"coaliția pușcăriabililor"

Un mare plan, un joc mai amplu, pus la cale pentru un unic scop:
 cucerirea Palatului Cotroceni în decembrie 2014 și, evident, acapararea totală a Puterii.
Ca orice plan, el este etapizat, desfășurarea lui a început deja și cuprinde mai multe componente: Presa, Justiția și persoana fizică și politică Traian Băsescu.

Nu trebuie decât să citim niște rânduri de acte normative, să vedem niște atitudini evidente, să le coroborăm cu mai multe acțiuni clare și la fel de publice, și vom vedea căscopul real și imediat este asanarea oricărei poziții mediatice critice la adresa actualei Puteri și crearea, pentru cursa prezidențială din 2014, a unei mari coaliții mediatice care să susțină un unic candidat la Președinție.

Vă întrebați cumva cine stă în spatele acestei coaliții?
 Răspunsul este simplu: toți cei care vor să cucerească cu orice preț Puterea.
 Veriga cea mai importantă o reprezintă, evident, politicienii. Iar dacă vorbim de USL, putem identifica cu foarte mare ușurință o adevărată galerie de lideri în mare dificultate cu Justiția. 

În ultimul an și jumătate asistăm la o adevărată furie concertată și dublată de acțiuni nefaste pe tot ceea ce înseamnă palier judiciar. Atitudini vădite și acțiuni de intimidare a Justiției, a CCR, din partea premierului Victor Ponta și președintelui Senatului, Crin Antonescu, decapitarea politică a unor procurori apreciați de misiunile diplomatice occidentale ce soluționaseră dosare importante, acțiuni de control politic disciplinar asupra magistraților, declarații de susținere a oamenilor politici certați cu legea cu scopul de a intimida judecătorii, blocaj politic asupra organismelor care ar trebui să apere independența sistemului judiciar, inițierea și susținerea unor falii în sistem, atitudini care au condus la oprirea flagrantă a unor anchete în plină desfășurare, un Parlament care face zid pentru orice cercetat penal, tot împotriva Justiției. Ba mai mult, chiar vrea s-o șubrezească legislativ, din temelie.
Toți acești oameni au vrut, vor și acum și vor vrea și anul viitor același lucru: să controleze Justiția ca să se protejeze în fața ilegalităților.
Asta au făcut până în 2004, asta au vrut și în 2007- la prima suspendare, asta au dorit și în 2009- la alegeri, asta și-au propus și anul trecut, în 2012, la a doua suspendare a Președintelui României. Toți cei care au contribuit decisiv, chiar politic, în sprijinul acestor acțiuni, ultima cu consecințe în destabilizare a statului, sunt cei de mai sus. Singura lor mare frică este cea de Justiție.

Pe de altă parte, puțini știu, de exemplu, că multe dintre acțiunile și atitudinile mogulului Dan Voiculescu legate de președinții României din ultimii 15 ani au legătură și cu un alt lucru: situația arhivei Întreprinderii de Comerț Exterior Dunărea, firma creată în 1982 pentru ca să asigure veniturile Securității, ca o structură a spionajului extern prin care se derula și controla comerțul exterior al României. ICE Dunărea a fost desființată în 1990 și odată cu ea au dispărut sute de milioane sau poate chiar miliarde de dolari.
În 1999, într-o seară, după un CSAT, tot ceea ce poate să însemne Dan Voiculescu a intrat în panică. Emil Constantinescu, Președinte al României declasificase arhiva ICE Dunărea. Un atac susținut a început imediat din partea trustului care s-a finalizat în 2000, odată cu alegerile prezidențiale și cu ieșirea din scenă a lui Emil Constantinescu, învins "de structuri".
Pe 20 Decembrie 2000, noua Putere - PDSR- se instalează și, în frunte cu Ion Iliescu și cu Adrian Năstase, clasifică într-unul din primele CSAT arhiva ICE Dunărea care ajunsese deja în ancheta Parchetul General, sub coordonarea unei echipe mixte alături de SIE, sub coordonarea procurorului Ovidiu Budușan. Potrivit unor relatări ale vremii, ancheta procurorului Budușan ajunsese spre final dar a fost inexplicabil blocată de refuzul BNR de a colabora cu privire la conținutul și traseul unorbani derulați prin două conturi. Oricum, arhiva ICE Dunărea a fost clasificată din nou, ancheta s-a oprit iar Cătălin Harnagea, fost director SIE a spus după aceea că totul ar trebui totuși să fie în ancheta Parchetului General. Au urmat 4 ani de liniște.

Pe 28 Februarie 2005, în a doua ședință CSAT condusă de noul Președinte al României este pentru a doua oară declasificată arhiva ICE Dunărea: "CSAT a stabilit declasificarea arhivelor "Dunărea" urmând ca, în 30 de zile, în urma analizei efectuate de SIE, depozitarul acestei arhive, să se stabilească tronsoanele care pot fi declasificare și făcute publice". Atacul la adresa lui Traian Băsescu deja începuse.
1 Octombrie 2013, președintele Băsescu inițiază o hotărâre a CSAT de desecretizare a ultimei părți din arhiva ICE Dunărea, "Dunărea Operativ". Premierul Ponta refuză să semneze decizia, la fel și miniștrii, președintele Băsescu face un nou proiect de hotărâre- refuzul din partea premierului Ponta și Guvernului se menține, serviciile speciale își dau semnătura, iar pe 30 Octombrie 2013, deja SIE și CNSAS intră în posesia hotărârii CSAT de a preda/primi arhiva "Dunărea Operativ". Totul va avea loc săptămâna viitoare. Iar arhiva Crescent cel mai probabil se află în Cipru.
Detaliul devastator din punct de vedere politic și pe termen lung pentru Victor Ponta este refuzul constant de a semna pentru declasificarea arhivei "Dunărea Operativ". De ce a făcut asta Victor Ponta, de ce îi este frică și a ales să-l protejeze pe Dan Voiculescu poate chiar de Justiție, din moment ce chiar verișoara mogulului, aflată în plin proces, a cerut niște documente pentru care 10 ani SIE a decis că este mai bine să fie ținute la secret.
Decizia lui Ponta e cu atât mai suprinzătoare cu cât, ca fost procuror, în perioada 1998-2001, adică exact perioada în care a fost declasificată pentru prima oară arhiva ICE Dunărea și anchetată de procurorul Budușan, era la Parchetul General și știe foarte probabil greutatea unei asemenea acțiuni și însemnătatea ei.

De ce face zid Victor Ponta pentru un exponent al fostei Securități, un om cu condamnare pe fond în primă instanță, acuzat că a prejudiciat cu zeci de milioane de euro statul român, un om trimis în judecată recent pentru complicitate la infracțiunea de șantaj?
 Ce arată în acest moment cancelariilor occidentale, ce par deja neîncrezătoare, posibilul candidat la Palatul Cotroceni, Victor Ponta? 
Că-i este teamă și poate fi oricând controlat la o adică de un exponent al fostei Poliții Politice. Acest refuz constant, inexplicabil, este de-a dreptul distrugător pentru viitorul său.
Culmea este că, în replică la toate aceste acțiuni de neînțeles, Victor Ponta a ales să-l atace în stilu-i caracteristic pe Traian Băsescu spunând explicit că, în 1989, "Băsescu era la Securitate".  
Victor Ponta, premier al României în exercițiu, a spus că-și susține afirmațiile în baza unor așa- zise documente prezentate de un alt colaborator al lui Dan Voiculescu, Mugur Ciuvică.

