Prof. Adriana Grigorescu
Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (Sf. Gheorghe), Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei (Cluj-Napoca), Muzeul Judeţean de istorie Braşov, Muzeul Judeţean Buzău, Muzeul Secuiesc al Ciucului (Miercurea Ciuc), Muzeul Naţional Secuiesc (Sf. Gheorghe) şi Muzeul Brăilei au organizat în oct. 2010 la Brăila expoziţia arheologică Dacii din Curbura Carpaţilor cu ultimele descoperiri.
Şase sit-uri situate de o parte şi de alta a Carpaţilor de Curbură au fost cercetate de arheologi:
1. Cârlomăneşti-Cetăţuia (Valea Buzăului) şi 2. Pietroasa Mică Gruiu Dării; 3. Olteni Cariera de nisip şi 4. Covasna Cetatea Zânelor; 5. Ormeniş Tipia Ormenişului şi 6. Racoşul de Jos Piatra detunată(Braşov). Sunt atestate pentru perioada, sec. I
î.Hr. – sec. I d.Hr., excepţie, Olteni (Covasna) sec. IV-III î.Hr. Prin artefactele descoperite se dovedeşte omogenitatea şi unitatea culturii geto-dacice prin numărul mare de aşezări şi fortificaţii, cu viaţă economică şi socială înfloritoare.
Carpaţii de Curbură au facilitat mişcarea oamenilor şi a comunităţilor prin faptul că sunt
brăzdaţi de ape şi pasuri relativ uşor de străbătut.
Ieri, drumeţi, meşteri, negustori au mers cu pasul, carul şi călare.
Descoperirile arheologice constau în vase ceramice, unelte, arme, podoabe, monede şi obiecte de import greceşti şi romane (oglinzi, mărgele, fibule, vase).
1. Dacii din Ţara Bârsei (arheolog Florea Costea)
Recenta ediţie a Repertoriului arheologic al Judeţului Braşov consemnează circa 630 aşezări omeneşti sigure şi 102 puncte cu locuiri probabile. Cele mai numeroase sunt din epoca bronzului (142) şi a 2-a epocă a fierului (133).
Multe aşezări sunt pe terase (53), pe dealuri aşezări fortificate (15) – Breaza, Buneşti, Crizbav, Râşnov (Cumidava).
Fortificată cu zid este cetatea de la Tipia Racoşului, iar cea de la Piatra Detunată are şanţuri, valuri, ziduri cu turnuri.
O notă aparte are şi fortificaţia de la Pietrele lui Solomon, ce foloseşte avantajele unui crater natural şi a unui pârâiaş de munte (are suprafaţa de 3 ha).
Aşezarea de la Râşnov (Cumidava este amintită în Geographia lui Claudiu Ptolemeu.
Dacii cumidavensi făceau parte din neamul cotensilor, de la care s-au păstrat 28 de cuvinte de origine traco-dacică atestate numai în Ţara Bârsei.
O descoperire deosebită este cea de la Tipia Ormenişului, un deal de 755,9 m altitudine, situat în stânga râului Olt, în defileul din Munţii Perşani.
În sec. I î. Hr. aici a fost ridicată o puternică cetate şi peste 100 de locuinţe. Zidul clasic dacic este gros de 2 m folosind lespezi şi blocuri de calcar din zonă. Construcţia este în terase, tip zigurat cu 3 platforme sanctuar, ce constituie centrul religios pandacic (sec II î.Hr.), înfloritor pe vremea lui Burebista şi care a continuat până la cucerirea romană. Primul sanctuar este dreptunghiular (11/10m), al 2-lea – circular (14-14,50m) este central şi al 3-lea – cu aliniamente de baze de coloane din tuf vulcanic – în 3 şiruri lungi şi fiecare cu 10 sau 6 coloane. Lungimea totală a complexului este de 32 m (este asemănător celui de la Piatra-Roşie din Munţii Orăştiei).
2. Comunitatea dacică de la Olteni (Covasna) sec. IV-III î.Hr. (arheolog Valeriu
Sârbu – Brăila)
S-a descoperit şi cercetat o locuinţă de suprafaţă, cu formă aproape ovală. S-au evidenţiat 2 vetre ovale, fragmente arse de lut şi lemn, pietre sparte, oase de animale. Inventarul include şi o râşniţă primitivă, 7 fusaiole şi vase ceramice modelate cu mâna, vase borcan, oale cu 2 toarte, căni, castroane, ceşti. Decorul vaselor este format din brâuri alveolate sau crestate.
Ca piese individuale: un mosorel în formă de clepsidră şi un ac de cusut din bronz.
În necropolă s-au găsit vase ceramice (50), vârfuri de săgeată cu 3 muchii din bronz, un pumnal din fier şi 2 mărgele de sticlă. Ca rit de înmormântare este întâlnită atât incineraţia cât şi inhumaţia.
