trimiterea în concedii neplătite a angajaţilor mai multor baze militare, reducerea operaţiunilor în Europa, Arctica şi Coreea de Sud. Aceste reduceri arată că Washingtonul înţelege limitele capacităţilor sale economice şi renunţă la ideea de a controla toate teatrele de operaţiuni. „Bun venit într-o reeditare a sfârşitului anilor 1970: o economie în stare gravă, o armată lipsită de vlagă şi o Americă în declin pe arena internaţională” susţine fostul consilier al Pentagonului, Gary Schmitt. Atunci, SUA a reuşit să-şi amâne declinul prin îndatorare continuă şi stimulare monetară, dar posibilităţile de stimulare sunt epuizate, iar conducerea americană este forţată să se concentreze asupra blocării Chinei, acceptând tacit reîmpărţirea sferelor de influenţă în alte regiuni.

În legătură cu viitorul Europei de Est în contextul retragerii americane, merită luată în calcul opinia avizată a consilierului CIA James Rickards care a făcut o sugestie interesantă referitoare la evoluţia situaţiei economice globale: „lucrul care merită urmărit este alianţa dintre Germania şi Rusia”. Se ştie că politica nu este decât o expresie concentrată a economiei. Restul concluziilor pot fi deduse uşor prin intermediul unor operaţiuni de logică elementară.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Data viitoare asteroidul 2012 DA!¤ se va apropia de Pământ în 2046

© Foto: ru.wikipedia.org

Gravitaţia Pământului a schimbat orbita asteroidului 2012 DA14. Anterior, ea s-a aflat în afara orbitei de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui, iar după apropierea de planeta noastră la distanţa de 27.700 de kilometri în noaptea de 15 spre 16 februarie s-a încadrat în acest cerc, a declarat Aleksandr Deviatkin, directorul Observatorului Astronomic Pulkovo.

Următoarea trecere a asteroidului 2012 DA14 pe lângă Pământ va avea loc în 2046. Asteroidul Apophis a cărui orbită se va intersecta cu cea a Pământului în 2036 este unul din cei 200 de asteroizi din Sistemul Solar ce prezintă pericol pentru Pământ. „Însă până atunci vom inventa noi ceva”, a asigurat savantul.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Erupţie spectaculoasă a vulcanului Etna

Vulcanul Etna a erupt marţi dimineaţa, către ora locală 5.00 (6.00, ora României), iar din crater s-a scurs lavă, activitate care a avut loc departe de zonele rezidenţiale şi care s-a oprit, au anunţat cercetătorii italieni, relatează agenţia ANSA în pagina electronică.

Etna erupe din nou

Această activitate a avut loc în partea de sud-vest a versantului vulcanului dinspre Valea Bove, departe de zonele rezidenţiale.

"Este prima erupţie din 2013 şi a durat doar câteva ore", a anunţat Institutul Naţional italian pentru Geofizică şi Vulcanologie (INGV), cu sediul la Catania, în Sicilia.

Sursa:  REALITATEA.NET

Cercetarea şi învăţământul superior, controlate de corporaţii precum Monsanto

Cercetarea academică este adesea dictată de corporaţii care numesc profesorii, dau bani universităţilor şi îşi pun directorii executivi în consiliile educaţionale, prezintă Alternet.org.

Iată ce se întâmplă atunci când corporaţiile încep să controleze educaţia.

“Atunci când am abordat profesorii pentru a discuta despre proiectele de cercetare care se referă la agricultura organică, prima persoană care mi-a răspuns a fost o studentă la doctorat din cadrul unei universităţi publice de renume. Asigurând-o de protecţia anonimatului, aceasta mi-a spus: «Mi-a fost comunicat de-a lungul întregii mele perioade de doctorat că ar trebui să studiez ceva ce Monsanto ar finanţa, în loc să continui să îmi urmez ideile pentru care eram complet dedicată. Am ajuns să studiez ceea ce vreau, dar nu am primit niciun sprijin financiar şi mi-am plătit educaţia din propriul buzunar.”

Din păcate, această studentă nu este singura în această situaţie. Cercetarea ştiinţifică necesită finanţare şi cercetarea din ziua de azi urmează regula de aur: “Cel care are bani face regulile”.