Foarte probabil, de tot acest arsenal al marelui plan, menit să acapareze prin orice fel de mijloace funcția supremă în stat, România va avea parte până pe 22 Decembrie 2014, când noul Președinte al României va depune jurământul de credință în fața Parlamentului. La 25 de ani după căderea comunismului, vom vedea, în mod paradoxal, dacă reprezentanții vechilor structuri vor reuși totuși să înghită sau nu până la urmă cu totul acest stat.
Până acum, n-au reușit. Ceea ce e totuși bine. 
Dar insistența, disperarea și lăcomia sunt uriașe.

sursa 

Sorina Matei 

ziarist 
https://www.facebook.com/sorina.matei
http://www.rador.ro/info4.shtml?cat=633&news=362895 

Sursa: http://adevarul2012.blogspot.ro

Revoluţia gazelor de şist. Anatomia unui dezastru (I)

Motto: Consider revoluţia gazelor de şist mai mult o petrecere de pensionari decât o revoluţie… Este ultima zvâcnire. (Art Breman, geolog)

Ca şi când distrugerea Apusenilor prin „proiectul Roşia Montană″ nu ar fi fost de ajuns, asasinii economici, interni şi externi, ai României au mai tras câteva gloanţe în trupul muribund al ţării noastre – ca să fie siguri că victima chiar nu mai mişcă. De data aceasta arma folosită este fracturarea hidraulică. Dacă în cazul Roşia Montană au acţionat neglijent, nu le-a păsat să facă pierdută arma crimei şi să şteargă amprentele, în afacerea gazelor de şist se lucrează profesionist, cu pistolari deghizaţi în negustori de iluzii din Vestul Sălbatic. Prin propagandă şi tactici psihologice, demne de o veritabilă acţiune de psy-ops, crima comisă a fost transformată în opusul ei: o operaţiune de salvare a României din ghearele petro-imperialismului rusesc.

Au fost reactivate mai întâi mituri şi reflexe condiţionate menite să influenţeze emoţiile şi comportamentele populaţiei (potenţial) insurgente. Există termeni şi sintagme care provoacă o reacţie colectivă previzibilă. În cazul gazelor de şist, sintagma „independenţa faţă de gazul rusesc“ declanşează un reflex condiţionat de respingere a „duşmanului de la est“. Odată reactivat acest reflex în mentalul românesc, orice enormitate debitată în legătură cu „independenţa faţă de gazul rusesc“ va fi acceptată necondiţionat de către publicul larg. Un titlu ca „Miza gazelor de şist: Ruşii vor avea pierderi uriaşe dacă România devine independentă energetic“ (ziare.com) nu urmăreşte să ofere o informaţie reală, ci să stârnească o reacţie emoţională. Nu numai că ne vom câştiga independenţa faţă de gazul rusesc, dar vom produce duşmanului şi „pierderi uriaşe“. Termenii nu au nimic din rigoarea datelor economice, trimit însă subliminal la istoria rezistenţei noastre în faţa asupritorului bolşevic. Cât pierde Gazprom în eventualitatea unei independenţe româneşti faţă de gazul rusesc ne-o spune, la rece, Vocea Rusiei: „Cota de gaze alocate Republicii Moldova şi României reprezintă 0,6% din totalul exportului anual de gaze al Gazprom. În condiţiile în care, în prima jumătate a anului 2013, cererile de gaze din Europa către Gazprom au crescut cu 10%, cota de 0,6% poate fi redistribuită de Gazprom fără probleme Turciei sau Germaniei, ţări aflate în plină expansiune economică“.

Hotărâte, probabil, să-i producă Rusiei „pierderi uriaşe“, guvernele băsesciene au mizat totul pe Nabucco, un proiect occidental al cărui eşec răsunător a pus în evidenţă latura lui… comică. Iată ce scria revista “Forbes” în 2012: „Nabucco a fost întotdeauna mai mult decât o simplă conductă pentru a transporta gaz: a fost un proiect menit să demonstreze unitatea europeană împotriva manipulărilor grosolane ale petro-imperiului condus de Putin. O comedie a erorilor, jucată de nenumărate ori, a demonstrat în mod concludent incompetenţa şi neputinţa aproape comică a Uniunii Europene, chiar atunci când este vorba de chestiuni care se presupune a avea o importanţă strategică. Nabucco a fost conceput ca un proiect în care europenii eficienţi şi moderni le vor arăta ruşilor înapoiaţi cum se face treaba. În loc de o lecţie dată ruşilor, proiectul s-a dovedit o caricatură“.

Să tot fie o caricatură pentru analiştii de la “Forbes”, dar pentru România eşecul este usturător. Mizând totul pe Nabucco, România a refuzat să participe la construcţia conductei South Stream. Dacă ar fi trecut pe teritoriul României, lungimea conductei s-ar fi scurtat cu 50% şi ar fi scăzut preţurile gazului furnizat României de către Gazprom. “South Stream ar fi putut reprezenta „cel mai important tren care ar fi putut trece prin România şi care ne-ar fi pus înapoi pe harta Europei“, consideră analistul Valentin Vasilescu, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni. România a rămas însă pe peronul gării în vreme ce bulgarii, sârbii, ungurii, slovenii, austriecii, italienii, croaţii, macedonenii, grecii şi turcii s-au instalat în vagoanele South Stream-ului. În contul călătoriei, Gazprom oferă preţuri stabile la gaz cu un discount de 10%. Sunt şi alte avantaje. Construcţia porţiunii de conductă de pe teritoriul bulgăresc le va aduce vecinilor noştri venituri garantate de 3,1 miliarde (potrivit declaraţiilor făcute de ministrul bulgar al energiei, Dragomir Stoynev, din 31 octombrie 2013, la ceremonia de inaugurare a lucrărilor). Până la urmă, România va trebui să se pronunţe „în favoarea South Stream, pentru că altă alegere nu are“ socoteşte analistul azer Ilgar Velizade, citat de agenţia Regnum.

Nu are alegere?! O manipulare rusească! strigă la unison aceiaşi politicieni care au aplaudat proiectul Roşia Montană. Cum să rămână România de căruţă? Nici nu-şi dăduse Nabucco obştescul sfârşit, că negustorii de iluzii s-au năpustit să ne vândă „ulei de şarpe“ pentru vindecarea beteşugurilor energetice. Leacul miraculos, pretind negustorii, nu trebuie importat de la „duşmani“, căci îl avem noi înşine din belşug. Numele lui: gazul de şist. Este tot gaz natural, numai că se comportă puţin mai ciudat (de aici denumirea de gaz neconvenţional): stă îngropat la mare adâncime, la vreo doi kilometri sub terenurile agricole şi gospodăriile ţărăneşti, sub pânza freatică. Captiv în rocile de şist, nu vrea să iasă la suprafaţă decât forţat prin fracturare hidraulică. Cum tehnologia miraculoasă o deţin negustorii din Vestul Sălbatic, ei vor scoate gazul nostru din măruntaiele pământului şi tot ei or să ni-l vândă, la preţurile de pe piaţa mondială! Gazul va fi ieftin ca braga, aşa cum este în prezent în Statele Unite.

Ceea ce urmează, dragi cititori, nu veţi afla din pliantele şi prezentările în power point ale experţilor în comunicare. Și nici din gura celor care le permit negustorilor de aiurea să fractureze din teritoriul ţării oricâte hălci ar vrea.

