"Caci Dumnezeu l-a facut pe om liber de la bun inceput, astfel ca el era stapan pe puterea sa la fel ca pe sufletul sau, liber sa-L urmeze pe Dumnezeu, fara sa fie constrans de El. Caci la Dumnezeu nu exista constrangere, ci doar o vointa buna. El da sfat bun tuturor... Nu numai in lucrarile noastre, ci chiar si in credinta, libertatea de alegere a omului sub propriul sau control este pastrata de Domnul care spune: Sa fie dupa credinta ta".
Irineu, episcop de Lyons
Totul este energie si informatie aflate la diferite niveluri de vibratie. Totul este lumina! Omul este cea mai aleasa lumina! Induhovnicirea este doar procesul de cristalizare a constientizarii lucrarii Duhului in noi. Duhul lucreaza tot timpul, dar nu suntem mereu constienti de acest lucru. Viata in duh incepe atunci cand ne ingaduim in mod constient impartasirea in Duhul care ne-a inmiresmat tot timpul, inca de la botez. Atunci se produce o deschidere a fiintei umane spre Divinul permanent deschis spre om, astfel Iisus Hristos devine din calator - cel care bate la usa, oaspete drag impreuna cu care invatam sa fim ceea ce suntem, adica Fiii Luminii.
Dumnezeu-Tatal ne-a vestit prin Fiul ca suntem Lumina, dar nici dupa 2000 de ani nu am ajuns inca sa credem, negandu-ne astfel esenta, condamnandu-ne unii pe altii la trairea deplina a iluziei intunericului celui din afara. Eul dezlantuit ne face sa cautam in afara ceea ce, de fapt, avem de dinainte de timp. Si cautarea aceasta intrerupe firul rugaciunii...
Iisus Hristos va veni a doua oara atunci cand ne vom de seama cu totii ca nu ne-a parasit nici o clipa. El S-a ascuns doar de noi, in noi, asteptand clipa in care ne vom elibera si vom ajunge sa Il descoperim in fiinta noastra...
"Dumnezeu S-a facut om, pentru ca omul sa devina Dumnezeu". Dar cum se poate inalta o creatura muritoare la un statut pe care aproape ca nici nu indraznim a-l concepe? Bunul Dumnezeu ne arata Calea pe care trebuie s-o urmam pentru a ne desavarsi, ne ajuta sa constientizam ca sensul vietii noastre este dat de necesitatea transformarii si elevarii spirituale. Iar accesul la Cunoastere este permis oricui daca respecta Legile Divine.
Am inventat scoli sa ne invete ani in sir ceea ce El a pus in fiinta noastra inca de la inceput. Avem toate cheile Raiului si le risipim neatenti in vorbe manioase, ura, invidie, frica, izolare, rautate... Purtam Lumina si ne credem goi... Stim sa iubim si ne credem singuri... Stim ca Dumnezeu ne vorbeste tot timpul si noi inca ne mai ascundem dupa vorbe.
La Iubirea Divina se ajunge prin cunoasterea Adevarului Christic. Iubirea si Adevarul nu stau in cuvinte, ci in picatura de Divin din noi, care se manifesta cat ii permitem noi, prin gandurile, vorbele si faptele noastre.
Oamenii gandesc despre adevarurile la care se ajunge prin cunoastere, constientizand conform propriilor potente de constientizare. Gandurile indica marimea constientizarii Adevarului Christic. Din acestea o parte este exprimata prin vorbe, iar alta parte prin fapte. Dar atat Iubirea cat si Adevarul sunt intelese si asimilate doar partial, conform nivelului de evolutie al Energiei. Faptele noastre au ponderea cea mai mare in manifestarea credintei si evolutiei spirituale. Bunul Dumnezeu ne da tot ajutorul posibil: ne scoate in fata situatiile in care putem sa facem Fapte Bune, ne da si buni sfatuitori - ingerasii pazitori - care ne stimuleaza sa facem acele Fapte Bune, iar in final ne recompenseaza, mai ales daca Faptele Bune facute au fost insotite si de ganduri si sentimente de vibratie inalta. Celui care intelege si constientizeaza acest lucru, facand din ce in ce mai multe Fapte Bune, ii poate suplimenta MP-ul la intervale de timp mai mici decat cele hotarate initial, conform MP planificat. Se poate ajunge, astfel, la o crestere a duratei vietii, doar pentru ca am inteles si constientizat importanta facerii de Fapte Bune cu Liber Arbitru maxim, insotite de ganduri si sentimente la fel de bune si de inaltatoare.
