Mesajul Arhanghelului Uriel

Arhanghelul Uriel - "Fiți buni unul cu celălalt"

Fiți buni unul cu celălalt, practicați compasiunea cu toată lumea, trăiți cu acceptarea voastră și a celorlalți. Trăiți în plinătatea puterii și perfecțiune în fiecare moment. Când folosiți bunătatea în interacțiunile voastre cu altii voi le oferiți darurile de acceptare, dragoste și compasiune. Bunătatea înseamnă mai mult decât a fi bun cu altii, aceasta este o stare de conștientă spirituală, în care va conduce natura voastră spirituală, vorbind de la divinitatea voastră la sinele divine "ale altora, devenind o lumină strălucitoare pentru alții. Când sunteți buni cu celălalt lumina voastră strălucește mai puternic decât orice întuneric din jurul vostru. A fi bun cu celălalt indiferent de ceea ce vi se face sau vi s-a făcut ,vă permite să stați în puterea voastră și să alegeți modul în care veți interacționa cu cei din jurul vostru.

Bunătatea implică parteneriatul vostru uman / divin, care este cea mai înaltă expresie a luminii voastre. Prin aceasta vă exprimați măiestria voastră și vedeți potențialele nelimitate pentru fiecare situație. Nu puteți fi supărat dacă alegeți bunătatea, nu puteți fi plin de resentimente, rănit, sau dezamăgit. Bunătatea nu este o stare de a face sau de a permite altora să profite de voi, este o deschidere care invita pe alții să experimenteze lumina voastră așa cum ați ales să o exprimați. Atunci când alegeți să fiți buni voi rezistați tentatiei de a judeca și, în loc, exersați iertarea. Incepeți fiecare conversație în spiritul iertării, astfel încât orice negativitate care este posibil să apară de la cineva să nu se conecteze cu o rana trecută sau rană dinăuntrul vostru. A fi bun nu înseamna a face lucruri pentru altii, înseamnă a fi conștient de nivelul lor de creștere spirituală și de înțelegere și de modul în care aceasta afectează capacitatea lor de a interacționa cu voi.

Dacă îi abordați pe toți cu bunătate, setați vibrația energetică pentru această interacțiune și sunteți liderul nu, cel care urmează. Bunătatea voastră nu are nevoie de "acceptare din partea altora și, uneori, ea nu va fi, dar cu ea nu vă veți judeca pe voi însivă pentru lipsa de apreciere a altora. Bunătatea permite ca bucuria, dragostea, și pacea să domine în orice relație. Vedeți bunătatea voastră ca pe un cadou pe care l-ați stabilit în fața cuiva, apoi permiteți să vi se răspundă în felul în care se poate. Lăsați bunătatea să fie adevărul vostru, astfel încât să nu fiți distrasi de rănile sau problemele altora. Bunătatea vă permite să vă deconectați cu compasiune, în momentul în care devine necesar, și să eliberați pe deplin orice energii karmice, pentru a permite vindecarea voastră să fie completată.

Darul vostru de bunătate deschide usa la noi moduri de interacțiune, care sunt libere de conflicte si frică. Atunci când alegeți bunătatea ca vibrație energetică pe care o împărtășiți cu alții voi creați vindecare pentru voi si oferiți darul de vindecare altora. Puteți crea, de asemenea, această vibrație în lumea din jurul vostru și pentru planetă pe măsură ce fiecare bunăvointă a voastră de a fi buni cu ceilalți și cu toată lumea este amplificată și manifestată în lume. Imaginați-vă cum ar fi lumea dacă fiecare ar fi bun unul cu celălalt. Este ceva ce puteți crea pentru voi înșivă și pentru lume atunci când sunteți buni unul cu celălalt. Țineți spatiul energetic pentru bunătate și să știți că fiecare act de bunătate este important la procesul de vindecare cu care pământul și umanitatea se confruntă în prezent. A învăța să fiți buni unul cu celălalt este o parte importantă a acestui proces și este un cadou pe care vi-l puteti oferi vouă și altora în fiecare zi. 

