2014: spiritualizarea laturii materiale (prima parte)

De Lauren Gorgo, 15 ianuarie 2014

La multi ani! 2013 s-a incheiat, in cele din urma… (expirari)… si stiu ca nu sunt singura, atunci cand spun ca niciodata nu am mai fost atat de total fericita ca incepe un an nou.

Chiar daca ne deschidem catre anul 2014, intr-o maniera foarte interiorizata, contemplativa… si, in timp ce inca mai indepartam panzele de paianjen si pacla cetoasa care s-au lasat atat de greu asupra noastra, anul trecut… exista in aer o senzatie incontestabila de noutate.

Aveam de gand sa vorbesc despre ororile evolutia si expansiunea de anul trecut… locul in care am ajuns, lucrurile prin care toti am trecut, ca sa ajungem aici etc. etc.… dar imi este clar ca nu simt sa fac asta. Cred ca toti suntem de acord ca, in acea privinta, ne-am aflat in propria inchisoare… am petrecut destul de multi ani vorbind despre nefericirea noastra, simtind-o si stand in ea.

Pentru cei interesati de o recapitulare, iata versiunea Readers Digest: am consacrat o perioada ridicol de lunga – de zece-douazeci de ani (in viata actuala) – ca sa ne extindem dincolo de teritoriul umbrei, timp in care am indurat chinul constant al transmutarii… simtind valurile nesfarsite de emotie nerezolvata, cocolosind copilul interior sensibil si ranit, potolind ragetele egoului, indurand lipsa, saracia, izolarea, mahnirea, pierderea, boala, purificarea, eliberarea, eliberarea, eliberarea, simptomele… o, Doamneeee, simptomele… ad infinitum. Calatoria de a ajunge ne-a cerut mult prea mult.

Dar toate astea s-au incheiat acum… cu exceptia simptomelor.  Si chiar daca cei mai multi dintre noi s-au gandit ca aceasta perioada chiar nu se va sfarsi vreodata, in sfarsit, iadul nostru personal se estompeaza in fundal, pe masura ce raiul isi incepe coborarea pe tarmul nostru. Din cauza noii noastre aparitii in curs de desfasurare, concentrarea pe gestionarea suferintei noastre devine prea neinteresanta ca sa mai vorbim despre ea – ceea ce chiar e un semn bun ca dezgustul nostru launtric este, in cea mai mare parte, in urma noastra. (semn ca s-a dus greul)

Cei aflati in fruntea noii omeniri se pregatesc sa porneasca intr-o calatorie absolut noua, intr-un viitor cu totul nou… care, la ora actuala, ne este necunoscut, dar rezultatul a fost scris in stele, in ADN-ul nostru, in modelul noului om spiritual. Foarte multi dintre noi se apropie de punctul in care cercul se incheie si care este nu doar momentul nostru de incheiere/inceput, simultan, dar devine si atat de evident, incat trecutul e resimtit din ce in ce mai putin, ca prezent.

Datorita faptului ca foarte multe dintre contractele noastre de suflet se incheie, toti simtim, mai mult ca oricand, indemnul si chiar optimismul de a ne muta pe pasuni mai verzi. Si asta inseamna ca si eu (!)… dupa mai bine de 7 ani dedicati perioadei de trezire/initiere pentru voi – toti pionierii constiintei superioare, care pregatiti calea – oficial vorbind, am ramas „fara material” la acel nivel, asa ca voi trece eu insami si partea de munca ce a devenit TWYH, de la a DEVENI, la a FI… de la starea de discipol, la starea de creator.

Imi va lua ceva timp sa inteleg totul, dar sunt incredintata sa fac cateva modificari si upgradari structurale, pentru a-mi restructura platforma, astfel ca ea sa contina mai mult din Sinele meu. Pana in acest moment, TWYH s-a focalizat in primul rand pe a ajunge la/a reaminti/a trezi inima, mintea si celulele noastre, fata de rolurile noastre ca Bodhisattva… acei oameni iluminati (adica voi!), aflati acum in serviciu, ca sa ajute omenirea sa treaca la urmatorul nivel de evolutie planetara.

Se incheie partea deosebit de dificila a calatoriei noastre, incepe noul nostru rol si, din acest an, TWYH isi indreapta atentia spre „spiritualizarea laturii materiale”, astfel ca, impreuna, sa putem demara etapa de constructie a co-crearii lumii (lumilor) noastre noi. Si avem o gramada de munca de facut!

E timpul sa ne atintim privirile asupra noilor zari, iar anul acesta, site-ul meu este axat in mod exact pe valorificarea si impamantarea magiei spiritului, in lumea fizica. Fara prea multa delimitare care sa ma limiteze, pana in prezent pot intrezari ca voi cerceta amanuntitconceptele si eforturile cerute fiecaruia dintre noi, ca sa prospere in plan personal, ca fiinte pentadimensionale, intr-o lume tridimensionala… ca fiinte inaltate, traind IN corp fizic.

Cei care si-au incheiat munca interioara si nu mai sunt legati de contractele karmice vor invata sa creeze in aceasta lume, pur si simplu, ca IUBIRE… in moduri practice, ce vor fi necesare pentru sustinerea noastra. Si, deoarece perspectiva pe care o avem asupra „scopului” trece din planul 3D in cel 5D, intelegem, mai mult decat oricand, ca aceasta contributie pe care o aducem planetei e ancorata in starea noastra de fiintare… ca vointa noastra de a crea provine, pur si simplu, din dorinta in plina dezvoltare, de a ne impartasi – pe noi insine si darurile sufletului nostru – cu lumea, in felul nostru unic. Ceea ce pare a fi foarte extatic si romantic… pana cand vine scadenta la plata ipotecii. 