Pentru a elibera gazul, rocile puţin poroase din zăcămintele de şist trebuie mai întâi „fracturate“ prin injectarea, la mare presiune, a unei cantităţi enorme de apă amestecată cu peste 500 de substanţe toxice şi poluante. Cantitatea colosală de apă otrăvită – cam 19 milioane de litri de apă sunt necesari pentru fracturarea unei singure sonde – revine într-o proporţie însemnată (între 30-70%) la suprafaţă, unde începe apoi odiseea depozitării şi tratării ei. Nu este vorba de ceva în genul apei reziduale menajere, ci de un cocteil de substanţe radioactive şi superpoluante, majoritatea ţinute secrete (din cauza adâncimii la care se foloseşte, apa reziduală de fracturare este contaminată radioactiv). Cum planul este ca România să fie împânzită cu sonde, la o rată de 5-6 sonde pe kilometrul pătrat, nu-i greu de imaginat câte bazine descoperite de colectare a lichidului rezidual toxic vor exista. Nu este deloc exclus ca, pentru a maximiza profitul, parte din lichidul rezidual să fie deversat, pe şest, direct în râurile sau pe ogoarele patriei. S-a întâmplat în SUA, de ce nu s-ar întâmpla în România, unde fracturiştii sunt, după toate evidenţele, deasupra oricărei legi ? Oricum, staţiile de tratare a apelor reziduale din România nu au capacitatea de a epura asemenea cocteiluri ucigaşe. Iar îngroparea lor în subsol (o metodă larg folosită) va polua mai devreme sau mai tîrziu straturile de apă freatică. Dacă la Roşia Montană proiectul minier va concentra cianura într-un imens lac otrăvit, exploatarea gazului de şist va dispersa o otravă, la fel de puternică, pe sute de kilometri pătraţi, afectând profund sănătatea a zeci sau chiar sute de mii de români, flora şi fauna sălbatică, terenurile agricole şi animalele domestice. Şi, mai ales, va lăsa o mare parte a României fără apă potabilă. (Acesta este doar unul dintre multiplele dezastre ecologice pe care le poate provoca fracturarea hidraulică.)

Gogoaşa „independenţei faţă de gazul rusesc“ nu oferă totuşi suport propagandistic suficient pentru a justifica un act de vandalism ecologic de asemenea proporţii. Pentru a anestezia complet opinia publică românească trebuia cultivată admiraţia necondiţionată faţă de mitul „revoluţiei gazelor de şist“ din SUA.

În esenţă, noul mit american se rezumă la câteva formulări şocante: 1) gazul de şist schimbă regula jocului; 2) datorită fracturării hidraulice SUA vor avea între o sută şi două sute de ani gaz ieftin şi abundent; 3) SUA au descoperit echivalentul în gaz a două Arabii Saudite; 4) SUA sunt pe cale să-şi câştige independenţa energetică; 5) revoluţia gazului de şist va produce o iminentă renaştere industrială. Repetate neîncetat, ca într-un ritual magic, aceste baliverne au menirea să anihileze orice critică raţională şi să incrimineze reacţiile naturale de respingere ale populaţiei. Prin bine cunoscutul procedeu copy-paste, propagandiştii din România au preluat lozincile americane şi le-au potrivit ca nuca în perete. Efectele sunt de-a dreptul rizibile: „România – viitorul Dubai al Europei?“ (Bogdan Chirieac), „100 de ani de industrie de gaze în România“ (revista Partener), „Valorificarea gazelelor ieftine neconvenţionale ar putea ajuta la reindustrializarea României“ (Iulian Fota, consilier prezidenţial pe probleme de securitate).

Mioritica „revoluţie a gazului de şist“ se anunţă a fi o glumă macabră, un act de sabordare a viitorului ţării, o ameninţare gravă la adresa democraţiei şi a drepturilor umane fundamentale: inviolabilitatea proprietăţii private, dreptul la apă curată şi hrană sănătoasă. Aşa cum esenţa criminală a comunismului nu poate fi înţeleasă fără o analiză a ceea ce s-a întâmplat în Rusia bolşevică, tot aşa nu vom realiza dimensiunile dezastrului ce ni se pregăteşte dacă nu ştim ce a însemnat în realitate „revoluţia gazului de şist“ din Statele Unite. Se impune, prin urmare, o dez-vrăjire a „miracolului american“.

Cei „o sută de ani de gaz natural“ din SUA sunt meniţi să umfle o nouă bulă, poate mai devastatoare decât cea imobiliară şi, în paralel, să ofere un colac de salvare uneia dintre cele mai murdare şi retrograde (la propriu şi la figurat) industrii ale lumii contemporane: industria hidrocarburilor neconvenţionale (gaz şi petrol de şist, nisipuri bituminoase).

Se pune întrebarea firească: cum au reuşit exagerările şi minciunile lobbyistilor şi altor susţinători ai acestei industrii să fie crezute de o mare parte a publicului american? Campaniile agresive de PR ne oferă un răspuns parţial. Altă explicaţie ne este dată de refuzul politicienilor, mass-mediei şi chiar al multor cetăţeni de rând de a accepta moartea visului american. „Revoluţia gazului de şist“ este paiul de care se agaţă cei care nu înţeleg că jocul s-a terminat. Supercomplexa civilizaţie americană, construită pe hidrocarburi ieftine şi abundente, se află în moarte clinică şi nici un remediu fantezist, precum ţiţeiul şi gazul de şist nu poate menţine status quo-ul. În cartea “Too much Magic: Wishful Thinking, Technology and the Fate of Nation” (Prea multă magie: speranţe deşarte, tehnologie şi soarta naţiunii), James Howard Kunstler scrie că „boom-ul gazului şi ţiţeiului de şist arată cât suntem de disperaţi noi, în economiile industriale, să continuăm modul de viaţă bazat pe combustibilii fosili şi câte alte resurse (oţel, investiţii de capital) suntem pregătiţi să cheltuim pe orice ne promite o posibilă prelungire a confortului nostru“. Chiar dacă „nu vrem să ne gândim la o asemenea situaţie“, remarcă acelaşi autor în articolul “Timpul închipuirilor”, „restrângerea permanentă a tehno-industrialismului este necesară deoarece principalul combustibil care alimentează motoarele sale e tot mai puţin şi mai scump, chiar prea scump pentru a menţine în stare de funcţionare infrastructura Statelor Unite“.

Au existat momente în ultimii 20 de ani când societatea americană, forţată de realităţile din sectorul energiei, a fost pe punctul de a recunoaşte adevărul despre combustibilii fosili. Pe la începutul anilor 2000, lucrurile au luat însă o întorsătură neaşteptată, care a exacerbat din nou iluziile şi speranţele false.

Scăderea îngrijorătoare a producţiei convenţionale de gaz natural şi creşterea dramatică a preţurilor la acest combustibil au fost principalii factori care au creat motivaţia necesară pentru aplicarea la scară comercială a fracturării hidraulice. A extrage gaz din zăcăminte de şist fusese considerat, până atunci, o întreprindere prea puţin atrăgătoare din punct de vedere comercial.

Iată cum descrie Richard Heinberg, în cartea “Ulei de şarpe”, începuturile „revoluţiei gazelor de şist“: „Companii mici şi mijlocii au împânzit zonele cu şisturi din Texas, Louisiana, Arkansas şi Pennsylvania, au luat bani cu împrumut, au încheiat contracte de închiriere a terenurilor şi într-o perioadă de timp scurtă au săpat zeci de mii de puţuri. Rezultatul a fost o bulă enormă produsă de noua producţie de gaz natural. Pe măsură ce furnizările de gaz creşteau, cititorii de prompter (care afişa textele oferite de industria extractivă) şi politicienii au început să trâmbiţeze perspectiva a «o sută de ani de gaz natural» care «vor schimba regula jocului»“.