Copyright (c) 2012 de Jennifer Hoffman. toate drepturile rezervate.

http://enlighteninglife.com/

http://luminapegeea.blogspot.ro

Ascensiunea in Dimensiunile Superioare

In prezent ne aflăm chiar în mijlocul „vortexului” de evenimente care angrenează în spirala sa marile transformări planetare, inerente ascensiunii omenirii pe un nivel superior de vibraţie a conştiinţei. Pentru mulţi, evenimentele care vor avea loc par înfricoşătoare, dar în realitate ele sunt manifestarea unei necesităţi cosmice ce se află în deplin acord cu legile divine creatoare. Planeta noastră trece practic de la existenţa în planul fizic (3D) la existenţa energetic-subtilă a unei dimensiuni mult superioare (4D), pentru ca mai apoi să ascensioneze în planul „luminos” al manifestării (5D). Aceasta înseamnă evoluţie, transformare, translaţie de la o formă de manifestare grosieră la altă formă de manifestare, care este mult mai subtilă şi elevată decât realitatea fizică. Prin urmare, toate formele de viaţă de la suprafaţă şi din interiorul planetei vor trebuie să se „ajusteze” la această nouă stare existenţială, dacă ele doresc să rămână în continuare pe Pământ.

Nu toate sufletele sunt de acord cu această experienţă, deoarece evoluţia este diferită pentru fiecare fiinţă în parte. Astfel, unele suflete sunt mai „tinere” în manifestare şi au nevoie să experimenteze un timp mai îndelungat posibilităţile oferite de planul fizic; altele, însă, sunt suflete „bătrâne”, care au strâns deja un bagaj consistent de experienţe şi învăţături, considerând că este timpul pentru a trece pe o treaptă superioară a manifestării. Toate acestea se petrec într-un deplin acord cu cele mai profunde nivele ale conştiinţei noastre, care sunt direct conectate la Sursa Supremă, adică la Dumnezeu Tatăl.

Problema este că de multe ori se ajunge la un dezacord între ceea ce vrea sufletul – care reprezintă forma de manifestare subtilă a realităţii esenţiale divine în manifestare pentru fiecare fiinţă în parte, modulată după propriile ei experienţe în planurile Creaţiei – şi ceea ce vrea mintea, adică egoul. Fiind o expresie energetică mult mai apropiată de conştiinţa Sinelui, sufletul urmează neabătut calea evoluţiei, fiind ghidat de perfecţiunea divină a acestuia. El va sugera felurite căi şi mijloace pentru fiinţa încarnată, care sunt cele mai potrivite pentru evoluţia ei personală, însă datorită manifestării voinţei şi acţiunii egotice, de multe ori oamenii nu sunt conştienţi de „vocea lor interioară”, care este „vocea inimii”, adică vocea sufletului. Astfel, apar discrepanţe între ceea ce fiinţa limitată consideră că trebuie să facă şi ceea ce este în realitate corect, armonios şi potrivit pentru ea să realizeze. Aceste „nepotriviri” dau naştere la mari tensiuni interioare, dar întotdeauna „vocea sufletului” este cea care orientează fiinţa pe calea ce i se potriveşte cel mai bine. A şti să ne ascultăm „vocea inimii” face parte din abilităţile unei fiinţe evoluate, care a învăţat că intuiţia şi discernământul spiritual sunt cu mult superioare inteligenţei şi acţiunii egotice.

Dacă privim cu luciditate motivele pentru care unii luptă cu disperare să nu evolueze, în schimbul unor „achiziţii” ridicole – cum ar fi banii, luxul, faima sau puterea -, ajungem la concluzia că toate aceste iluzii sunt pur şi simplu delirante; nu numai că ele atrag un întreg cortegiu de suferinţe şi de limitări, cum ar fi bolile grele, accidentele sau deziluziile crâncene, dar în plus ele generează noi lanţuri de legături karmice negative, care vor trebui compensate mai târziu într-un fel sau altul.