Elementul Divin se manifesta in toata creatia, dar nu se poate etala deplin decat in persoana umana dotata cu rationalitate, intentii si capacitatea de a se pune in slujba lui Dumnezeu si a intregii Creatii. Doar omul are intregile potente ale Divinului, actionand prin aceastea pentru a intra in comuniune deplina cu Entitatile Divine. Dumnezeu lucreaza prin oameni, prin calitatile lor, iar forta intunericului prin defecte. De aceea, este foarte important sa ne cunoastem, sa ne potentam calitatile si sa ne temperam defectele, dar sa le armonizam pe toate in fiinta noastra si sa punem in valoare Lumina si Scanteia Divina din noi.
Omul creste in dialogul cu Dumnezeu si devine sol al puterii si slavei dumnezeiesti pe Pamant, vas in care primeste Lumina din care sa soarba chiar si cei care nu-si cunosc setea...
Cu cat omul se lucreaza mai adanc pe sine, aspirand spre desavarsire, cu cat cauta sa cunoasca si sa inteleaga dincolo de cuvinte tot ceea ce-i pune Dumnezeu in cale, cu atat mai multi vor fi cei care aici in lume vor vedea Lumina cea adevarata !
Ceva s-a intamplat si tot ceea ce a pus Dumnezeu in om a fost acoperit de ceea ce a adaugat omul intru sine, tot mai greu de umbre liber consimtite. Omul a fost de la inceput liber sa aleaga, liber sa creeze o alta lume-realitate care sa substituie vremelnic vesnicia, o realitate cu care sa-si hraneasca si sa-si sature simturile, inchizand astfel portile nevazute prin care Duhul patrundea dinlauntru spre inafara, fiinta, indumnezeind-o.
Doctrina Liberului Arbitru individual este larg raspandita atat in religie cat si in psihologie. Ea sustine ca individul este liber sa-si aleaga gandurile si actiunile si chiar trebuie sa le aleaga. O alegere slaba sau gresita poate conduce la suferinta, pe cand o alegere fericita sau corecta poate conduce la fericire. Responsabilitatea, asa cum este ea definita in mod conventional, spune ca suferinta sau fericirea cuiva sunt rezultatele directe ale alegerii sale liber exprimate. Totusi, nici o invatatura traditionala nu indrazneste sa afirme ca o alegere corecta va conduce intotdeauna spre fericire, pentru ca exista intotdeauna rezultatul karmic al alegerilor trecute ce trebuie indurat, fara a mentiona rolul sansei in ereditate si in mediul inconjurator. Asadar, cauzalitatea si sansa limiteaza cateodata rezultatele alegerilor cuiva. Mai mult, nici o alegere nu poate fi in intregime libera, datorita factorilor genetici si a conditionarilor trecute, care sunt intotdeauna componente inseparabile.
Astfel, in gandirea traditionala este de fapt imposibil sa stabilim ca o alegere este intotdeauna liber exprimata si prin urmare nu este posibil cu adevarat sa stabilim vina, meritul sau responsabilitatea pentru vreo alegere. Omul s-a rupt de binele vesnic pentru a cunoaste "binele si raul". Raul este in afara din Voia Bunului Dumnezeu, omul il poate insa aduce inlauntrul fiintei sale ca pe o justificare a tuturor pasilor razletiti de cale...