Un raport emis de organizaţia Food and Water Watch examinează rolul finanţării corporative în cadrul cercetărilor în agricultură, desfăşurate la universităţile publice. “Auzim în permanenţă că agenţiile de reglementare şi Congresul stabilesc reguli, politici şi reglementări bazate pe studii ştiinţifice”, spune Tim Schwab de la FWW, explicând de ce a început să investigheze influenţa corporativă asupra cercetării în agricultură.

“Aşadar, dacă regulile, reglementările şi politicile se bazează pe ştiinţă, iar ştiinţa este părtinitoare, din moment ce este «cumpărată» de industrie, atunci unde se va ajunge?”

Raportul a descoperit că aproximativ un sfert din finanţările cercetărilor la universităţile publice provin acum de la corporaţii. O perspectivă mai largă asupra tuturor cercetărilor agricole corporative este oferită prin enumerarea sumelor implicate în acest proces: 7,4 miliarde de dolari (în 2006), faţă de 5,7 miliarde de dolari cheltuite în acelaşi an din finanţarea publică a cercetării agricole.

Cu toate acestea, influenţa corporativă nu se rezumă doar la finanţarea cercetărilor. În 2005, aproximativ o treime din cercetătorii agricoli au declarat că oferă consultanţă pentru sectorul privat. Corporaţiile numesc profesorii şi donează bani universităţilor în schimbul unor clădiri, laboratoare şi aripi ale instituţiilor care să le poarte numele.

În cele mai flagrante cazuri, consiliile corporative şi conducerea universităţilor se suprapun. În 2009, preşedintele Universităţii Dakota de Sud, de exemplu, s-a alăturat consiliului de directori de la Monsanto, unde câştigă un salar anual de şase cifre.

Bruce Rastetter este în acelaşi timp co-fondator şi director al unei companii numite AgriSol Energy şi membru al Consiliului de Regenţi din Iowa. Sub conducerea sa,Universitatea Iowa s-a alăturat companiei AgriSol într-o afacere în Tanzania, care a scos cu forţa 162.000 de persoane de pe terenurile lor, iar mai târziu, instituţia de învăţământ s-a retras din cadrul acestui proiect din cauza protestelor publice.

• Ce influenţă au banii corporaţiilor?

“Ştim faptul că finanţarea corporativă conduce la rezultate care sunt favorabile pentru finanţator”, spune Schwab. De exemplu, un studiu revizuit de experţi a descoperit că cercetarea finanţată de corporaţii privind proprietăţile nutritive ale băuturilor răcoritoare şi laptelui aveau de 4-8 ori mai multe şanse să ajungă la nişte concluzii care erau în concordanţă cu interesele sponsorilor. Iar atunci când un cercetător publică o cercetare care este nefavorabilă finanţatorului studiului, el sau ea ar trebui să înceapă să caute o nouă sursă de finanţare.

Acest lucru s-a întâmplat cu o echipă de cercetători de la Universitatea din Illinois care erau finanţaţi de o companie puternică de îngrăşăminte, după ce au publicat un studiu în care au descoperit că îngrăşământul azotat epuizează materia organică din sol.

Însă, de multe ori, influenţa industriei ar putea fi mult mai subtilă. Joyce Lok, de la Universitatea de Stat din Iowa, spune că “dacă o corporaţie îţi finanţează cercetarea, aceasta  te direcţionează să analizezi anumite aspecte la care ei vor să obţină un răspuns. Aşadar, cu banii lor, nu vei putea explora şi alte lucruri, la care aceştia nu vor ca tu să ajungi. Cred că în acest mod, corporaţiile direcţionează cercetarea.”

• Rădăcini adânci

John Henry Wells, care a petrecut mai multe decenii ca şi student, profesor şi administrator la universităţile de acest fel, vede lucrurile într-o manieră diferită. Ca şi academician, acesta speră ca cercetarea să fie relevantă pentru problemele lumii reale, cu care agricultura se confruntă în acest moment.

“Atunci când îmi pun întrebarea dacă am realizat vreodată un plan de cercetare cu scopul de a  fi finanţat, răspunsul meu este întotdeauna nu. Însă m-am gândit foarte mult dacă planul meu de cercetare va fi relevant şi unul din indicatorii relevanţei ar fi acela dacă ideile pe care le pun în aplicare ar atrage atenţia asociaţiilor de comerţ sau a industriei private.”

Atunci când finanţarea devine un criteriu important al selectării subiectelor de cercetare, analizele care intenţionează să servească nevoilor celor săraci şi fără putere sunt în dezavantaj. Totuşi, Wells spune că acest lucru nu este deloc un fenomen nou: universităţile de stat au existat pentru a fi de folos elitei încă de la crearea lor, în secolul 19.