Mi se arata ca anul 2014 va avea de-a face cu chestiunile mai practice ale inimii si ca va fi un an cu un ritm un pic rapid (de parca timpul ar putea cumva trece MAI rapid de atat). Acest an se refera, in genere, la detaliile practice si ne va ajuta, in sfarsit, in capacitatea noastra de a organiza, structura si modela revarsarea divina de libertate creativa, care sta in fata noastra… libertate pe care am castigat-o, dar care acum are nevoie de un cadru, pentru a functiona in lumea fizica. Intentia pe care o am cu TWYH este sa asigur un sistem de sprijin, pentru acel cadru si pentru schimbarile uriase ce ne asteapta pe toti.

Trecem de la a visa visul, la crearea lui (!) si, in timp ce TWYH isi va mentine scopul si functia de a furniza un portal spre 5D – cu o abundenta de informatii si o comunitate de inimi asemanatoare – si noi vom face acelasi lucru (impreuna), in directia conducerii noului Pamant… traind dupa principiul de a FI.

Nu am planificat inca toate detaliile, dar anul acesta sunt foarte multe informatii noi, practice, de impartasit, care sunt extrem de captivante… daca nu chiar un pic coplesitoare.  Iar din informatiile de baza vor face parte principiile fundamentale pentru intelegerea adevaratelor noastre capacitati de a crea si dinamica necesara pentru a aduce adevar si schimbare trainica, in lume.

Mai aflu ca acest an activeaza „codurile abundentei” (!!!), ca parte din experienta noastra multidimensionala ca IUBIRE. Se pare ca aceste coduri au zacut latente pana acum si ca vor incepe sa se trezeasca in masa, pe intreaga planeta, producand ceea ce pleiadienii numesc „o renastere a prosperitatii, prin IUBIRE”:

Impreuna, odata cu aceste coduri activate, cei luminosi vor invoca si vor crea „o revolutie a abundentei”, care va avea o sfera de actiune nemaintalnita. – CSP

Asa ca daa, inca ne mai uscam aripile proaspat iesite, pregatindu-ne pentru noul zbor – dar, credeti-ma… chiar daca vom avea un start lent… ne asteapta un an PLIN.

Incepe cu TINE

Am petrecut atat de mult din (cititi: TOT anul) 2013 in pragul iadului, invatand sa ne IUBIM si sa ne apreciem indeajuns de mult pe noi insine, ca sa-i permitem expresiei celei mai adevarate, mai autentice, mai suverane a Sinelui nostru sa devina vizibila. Acest an se refera la folosirea suveranitatii noastre nou descoperite, in absolut fiecare aspect al vietii.

Datorita acestor sentimente noi si tot mai puternice, de autenticitate, foarte multe lucruri din viata noastra sunt destinate sa se schimbe si, desi unele dintre aceste schimbari vor fi cele pentru care am lucrat in mod constient, de foarte mult timp, vor exista si elemente de surpriza, pe masura ce sunt recuperate toate acele fragmente persistente, de mult pierdute, ale sufletului, revenind proprietarilor lor de drept. Aceasta revendicare a intregului nostru adevar ne va oferi capacitatea de a ne intari propria fundatie la aceasta noua altitudine, ca fiinte multidimensionale – care este o componenta cheie pentru energia intregului an.

Din cate mi se arata, 2014 se refera la ancorarea si folosirea celei mai autentice versiuni a sinelui nostru, in lume, in general – si, ca de obicei, totul incepe cu noi. Acesta va fi un an in care „iti investesti banii in lucrurile despre care vorbesti”… si ma refer la asta atat in sens literal, cat si figurativ. Intrucat acest an ne impune sa fim fermi ca stanca, la nivel de fundatie, el va da in vileag orice fisuri existente in sistemele noastre financiare de sustinere – indeosebi pentru cei care inca nu respecta taramurile pamantesti, ca pe o parte integranta a experientei inaltarii/coborarii.

Foarte multe dintre aspectele practice ale eforturilor noastre creative vor fi necesare in acest an, daca ne-am mentinut o atitudine de speranta iluzorie, cu privire la modul in care ne apreciem si ne sustinem pe noi insine, in lumea fizica. De cealalta latura a lucrurilor, daca am ramas concentrati pe chemarea IUBIRII, daca am fost perseverenti in curatarea temeinica a trecutului nostru, eliberandu-ne de sistemele de credinta invatate/adoptate, referitoare la prosperitate si abundenta, in timp ce ne-am pastrat o perspectiva impamantata, unitara asupra lumii spirituale SI materiale… acest an ne va demonstra cat de bine am facut asta. Anul trecut ne-am petrecut mult timp smulgand buruienile din gradina sufletului nostru, care ne inabuseau valoarea si/sau acopereau calea spre scopul nostru, asa ca in acest an vor inflori, in sfarsit, mult mai multe oportunitati ale inimii.

Celor care stiu ca-si doresc foarte mult sa traiasca la nivel de suflet – si care si-au golit binecunoscutul potir – li se va da anul acesta marea oportunitate de a-si umple viata cu IUBIRE. De fapt, tot ceea ce nu este in acord cu IUBIREA/rezonanta sufletului nostru, ori va fi total revizuit, remodelat, reinnoit, ori va fi eliberat. Si asta, deoarece avem ocazia favorabila de a crea, in sfarsit, ceea ce dorim cu adevarat… nu ceea ce am gandit, am acceptat sau am visat ca am putea avea, candva, in viitor… ci exact lucrul dupa care tanjeste insasi esenta fiintei noastre, in momentul de fata.

In plus, vom intelege in curand – daca nu am facut-o deja – ca avem o foarte mare responsabilitate de a nu ne subestima adevarata valoare, intrucat nu numai ca meritam cu prisosinta sa avem cele mai extraordinare vise, dar avem si responsabilitatea de a le fauri si de a le trai, fiind un exemplu despre ceea ce este cu adevarat posibil, pentru intreaga omenire. Si totul e posibil. Daca nu ne intrupam pe deplin potentialul extins, daca nu ne traim viata – pe cat de plenar si din belsug ne-o putem imagina – oare ce fel de lumina putem raspandi? Ca pionieri, TREBUIE sa depasim limitele – iar in acest an, vom simti indemnul de a face exact acest lucru.