Odată cu ascensiunea în dimensiunile 4D şi 5D, toate aceste elemente care sunt comune planului fizic (3D) ne vor apărea ca fiind de-a dreptul nebuneşti şi o anumită perioadă de timp chiar vom medita adânc la „delirul” de care fiinţa noastră a fost cuprinsă, agăţându-se cu disperare de farsele existenţei în 3D. Vom resimţi atunci un sentiment profund de iubire şi de compasiune pentru cei încă netreziţi, deoarece vom şti deja din experienţă proprie ce înseamnă această „nebunie” a înglodării în jungla fizică.

Mulţi se întreabă: „Dacă Pământul va ascensiona în 4D şi apoi în 5D, oare aceasta înseamnă că planeta din dimensiunea fizică (3D) va dispărea? Va continua ea să existe în sistemul nostru solar, aşa cum îl cunoaştem acum?” Răspunsul este că translaţia planetei şi cea a unei părţi a omenirii la o dimensiune superioară de vibraţie a conştiinţei va da senzaţia că Pământul găzduieşte trei realităţi diferite, dar de fapt se poate vorbi despre existenţa a trei Pământuri paralele, care există simultan în dimensiunile 3D, 4D şi 5D.

Deja ne confruntăm cu o fază a acestor transformări în care cele trei dimensiuni se „intersectează” tot mai des, generând fenomene de neînţeles pentru majoritatea oamenilor. Astfel, au fost raportate în unele zone ale globului apariţii stranii pentru scurte perioade de timp, cum ar fi: doi sori identici pe cer, scene şi peisaje din alte epoci pe firmamentul cerului sau chiar stranii suprapuneri în anumite zone de la suprafaţa Pământului (în păduri, pe câmpuri sau în unele cazuri chiar în localităţi). Cel mai adesea însa au fost semnalate incredibile sincronicităţi semnificative, care la o analiză atentă anulează până și cele mai sceptice și înverșunate atitudini din partea celor ignoranţi. Uşurinţa cu care multe dintre dorințele benefice ale acelor persoane se împlinesc în prezent, energia mult amplificată ce le străbate întreaga fiinţă, modificările evidente în ceea ce priveşte dieta şi somnul lor, capacitatea mult mărită de efort intelectual şi multe altele sunt tot atâtea semne care indică o apropiere semnificativă de dimensiunea 4D şi chiar o anumită pătrundere sau cel puţin tangenţă cu aceasta în unele momente. Pentru alţii, elementele de convergenţă cu dimensiunile superioare sunt chiar mai evidente, având directă legătură cu anumite semne distinctive ale modificării ADN-ului (senzaţii nefireşti în anumite zone ale trupului – în special la încheieturi sau la extremităţi -, furnicături intense fără o cauză aparentă în toate zonele corpului, amorţeală inexplicabilă a feței, a capului, ori a spatelui, înţepături şi dureri de scurtă durată ale organelor principale, alternanța perioadelor în care se resimte o capacitate energetică extraordinară (cum ar fi lipsa nevoii de somn chiar şi pentru două-trei zile succesive) cu stări de inexplicabilă oboseală ce solicită odihnă profundă etc.). Toate acestea pot indica, atunci când sunt interpretate în mod corect şi observate cu atenţie, rezonanţa conştiinţei şi a structurilor fiinţei cu realitatea dimensiunii a cincea (5D). Totodată, ele se datorează şi tendinţei trupului de a echilibra apăsarea exercitată de tensiunea şi energiile negative care actualmente există  pe planeta noastră, cu frecvenţa foarte elevată a fluxurilor de energie cosmică ce vor conduce la asa-zisul „salt cuantic” în etape al ființei umane, începând de la momentul de hiatus de pe 21 decembrie 2012. În mod ciudat, aceasta implică deseori oscilaţii între stările de sănătate şi de boală, în conformitate cu perioadele de „negativitate” mai intensă sau mai puţin intensă care se manifestă atunci pe Pământ.