“În anii 1830, Justus von Liebig, un chimist agricol din Germania, a început să afirme că substanţele nutritive cele mai importante pentru plante erau azotul, fosforul şi potasiul. Teroriile sale au alimentat dezvoltarea îngrăşămintelor chimice şi au determinat intrarea într-o nouă eră a ştiinţei agricole şi a chimiei solului în anii 1840 şi 1850. Deşi multe din teoriile lui Liebig erau greşite, acesta a fost primul mare propagandist pentru chimie şi pentru agricultura industrial-chimică. Poate cea mai importantă dintre greşelile sale a fost convingerea sa că materia organică din sol nu era importantă.”

Aşadar, încă de la început, unii oameni de ştiinţă au servit intereselor celor care făceau comerţ cu îngrăşăminte chimice şi alte produse agricole, chiar dacă nu aceasta era intenţia lor. Fără îndoială, mulţi au fost atraşi de perspectiva de a înfiinţa o formă nouă, ştiinţifică şi modernă a agriculturii.

• De unde vine prima roşie modificată genetic?

Trinitatea deloc sfântă a industriei, guvernului şi academiilor care promovează agricultura industrială şi respinge ideea metodelor sustenabile, are o istorie lungă care continuă şi astăzi.

În raportul său, organizaţia FWW pledează pentru o întoarcere la finanţarea federală a cercetării la universităţile de stat. Însă, guvernul nu este deloc imun la ideea de a servi intereselor corporative.

De exemplu, Roger Beachy, fostul şef al Institutului Naţional de Agricultură şi Alimente (NIFA) – agenţia din cadrul Departamentului de Agricultură din SUA care finanţează burse de cercetare –  a petrecut o mare parte din cariera sa ca şi academician. Acestaa colaborat cu Monsanto pentru a produce prima roşie modificată genetic din lume.Acesta a devenit mai târziu preşedintele fondator al Centrului pentru Ştiinţă a Plantelor Donald Danforth, o filială non-profit a companiei Monsanto, înainte ca preşedintele Obama să îl numească la conducerea NIFA.

Aşa cum a subliniat Schwab, politica se bazează de multe ori pe cercetare, însă, o politică bună necesită o bază solidă în domeniul cercetării obiective şi imparţiale.

Într-un sistem în care corporaţiile şi guvernul finanţează cercetările, dar din cauza unui joc tip carusel, aceiaşi oameni îşi schimbă poziţiile între ei, promovând interesele industriale, care ar fi soluţia potrivită la această problemă?

Sursa: www.financiarul.ro

Pericolul informatic vine din China. Armata chineză deţine controlul asupra celor mai periculoşi hackeri din lume

Foto: undernews.fr

O firmă americană din domeniul securităţii informatice susţine că armată chineză deţine controlul asupra unora dintre cei mai virulenţi hackeri din lume. Americanii au identificat sursa atacurilor cibernetice într-un imobil anonim din Shanghai, relatează AFP.

După sute de anchete efectuate în ultimii trei ani, societatea Mandiant, care oferă consiliere Guvernului american în materie de securitate informatică, a descoperit că organizaţiile care au piratat pe Internet publicaţii americane, agenţii guvernamentale şi societăţi "erau stabilite în special în China, iar Guvernul chinez se afla la curent cu activităţile lor".

Raportul companiei americane s-a concentrat asupra unui grup cunoscut sub numele de "APT1" („Advanced Persistent Threat") care ar fi sustras cantităţi uriaşe de informaţii şi care ţintea infrastructuri importante, ca activităţi energetice americane.

"Noi credem că APT1 primeşte sprijin direct din partea Guvernului", apreciază Mandiant.

Organizaţia ar fi în realitate o filială a Armatei pentru Eliberarea Poporului. Semnăturile atacurilor sale cibernetice au putut fi depistate până într-un imobil de 12 etaje, situat într-o suburbie a Shanghaiului.