„Revoluţia şisturilor“ este o „bonanza temporară“ (J. David Hugues), un fenomen tipic de „avânt şi prăbuşire“. S-ar fi fâsâit rapid, precum lichidul dintr-o cutie de Coca Cola la două minute după ce-ai deschis-o, dacă bula nu ar fi fost mereu alimentată de capitalul băncilor de investiţii şi de subvenţiile masive oferite fracturiştilor de către guvernul federal şi unele state americane. Ca nu cumva flacăra „revoluţiei“ să se stingă, firmelor de exploatare li s-au acordat importante derogări de la normele ecologice. Printr-un lobby intens şi un mic ajutor de la vicepreşedintele american Dick Cheney (fost preşedinte, înainte de campania electorală din anul 2000, al firmei Halliburton), exploatarea prin fracturare hidraulică a obţinut „derogarea Halliburton“ de la legea federală care veghează asupra calităţii apei de băut (Clean Water Act). Drept urmare, fracturiştii nu au mai fost obligaţi să dezvăluie substanţele toxice interzise pe care le folosesc. (Cum ar putea fi tratate în uzinele de epurare ale oraşelor nişte substanţe… secrete?)

Dar nu numai substanţele toxice folosite au rămas secrete. Investitorului naiv i s-a ascuns faptul că exploatarea gazelor de şist rămânea, în ansamblul ei, o afacere financiar neviabilă. Este adevărat că indivizi de teapa lui Aubrey McClendon, fostul preşedinte al companiei Chesapeake, s-au îmbogăţit, dar… atenţie! nu din vânzarea gazului ci din operaţiuni speculative adiacente, cum ar fi vânzarea contractelor de concesiune a terenurilor. În iunie 2012, la New York, Rex Tillerson, preşedintele ExxonMobil, a declarat în cadrul prestigiosului Consiliu pentru relaţii externe: „Ne dăm şi cămaşa de pe noi (ca să exploatăm gazul de şist). Nu câştigăm nici un ban. Suntem îndatoraţi până peste cap“¹.

Dacă afacerea gazelor de şist este o afacere comercială eşuată în SUA – care sunt cauzele acestui eşec? Două ar fi cauzele majore: una ţine de domeniul geologiei, cealaltă de sectorul financiar-bancar.

Exploatarea gazelor de şist suferă de sindromul Reginei Roşii (după o replică rămasă celebră a personajului Regina Roşie din “Alice în Ţara din Oglindă” de Lewis Carrol: „Trebuie să fugi cât poţi de mult ca să rămâi în acelaşi loc“). Fracturiştii sunt obligaţi să foreze într-un ritm frenetic un număr din ce în ce mai mare de sonde doar pentru a extrage aceeaşi cantitate de gaz. Rata declinului la sondele de şist este de 63-85% în primul an (faţă de 25-40% la gazul convenţional); cele mai productive sunt secătuite după 5-6 ani de exploatare (faţă de 20 de ani la gazul convenţional). În plus, vastele formaţiuni de şist s-au dovedit a fi sărace în „locuri dulci“ (sweet spots), zone unde sondele sunt într-adevăr productive. În ciuda freneticei „revoluţii a gazului de şist“, Statele Unite nu au putut să atingă nici pe departe vârful producţiei din anul 1973. Despre ce independenţă energetică vorbim?!

Sindromul Reginei Roşii a mărit dramatic costurile de forare şi operare pentru că i-a obligat pe fracturiştii să dea în exploatare un număr foarte mare de sonde – douăzeci de mii de sonde adiţionale într-o perioadă de zece ani (3-10 milioane dolari per sondă). Dar mai mult decât de geologie, ei au fost mânaţi de la spate de băncile de investiţii.

Să ne amintim ce a spus preşedintele lui ExxonMobil: „Suntem îndatoraţi până peste cap“. Băncile profită oricum de pe urma „revoluţiei gazului de şist“. În faza de avânt, prin vinderea acţiunilor la companiile supracotate la bursă iar în cea de spargere a bulei, când companiile se prăbuşesc, profită mai ales de pe urma fuziunilor şi achiziţiilor.

Adevărul, de puţini ştiut, este că Wall Street-ul a promovat bula gazului de şist. Într-un articol de investigaţie din “New York Times”(„După boom-ul gazului de şist“, 20 octombrie 2012), Clifford Krauss şi Eric Lipton au dezvăluit modul în care „finanţarea creatoare“ i-a forţat pe fracturişti să tot sape noi sonde chiar dacă fiecare nouă sondă însemna pentru ei o pierdere financiară: „Precum recenta bulă a creditului imobiliar, avântul şi prăbuşirea (boom and bust) din cadrul afacerilor cu gaz de şist este generat în mare parte de ingineriile financiare ale băncilor de investiţii precum Goldman Sachs, Barclays, Jefferies & Company“.

În raportul „Şistul şi Wall Street-ul: A fost orchestrată scăderea preţurilor la gazul natural?“², Deborah Rogers, fost consultant financiar pe Wall Street şi membru al Consiliului consultativ al Băncii Rezervelor Federale din Dallas între 2008 şi 2011, analizează aşa-numita „co-dependenţă“ toxică dintre marile bănci de investiţii şi operatorii de gaz şi petrol de şist. Rogers este de părere că supraproducţia de gaz a fost în mare parte orchestrată „pentru a atinge ţintele de producţie ale analiştilor financiari şi pentru a furniza banii cash necesari menţinerii poziţiilor imprudente ale operatorilor“. Când preţul gazului natural s-a prăbuşit, „Wall Street-ul a început să încheie tranzacţii prin care activele companiilor de gaz de şist aflate în dificultate au fost transferate marilor jucători ai industriei. La numai câteva luni, astfel de tranzacţii s-au dovedit a fi toxice, rezultatul fiind o renunţare masivă la activele de gaz de şist. În plus, băncile au avut un rol primordial în inventarea unor produse financiare complicate precum PVP-urile (volumetric production payments); în ciuda lipsei evidente de cunoştinţe solide ale multor investitori şi a riscurilor exploatărilor de şist, aceste produse au fost ulterior vândute unor investitori precum fondurile de pensii. Mai mult, contractele de concesionare au fost puse la un loc, incluzând în acelaşi „pachet“ zone fără rezerve certe, toate vândute într-un proces foarte asemănător celui prin care, înainte de 2007, instrumentele financiare de credit, garantate de fonduri de ipoteci (mortgage-backed securities) au fost vândute în baza unor active imobiliare îndoielnice“.

*

Majoritatea analiştilor independenţi consideră că, începând cu 2017, exploatarea gazelor de şist din SUA va intra într-un rapid şi ireversibil declin. „Revoluţia“ se va încheia probabil la fel de brusc precum a început. Dezastrul ecologic, social şi economic lăsat în urma ei este deja o altă poveste.

România, însă, pare nerăbdătoare să preia ştafeta eşecului american.

Sursa : cotidianul.ro

Sursa: http://2blackjack1.wordpress.com

Nemţii atacaţi dur din toate direcţiile: “Germania jefuieşte lumea”

Politica economica a Germaniei este greşită din mai multe puncte de vedere, potrivit lui Adam Posen, fost membru al comitetului de politică monetară a Bank of England şi preşedintele Peterson Institute for International Economics.

Aflată în centrul criticilor internaţionale din cauza surplusului său comercial şi a beneficiilor avute de pe urma unei monede unice slabe, Posen consideră că politica economică a Germaniei cauzează probleme în întreaga lume.

„În primul rând, nu îşi plăteşte muncitorii proporţional cu productivitatea pe care aceştia o au, astfel înşelându-şi propria forţă de muncă. În al doilea rând nu investeşte niciodată nimic în sectorul public sau în sectorul privat. În al treilea rând, cele două combinate înseamnă că intră în concureaţă ca o economie cu salarii mici“, spune acesta.

„În al patrulea rând, jefuieşte Europa şi restul lumii prin faptul că primeşte o subvenţie pentru exporturile sale de la un euro mai slab decât ar fi fost marca germană, datorită slăbiciunii altor ţări. Şi în al cincilea rând, încearcă să îşi crească cota de piaţă atunci când şomajul este mare în lume, exportând astfel deflaţie“.