Aflu foarte multe lucruri despre echilibrarea cerului cu pamantul, incepand cu noi insine si apoi extinzand-o pana la nivel de colectivitate… si, in unele cazuri, chiar pana la nivel global. Iar aceasta nu e genul de munca iubire si lumina, cu care s-au obisnuit foarte multi… aceasta este genul de munca fa primul pas si fii curajos, care ne scoate din zona de confort, ducandu-ne in zona maretiei noastre. Asta inseamna ca, inainte de orice, vom fi chemati sa ne spiritualizam propria viata… si propriul corp!… inainte de a putea schimba, in mod eficient, vreun lucru din lume, in general. Precum in interior, la fel si in exterior.

Suntem pe punctul de a ne fauri, in plan fizic, raiul (raiurile) pe Pamant, centrele personale de IUBIRE, ca sa ne putem atrage, in mod eficient, sprijinul si sa ne emanam fericirea. Nu ne mai ramane alta alegere decat sa punem in practica ceea ce spunem – iar asta inseamna ca nu putem sa afirmam abundenta si sa traim in lipsa… sa-i invatam pe altii despre armonie si sa cinstim discordia…. sa ne afirmam valoarea si sa-i subapreciem pe altii etc. Cu cat mai repede ajungem la constiinta unimii… intregim separarea dintre cine suntem cu adevarat si cine inca pretindem ca suntem… cu atat mai repede va cobori raiul asupra noastra.

Fara indoiala ca acesta este anul in care sa stralucim – dar depinde de noi cat de luminos vom straluci. Orice domenii din viata noastra, care inca mai sunt intunecate sau lipsite de culoare, vor trebui curatate si slefuite. Lunile februarie si martie ne vor aduce multe ocazii de a elimina dezordinea si de a ne elibera de orice atasamente persistente – dar trebuie cu adevarat sa ne ocupam de asta, deoarece anul acesta avem de facut lucruri MULT mai interesante.

Munca IUBIRII    

Cand i-am intrebat pe cei din Consiliul Suprem Pleiadian, ce ne rezerva 2014, primul cuvant pe care l-am auzit a fost: munca 

Initial am intrat in panica, deoarece i-am atribuit imediat durerea continua a acestui proces de nastere, aparent interminabil, dar ei nu s-au referit la munca in acest sens, ci mai mult in sensul de folosire a sinelui nostru intreg, in crearea noii noastre vieti, caramida cu caramida, pentru a oglindi fiecare nuanta subtila, a adevarului nostru autentic.

Am petrecut atat de multi ani cufundati in aceasta energie interioara feminina, fluida, a divinitatii, de transformare, de destramare a vechii noastre vieti, incat chiar a fost imposibil sa ajungem undeva. Fara sprijinul contrapartii noastre interioare divine, masculine, am mers in cea mai mare parte cu frana trasa, asa ca aplicarea fizica a creatiilor noastre a fost adesea resimtita ca o incercare de a construi un amfiteatru in ocean.

Din cauza intregii munci de purificare emotionala careia ne-am dedicat, chiar nu am avut un reazem suficient de sigur, pentru fundatia solida pe care trebuie, pana la urma, sa ne construim noua viata. Insa divinitatea masculina se intoarce in toata slava ei, asa ca toate astea se vor schimba acum… si, din cate aflu, lucrurile se pot schimba foarte rapid. Nu-mi imaginez neaparat ca in acest an vom sorbi multe mai tai [cocteil alcoolic, pe baza de rom, lichior curacao si suc de lamaie verde, asociat cu decorul polinezian. N.tr.], DAR, daca ne concentram in mod eficient puterea extraordinara, ne-am putea fauri cu usurinta un viitor in care sa sorbim zilnic astfel de cocteiluri.

In multe privinte, acest an ne va aduce rasplata trecutului, in timp ce, chiar acum, „lucram” la viitorul nostru:

Vrem sa precizam ca toate lucrurile pentru care ati lucrat vor deveni o realitate, in timp ce, simultan, va deschideti si va pregatiti sa va aduceti viata la un nivel superior si sa creati noile structuri care o vor sustine, pe Noul Pamant. – CSP

Anul acesta, intuitia noastra extinsa ne va furniza formatul necesar pentru a ne reimagina si, in unele cazuri, a ne „reinventa” pe noi si natura noastra omeneasca. Va fi o perioada de aducere la maturizare a acelor aspecte pierdute ale constiintei umane, care sunt foarte necesare pentru o reinviere a Pamantului si se pare ca toate acestea avanseaza foarte rapid. Aud intr-una ca acesta nu e un an in care sa IUBIM neaparat viata pe care o traim, ci sa TRAIM viata pe care o IUBIM. O diferenta subtila, dar enorma.

Faptul de a trai viata pe care o IUBIM va necesita angajament, o doza sanatoasa de IUBIRE de sine, un volum mare de suveranitate a lui Dumnezeu, legaturi fructuoase si vaste cu inimi si minti asemanatoare si un pic de munca asidua… dar este vorba despre genul distractiv de munca, ce decurge din actiuni inspirate.

Pleiadienii isi doresc cu adevarat ca noi sa intelegem ca lucrurile pe care le aducem in viata proprie, le aducem lumii intregi. Fara exceptie. Expresia asa cum faci un lucru, la fel faci toate lucrurile se aplica foarte bine aici, deoarece nu mai exista nicio separare intre cine suntem, ce oferim si felul in care ne considera lumea. Viata personala trebuie sa fie o reflectare perfecta a autenticitatii noastre, intrucat lucrurile pe care le producem, ca sa le impartasim cu toti ceilalti, sunt exact lucrurile pentru care suntem aici ca sa le cream, sa le implementam.