Slava lui Dumnezeu pentru puterea de nestramutat a Luminii pe care a pus-o in noi, pentru calea de intoarcere pusa totdeauna in fata fiecarui om, pentru Fiul care ne calauzeste prin hatisul care e propria noastra fiinta, reperul Divin care traind ne-a invatat sa traim, murind ne-a invatat sa inviem si inviind ne-a daruit Viata Vesnica! Slava lui Dumnezeu pentru inomenirea omului, pentru mirarea asezata in suflet, care il poate inflori pana dincolo de portile Cerului, pentru bucuria de a-L cauta si de a-L gasi pe Dumnezeu in stropul de ploaie si in verdele frunzelor, in albul fruntilor de munte si in steaua abia daruita orizontului de ochiul preainsetat de Lumina vesnica ...
Dumnezeu ne harazeste aproape in fiecare clipa un miracol, o cheie a cerului, o alta scara pe care urcand sa ne punem degetele in Sfintele Rani, intemeindu-ne in credinta ca tot ceea ce suntem, a facut El, tot ceea ce suntem are menirea de a instapani Iubirea in lume. Unii vad miracolul, altii il ignora, unii il traiesc, altii il refuza, unii devin ei insisi miracol, altii uita sa se mire cu tot copilul din ei, mirandu-se doar negativ-apreciativ: cum pot unii sa se amageasca in a crede ca exista un Dumnezeu, cand uite cati copii nevinovati mor in fiecare clipa ! Pentru unii Viata este vesnica, dupa cum este si Lumina. O poti trece prin apa, prin sticla, prin ceata, prin alta lumina si totusi ramane aceeasi, nu scade, nu imbatraneste, ci pur si simplu ESTE! Viata este in primul rand bucurie, bucurie de Dumnezeu, sarbatoarea Slavei si a Lucrarii Sale in lume, viata este insasi dialogul tainic pe care il purtam cu Dumnezeu cu fiecare rasuflare. Din dialogul acesta este gresit sa iesim, refuzandu-l, desi Dumnezeu, in marea Sa Iubire, ne ingaduie si asa. Din viata nu iesi, in viata te asezi ca intr-un cerc magic, ca pe un tron ceresc ce te propulseaza pe verticala Vesniciei.
Pentru cunoasterea Divinitatii nu este suficient sa avem credinta si sa cautam Binele, ci trebuie sa si aplicam practic aceasta credinta, in special prin manifestarea Iubirii si prin rugaciune. Un bun crestin nu este cel care crede, ci este cel care nu numai crede, dar si pune in practica Invatatura Divina a Iubirii. Astfel, rugaciunea cu Iubire este folositoare atat pentru vii cat si pentru morti, ceea ce inseamna ca oamenii recurg la rugaciune, pe de o parte pentru dobandirea unei stari de gratie, iar pe de alta parte pentru iertarea unui pacat sau a unei pedepse.
Un anumit gen de teama a omului in fata Divinitatii il indeamna pe acesta la o cautare rationala a Divinitatii prin cautarea Binelui de esenta divina, dar si la o activitate pioasa a acestuia prin apelul la rugaciune pentru iertarea pacatelor, caci omul este inzestrat cu Liber Arbitru si actele sale nu pot fi doar bune, ci si rele. Scopul final al acestui demers este cautarea Iubirii Divine pentru ca, in crestinism, Dumnezeu este intai de toate dragoste. Iar Binele este principalul atribut al Fiintei Divine.
Iubirea imbraca doua forme: iubirea fata de sine, deoarece omul vrea intai de toate Binele sau si iubirea fata de Divinitate, care se extrapoleaza in iubirea de celalalt, deoarece omul, dorindu-si propriul Bine, trebuie sa doreasca si Binele celorlalti. Astfel, Dumnezeu trebuie inteles ca dragoste eterna, El isi iubeste Creatia, iubeste tot ce exista si face acest lucru la modul infinit...