Posen a adăugat, de asemenea, că Germania nu şi-a restructurat creditele toxice pe care le-a împrumutat sudului Europei, spre deosebire de francezi, finlandezi sau austrieci.

„Dacă ar fi insistat pe o politică monetară mai expansionistă în loc să blocheze politica monetară expansionistă şi dacă ar fi investit acasă, în sectorul public şi în propriul popor, aceste dezechilibre globale din Europa ar fi fost mai reduse“, spune acesta.

Comisia Europeană are în vedere demararea unei investigaţii pentru a determina dacă excedentul de cont curent al ţării afectează negativ restul regiunii. Săptămâna trecută, a reieşit că balanţa de comerţ exterior a Germaniei – suma cu care exporturile depăşesc importurile – a atins un nivel record în septembrie.

În acelaşi timp, Germania a primit critici şi din partea altor ţări europene şi chiar din partea Trezoreriei SUA pentru dependenţa sa de exporturi. A primit, de asemenea, atenţionări că ar trebui să îşi încurajeze cetăţenii să cheltuiască mai mult pe importurile străine şi să ajute stimularea creşterii în restul Europei, care a fost lovită de o criză a datoriilor suverane după prăbuşirea economiei globale din 2008.

Ministrul francez al economiei, Benoit Hamon, a cerut în septembrie creşterea salariilor germanilor pentru a se asigura o concurenţă echitabilă. El a acuzat Germania că este în căutarea unui avantaj nedrept faţă de restul Europei prin menţinerea plăţilor reduse în mod artificial şi a făcut un apel la următoarea coaliţie de guvernare pentru „fair-play“.

Un salariu minim este aşteptat să apară ca o politică de bază a următorului guvern german, cu partidul minoritar din coalitie – social-democraţii din Germania – considerat a fi exigent în punerea în aplicare a schemei salariale.
Între timp, Nicholas Spiro, directorul general al Spiro Sovereign Strategy crede că dezbaterile aprinse care vizează Germania şi care au atins apogeul săptămâna aceasta sunt oarecum „rătăcite“.

„Surplusul extern al Germaniei a avut foarte puţin de a face cu deceniile de gestionare fiscală defectuoasă din Grecia sau cu slăbiciunile structurale de lungă durată din Italia şi Franţa“, menţionează acesta.

Cu toate acestea, el recunoaşte că în timp ce naţiunile răvăşite din sudul Europei au făcut progrese uriaşe în acest domeniu, cu mari deficite de cont curent transformate în surplusuri ferme, Germania a făcut foarte puţin pentru a-şi reechilibra economia prin creşterea semnificativă a cererii interne.

Sursa:capital.ro

http://2blackjack1.wordpress.com

Cum functioneaza corpul

Corpul fizic e format din trei părţi principale: celule şi două lichide (sânge şi limfă). Sângele aliment. cu ''hrană'' toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp. Un nou-născut, pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele :). Exact la fel e şi cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta "uleios" şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat - asemenea sângelui de către inimă -. Iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică - mişcarea muşchilor îl pune în mişcare -. Acesta este motivul pentru care transpir imediat ce încep să alerg, de exemplu. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte uşor. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman..... e ''o grămadă'' de celule.

 Sângele are un ph de 7,35 - 7,45: aşa a fost creat, aşa trebuie să rămână! În aproximativ patru minute, corpul trebuie să ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de situatie; altfel, viaţa ar înceta în corpul acesta. Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică sângele fffff puţin. Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare. Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare!

 Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35; dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi), aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase. Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alim şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin??..Aruncă toată aciditatea pe celule!! Şi la multi dintre noi face aceasta de trei ori pe zi .

 Starea normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii (supranumite şi "uzine energetice", deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu - ADN mitocondrial -, care conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii), oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale!. Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devine astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori să se transforme. De obicei se transformă........ şi devine o celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie. Aceasta este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp. Sistemul imunitar şi globulele albe le distrug, însă. În cazul acesta, se ridică întrebarea: "Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar şi de globulele albe proprii??"

 Aici e partea interesantă: celulele au o inteligenţă proprie. Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin corpului (celule trofoblaste) şi astfel, sistemul imunitar nu vede ce e înăuntru. Exact acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele canceroase şi anumite celule preembrionare caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă.Celulele stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de accident).

 Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere. De ce?  Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită "tripsină". Şi se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta. Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se "ascunde" acolo, declanşând imediat durerile naşterii; practic, îl dă afară pe ''parazit'' :

 Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, ... deci cum va mai putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar?...... Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de ''stilul de viaţă'' şi de obiceiurile alimentare. Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece (!!!) ani de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să pună diagnosticul "cancer în faza I". Dacă în aceşti zece ani ţinem câteva posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici să nu ştim aceasta. 

 Chimioterapia si radioterapia, ce fac???? Omoară celule canceroase!!!!! Fff bine, până aici.... Omoară, însă, şi celule sănătoase??!!!  Haideţi să trecem cu vederea aceasta...... Dar fiţi atenţi: ele PARALIZEAZĂ GLOBULELE ALBE!!! Dupa prima şedinţă de chimioterapie acestea nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar. Acum intră în scenă ''medicamentele'' lui Dumnezeu. În multe fructe şi legume există nişte ''coloranţi''. Aceşti coloranţi sunt, de fapt, nişte otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru (resveratrolul) e cel mai potent, urmat de colorantul roşu şi de cel galben. 

 Să vedem modul de funcţionare!!! ..... Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia, întrucât o produc prin fermentaţie, deci au nevoie de mult zahăr ca să crească. Din 20 în 20 de minute, vom alimenta celulele canceroase cu acest zahăr. Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi vor muri pe capete. Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două. Celula aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, e un lichid foarte toxic. Aceastî otravă trebuie scoasă cumva din organism. Aici intervine sistemul limfatic!! Există două alimente care pun în mişcare limfa: lămâia şi echinaceea. Consumul a 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă, zilnic, şi a 2-3 linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura mişcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi îl va duce în ficat.

Ficatul amestecă această otrava cu bila şi o varsă în intestin, de acolo merge în colon şi aşteaptă să fie eliminată. Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va reintroduce în ficat. Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat.

Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi verse bila mult mai des şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele cu cafea, exact asta fac!!! Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un boost de energie - stimulată!! -, dar dacă o folosim ca şi clismă, aceasta stimulează ficatul să îşi verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este eliminată imediat din organism.

Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa, celulele canceroase. Apa cu lamaie şi echinaceea duc - prin mişcarea limfei - otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă.

Iar acum, în încheiere, credinţă a mea -: TOT CEEA CE AM SCRIS PÂNĂ ACUM E INUTIL, DACĂ NU INTERVINE ÎNAINTE VINDECAREA SUFLETEASCĂ, EMOŢIONALĂ !!!

... După ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac tot felul de chimioterapii - care, în sine însele, sunt pentru a "omorî" trupul (pe lângă celulele canceroase sunt omorate și celule sănătoase) - şi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin "medicamentele" Lui: pentru SUFLET - credință, dragoste şi iertare, iar pentru TRUP - plante şi fructe vii. În multe cazuri, prin binecuvântarile lui Dumnezeu corpul reîncepe să funcţioneze şi să se regenereze, chiar dacă este atât de otrăvit de ură, invidie, neiertare, ... stil de viaţă şi alimentaţie necorespunzătoare. Dumnezeu vindecă sufletul ruinat ... şi salvează şi trupul - de multe ori, şi mai ruinat -, restaurând astfel o mare parte a fiinţei umane ...

Condiția este, El nu poate reface trupul, atâta timp cât Tu nu te preocupi să-ți refaci, mai intâi, sufletul ! S-a demonstrat ştiinţific că emoţiile şi sentimentele negative acidifică sângele şi pot aduce un dezechilibru în metabolism. VINDEC TRUPULUI ÎNCEPE CU VINDECAREA SUFLETULUI !!!  