Pe măsură ce vibraţia generală a fiinţei creşte, tendinţa este aceea de a se renunţa gradat la hrana care este densă şi impură, ori complicată; atunci alimentaţia va fi orientată cu precădere spre dieta vegetariană bazată doar pe fructe şi legume, în care alimentele nu sunt gătite absolut deloc (prin urmare, ele nu sunt procesate la foc, nu sunt fierte şi nici prăjite), ci sunt preparate mai mult sub formă de salate. De asemenea, un indiciu evident al transformărilor ireversibile pe care ADN-ul fiinţei le înregistrează în această perioadă – în sensul extinderii paletei de rezonanțe cu energiile din Macrocosmos – este acela că organismul are nevoie de hrană din ce în ce mai puţină; cu alte cuvinte, cantitatea zilnică de hrană care este necesară susţinerii activităţii devine foarte mică, fără ca trupul să slăbească sau greutatea corporală să se micşoreze. Aceasta este verificarea ce arată că procesul este unul natural şi nu unul egotic, impus forţat de ideile sau de dorinţa egotică a fiinţei. În general vorbind, trupul reacţionează lent, deoarece organismul nu agreează modificările bruşte în regimul de viaţă (dietă, program, activitate etc.). Gradat, fiinţa va trece printr-o serie de etape succesive ale alimentaţiei ei, pornind de la cea grosieră, bazată pe carne şi procesare masivă, trecând prin cea lacto-vegetariană, ajungând la cea predominant bazată pe sucuri şi pulberi din plante şi minerale, pentru ca mai apoi ea să renunţe chiar şi la acestea, hrănindu-se doar cu apă; faza ulterioară este cea în care fiinţa nu mai simte nevoia să bea nici măcar apă, ci se hrăneşte doar cu energia vitală preluată din aer, prin procesul respiraţiei, fără să mai consume absolut deloc hrană solidă sau lichidă. Ultima fază constă în captarea pură a energiei vitale foarte elevate, direct la nivelul centrilor subtili de forţă (chakra) ai structurii subtile, fără a mai fi nevoie nici măcar de procesul respiraţiei.

Elementul principal care ne oferă certitudine asupra semnificaţiei unor astfel de manifestări ce au mai ales o natură energetică este că negativitatea care până atunci bloca aproape orice tentativă de progres spiritual a dispărut aproape cu desăvârşire. De pildă, fiinţa nu trebuie să mai depună eforturi atât de mari pentru a se simţi bine; ea deja există atunci într-o stare elevată şi a transcens în mare parte unele dintre atitudinile şi tendinţele grosiere, ce sunt specifice planului fizic. Un element distinctiv este faptul că atunci dispare „modelul identificării cu emoţiile şi sentimentele pe care le avem”, adică dispare una dintre cele mai mari surse de suferinţă pentru omul ignorant, a cărui conştiinţă vibrează în mod preponderent la nivelul limitat al planului fizic. Datorită energiei grosiere a structurii lor fizice, în care energia luminoasă a dimensiunilor superioare nu a pătruns încă în mod semnificativ, oamenii se simt în continuare oprimaţi, trişti, nedreptăţiţi şi se consumă aproape pentru orice trăire negativă pe care o resimt. Chiar dacă unii fac anumite eforturi pentru a se controla şi a îndepărta aceste influenţe negative şi obiceiuri mentale păguboase, cu toate acestea ei revin destul de repede în matca obişnuinţelor de până atunci, pentru că nu există suficientă energie elevată pentru a susţine demersul unor gânduri pure şi a unor vibraţii înalte în structura lor subtilă. Ei reprezintă acea categorie de oameni care vor rămâne mai departe, un anumit timp, pe Pământul grosier din 3D, suferind şi fiind nevoiţi să se confrunte în continuare cu multe vicisitudini şi cu evenimente din ce în ce mai dure ale vieţii de la suprafaţa planetei.