Sursa: www.antena3.ro

7 alimente care accelereaza metabolismul si ard caloriile

Afla cum slabesti usor fara sa te simti secat de energie

E la moda sa tii dieta, dar nu trebuie sa te infometezi cu trei frunze de salata ca sa ajungi la greutatea potrivita. Dieta sanatoasa nu este echivalentul meniurilor subtiate, ci reprezinta alegerea corecta a unor alimente care sa iti ajute organismul sa consume calorii pentru a produce energie. Suntem, de fapt, o mica centrala termica, pe care trebuie sa o alimentezi cu combustibil bun ca sa functioneze corect. De ce n-am profita, asadar, de ce ne ofera natura ca sa ne transformam metabolismul in adevarate reactoare.

1.Declanseza arderile cu mirodenii picante

Incepand cu ardeii iuti si pana la usturoi sau scortisora, toate aceste arome picante pe care le presari in mancare stimuleaza metabolismul, circulatia sangelui si arderile. Ardeiul iute are efect si asupra poftei de mancare si te va face sa nu mai ravnesti la tot ce vezi pe masa. Calitatile sale se datoreaza continutului ridicat in capsaicina – o substanta care stimulează receptorii durerii din organism, care cresc rata metabolismului cu 25%.un studiu canadian a demonstrat ca includerea condimentelor picante in dieta zilnica ajuta la arderea a sute de calorii.

2.Cereale integrale pentru energie constanta 

Avantajele cosumarii cerealelor integrale apar datorita continutul ridicat de carbohidrati complecsi care accelereza metabolismul prin stabilizarea nivelului de insulina. Include în mesele zilnice porţii consistente de orez brun, quinoa sau paine din faina de ovaz, fara sa le combini cu alte alimente bogate in zahar.

3. Sanatate la cana: Ceaiul verde

Nu mai e demult un secret faptul ca o cana de ceai verde este o infuzie de sanatate. Este bogat in antioxidanti care sunt esentiali pentru functionarea organismului si crestrea proceselor metabolice cu 4%. Si chiar daca nu contine cofeina, merita sa inslocuiesti una din cestile de cafea cu una de ceai verde pentru a arde in plus 80 de calorii pe zi.

4. Iubeste citricele

Alimentele bogate in vitamina C ajuta procesele de ardere a grasimilor. O vei gasi din plin in citrice: portocale, lamai, grepfrut, dar si in rosii. Acestea au si un continut bogat de pectina care impiedica absorbtia grasimilor. Sa nu uitam de o legume vedeta – broccoli, considerate si un aliment important in dietele de detoxifiere a organismului.

5. Nicio masa fara peste! 

Zicala comunista poate fi recomandarea oricarui nutritionist. Pestele este bogat in acizi grasi Omega 3, responsabili cu reducerea nivelului de leptina. Aceasta este un hormone vinovat de incetinirea metabolismului. Pe langa peste, poti oricand sa-ti condimentezi gustarile cu nuci si seminte bogate si ele in Omega 3.

6. Linte – vedeta leguminoaselor

Nu e greu sa gasesti cateva retete de supa sau salta pe care sa le prepari usor folosind boabe de linte. Are un continut ridicat de proteine si poate fi un inlocuitor excelent pentru carne. In plus, are si mult fier, necesar pentru accelerarea metabolismului.

7. Invata sa gatesti supa

In era semipreparatelor si fast-food-ului, supele nu mai au loc la masa. Studiile arata, insa ca persoanele care consuma supe tind sa manance mai putine mancaruri solide, ceea ce va stimula metabolismul.

Nu exista scrutaturi in drumul spre un organism sanatos, dar cu putin effort, toate mesele zilnice pot devein un rasfat pentru tine si un impuls pentru corp.

Sursa: www.foodstory.ro

Semintele chia - super alimentul mileniului trei

Semintele de chia sunt unele dintre cele mai puternice, functionale si pline de nutrienti alimente din lume. Extrem de bogate in fibre si pline de antioxidanti, proteine, minerale, vitamine si Omega-3, chia sunt ideale pentru persoanele care vor sa adopte un stil de viata sanatos.

Denumite de specialisti Silva Hispanic si recunoscute de publicul larg cu apelativul folosit si de noi, chia isi trag numele dintr-un termen al limbajului Nahuatl, care inseamna uleios. Uleiul semintelor este recunoscut pentru concentratia ridicata de Omega-3. 64% din componenta alimentului consta in acest acid gras polinesaturat.

Ne-am putea opri aici cu enumerarea beneficiilor acestor seminte asupra organismului, avand in vedere cat de bun este Omega-3, insa ele sunt atat de multe incat trebuie sa stii de ce ar trebui sa le consumi.