Sursa: http://autovindecarea.blogspot.ro/

Numele unui rege dac din secolul I a.Chr. scris pe un vas ceramic

Pe teritoriul localităţilor Ocniţa şi Cosota (Ocnele Mari, Vâlcea) a fost indentificat un mare complex arheologic a cărui cercetare încă nu s-a încheiat. Cetatea este situată la altitudinea de 600 m, pe o înălţime în formă de potcoavă, în sistemul de apărare al căreia, pe lângă valuri de pământ şi palisade de lemn intră şi ziduri de piatră fasonată. Necropola aşezării e situată la poalele uneia dintre coline, şi e compusă din morminte de incineraţie, fără tumuli şi din gropi simple sau doar urne, toate în număr de cca.100. Cetatea mai dispunea de ateliere de prelucrare a fierului, a pietrei, a bronzului şi a argintului.

Dar caracteristica cea mai evidentă a cetăţii o constituie edificiul supranumit „palatul”. Acest palat avea mai multe încăperi subterane, săpate în stâncă, singurele dealtfel păstrate, pentru că restul clădirii a fost de lemn şi a căzut pradă unui violent incendiu care a distrus aşezarea. În încăperile subterane s-a descoperit un bogat şi variat material arheologic constând în ceramică, lucrată cu mâna sau la roată, de diferite tipuri şi forme, apoi podoabe, unelte, arme şi monezi, atât denari romani cât şi monede autohtone! Pe baza acestor descoperiri, întregul complex poate fi aproximativ încadrat între sec. II a.Chr. şi sec. I p.Chr.. Complexul reprezintă una din acele dava dacice şi a fost indentificat cu Buridava, aşezare menţionată în izvoarele romane ca importantă aşezare situată pe drumul ce lega Romula peste Carpaţi de Caput Stenarum. Geograful Ptolemeu menţionează în zonă, tribul dacic buridavenses.
În anul 1973, într-una din încăperile subterane ale edificiului, s-au descoperit fragmente dintr-un chiup mare, vas pentru păstrarea proviziilor, care poartă o inscripţie. Sub buza acestuia, înainte de ardere s-a scris:

-BASILE [US] TIAMARCO [S]-

scrisă cu caractere greceşti, (conf. I.I.Russu, 1976) care se traduce prin:

„vasul regelui Tiamarcos”

în cazul în care este vorba de genitiv (terminaţia celor două cuvinte lipsind) sau la nominativ:

„regele Tiamarcos”

ca proprietar al atelierului în care s-a lucrat vasul. Pe cât de irelevantă în sine este terminaţia, pe atât de interesantă este menţionarea, într-o scriere autentică, contemporană, a unui rege geto-dac Tiamarcos, în nord-vestul Olteniei, pe locul viitoarei Dacia Malvensis! I.I.Russu confirmă că numele dinastului dac este de cea mai pură factură tracică şi tot el, este cel care a descifrat inscripţia.
În subsolul aceleiaşi clădiri s-au mai descoperit numeroase vase şi obiecte care datează din a doua jumătate a sec. I a.Chr. şi primul deceniu al secolului următor, iar sfârşitul întregii cetăţi este legat cronologic, de monedele împăratului Augustus. Aşadar regele Tiamarcos a domnit în răstimpul cuprins între a doua jumătate a sec. I a.Chr. şi începutul celui următor, fără însă al putea preciza exact. El se încadrează deci în galeria de regi daci, urmaşi ai marelui Burebista. Din vasta stăpânire a lui Burebista împărţită la moartea acestuia în „atunci în patru părţi, iar mai târziu în cinci” după cum spune Strabon, s-au desprins zone mai mari sau mai mici peste care au stăpânit diverşi regi. Dacă cei din Dobrogea sunt cunoscuţi datorită izvoarelor literare antice, iată că un rege dac, care a domnit peste dacii din zona Vâlcei şi a Argeşului, este cunoscut datorită unui izvor scris local. Fără să se poată preciza exact mărimea regatului acestui rege, putem spune că centrul puterii sale, antica Buridava, se afla pe locul unde azi se află Ocnele Mari-Vâlcea, locul unde s-a descoperit vasul ce îi poartă inscripţionat numele.

sursa: http://www.enciclopedia-dacica.ro/?option=com_content&view=article&id=710%26Itemid=378

http://adevaruldespredaci.ro/numele-unui-rege-dac-din-secolul-i-a-chr-scris-pe-un-vas-ceramic/

Breaking News: Rosia Montana Gold Corporation face legea in Romania. Conform principiului fanatic "Cine nu este cu noi este împotriva noastră", Directorul Institutului Geologic, Ştefan Marincea a fost DEMIS! Nefiind suficienta aceasta masura criminala, urmeaza a fi dat si in judecata!

 

Directorul Institutului Geologic acuză RMGC că a falsificat hărţi

și a viciat o analiză.  Digi24.ro / 08.10.2013 23:04

 

Directorul Institutului Geologic, Ştefan Marincea, acuză compania RMGC că a falsificat baza cartografică pentru a ascunde fracturile terestre din bazinul Văii Corna. El a atras atenţia că pentru o faptă similară, o companie şi-a pierdut licenţa în Canada.

 

Potrivit lui Ştefan Marincea, compania investitoare a viciat şi analiza care vizează existenţa altor elemente chimice valoroase în zona explorată.

 

 „Bazinul aceasta al Văii Corna este plin de fracturi (...). În trei variante prezentate de companie ale hărții, în diferite materiale, în unul sunt falii, în al doilea sunt falii, în al treilea dispar faliile, or o falie este o fractură care afectează scoraţa terestră şi nu dispare aşa de uşor”, a declarat Ștefan Marincea, marți, la audierile din comisia parlamentară pentru Roșia Montană.

 

„Aceasta este o faptă penală, dar eu nu am bani să mă bat cu avocații acestei companii, pentru că altfel le-aș face o plângere penală, pentru că asta reprezintă un fals în acte, îmi iei baza cartografică şi o modifici”, a afirmat Ștefan Marincea.

 

El a menționat că în Canada o companie și-a pierdut licența din cauza unui fenomen similar.

 

Ştefan Marincea a mai spus că modul de prezentare a analizelor de către companie „este viciat” şi că această companie a trişat diluând conţinuturile prin probare neselectivă.

 

„Susţin cu argumente ştiinţifice că modul de prezentare a analizelor de către companie este viciat. Nu este un organism al statului român care să verifice aceste analize", a mai spus directorul general al Institutului Geologic Român, care a pledat pentru o lege a serviciului geologic.

 

„Au venit cu un proiect de Papaua Noua Guinee pentru țara mea”, a acuzat Ștefan Marincea, referindu-se la compania RMGC.

 

Marincea a fost întrebat de către preşedintele Comisiei Roşia Montană, Darius Vâlcov, despre faptul că Institutul Geologic Român a dat un aviz favorabil pentru acest proiect atunci când institutul era condus de un alt director general. „E un fals grosolan, e o situaţie penală din partea fostului director general. Parchetul s-a autosesizat", a spus directorul.

 

Fostul director al institutului, acuzat că a modificat afirmații ale echipei din teren

 

El a mai declarat, pentru Mediafax că fostul director general al Institutului Geologic a modificat afirmaţii ale echipei care s-a dus pe teren timp de patru zile. „Raportul Instititului Geologic al României a fost constant împotriva formei actuale a proiectului şi pentru neacordarea avizului de mediu. A fost un hiatus pe care îl vom analiza, când fostul director general a modificat afirmaţii din echipa care s-a deplasat pe teren timp de patru zile, timp în care nu se pot cartografia geologic, investiga 363 de hectare. Deci nu se putea investiga pe baza unei excursii de patru zile că nu există fracturi şi fisuri sub acel uriaş bazin de decantare", a explicat Marincea.