Pe de altă parte, cei care reuşesc să ascensioneze la nivelul 4D trăiesc din ce în ce mai mult stări de linişte, de seninătate, de bucurie şi chiar de extaz lăuntric, fiind preocupaţi de aspectele vieţii spirituale, manifestând iubire, înţelegere şi compasiune, dar mai ales înţelegând de pe o bază mult mai profundă noua lor condiţie existenţială. Chiar dacă uneori ei mai resimt influenţe ale unor sentimente mai puţin armonioase, diferenţa faţă de situaţiile asemănătoare din 3D constă în faptul că atunci ei nu se mai identifică cu aceste emoţii şi sentimente, reuşind adeseori să se detaşeze de ele într-un timp foarte scurt.

La un nivel superior se află însă cei care ascensionează chiar în dimensiunea 5D, deoarece aceştia nu doar că au transcens în totalitate aspectele grosiere ale planului fizic, dar chiar interacţionează cu lumile nevăzute ale spiritelor naturii, resimţind de asemenea transformări profunde în propriul lor trup. Ei devin astfel destul de repede capabili să „simtă” conştiinţa unor fenomene naturale (cum ar fi fulgerele, vântul, ori furtunile), să empatizeze cu sufletul pădurilor, să vadă şi să comunice cu spiritele elementale care se îngrijesc de bunul mers al vieţii în natură. Atunci ei realizează toate acestea cu o uşurinţă din ce în ce mai mare, deoarece conştiinţa le permite să perceapă un anumit „fragment” din misterul nerostit al unităţii divine în manifestare. Cei din 4D nu pot însă să vadă şi nici să trăiască aceste minuni ale Creaţiei, pentru că frecvenţa de vibraţie a conştiinţei lor – chiar dacă atunci ea este incomparabil mai mare decât cea din planul 3D -, nu este totuşi suficient de elevată pentru a percepe acele realităţi ale manifestării, aşa cum sunt capabili să o facă cei care au ascensionat deja la nivelul 5D. Totuşi, aceştia vor putea interacţiona cu oamenii din 4D, devenind într-un fel învăţătorii lor spirituali, cei care îi vor ghida mai departe pe drumul evoluţiei şi al ascensiunii către 5D.

La început, această ipostază se va integra normal în activitatea cotidiană a noilor comunităţi spirituale ce se vor forma în anumite zone ale planetei după momentul ascensiunii, însă odată cu trecerea timpului fiinţele al căror nivel de vibraţie a conştiinţei corespunde frecvenţei dimensiunii 5D vor începe să radieze tot mai puternic lumină subtilă şi curând după aceea ele vor începe chiar să strălucească. Capacităţile energetice şi spirituale ale fiinţei lor le va permite atunci să nu mai fie influenţate de condiţiile mediului în care trăiesc, ori de cele naturale; în cele din urmă, ele nu vor mai fi dependente absolut deloc de hrană ori de adăpost. Chiar dacă acele fiinţe vor continua pentru o anumită perioadă de timp să facă parte din comunităţile spirituale care se vor dezvolta gradat prin efortul şi munca pline de dăruire şi entuziasm ale celor care au ascensionat la nivelul 4D al conştiinţei, totuşi legătura cu lumea acestora se va diminua din ce în ce mai mult pentru cei din 5D. La un moment din viitor, atunci când evoluţia lor a atins un anumit prag, ei vor deveni invizibili pentru cei din 4D, deoarece vibraţia lor aurică va fi atunci prea înaltă pentru domeniul de percepţie al fiinţelor umane din 4D.

După ascensiunea în 4D, oamenii vor începe să convieţuiască în grupuri relativ mici, la care se vor alătura în timp tot mai mulţi, formând astfel aşa-numitele comunităţi spirituale care vor hotărî să construiască un Nou Pământ, aşa după cum ne transmit profeţiile din vechime. Totuşi, nu toate comunităţile de acest fel – care se vor forma în diferite zone ale planetei – vor beneficia de aceleaşi condiţii pentru a se dezvolta şi progresa; o parte dintre acestea vor demara felurite proiecte cu mijloacele rudimentare pe care le vor avea la dispoziţie într-o primă fază, în timp ce alte comunităţi vor avea avantajul unor tehnologii avansate şi a experţilor, ori chiar vor fi asistate în dezvoltarea lor de către civilizaţiile extraterestre benefice, care în plus le vor furniza şi logistica necesară pentru aceasta. Mai apoi, pe măsură ce lucrurile vor evolua, toate aceste comunități spirituale minunate vor comunica între ele și vor face diferite schimburi de produse, de tehnologie, de învățături.