Semintele chia:

• au mai multi antioxidanti decat murele
• au mai multe fibre decat fulgii de porumb
• au mai mult calciu decat laptele 
• au mai multe proteine, fibre si calciu decat semintele de in

Care sunt avantajele pe care le ai daca mananci seminte de chia?

1. Slabesti fara sa te infometezi

Visul oricarei persoane aflate la dieta poate deveni realitate. Micile seminte pot fi pregatite astfel incat sa aiba gust de orice, iar textura si compozitia iti vor tine de foame atunci cand vrei sa scapi de kilogramele in plus. In momentul in care intra in contact cu apa, semintele de chia se transforma intr-un soi de gel care creste in marime si greutate, total lipsit de calorii, care harneste organismul fara sa-l ingrase.

2. Echilibrezi cantitatea de zahar din sange

Orice persoana are nevoie de energie, iar mentinerea unui cantitati echilibrate de zahar in sange este extrem de importanta din acest punct de vedere. Atat forma gelatinoasa, cat si combinatia inedita de fibre solubile si insolubile din semintele de chia au rolul de a intarzia procesarea zaharului din organism, oferindu-ti energia de care ai nevoie.

3. Previi diverticulita

Diverticulita este o afectiune uneori dureroasa, care se dezvolta atunci cand diverticulul ce se formeaza in peretele colonului se inflameaza sau se infecteaza. Mancarea procesata din zilele noastre nu face decat sa dauneze sanatatii, iar semintele de chia vor combate efectele negative, hidratand colonul si favorizand digestia.

4. Prepari alimente fara grasimi

Daca iti place sa prepari tot felul de alimente la cuptor, dar urasti untul, margarina sau uleiul de floarea soarelui, gelul din semintele de chia este ideal pentru retete, dar si pentru sanatate. Mancarea va fi la fel de bine pregatita, isi va pastra gustul, dar nu vei mai fi nevoit sa folosesti atat de mult ulei.

5. Iti stapanesti pofta de mancare

Deficienta de minerale si vitamine creeaza o pofta de mancare pe care nu o vei mai resimti, de vreme ce asimilarea semintelor de chia aduce cu ea toti nutrientii de care are nevoie organismul tau.

Cum poti pregati semintele de chia?

• Amesteca o lingurita de seminte de chia cu un sfert de cana de apa. Vei obtine un mix care seamana cu oul, pe care il vei putea adauga in compozitia prajiturilor. 
• Adauga semintele de chia in iaurt.
• Amesteca-le cu faina, lapte si oua pentru a pregati clatite.
• Adauga-le pe post de dressing la salate sau la shake-uri. 
• Le poti pune si in compozitia chiftelutelor pentru a le oferi textura.

Ai consumat vreodata seminte de chia? Ai incerca sa le incluzi in alimentele preferate acum ca stii cate beneficii au?

Sursa:www.foodstory.ro

Cătina: miraculosul ginseng românesc

Puţine plante din flora autohtonă, ba chiar mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi diverselor aplicaţii medicale. Cu fructele sale, ca nişte bobiţe aurii care se coc toamna, cătina ne oferă un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vârstă sau afecţiuni. Vitaminizantă de excepţie, antioxidantă redutabilă şi neîntrecută stimulatoare a sistemului imunitar, cătina are încă multe valenţe necunoscute publicului larg.

Scurtă carte de vizită

Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu, sau chiar dracilă din cauza spinilor ei redutabili, cătina are şi o denumire ştiinţifică pe măsura calităţilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit botaniştii, derivă din termenii greceşti de hippos-cal şi phao-eu omor. Denumirea se referă la utilizarea fructelor de cătină în antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.

Alţi faimoşi autori antici precum Dioscorid şi Theophrast recomandau hrănirea cailor de curse cu cătină pentru sporirea masei musculare şi a luciului părului.

Din punct de vedere taxonomic, cătina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae, speciaHippophae rhamnoides.

Se prezintă ca un arbust tufos, extrem de rezistent în egală măsură la ger şi la secetă. Iubeşte lumina directă a soarelui, şi nu creşte în zone semiumbroase sau acoperite.

Atinge în medie înălţimea de 1,5 - 4 metri, dar în condiţii optime de mediu poate atinge şi 8 metri. Când clima zonei geografice unde creşte este totuşi prea aspră, cătina se adaptează la acest factor extern devenind un arbust târâtor.