 

El le-a spus parlamentarilor din Comisia specială privind Roşia Montană că preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale „nu este corect informat” şi că prin procedeul ales de companie „toate celelalte elemente se vor pierde în şlamul cianurat”.

 

Proiect de nota cinci

 

Marincea a mai afirmat că proiectul este „de nota cinci” şi că ar trebui modificat substanţial şi adaptat la practicile europene.

 

Directorul general al Institutului Geologic din România le-a vorbit parlamentarilor din comisie şi despre efectele de mediu în cazul în care o pasăre ar trece într-o vară secetoasă pe deasupra bazinului cianurat.

 

„Am auzit de o istorie frumoasă că nu va cădea niciodată pasărea dacă trece pe deasupra bazinului cianurat. Hai să fim serioşi, în cazul în care avem o vară secetoasă, oxidarea sulfocianurilor va duce la o descompunere hazardoasă a unei mase mari şi la emisii masive de acid ciarhidric pe care compania nu le-a luat în considerare", a apreciat Ştefan Marincea.

 Sursa:

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiinta+si+Mediu/Institutul+Geologic+acuza+RMGC+falsificare+date 

==========================================

======================================================

 

 

Ştefan Marincea, directorul demis al Institutului Geologic: La Roşia Montană sunt 19 falii seimice care pun în pericol bazinul de decantare. Hărţile au fost falsificate. Publicat la: 20.10.2013 21:50

RMGC a obţinut un aviz favorabil, în 2011, de la Institutul Geologic Român pentru exploatarea de la Roşia Montană. Fostul director Ştefan Grigorescu, care a semant avizul, susţine că în zona unde ar urma să se facă exploatarea nu există falii seismice care să pună în pericol securitatea bazinului de decantare. Documentul, care este obligatoriu, pentru obţinerea avizului de mediu, este unul fals, susţine directorul demis al IGR, Ştefan Marincea, care afirmă, într-un interviu pentru gândul, că în  Zona Roşia Montană s-a constatat că ar exista 19 falii care pun în pericol bazinul iazului de decantare. Geologii au descoperit în Valea Cornei izvoare active, care dacă sunt infiltrate cu deşeuri pot duce la infestarea apelor oraşului Abrub, aflat în apropierea Roşiei Montane. 

Mai exact, mişcările seismice, oricât de mici ar fi ele, ar putea deteriora stratul impermeabil al bazinului de decantare, creând fisuri prin care apa cu cianuri să ajungă în pânza freatică.

”Există fisuri şi falii pe bazinul de decantare. Faliile asigură o comunicare facilă între şlamul cianurat cu multă apă  din viitorul bazin şi pânza freatică. Ceea ce este foarte grav, pentru că din cauza  situaţiei formaţiunilor geologice din regiune va fi afectat direct oraşul Abrud”, spune Marincea, care precizează că din hărţile depuse la dosar de RMGC au dispărut faliile seismice.
În avizul transmis la Ministerul Mediului, în 2011, sub semnătura fostului director Grigorescu, se arată că ”bazinul iazului de decantare nu prezintă falii, fisuri sau alte anomalii care ar putea determina sau facilita aparţia unor infiltraţii sau ar afecta stabilitatea barajului iazului de decantare”.


Mediafax Foto// Ştefan Marincea susţine că raportul făcut de 11 geologi la Roşia Montană a fost ignorat

Într-un interviu pentru gândul, luat cu trei zile înainte să fie demis, Ştefan Marincea a explicat cum datele colectate de colegii lui cercetători la Roşia Montană au fost trunchiate astfel încât să nu mai existe falii, fisuri şi izvoare naturale în zona exploatării din Munţii Apuseni.
În  2011, între 5 şi 8 decembrie, o echipă de zece cercetători au mers într-o scurtă excursie la Roşia Montană la cererea Ministerului Mediului ca să vadă  dacă acolo sunt roci permeabile şi dacă există vreun pericol pentru pânza freatică.

„Chiar dacă cei de la Roşia Montană Gold Corporation susţin că nu există falii, nu există fracturi, nu există pânză freatică, echipa noastră a spus contrariul. Există fisuri şi falii pe bazinul de decantare. Faliile asigură o comunicare facilă între şlamul cianurat cu multă apă  din viitorul bazin şi pânza freatică. Ceea ce este foarte grav, pentru că din cauza  situaţiei formaţiunilor geologice din regiune va fi afectat direct oraşul Abrud. De acolo, din bazinul Văii Corna, se alimenatează acviferele care sunt interceptate de forajele care alimentează cu apă oraşul Abrud”, explică geologul.


Mediafax Foto// Ştefan Marincea spune că La Roşia Montană sunt falii şi fisuri în locul unde va fi iazul de decantare

În documentarea făcută la  Roşia Montană, geologii au observat că pe amplasamentul viitorului iaz  „există suficient de multe dechideri naturale care  fac posibilă o cartare de detaliu a întregului bazin hidrografic al Văii Cornei”.

„Colegii mei au observat la faţa locului că există cel puţin în versantul stâng  mai multe izvoare naturale, deci pânză freatică, care pot crea mari probleme din punct de vedere hidrotehnic iazului de decantare proiectat. În urma acestor observaţii am ajuns la concluzia că de fapt  întreaga zonă a iazului nu a  fost carată geologic la gradul de detaliere cerut de un astfel de amplasament şi că se impunea  o cartare foarte atentă a întregii Văii Corna,  mai mare care să ducă la o hartă geologică cât mai bună.  Există un număr mare de disclocaţii diferite care traversează zona proiectată a iazului”, precizează geologul.

Specialiştii au putut observa că rocile în care este proiectat să fie sistemul iazului de decantare se regăsesc în principal în versantul stâng al Văii Corna, unde sunt gresii,  adică nişte nisipuri consolidate. „Este o coloană de pulbere de 130 de metri care le va presa. Poţi să faci şi cel mai solid baraj din univers ele tot se vor disloca.Nu sunt roci care să reziste”, explică Ştefan Marincea.
Specialiştul spune că această cercetare de început făcută în urmă cu doi ani la Roşia Montană era destinată să vadă gradul de complexitate şi eventualele probleme cu care se vor confrunta inclusiv în perioada cartigrafiei. „Noi nu putem să spunem că  nu există ceea ce există”, mai spune Marincea.  Care spune că în aceste condiţii avizul din partea Institutului Naţional de Geologie nu ar fi trebuit dat, dar cu toate acestea fostul director a falsificat datele din teren şi  astfel avizul a fost dat.

Fostul director  a mai spus pentru gândul că la Roşia Montană există cel puţin 19 falii în perimetrul exploatării, ceea ce va pune în pericol barajul de decantare al cianurilor. Aceste falii au dispărut din studiul de impact al RMGC.

Ştefan Marincea a arătat că în studiul RMGC au fost folosite hărţile Institutului Naţional Geologic fără a se preciza sursa, iar în privinţa hărţii amplasării bazinului iazului de decantare aceasta a fost copiată, fără însă să mai cuprindă faliile pe care geologii le-au găsit acolo.

„Într-o primă fază, ei au luat harta institului la scară de  1: 50.000. În acestă fază,  nu au modificat nimic, se pot vedea pe hartă faliile, aici apare şi falia Cornei şi nu ne spun că este vorba de iazul de decantare. Dar într-o altă hartă apar foarte multe falii care se opresc la marginea lacului de decantare. O ultimă variantă a hărţilor  pe care o prezintă dumnealor nu mai cuprinde nicio falie  pentru iazul de decantare. Noi am făcut suprapunerea cu harta noastră şi nu mai este nicio falie”, a spus pentru gândulŞtefan Marincea.