În paralel, fiinţele din 3D care nu au reuşit să realizeze ascensiunea sau care au refuzat această oportunitate în mod conştient, alegând mai departe experiența fizică, vor începe cel mai probabil să se confrunte cu dificultăţi tot mai mari, generate de convulsiile accentuate ale planetei care sunt expresia manifestată a unor necesităţi karmice şi a anumitor influxuri energetice foarte puternice de energie cosmica, care atunci vor interacţiona în forță cu planeta noastră. Uimitor va fi însă faptul că fiinţele din 4D care trăiesc în comunităţi spirituale nu vor resimţi în niciun fel acele suferinţe şi probleme, deoarece realitatea existenţială în care ele se vor afla, va fi foarte diferită de cea fizică. Cele două lumi (3D şi 4D) coexistă aparent şi totuşi nu se întâlnesc. Legea ocultă a rezonanței universale acţionează implacabil, făcând ca ceea ce este superior să aibă control asupra a ceea ce este inferior şi în acelaşi timp să nu poată fi influenţat de acesta; uleiul nu se amestecă cu apa, indiferent cât de mult timp le-am ţine împreună şi le-am agita în acelaşi vas. În mod analog, chiar dacă cele două tipuri de categorii de fiinţe (cele din 3D şi cele din 4D) par să convieţuiască pe aceeaşi planetă, totuşi ele nu se vor intersecta, în sensul că oamenii din 3D – neavând ajustată frecvenţa de vibraţie a conştiinţei lor perceptive la un nivel superior – nici măcar nu vor putea vedea comunităţile spirituale ale celor din 4D (cu foarte puţine excepţii, în care fiinţele respective simt un impuls interior puternic pentru evoluţie) şi cu atât mai puţin vor putea să le facă vreun rău sau să le atace. Mai mult decât atât, comunităţile spirituale ale celor din 4D nu vor suferi în niciun fel de pe urma evenimentelor catastrofale de la suprafaţa 3D a Pământului, atunci când acestea vor începe să se petreacă, deoarece frecvenţele de vibraţie a conştiinţei celor două lumi sunt foarte diferite, iar karma negativă a fiinţelor din 4D nu mai există, astfel încât să justifice astfel de acţiuni „compensatorii”.

Dezvoltarea fără precedent a comunităţilor spirituale din 4D se va baza de asemenea pe tehnologii noi şi pe dispozitive free-energy care în scurt timp vor oferi perspective excepţionale ale vieţii şi libertăţii de expresie în toate domeniile şi mai ales în cel spiritual. Totodată, acest gen de tehnologii pozitive, foarte avansate şi eficiente, vor permite populaţiei din 4D să se protejeze de acţiunea foarte puternică a fluxurilor electromagnetice din cosmos ce vor lovi planeta în anumite perioade ale viitorului nu prea îndepărtat. Această protecţie va fi asigurată de generarea unor câmpuri energetice puternice, ce vor izola mediul în care trăiesc cei din 4D şi le vor permite acestora să-şi continue viaţa pură, naturală şi sănătoasă, dezvoltându-se cu rapiditate în chiar mijlocul unor condiţii vitrege cu care oamenii din 3D trebuie să se confrunte. Transporturile, comunicaţiile, medicina şi construcţiile vor fi revoluţionate din temelii; la început, noile tehnologii vor folosi ca bază funcţională infrastructura veche din 3D, însă curând aceasta va fi complet înlocuită.