Înfloreşte în lunile martie-aprilie, depinde de temperatură. Fructifică anual, însă abundent doar după vârsta de 4-5 ani, şi atunci o dată la doi ani.

Planta creşte în flora spontană a Eurasiei, cu optimul de adaptare ecologică şi centrul distribuţiei în Asia Centrală, unde se întâlneşte mai ales în zonele montane. Dacă în Asia ocupă un areal imens, partea din Europa unde este răspândită contă într-o prelungire minusculă.

La noi în ţară este răspândită îndeosebi în regiunea deluroasă a Munteniei şi Moldovei, fiind mai rară în stepele litorale ale Mării Negre. Cea mai largă răspândire a cătinei a fost observată în zona bazinului râului Buzău, unde creşte din abundenţă atât de-a lungul albiilor râurilor şi izvoarelor, cât şi pe versanţii care urcă la mari înălţimi. Este o plantă căreia-i priesc terenurile sălbatice, cu vegetatie diversă şi însorite.

Conform cercetărilor efectuate de specialişti de prestigiu precum Ing. Ştefan Manea, prof. univ. dr. chim. Ion Brad, dr. Luminiţa Brad şi Ing. Florica Radu, cătina care creşte în ţara noastră are un conţinut chimic de excepţie, poate cel mai bogat din întreaga lume. Planta a fost studiată şi ameliorată în Staţiunea Horticolă "Mărăcineni", unde s-au obţinut varietăţi cu ţepi reduşi. Trebuie menţionat că nicăieri în lume nici varietatea naturală, nici soiurile ameliorate nu au conţin atât de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi şi aminoacizi la nivelul cătinei care creşte în România, mai ales în zona subcarpatică.

Cătina prin istorie

 Primele popoare care au descoperit valenţele terapeutice ale cătinei au fost tracii, hinduşii, grecii, chinezii, mongolii, celţii şi slavii. Prima documentare scrisă apare în secolul VII după Hristos în tratatul clasic de medicină tibetană "Rgyud Bzi" care recomanda în mod explicit consumul de fructe de cătină pentru şerpaşi sau cei care călătoreau la mari înălţimi.

Cele patru cărţi fundamentale ale medicinei chinezeşti tradiţionale apărute în decursul dinastiei Tang (907 după Hristos) recomandau tratamentul cu cătină pentru tratamentul bolilor de piele şi afecţiunilor tubului digestiv. În Rusia, unde creşte pe suprafeţe foarte mari, cătina a fost numită "Ananas Siberian" datorită sucului plăcut şi proprietăţilor revigorante, foarte apreciate în condiţiile climei aspre de acolo.

Virtuţile plantei nu au scăpat neobservate şi în perioada modernă, când au fost pentru început utilizate experimental în alimentaţia cosmonauţilor sovietici, deoarece pe lângă celelalte calităţi ale cătinei, oamenii de ştiinţă din Moscova au descoperit că aceasta protejează organismul uman de radiaţiile cosmice. Potenţialul cătinei a determinat introducerea ei ca plantă de cultură în S.U.A., Canada, Germania, Rusia, China şi Ucraina. Există la nivel mondial numeroase institute de cercetare care studiază şi în prezent tainele acestui adevărat miracol al Naturii.

Cu toate că se foloseşte din cele mai vechi timpuri, cătina este prelucrată industrial doar în decursul ultimelor decenii, iar în ultimii ani a devenit speranţă pentru suferinzii multor afecţiuni grave.

În România, de peste 30 ani se fac cercetări sistematice asupra cătinei de către Institutul de Cercetare Chimico-Farmaceutic şi Institutul de Cercetări Alimentare. Cercetările urmăresc valorificare componentelor chimic din plantă. Produsul cel mai valoros este aşa numitul ulei de cătină.

Ce conţine ?

Pentru biologie şi medicină, cătina românească prezintă încă un mister ale cărui taine binefăcătoare aşteaptă să fie descoperite în totalitate, în ciuda deceniilor de cercetări minuţioase. Până în prezent cercetările au confirmat faptul că fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi.

Conţine şi cantităţi mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F şi P, alături de microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitostenoli. În urma analizelor de laborator a reieşit că fructul cătinei conţine substanţă uscată în proporţie de doar 10-20%, restul compoziţiei constând în zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloză, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B.