Iar asta este important, deoarece mai aflu ca va exista si ceva haos si agitatie anul acesta… momente colective, ce ne vor etala culmile omenirii – dar si momente care ne vor dezvalui abisurile disperarii umane. Ni se reaminteste ca am venit pe Pamant pentru asta si ca tot ce avem de facut, ca sa ne asiguram stabilitatea, este SA FIM persoana autentica care am venit aici sa fim, chiar in aceste vremuri, astfel incat sa putem trai (ca exemplu) viata pe care ne dorim foarte mult sa o traim.  Noile noastre o-c-u-p-a-t-i-i reclama sa ne traim fericirea… indiferent de ceea ce se petrece in jurul nostru… alminteri, nu ne indeplinim rolul de A FI schimbarea.

Intr-un mod interesant – si poate ca are legatura cu cele spuse mai inainte – am si sentimentul ca anul acesta e prezenta o energie contradictorie, pe care va trebui sa o echilibram in mod abil… in care vom simti ca suntem trasi in doua directii aparent opuse. Ca vom simti un imbold aproape impulsiv de a face tot ce se poate sau nimic, cu privire la creatiile si experientele noastre (imi vine viziunea unui cal salbatic, ce se ridica in doua picioare, pentru a-si castiga libertatea), dar, in acelasi timp, simtind un imbold contrar, acela de a fi foarte impamantati si realisti cu privire la alegerile noastre si la aplicatiile acelor alegeri. Sau poate ca e vorba doar despre faptul ca suntem indemnati sa tinem cont de acel spectru al polaritatii, ca sa ne ajute in reusitele noastre.

Oricum ar fi, simt ca anul acesta vor fi multe teste si echilibrari… contrabalansand forma de exprimare a energiei noastre feminine si masculine, fiind atenti la ambele noastre imbolduri creative, precum si la acei factori influenti ai organizarii, pe baza carora sunt reglementate sistemele noastre de viata. Si toate acestea, pentru ca noi sa putem zbura cu adevarat. Daca nu suntem ferm ancorati de pamant, visele noastre pur si simplu nu pot deveni realitate, in lumea fizica. La fel, daca vom fi prea ancorati de pamant, nu vom fi in stare sa ne punem in miscare visele. Acest an va avea grija ca totul sa fie total in echilibru, astfel incat sa ne putem exercita cu eficienta, fortele magice de creatie, in lumea materiala.

Ori de cate ori ma gandesc la anul 2014, vad intr-una numerele 8 si 9 ale pentagramelor, ceea ce-mi indica ca anul acesta ni se va cere angajamentul de a intelege adevarata natura a lucrurilor. Va trebui sa ne folosim intreaga sfera de actiune a sinelui nostru bazat pe spiritual, in moduri materiale, pentru a ne asigura ca viitorul nostru e construit pe temelia virtutilor  Christice: IUBIRE, autenticitate, adevar si suveranitate.

Aflu ca gradul in care ne vom dedica acestei sarcini uriase, dar aducatoare de rasplata, va determina rolul nostru individual in r-evolutia abundentei, despre care vorbesc pleiadienii... renasterea prosperitatii, prin IUBIRE.   

 Sursa: editura foryou

http://daniilgaucan.wordpress.com/

DINU C. GIURESCU: “Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre”

Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de  acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame  unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să  şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu  o trăsătură de pix, toată această întocmire care are o  vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa  noastră, a mea.

Eu sunt din Vlaşca  mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt  din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din  România. Ce facem? Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul  – tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul  numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am  robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor  numere înscrise… E trist!

Aşadar, ce se  întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie  în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o  parte destrămarea teritorială a României şi, pe de altă  parte, ştergerea identităţii noastre ca români. Am să  enumăr câteva argumente:

Primul : Regiunile de  dezvoltare, acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km², taie Transilvania în  două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din  ’40. Acesta este un fapt.

Al doilea : Statutul  minorităţilor care se  pregăteşte. Dacă se adoptă, prin formulă magică a  asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii  teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii  teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de  judeţele secuieşti, şi până la graniţa cu  Ungaria.

Al treilea argument : Legea arhivelor, în speţă  întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau  Austria . Acolo le întorc?
Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.

Al patrulea argument : Legea educaţiei. Suntem educaţi după moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autoh toni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată, deci, ce în sea mnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.

Al cincilea argument : Nu mai avem manual de istoria românilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.

Al şaselea argument : Eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă.

Al şaptelea argument : Am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.

Al optulea argument : Ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Nu mai există, pur şi simplu.

În al nouălea rând : Desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti.

In al zecelea rând : Reforma sistemului sanitar, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.

Peste toate – şi cu asta am terminat – vine anularea Parlamentului. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.

Revin la judeţe.

Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le desfiinţăm.

Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă – căci frunza este acum un simbol – să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău , şi judeţul  Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?

Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul XII-XIII…

Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti).

Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria , a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.

Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie: România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni
sau braşoveni, ci aşa, nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1, 2, 3, 4 sau 5.
Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:

„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Articolul 1” … Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 seamănă foarte mult cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Antonescu-Ponta. Tot sub masca bunăstării economice  şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor.

Iată aşadar ce spune acest articol 1 :

“Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE;RAIOANE. Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:…”

Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma.& ;nbs p; Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării.

Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.

De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.
Prof. Acad. DINU C. GIURESCU

Sursa: Ion Coja

http://gandeste.org/

ȚINEȚI-VĂ BINE ÎN ȘA, ÎN PERIOADA CARE URMEAZĂ! Mesaj de la Consiliul Celor Șapte

(21 ian. 2014: channeler: Ron Head)

 Traducere Const. Mihăilescu
 
Să continuăm... .