Libertatea este asemeni unei franghii agatate de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participand la actul mantuirii crestine, sau poti cobori in intuneric... Facerea pacatelor are ca urmare pierderea acestei libertati. Fiecare fiinta poarta povara propriilor pacate care ii determina destinul, propria karma. Prin Liberul Arbitru oamenii si-au pierdut din caracterul divin si au capatat si un caracter demonic. Ceea ce inca nu au inteles este faptul ca tot prin Liberul lor Arbitru pot regasi si recapata ceea ce au pierdut. Isi pot sterge erorile spirituale, urma greselilor lor, facute prin vointa proprie, iertand, facand Fapte Bune, si, mai ales, acele Fapte Bune inverse pacatelor savarsite, rugandu-se cu tot sufletul, respectand Decalogul si toate invataturile de trebuinta sufletului lor, asa cum Tatal Ceresc le-a lasat in sufletul nostru. Sunt acolo, trebuie doar sa constientizam acest lucru.
Fiecare dintre noi are un plan de viata, care nu este altceva decat traiectoria optima pentru evolutia spirituala. Beneficiem de o stare buna de sanatate, de un corp sanatos, in masura in care, in existentele noastre anterioare, gandurile, vorbele si faptele noastre s-au aliniat pe principii spirituale. Viciile, gandurile, vorbele si faptele rele slabesc starea de sanatate a omului, iar el este tot mai putin capabil sa-si duca pana la capat planul de viata. Omul are posibilitatea in 99,99% din situatii sa actioneze conform vointei sale, adica conform Liberului Arbitru. Consecintele faptelor ii arata daca a facut bine sau nu.
Liberul Arbitru este, asadar optiunea personala a fiecaruia de a modela intreaga energie astrala primita in scopul atingerii misiunii pe Pamant, in deplina concordanta cu planul sau de viata. Fiecare se naste cand a constientizat, cu ajutorul ingerului pazitor, planul sau de viata, dar si cand se creeaza conjunctura astrala optima pentru inceperea concretizarii acestui plan de viata. Dumnezeu face inceputul, omul continua prin Liber Arbitru si alege. Uneori bine, alteori nu... Viata terestra a omului este formata din momente in care Liberul Arbitru este mai mare, mai mic sau chiar deloc. Acest moment, cu Liber Arbitru zero, nu-i mai da omului nici o sansa de alegere, el trebuie sa-si faca Faptele Bune daca vrea sa evite intreruperea planului de viata. Uneori intelege asta, si le face. Alteori nu, si intervine moartea. Intr-un fel, si aici exista un Liber Arbitru, dar mai mult inconstient. Bunul Dumnezeu ii mai lasa o mica portita de alegere...
Duhul Sfant din fiecare om, "contine arhetipul, matricea IE" a lui, influentata de actiunile facute cu Liberul Arbitru, de la Geneza si pana in momentul prezent. Ramane responsabilitatea noastra sa cautam sa fim "plini de Duh", adica sa ne golim de noi si sa-L lasam pe El sa ne umple, rodind in noi un caracter asemenea Domnului Iisus si facandu-ne partasi unor lucrari duhovnicesti prin abilitatea "darurilor" cu care ne inzestreaza.
Traditia romaneasca, granitele ancestrale ale matricei spirituale romanesti sunt din ce in ce mai greu de pus in lumina. De ce? Pentru ca energia unica, pura care izvoraste din aceste elemente definitorii ale neamului nostru nu ne mai este la indemana. Noi, romanii, am pasit in existenta pe acest pamant, sfintit de jertfele stramosilor si contemporanilor nostri, sub lumina botezului. Parintele Dumitru Staniloae spunea: "Harul botezului (...) are menirea de a reface si intensifica puterile de cunoastere ale sufletului (...), este in primul rand darul de luminare a mintii si, tocmai de aceea, darul de fortificare a ei in orientarea spre Dumnezeu". Acest dar reprezinta o posibilitate pe care o putem sau nu fructifica.