Mediafax Foto// Harta iazului de decantare nu mai conţine nicio falie, aşa cum susţin geologii

Expertul spune că în Valea Cornei există  izvoare active. Acesta mai arată că o soluţie pentru ca pânza freatică să nu fie afectată este îngheţarea totală a pânzei freatice cu drenaj cu foraj continuu, astfel încât apa să vină numai de sus şi aşa va fi un bazin de colectare.

„Deci la regimul pluvial de acolo tot o să am o vale, dar o să fie o vale mai mică. Şi atunci Ministerul Pădurilor şi al Apelor va trebui să spună nu,  pentru că nu respectăm directiva europeană a apelor.  Atunci hai să găsim o soluţie alternativă. Înainte era soluţia pe versant, în tancuri închise, sau o duci şi o cianurezi şi la Baia Mare cum era pe vremea lui Ceauşescu, cianurezi concentratul”, mai spune specialistul.


Mediafax Foto// Şetfan Marincea arată că prospectările de la faţa locului arată că în zona Corna sunt izvoare active

Despre metoda extragerii aurului prin  cianurare, geologul spune că nu recuperezi alte elemente decât aur si argintul, dar şi acestea parţial.„Pentru că nu poţi să recuperezi aurul din pirită decât parţial la suprafaţă. Nu poţi să recuperezi argintul din sulfosăruri pentru că şi acesta se comportă refractar. Din acest motiv, minereul refractar de sulfuri era flotat altădată. Acolo se concentrau toate elemente utile în acest concentrat de flotaţie”, a spus specialistul. Ştefan Marincea spune că zona are un potenţial foarte mare.


Mediafax Foto// Hărţile din proiectul RMGC au fost realizate după cele ale Institutului Naţional de Geologie
Sursa
http://www.gandul.info/stiri/stefan-marincea-directorul-demis-al-institului-geologic-la-rosia-montana-sunt-19-falii-seimice-care-pun-in-pericol-bazinul-de-decantare-hartile-au-fost-falsificate-11499359
================
====================================================

RMGC il da in judecata pe fostul director al Institutului Geologic al Romaniei dupa dezvaluirile facute la Cronica de noapte.

| marți, 12 noiembrie 2013 | 17:32 |

Rosia Montana Gold Corporation il da in judecata pe fostul director general al Institutului Geologic al Romaniei, Stefan Marincea, pentru ca ar fi facut afirmatii false si defaimatoare, se arata intr-un comunicat al companiei. Despagubirile civile solicitate in instanta sunt simbolice – 100 lei.Amintim ca Stefan Marincea a acuzat pe 8 octombrie un director din Ministerul Mediului care a insotit-o pe Rovana Plumb la audierea in fata Comisiei parlamentare speciale pentru proiectul minier de la Rosia Montana ca i-a mintit pe parlamentari.

“Ca urmare a acuzatiilor nefondate ale fostului director general al Institutului Geologic al Romaniei (IGR), dl. Stefan Marincea, in fata comisiei parlamentare speciale precum si cu alte ocazii, Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) solicita in instanta repararea prejudiciului moral adus companiei. Compania respinge ferm acuzatiile defaimatoare, care au adus atingere dreptului la reputatie si dreptului la propria imagine, referitoare la falsificarea hartilor bazinului Vaii Corna. Aceste afirmatii sunt complet nefondate si calomnioase. Despagubirile civile solicitate in instanta sunt absolut simbolice – 100 Ron”, se arata in comunicatul companiei.

Dupa dezvaluirile facute luni, 14 octombrie la “Cronica de noapte”, Stefan Marincea, directorul Institutului Geologic Roman a fost demis prin fax.

Dr. Stefan Marincea, Directorul Institutului Geologic Roman, a demostrat – in editia de luni 14 octombrie a “Cronicii de noapte” – ca exact in zona in care va fi amplasat lacul de decantare al cianurilor exista trei falii, care se pot detecta din satelit, cea principala fiind falia Corna. Pe langa acestea exista numeroase fracturi secundare in scoarta terestra, care ar putea duce la un dezastru ecologic major.

Din hartile prezentate de RMGC ca garantie pentru siguranta lacului de decantare lipsesc faliile si fracturile care ar periclita avizarea proiectului. Mai mult decat atat, Stefan Marincea a declarat ca geologii au descoperit in 2011, in zona vizata pentru exploatare, alunecari de teren in doua trepte si izvoare. “Eu n-as fi linistit daca as vedea asa ceva in sistemul orogenic carpatin”, a adaugat directorul Institutului Geologic Roman.

El a mai adaugat ca daca barajul s-ar rupe – ca in 1971 la Certej – toate localitatile din aval, ar fi disparea in intregime, inclusiv Abrudul.

Sursa:

http://www.nasul.tv/2013/11/12/rmgc-il-da-in-judecata-pe-fostul-director-al-institutului-geologic-al-romaniei/

=======================
============================================
================================================================

 

 

 Scandal pe Rosia Montana:

Fostul director de la Institutul Geologic, dat in judecata de Gold Corp.

 

---------------------------------------------------

Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) il va da in judecata pe fostul director general al Institutului Geologic Roman (IGR), Stefan Marincea, pentru afirmatii false si defaimatoare.

Compania respinge ferm acuzatiile referitoare la falsificarea hartilor bazinului Vaii Corna, reprezentantii RMGC considerand ca aceste afirmatii sunt complet nefondate si calomnioase, iar despagubirile civile solicitate in instanta sunt simbolice, anume 100 de lei, se arata intr-un comunicat remis Ziare.com.

"RMGC are cel mai mare respect pentru toate institutiile statului si pentru expertii acestora. Cand se fac insa afirmatii de natura sa prejudicieze grav reputatia companiei, avem obligatia sa contracaram aceste afirmatii pe toate caile legale disponibile. Suntem o companie corecta si transparenta si speram sa fim tratati corect", sustin reprezentantii companiei.

RMGC sustine ca a folosit harta geologica achizitionata de la IGR, facand dovada in acest sens cu exemplarul original. Ea a fost intocmita de Institut in anul 1979, la scara 1:50.000.

RMGC a folosit de asemenea harta geologica intocmita de Facultatea de Geologie a Universitatii Bucuresti.

"Respingem categoric acuzatia falsificarii vreuneia dintre harti, acuzatie formulata de catre fostul director general al IGR", au reiterat reprezentantii companiei.

Ce afirmatii a facut Marincea

La audierile in Comisia parlamentara pentru Rosia Montana, Marincea a sesizat ca RMGC ca a falsificat baza cartografica pentru a ascunde fracturile terestre din bazinul de decantare din Valea Corna. El a atras atunci atentia ca pentru o fapta similara, o companie si-a pierdut licenta in Canada.

El a mai sustinut ca investitorul a viciat si analiza care vizeaza existenta altor elemente chimice valoroase in zona explorata.

"Bazinul aceasta al Vaii Corna este plin de fracturi (...). In trei variante prezentate de companie ale hartii, in diferite materiale, in unul sunt falii, in al doilea sunt falii, in al treilea dispar faliile, or o falie este o fractura care afecteaza scorata terestra si nu dispare asa de usor", a declarat Stefan Marincea la audierile din comisia parlamentara pentru Rosia Montana.

Stefan Marincea: La Rosia Montana sunt 13-14 falii sub viitorul iaz de decantare - Interviu

"Aceasta este o fapta penala, dar eu nu am bani sa ma bat cu avocatii acestei companii, pentru ca altfel le-as face o plangere penala, pentru ca asta reprezinta un fals in acte, imi iei baza cartografica si o modifici", a afirmat Stefan Marincea.

Citeste mai mult pe Ziare

Sursa:http://romaniamegalitica.blogspot.ro