Ron Head

Dragilor, dacă ați putea vedea ce se întâmplă cu foarte mulți dintre voi, în acest moment - posibilitate pe care noi o avem, - v-ați putea forma o imagine mult mai clară și mai optimistă asupra situației lumii voastre. În primul rând, ați constata, în modul cel mai clar, că progresați foarte rapid spre destinația pe care v-ați ales-o. Ar fi interesant și pentru că ați cunoaște și modul în care evoluiază fiecare dintre cei de care sunteți legați afectiv. În al  doilea rând, ați conștientiza că, în efortul vostru de a vă accelera evoluția, nu sunteți singuri ci formați un mare și reconfortant front comun. Evident că asemenea perspectivă v-ar da aripi și v-ar mobiliza încă și mai mult, căci una este să înaintezi spre necunoscut singur, sau doar cu câțiva alături, și alta este când deplasarea se face pe un front larg, în care sunt angajate milioane de suflete. 
 Avantajul nostru este că noi vedem întreaga „tapiserie”. Noi vedem și înțelegem nivelul de angajare al fiecăruia dar și al întregii umanități.   Din acest motiv, vă rugăm să tratați cu deplină încredere comunicările noastre, în ceea ce privește stadiul în care vă aflați în acest proces evolutiv.  Succint, costatările noastre sunt următoarele: 
 - înaintarea voastră se face în grup aproape compact, 
- în ultima perioadă, ați accelerat acest proces,
- vi se alătură din ce în ce mai mulți, care s-au trezit mai târziu, și care fac eforturi vizibile de a ajunge din urmă grupul mai avansat, 
- mulți încă nu sunt conștienți de faptul că sunt participanți în procesul ascensionării.
În ceea ce privește modalitățile prin care voi înșivă vă puteți da seama cam pe unde vă aflați, menționăm câteva dintre posibilele constatări:
- în realitatea voastră cotidiană apar evenimente și fapte favorabile și deosebite, de tipul celor pe care nu le-ați trăit până atunci; 
- în stare de somn, aveți desfășurări onirice pline de miez, instructive și în care dovediți capacități sau abilități ieșite din comun; 
- în viața cotidiană, apar sincronicități care vă ajută la rezolvarea optimă și fără eforturi mari a unor probleme; 
 - în momentele în care ați avea nevoie de o idee salvatoare, aceasta apare exact atunci când mai era încă posibil să salvați situația;
- unele dintre dorințele voastre se îndeplinesc într-un interval mai scurt de timp decât altădată;
- aveți mai mult fler în evitarea situațiilor neplăcute și care v-ar putea provoca un anumit disconfort. 
- dovediți, uneori, abilități pe care nu bănuiați că le-ați putea avea, etc.
 Este bine să vă monitorizați mai atent activitatea și comportamentul, pentru a constata dacă sunt noutăți în ceea ce privește capacitățile voastre de a le rezolva.
 Sunteți la momentul acesta aproape șapte miliarde de suflete pe Pământ, dar fiecare este unic în felul său. De altfel cunoașteți, desigur, că în întregul univers nu pot fi găsite nici măcar două ființe absolut identice.
 

Așa că, permiteți-ne să vă spunem cam ceea ce ar trebui focut în perioada care urmează și care ar trebui să fie atitudinea fiecăruia dintre voi, în legătură cu evenimentele ce vor apărea. Încercați să fiți cât mai „pe fază” la ceea ce se întâmlă, dar adoptați o atitudine de deplină încredere. Fiți precum călărețul de la „rodeo”: gata să acceptați încercarea, concentrați la maximum să reacționați cel mai potrivit la orice mișcare.
Călărețul știe că nu poate evita confruntarea și nu se gândește decât cum să se mențină cât mai mult timp în șa. În același timp, comportați-vă precum participanții la carnaval: cu umor și ochii larg deschiși, pentru a prinde cât mai multe aspecte. 

Sau, așa cum umoriștii voștri ar spune: “Hold my beer and watch this!” (nota C.M.: nu știu să traduc corect sensul acestei expresii).

Așa dar, dragii mei, anul acesta va fi un an plin de evenimente și extrem de „distractiv”, pentru cei care-l vor trata astfel.

 

Desigur, vor exista multe lucruri care cer să fie îndreptate și care vă vor încerca limitele. Cine se va ține bine în șa va reuși, cu siguranță.
Cu dragoste vă spunem: până pe data viitoare!

 
 Sursa: : http://oraclesandhealers.wordpress.com
 

 (C.M.)

Sursa: http://spirituletern.blogspot.ro/

Societatea secreta Thule, Agartha si Hitler

„Ultima Thule” a fost capitala primului continent colonizat de arieni. Acesta se numea „Hyperboreea”şi era mai vechi decât Lemuria şi Atlantida (continente înghiţite de apele oceanului, unde au existat cândva mari civilizaţii). În Scandinavia se găseşte o legendă referitoare la „Ultima Thule”, această ţară minunată din Marele Nord unde soarele nu apune niciodată şi unde trăiau strămoşii rasei ariene.

Continentul „Hyperboreea” era situat în marea Nordului şi a fost înghiţit în timpul unei epoci glaciare. Se presupune că locuitorii săi au venit din sistemul solar numit Aldebaran care este astrul principal din constelaţia Taurului: ei măsurau aproximativ patru metri, aveau pielea albă şi erau blonzi cu ochi albaştri. Nu cunoşteau războaiele şi erau vegetarieni (Hitler de asemenea). După pretinsele texte din Thule, hyperboreenii erau foarte avansaţi în tehnologia lor şi s-ar fi servit de „Vril-ya”, maşini zburătoare cărora le zicem astăzi OZN-uri. Graţie existenţei a două câmpuri magnetice rotite invers, aceste discuri zburătoare erau capabile de levitaţie, ar fi atins viteze enorme şi făceau manevre surprinzătoare în timpul zborului, performanţe pe care le observăm astăzi la OZN-uri.