Aşezarea a existat şi în timpul stăpânirii romane, ceea ce arată o îndelungată locuire
dacică în zonă.
3. Cetatea Zânelor de la Covasna (arheolog Viorica Crişan) este situată în Munţii
Breţcului, la cota 930 m, cu o amplasare strategică de excepţie. Ca mărime şi grandoare
este asemenea celor din zona regală, de la Costeşti şi Piatra Roşie.
Acropola sau inima cetăţii au forma ovală şi suprafaţa de 700 mp. Zidul terasei a IIa
este apreciat la circa 8 m lăţime sub formă de bastion pătrat. În total sunt 4 terase.
S-a descoperit multă ceramică, între care fructiere, capace, ceşti, pahare, unelte (cuţite, cuie, piroane, dălţi, fusaiole), piese de podoabă (brăţări, cercei, mărgele de sticlă, oglinzi), arme, monede greceşti şi romane.
Din măreţia acestei falnice cetăţi dacice a rămas doar un munte de ruine legendare.
4. Dava de la Cârlomăneşti – Buzău (arheolog Sebastian Matei)
Situl arheologic a fost cunoscut de Al. Odobescu din 1871. Aşezarea este plasată pe un platou de formă ovală, neregulată, cu o suprafaţă de cca 7500mp, având la vest terasa înaltă a râului Buzău. A fost locuită intens din epoca bronzului, devenind în epoca lui Burebista o importantă davă – centru politic, economic şi religios pentru comunităţile geto-dacice din zonă. Au fost descoperite pietre-altar, vase ceramice, unelte, monede, fragmente antropomorfe din lut ars reprezentând lupi, mistreţi, cerbi şi păsări, precum şi bărbaţi în postura de războinici călare. Acestea sunt unice în spaţiul locuit de geto-daci, ele reprezentau fie divinităţi şi animale totemice sau ofrande simbolice.
Bogăţia comunităţii geto-dacice de la Cârlomăneşti este dovedită de găsirea podoabelor
din fier, argint, aur, piese de harnaşament şi arme.
Tezaurul monetar conţine124 de monede de argint tip Vârteju-Bucureşti, făcute în cadrul
unui atelier local.
Un fragment de la un vas de provizii cu inscripţie în limba greacă ne arată că era proprietatea basi-leoss B…, deci a unui rege ce a stăpânit aceste ţinuturi şi poate chiar a avut sediul la Cârlomăneşti.
Un alt fragment reprezintă un bust de bărbat îmbrăcat în armură. Ar putea fi regele
Burebista?
5. Pietroasa Mică Gruiu Dării – Buzău (arheolog Valeriu Sârbu – Brăila)
Cuprinde importante vestigii din eneolitic (Culturile Cucuteni B şi Cernavodă I) şi din
epoca bronzului (Cultura Monteoru) – mileniile 3-2 î.Hr.
În sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr. a existat aici o aşezare dacică fortificată cu un val de pământ cu miez din piatră şi o palisadă din lemn. Incinta de formă tronconică este la cota de 534 m pe Masivul Istriţa cu pante abrupte pe 3 laturi şi vizibilitate spre câmpia din sud-est. Zidul are o lăţime de 2-2,20 m.
Dar, din sec 4-3 î.Hr. a existat o aşezare cu un bogat şi variat inventar arheologic: fibule
de tip tracic, mărgele din sticlă, vârfuri de săgeţi, greutăţi de lut, o monedă histriană, amfore greceşti din Heraclea Pontică, Sinope, Thasos.
Vasele getice de tip tronconic din argilă sunt modelate cu mâna şi ornamentate cu brâuri în relief. A fost descoperit şi un sanctuar cu numeroase vetre ce atestă cultul soarelui şi cel agrar. Aveau şi cultul căminului, dovedit de prezenţa unor locuinţe cu bogat inventar.
Gruiu Dării a fost un centru regional de cult al dacilor.
Măreţia civilizaţiei dacice este susţinută şi de prezenţa celor două tezaure de referinţă: cel de la Surcea (comuna Zăbala – Covasna) datat în sec II-I î.Hr. ce cuprinde falere, cupe, lingouri de argint, 6 nicovale de fier, vase de lut, fructiere modelate cu mâna, păstrat la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti şi cel de Sâncrăieni, Judeţul Harghita (sec I î.Hr.), cu obiecte de argint în greutate de 3,650 Kg: 2 brăţări masive, o fibulă, 2 monede, 15 vase (cupe şi pocaluri cu ornamente aurite), păstrat tot la Bucureşti.
Prin artefactele descoperite este marcată frumuseţea şi unitatea culturii geto-dacice.