Mai avem noi preocuparea de a da vietii noastre consistenta desavarsirii? Mai jertfeste cineva timpul sau pentru comunicarea cu adancurile tainice ale Divinului pentru a regasi forta de a trai frumos in lumina Adevarului, a valorilor modelatoare? Exista un singur raspuns: da, cu conditia sa mergem pe Cale si sa-i ajutam si pe altii sa ne urmeze, cu Liberul lor Arbitru. "Indrazniti, Eu am biruit lumea!" Stim bine de aici ca Hristos a biruit lumea cu puterile care exista in noi, pentru a ne incredinta ca fiind si ale noastre si noi putem birui incercarile lumii.
"Omul este marele experiment al lui Dumnezeu; de aceea, bun sau rau, el este intotdeauna interesant. Pe el se face cea mai teribila experienta - Indumnezeirea" (Caiete teologice - Parintele Ioan Buga). Dar omul are capacitatea de a se depasi pe sine, repetand voluntar si periodic decizia de a-si sacrifica linistea si bunastarea cotidiana pentru a realiza ravnita comuniune cu Hristos.
"Trebuie sa ne facem Faptele Bune, pentru a ne apropia de ceea ce am fost inainte de caderea in pacat. Sa depasim orgoliul omului care nu este altceva decat Liberul Arbitru personal orientat gresit datorita neelevarii si comoditatii noastre spirituale. Indumnezeirea oamenilor va avea viteza maxima numai in absenta pacatelor, care o incetinesc si o blocheaza... Angelizarea oamenilor care fac Faptele Bune favorizeaza indumnezeirea. Iar viteza de indumnezeire este o responsabilitate a fiecarui om pe care si-o determina cu Liberul Arbitru si eforturi proprii. Iesirea din Legea Karmei se va face numai daca ne vom face Fapte Bune si ne vom ruga pentru iertarea pacatelor noastre, dar cu Liberul Arbitru, acel Liber Arbitru indreptat spre constientizarea Duhului Sfant din noi" (C.L.C. Claudian Dumitriu). Mantuirea omului se va realiza pe trei cai: Harul Divin, Credinta si Fapte Bune. Datorita Liberului Arbitru evolutia intregii creatii poate fi influentata la un moment dat. Sfantul Pavel zice : "Orice savarsiti cu cuvantul sau cu lucrul, pe toate intru numele Domnului Iisus Hristos sa le faceti" (Coloseni 3, 17). Deci, cine face orice lucru bun spre slava lui Dumnezeu, sau vorbeste cele spre folosul altora pentru Dumnezeu si spre slava Lui, unul ca acela are rugaciune prin fapte. Iar Faptele Bune care se nasc si sporesc prin rugaciune sunt de asemeni multe, precum: credinta, nadejdea, mila, rabdarea, infranarea... Cea mai mare virtute este, insa, dumnezeiasca dragoste...
Orice Fapte Rele ar face omul la un moment dat, trebuie sa fie compensate prin Fapte Bune. Faptele Bune si Iubirea trebuie aduse in manifestare, intrucat atat timp cat raman la stadiu de intentie, nu vor fi recompensate pe masura. Sfantul Ioan Scararul se mira de ciudata noastra conditie: "Cum se face ca, avandu-L pe Dumnezeul Atotputernic, pe ingeri si pe sfinti ca ajutoare pentru practicarea virtutilor, si doar un singur Viclean pentru a ne ispiti spre pacate, suntem cu toate acestea mai usor indreptati spre patimi si spre vicii decat de virtuti?" Intrebarea ramane deschisa. Putem presupune doua lucruri. Pe de o parte, firea noastra corupta de neascultare si lumea, cu ispitele ei multiple si amenintatoare, fac jocul diavolului. Pe de alta parte, Bunul Dumnezeu nu impieteaza libertatea noastra deplina.