Ei au utilizat forţa Vril ca potenţial energetic, adică drept carburant (Vril=eter, sau prana, chi, forţă cosmică, orgon... Dar acest cuvânt derivă de asemenea din „vri-IL” akkadian ceea ce înseamnă „asemănător cu cea mai mare divinitate” sau „egal cu Dumnezeu”). Ei sustrăgeau deci energia (care nu costa nimic) din câmpul magnetic terestru, cum o fac convertizoarele cu tachioni ale comandantului Hans Coler sau motorul din „spaţiu quantic” dezvoltat de Oliver Crane.

Atunci când continentul Hyperboreea a început să se scufunde, locuitorii săi au săpat tunele gigantice în scoarţa terestră cu maşini mari şi s-au stabilit sub regiunea Himalaya. Acest regat subteran se numeşte „Agartha” sau „Agarthi”, şi capitala sa se numeşte „Shamballah”.

Perşii numeau acest regat subteran „Ariana” sau „Arianne”, ţara de origine a arienilor.

Suveranul acestui regat era „Rigden Iyapo”, regele lumii, iar reprezentantul său pe Terra ar fi Dalai-Lama. Haushofer era neliniştit că acest regat subteran de sub Himalaya era locul de origine al rasei ariene. El susţinea că avea proba obţinută în timpul numeroaselor sale călătorii în Tibet şi în India.

Semnul distinctiv al lui Thule era zvastika cu braţele îndreptate spre stânga.         

NOTA BLOGGERULUI: Zvastika cu bratele spre stanga este un simbol stravechi, semnul originar gasit desenat inclusiv prin pesteri, datat la 12.000 de ani vechime dar este cu mult mai vechi,simbol de protectie si evolutie spirituala, de orientare pozitiva. Hitler l-a inversat, desenandu-l cu bratele rotite spre dreapta, inversandu-i si polaritatea si utilizandu-i forta pentru a cuceri si a supune mase de oameni, popoare, prin involutie ( orice simbol poate fi folosit pozitiv sau negativ, in sens Yin sau Yang, totul se supune legii dualitatii, aici in 3D, Hitler a inversat sensul zvasticii de la cel Yin – compasiune, protectie, conservare, in cel Yang- expansiune, distrugere, impunere ). In acelasi fel este utilizata pentagrama inversata de catre satanisti, cu 2 colturi sus.

Conform spuselor lama-silor tibetani şi a lui Dalai-Lama în persoană, oamenii numiţi agarthieni ( sau agarthani ) există şi astăzi. Regatul subteran, care este pomenit în toate scrierile orientale, s-ar fi răspândit de-a lungul mileniilor sub toată suprafaţa Terrei cu centre imense sub Sahara, sub munţii Matto Grosso şi sub muntele Santa Catarina în Brazilia, sub Yucatan în Mexic, sub muntele Shasta în California, în Anglia, în Egipt şi în Cehia şi Slovacia.

Hitler spera să găsească intrările regatului subteran al Agarthei şi de a intra în contact cu urmaşii „oamenilor-zei” arieni din Aldebaran-Hyperboreea. În legendele şi tradiţiile acestui regat subteran, se spune, între altele, că va fi pe planeta noastră un război mondial devastator (al treilea) care se va sfârşi datorită cutremurelor de pământ şi altor catastrofe naturale inclusiv inversarea polilor care vor antrena moartea a 2/3 din omenire ( dupa cum stiti al treilea razboi mondial nu va mai exista, n.a.). După acest „ultim” război, diferitele rase din interiorul Terrei se vor reuni din nou cu supravieţuitorii de pe suprafaţa planetei şi vor introduce „Vârsta de Aur” milenară (era Vărsătorului).

Hitler dorea să creeze o „Agartha” sau „Ariana” pe suprafaţa Terrei cu rasa stăpânilor arieni şi acest loc trebuia să fie Germania. În timpul celui de-al treilea Reich, au avut loc două mari expediţii SS în Himalaya pentru a găsi intrările în regatul subteran. Alte expediţii au avut loc în Anzi, în munţii Matto Grosso şi Santa Catarina în Brazilia, în Cehoslovacia şi în Anglia.

 Unii au afirmat că oamenii din Thule credeau că independent de sistemul tunelelor şi oraşelor subterane, Terra era găunoasă, cu intrări mari, una la polul Nord şi alta la polul Sud. Se refereau la legile naturii: microcosmosul şi macrocosmosul. Fie că era vorba de o celulă de sânge, de o celulă a corpului sau de un miez şi o cavitate înconjurată de un înveliş, „corona radiantă”, viaţa se petrece deci în interior. Oamenii din Thule au concluzionat că Terra trebuia să fie constituită deci după acelaşi principiu. Chiar druzele confirmă asta, căci sunt cavităţi stâncoase care au o viaţă proprie, adică mineralele şi cristalele, se găsesc în interior.

În consecinţă, Terra ar putea fi găunoasă şi ea, ceea ce ar corespunde, de altfel, spuselor lama tibetani şi lui Dalai-Lama şi ea ar trebui să aibă un miez, un soare central care conferă interiorului său un climat regulat şi o lumină solară permanentă. 

Adevărata viaţă a planetei noastre s-ar petrece în interior de aceasta, rasa stăpânilor ar trăi acolo şi mutanţii la suprafaţă. Acesta ar fi motivul care ar explica de ce nu putem descoperi nicio viaţă pe alte planete ale sistemului nostru solar deoarece locuitorii de acolo locuiesc de asemenea în interior. Intrările pricipale ar fi la polul Nord şi la polul Sud, poli traversaţi de lumina soarelui central care creează „aurorele boreale”, pretinsele lumini polare, greu de explicat de oamenii de ştiinţă. Masa solidă ar ocupa mai mult volum în interiorul planetei noastre decât masa apelor.