Celebrul şi căutatul ulei de cătină conţine la rândul său, în proporţie de circa 80-90% acizi graşi esenţiali, licopen, tocoferoli şi fitosteroli. Seminţele de cătină sunt bogate în acizi graşi nesaturaţi, iar frunzele şi scoarţa arbustului conţin tocoferol şi sitosterol.

Cum ne ajută cătina ?

Frunzele, scoarţa, seminţele, dar mai ales fructele de cătină au rezultate extraordinare atât în scop medical, cât şi alimentar. Efectele secundare negative sunt de-a dreptul neînsemnate. Foarte apreciat este uleiul de cătină, fiind utilizat cu un succes deosebit chiar şi în cazuri grave de arsuri termice şi chimice, sau afecţiuni ale pielii determinate de expunerea la iradieri. Merită amintit un caz relatat de ing. Ştefan Manea, referitor la un accident de muncă grav petrecut în anul 1985 la Combinatul Chimic Giurgiu.

Accidentul respectiv s-a soldat cu şase victime, cu arsuri de gradele 3 şi 4 pe suprafeţe de peste 50% din piele. Trei dintre bolnavi au fost diagnosticaţi fără şanse de supravieţuire şi au rămas internaţi la Sitalul Judeţean Giurgiu în aşteptarea fatidicului deznodământ.

Ing. Ştefan Manea apelează urgent la profesorul universitar Ioan Brad, unul dintre cei mai mari experţi în cătină la nivel mondial. Acesta este adus de urgenţă cu elicopterul de la Facultatea de Medicină din Târgu Mureş, unde pe atunci era profesor. Ioan Brad a venit cu ulei de cătină cu care le-a uns şi pansat rănile celor trei muribunzi. Rezultatul a fost de-a dreptul miraculos. Cei trei ingineri nu au intrat în blocaj renal în faza următoare, iar arsurile s-au vindecat. Cei trei au scăpat de la moarte şi trăiesc sănătoşi şi în prezent.

Uleiul de cătină este folosit şi în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, diareei, urticariei şi stărilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afecţiunilor circulatorii şi hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei şi chiar stresului. Utilizările cătinei în geriatrie au dat rezultate spectaculoase, iar cercetările recente o recomandă şi în oncologie. Cercetări efectuate în Marea Britanie au descoperit capacitatea cătinei de a inhiba dezvoltarea unor tumori.

De asemenea, este eficientă şi în tratarea hipertensiunii arteriale, afecţiunilor coronariene, oftalmologice şi gingivale. Este un redutabil antidepresiv, antiacneic, contra keratozei, leucoplaziei, antimutagen, antioxidant în mastite, rinite, fotofobii, boli cronice pulmonare. Este folosită cu succes şi în tratamentul psoriazisului, în prevenirea cancerului şi ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar, antibacteriană, inhibitoare a poftei de mâncare în cazurile de obezitate., reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor şi limfoamelor, afecţiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamaţii digestive, constipaţie, afecţiuni ale aparatului urinar şi al celui genital, afecţiuni hematologice, afecţiuni virale, afecţiuni ale sistemului nervos şi psihice.

În plus, în cătina albă se găsesc o seamă de substanţe cu efect hormonal prin ele însăşi, sau substanţe care reprezintă precursori ai anumitor hormoni.

În uleiul de cătină este probabilă existenţa prostaglandinelor (acestea sunt considerate hormoni celulari, respectiv modulatori ai activităţii hormonale care stimulează musculatura netedă), dar mai precis se găsesc acizi graşi nesaturaţi cu două sau trei duble legături care sunt precursorii siguri ai prostaglandinelor. O altă susbstanţă cu efect hormonal cre se găseşte în cantităţi mari în cătină este serotonina. Ea are ca precursor triptofanul - aminoacid esenţial care se găseşte în cantităţi mari îndeosebi în fructele uscate şi pulverizate de cătină.

Cu aceste calităţi şi proprietăţi extraordinare, dintre care multe aşteaptă să fie descoperite de lumea ştiinţifică, cătina care creşte în România se remarcă încă o dată ca una dintre cele mai valoroase plante cu uz medicinal şi alimentar din întreaga lume. Iar noi românii putem oricând să apelăm la secretele acestei adevărate comori a botanicii naţionale.

Bibliografie:

Cătina şi uleiul de cătină - Ing. Ştefan Manea

  Cătina albă-O farmacie într-o plantă - Prof. univ. dr. chim. Ion Brad, Dr. Luminiţa Brad, Ing. Florica Radu

Sursa: www.descopera.ro