Omul a fost creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa. El este singura faptura pe care a zidit-o cu mainile Sale, iar nu numai prin cuvant, ca pe toate celelalte. Omul este "regele creatiei" pentru ca este facut cu sfatul Prea Sfintei Treimi, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu; pentru ca are suflet viu si poarta in el, prin Botez, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh. Este singura fiinta care primeste darul de a spori in virtute, in sfintenie si in putere, ajungand pana la indumnezeire. Insa prin pacat, omul a cazut din cinstea cea dintai, in starea cea de rob, de om pacatos. Totusi, Dumnezeu nu l-a parasit pe om. I-a dat mijloace de indreptare, de pocainta si de mantuire. Mai intai i-a lasat harul mantuirii, desi inabusit de pacate. Apoi i-a dat legea constiintei ca sa-l invete si sa-l mustre pentru cele rele. I-a lasat in inima dorul raiului pierdut, adica nostalgia paradisului, care ii da omului ravna pentru rugaciune, lacrimi de pocainta, simtire duhovniceasca spre cele bune. Harul este dat tuturor oamenilor, deoarece: "Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (I Timotei 2, 4). Dar harul nu sileste pe nimeni. Oamenii au libertatea sa-l primeasca si sa conlucreze cu el sau sa-l respinga. Cei dintai se mantuiesc, cei din urma nu.
Concluzii
- Liberul Arbitru trebuie inteles ca un Dar Divin. El ar trebui sa fie traducerea in maniera personala a Mesajului Divin.
- Prin ganduri, vorbe si fapte omul influenteaza chiar inconstient tot ce-l inconjoara. In momentul in care in tot ceea ce face isi utilizeaza la maxim Liberul Arbitru, totul se amplifica.
- Binele devine necesar si trebuie sa triumfe. Ponderea faptelor va creste din ce in ce mai mult in totalul actiunilor oamenilor, iar faptele vor avea un EBF din ce in ce mai mare, pana la maxim, cand toate vor deveni Fapte Bune. Trebuie sa ne facem Faptele Bune, pentru a ne apropia de ceea ce am fost inainte de caderea in pacat.
- Faptele Bune si Iubirea trebuie aduse in manifestare, intrucat atat timp cat raman la stadiu de intentie, nu vor fi recompensate pe masura.
- Datorita Liberului Arbitru, evolutia intregii creatii poate fi influentata la un moment dat. In bine.
- Liberul Arbitru este optiunea personala a fiecarui individ de a modela intreaga energie astrala primita in scopul atingerii misiunii sale pe Pamant, in deplina concordanta cu planul sau de viata. Datorita lui, omul are posibilitatea de a-si alege singur calea propriei evolutii: conform voii sale sau conform Voii Domnului. Este un instrument de calire a propriei vointe in scopul evolutiei spirituale.
- Pentru cunoasterea Divinitatii nu este suficient sa avem credinta si sa cautam Binele, ci trebuie sa si aplicam practic aceasta credinta, in special prin rugaciune si Iubire.
- Viata va fi traita mai mult, mai plenar, mai frumos, daca fiecare va alege sa faca cu Liber Arbitru maxim toate Faptele Bune care-i sunt harazite de Bunul Dumnezeu. Facerea de Fapte Bune cu Liber Arbitru maxim va influenta din ce in ce mai mult mai parametrii IE, in timp. Misiunea fiecaruia va fi mereu suplimentata, vom deveni oamenii timpului si peste timp, ramanind la alegerea noastra: sa mai fim sau nu ?
- Iesirea din Legea Karmei se va face numai daca ne vom face Fapte Bune si ne vom ruga pentru iertarea pacatelor noastre, dar cu Liber Arbitru indreptat spre constientizarea Duhului Sfant din noi. Iar Duhul Sfant din fiecare va creste, atingand valorile care ne vor permite sa constientizam pe Dumnezeul din noi si sa ne purtam in consecinta.
- Suntem oameni, dar fii ai Tatalui Ceresc, inzestrati cu Liber Arbitru pentru a alege liber Calea si Destinul nostru. Acum si in viitor.
- Tatal Ceresc a dat dreptul fiecarei existente create de El la un Liber Arbitru, iar paradoxul intelepciunii acesteia este: orice fiinta este cu adevarat libera atunci cand traieste in legile divine si cu Tatal Ceresc.
Ec. Elinorela Moca