După exploratorul polilor Olaf Jansen şi a altor exploratori, apa din interior ar fi apă dulce, ceea ce ar explica de ce gheaţa Articii şi Antarcticii nu este constituită din apă sărată ci din apă dulce. Această teză privind alcătuirea planetei noastre este susţinută de mărturiile exploratorilor polilor Cook, Peary, Amundsen, Nansen, Kane şi de amiralul E. Byrd. Cu toţii am avut aceleaşi experienţe stranii care nu concordă cu teoriile „ştiinţifice” stabilite. Despre ce este vorba?

Toţi au constatat că vântul se încălzea deasupra latitudinii de 76 de grade, că păsările zburau deasupra gheţii în direcţia Nordului şi că animalele, cum ar fi vulpile, se îndreptau în aceeaşi direcţie, că se găsea zăpadă colorată şi gri care, topită dezvăluia polen de flori multicolore care se găseşte la polul Nord? De unde vine praful vulcanic pentru că niciun vulcan nu este semnalat pe hărţile oficiale disponibile? În plus, unii cercetători s-au găsit uneori într-o mare de apă dulce, şi au relatat că au văzut doi sori la un moment dat al călătoriei. Sau, au găsit mamuţi cu părul încă proaspăt al căror stomacuri conţineau, câteodată, iarbă-proaspătă.

Pentru oamenii lui Thule, aceste mituri despre „Terra găunoasă” erau destul de stufoase pentru a fi luate în serios. Dar a avut loc totuşi o expediţie, în timpul celui de-al doilea război mondial, în Antarctica. 

Atunci când în 1532 cuceritorii spanioli sub conducerea lui Pizarro au ajuns în America de Sud, indienii îi numeau Viracochas (stăpânii albi). În legenda lor, este vorba despre o rasă de stăpâni giganţi cu pielea albă care, cu secole înainte au coborât din cer cu „discuri zburătoare”. Ei au domnit mult timp peste o parte a oraşelor indigenilor apoi au dispărut brusc, dar au promis că vor reveni. Indigenii au crezut că noii veniţi, spaniolii, erau acei Viracochas şi le-au pus la dispoziţie aurul lor. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în Tibet şi în alte regiuni din Himalaya atunci când au sosit primii călători albi. Tibetanii îi priveau uimiţi şi-i întrebau de ce au venit de acolo de jos (de la poalele munţilor) deoarece, de obicei, soseau din ceruri. 

          Societatea Thule şi Adolf Hitler

La sfârşitul lui octombrie 1918, Sebottendorf le-a dat fraţilor din lojă Karl Harrer şi Anton Drexler, drept misiune, de a forma un cerc de lucru. Acesta a devenit, mai târziu, partidul muncitorilor germani, DAP (Deutsche Arbeiterpartei). Revista Societăţii Thule era „Volkischer Beobachler” (Observatorul poporului).

În octombrie 1918, tânărul ocultist şi ezoterist Adolf Hitler (care se numea, de fapt, Adolf Schicklgruber; Hitler era numele de fată al mamei sale) a intrat în DAP, partidul Thule, şi s-a remarcat pentru talentele sale de orator.

Trevor Ravenscroft descrie în „Der Speer des Schicksals” (Sabia destinului) ceea ce i-a povestit un prieten din tinereţea lui Hitler, Waufer Johanes Stein care a devenit, mai târziu, consilier al francmasonului Winston Churchill: Hitler, deja mare adept al misticismului la vârsta de 20 de ani, a încercat să atingă nivele de conştiinţă ridicate cu ajutorul drogurilor. Prin intermediul librarului Pretzsche din Viena, adept al misticismului german şi al doctrinei rasei stăpânilor arieni, Hitler şi-a stabilit bazele viziunii sale viitoare a lumii şi cu ajutorul său, a făcut rost de un drog halucinogen pentru a accede la iluminarea mistică.

Hitler, deja dependent de droguri din tinereţe, a luat narcotice puternice pe tot parcursul vieţii sale. Conform jurnalului de bord al medicului său personal, Theodor Morell, Hitler a primit timp de şase ani cât a durat războiul injecţii cu diferite calmante, stricină, cocaină, derivate morfinice şi alte droguri. 

În acea perioadă, Hitler a aflat despre „Protocoalele înţelepţilor din Sion”, ceea ce l-a făcut să aibă o mare aversiune faţă de evrei. Apoi el s-a angajat în DPA, partidul lui Thule, ca orator electoral şi a învăţat, mai târziu, de a scrie şi citi bine graţie lui Dietrich Eckhart, anti-bolşevic şi frate al Societăţii Thule.

 Acesta l-a introdus pe Hitler în cercurile muncheneze şi berlineze, iar viitorul Fuhrer şi-a însuşit în întregime concepţiile Societăţii Thule. În 1924, atunci când Hitler se afla în puşcărie la Landsberg ca urmare a puciului munchenez, Haushofer petrecea câteva ore pe zi cu el pentru a-i transmite teoriile şi proiectele sale. Între altele, i-a dat cartea lordului Bulwer-Lytton „The coming race” (Rasa care va veni), în care era descrisă o rasă ariană puternic dezvoltată care trăia sub pământ. 

Navele în formă de farfurii zburătoare jucau un rol esenţial. Dar Hitler a citit şi cartea lui Ferdinand Ossendowski „Animale, oameni şi zei” care dezvăluia legendele Agarthei şi Shamballei. Şi a fost perfect absorbit de magia regatului subteran şi de doctrina rasei ariene proprie membrilor Societăţii Thule. 

SS-ul, numit de asemenea „Ordinul negru” nu erau doar un simplu regiment de poliţie ci şi un veritabil ordin religios cu o structură ierarhică. Cine s-ar fi putut gândi că acest brutal partid nazist era un ordin sacru? O asemenea afirmaţie poate să pară ridicolă însă nu este pentru prima oară în istorie când un ordin sacru este responsabil de acte de o atrocitate fără egal. Iezuiţii, dar şi dominicanii care conduceau Inchiziţia în Evul Mediu, sunt unele exemple. „Ordinul negru” era manifestarea concretă a concepţiilor ezoterice şi oculte ale Societăţii Thule.

 În interiorul SS-ului se găsea o altă societate secretă, elita, cercul cel mai intim al SS-ului, SS-iştii „Soarele Negru”. Soarele nostru se afla în jurul soarelui negru, adică un mare Soare central, soarele Primordial care este reprezentat, prin crucea cu braţe isoscele( acum se stie ca in centrul galaxiei este o imensa gaura neagra – orizontul singularitatii,n.a.). Această cruce a fost desenată pe avioanele şi pe tancurile celui de-al treilea Reich. Templierii, Crucea-Roşie şi multe alte loje vechi o folosesc încă în aceeaşi optică. Societatea Thule şi cei care au devenit, mai târziu, SS-iştii „Soarele Negru” lucrau în strânsă colaborare nu doar cu colonia tibetană din Berlin, ci şi cu un ordin de magie neagră tibetană. Hitler era în contact permanent cu cel puţin un tibetan cu mănuşi verzi care era desemnat ca „paznicul cheii” şi care ştia unde se găsea intrarea în Agartha (Ariana).

                               Wewelsburg Castle, home of the SS cult centre

La 25 aprilie 1945, ruşii au descoperit cadavrele a şase tibetani dispuse în cerc într-o pivniţă din Berlin, în mijloc găsindu-se cel al omului cu mănuşi verzi. S-a crezut că era vorba despre o sinucidere colectivă. Dar la 2 mai, după intrarea ruşilor în capitala Germaniei, s-au găsit peste 1000 de bărbaţi morţi care erau, fără nicio îndoială, originari din regiunile himalayene şi luptaseră alături de nemţi. Ce făceau oare aceşti tibetani la mii de kilometri de casa lor în uniforme germane?
Foarte mulţi tineri au fost formaţi de „Soarele negru” în timpul celui de-al treilea Reich, în castelul-fortăreaţă de la Wewelsburg şi trimişi în Tibet pentru a continua acolo de a supravieţui şi a se pregăti să înfrunte marea luptă finală de la sfârşitul secolului 20 ( va recomand sa cititi cartea – Soarele Negru-de Peter Moon,n.a.).

După spusele lui Bardon, Hitler era membru al unei loje „FOGC” (ordin francmasonic al centurii de aur), cunoscut, de fapt, ca cea de-a 99-a lojă. În ceea ce priveşte cele 99 de loje, există 99 răspândite în lume şi fiecare este compusă din 99 de membri. Fiecare lojă este sub dominarea unui demon şi fiecare membru are un „demon” propriu. Demonul acesta îl ajută să aibă bani şi putere însă, în schimb, sufletul persoanei îi va servi demonului, după moartea sa. În plus, în fiecare an, un membru trebuie sacrificat demonului lojei, în locul său fiind admis alt membru. Membrii celor 99 de loje sunt de asemenea conducători foarte influenţi în economie şi finanţe şi sunt mai prezenţi astăzi ca niciodată. Lojele FOGC, adică cele 99 de loje, sunt extrem de periculoase, se crede. În comparaţie cu ele, satanismul este aproape inofensiv!

NOTA BLOGGERULUI: Masonii nu numai ca sunt satanisti, dar au si initiere pe acest Ordin, din acest motiv satanistii „de ocazie” sunt o gluma in comparatie cu Masoneria. De asemeni, masonii sunt in marea lor majoritate Reptilieni, ceea ce le da un alt avantaj, relativ la capacitatile psihice pe care le au.Vestea buna este ca nu sunt deloc de neinvins, avand cateva „puncte slabe” din conceptie si reactionand foarte aproape de comportamentul animalic, in lupta.

Ce s-a întâmplat cu Hitler? După spusele lui Bardon şi Miguel Serranos (fost ambasador chilian în Austria), Hitler a fugit în America de Sud cu ajutorul celor 99 de loje. Se spune chiar că cadavrul care s-a găsit şi a cărui dantură a fost identificată ca fiind falsă de către dentistul Fuhrer-ului a fost plasat acolo de cele 99 de loje. Un ziar german de mare tiraj a publicat la 5 martie 1979 că s-a găsit avionul particular al lui Hitler în junglă în America de Sud.

Joseph Greiner (autorul cărţii „Das Ende des Hitler Mythos” – Sfârşitul mitului Hitler) a afirmat că A. Hitler a decolat cu avionul său la 30 aprilie 1945 de la aeroportul Tempelhof din Berlin. Alţii spun că s-a folosit de maşinăriile zburătoare descoperite de „Societatea Vril”, pentru a părăsi Germania ( putea foarte simplu sa decoleze dintr-un aeroport subteran, se stie ca sub Berlin exista cca.250 de km de autostrazi subterane, si-n mare parte faceau conexiunea cu buncarul lui Hitler,n.a. ).

Recent a aparut o destainuire a unei femei din Argentina. Ea spune ca atunci cand avea vreo 8-9 ani, dupa razboi, se afla cu tatal sau, care era seful serviciilor secrete argentiniene, intr-un restaurant dintr-un mare oras argentinian. La un moment dat tatal ei ai face un semn discret sa se uite la o masa din alt colt al restaurantului. Acolo erau un barbat si o femeie care serveau cina. Erau Adolf Hitler si Eva Braun sub o alta identitate.

Totul este credibil, deoarece orice ancheta in jurul mortii celor doi a fost oprita din start atat de americani si nemti cat si de catre rusi( insusi Stalin ). De ce ?

Imediat dupa razboi in si pe fostul buncar al lui Hitler s-au turnat tone de beton pentru ca totul sa fie acoperit pentru totdeauna .

Intr-un viitor articol voi aborda si subiectul tehnologiei dezvoltate de catre al treilea Reich cu ajutorul civilizatiilor ET, se pare ca trei la numar.

sursa : 3.bp.blogspot.com 

           Drum drept spre Lumina !

Sursa: http://burebista2012.blogspot.ro/