Mulţi oameni vor alege să se mute în zonele de munte, la ţară sau în alte zone în care natura nu este afectată, punând astfel bazele unor nuclee în jurul cărora se vor dezvolta apoi, gradat, în funcţie de afinităţi şi de alte caracteristici, comunităţi spirituale din ce în ce mai mari. Ce anume va determina acest aparent exod în alte zone decât marile metropole, ce vor deveni tot mai afectate de lipsuri şi de felurite alte probleme? În primul rând va fi vorba despre vibraţia diferită a conştiinţei, care va face ca diferite categorii de oameni să nu mai poată convieţui împreună; diferenţele vor fi la un moment dat atât de mari, iar năzuinţele şi aspiraţiile atât de separate, încât pur şi simplu nu vor mai putea exista puncte comune de înţelegere şi de convieţuire.

Astfel, cei care au ascensionat deja la nivelul 4D vor începe să se retragă şi să construiască alte aşezări, iar cei din 3D se vor împărţi în mai multe categorii: o parte nu vor înţelege nimic din realităţile acestor vremuri şi, prin urmare, cel mai probabil ei vor părăsi destul de repede planul fizic, în virtutea unor necesităţi karmice dure de „epurare” a societăţii şi a vibraţiei planetei; o altă categorie va fi cea a oamenilor cu un nivel de inteligenţă mai ridicat, dar care, deşi vor înţelege noile realităţi ale lumii, vor continua totuşi – în virtutea unor obişnuinţe reprobabile – să încerce să păstreze ce ştiau ei să facă cel mai bine, adică să rămână cantonaţi în limitările penibile ale planului fizic grosier. Această categorie a populaţiei, dacă nu se va reforma într-un timp scurt, va avea de suferit enorm de pe urma teribilelor teste pe care va trebui să le depăşească. Mai există de asemenea categoria – destul de numeroasă – a celor care vor opta pentru relocarea în altă zonă a universului, atunci când această posibilitate va deveni operaţională, undeva spre sfârşitul anului 2013, în conformitate cu afirmaţiile lui Tolec (reprezentantul de pe Pământ al Consiliului Andromeda). Pentru acei oameni, deşi noua viaţă va începe abia peste 10-12 ani (perioada care va fi petrecută pe navele-mamă extraterestre (biosfere), care îi vor transporta pe acea planetă), totuşi perspectivele lor vor fi net mai bune decât cele de pe Pământ, atât la nivel ideologic, cât şi la cel tehnologic. Tocmai de aceea, este de aşteptat ca această categorie de oameni să evolueze destul de repede şi peste câteva cicluri cosmice să poată ascensiona şi ea la nivelul 4D.

Una dintre caracteristicile importante ale fiinţelor umane care vor ascensiona la nivelul de conştiinţă a dimensiunii 4D este aceea că, datorită rafinării materiei din care este alcătuit trupul, comunicarea între acesta şi energia mentală (idei, gânduri, intenţii) va fi mult mai eficientă, astfel încât tot ceea ce oamenii vor gândi şi vor dori atunci se va manifesta mult mai repede şi de asemenea cu o forţă mai mare. Prin comparaţie cu existenţa în 3D, atunci gândirea va fi orientată preponderent în sens benefic, pentru că rezonanţa cu energiile elevate ale dimensiunii 4D va face aproape imposibilă manifestarea unor intenţii duşmănoase, ori a unor gânduri negative. Certitudinea transformării fiinţei şi a noilor capacităţi pe care ea le are va deveni din ce în ce mai puternică, deoarece atunci efectele a ceea ce gândim vor apărea foarte rapid în existenţa noastră. Din acest motiv, o serie întreagă de probleme care în timpul existenţei fizice constituiau un serios handicap în evoluţia spirituală – cum ar fi bolile ori alte afecţiuni ale trupului etc. – vor dispărea în ritm accelerat, pentru că trupurile oamenilor vor fi atunci în mare parte de natură energetică radiantă, iar partea fizică aşa-zis grosieră va exista doar într-un mic raport; chiar şi în aceste condiţii ea va fi totuşi infuzată de energia pură a vibraţiei elevate a conştiinţei.

După realizarea ascensiunii, în următorii ani oamenii vor resimţi tot mai pregnant o stare generală de bine, de mulţumire interioară şi de libertate care va deveni status quo-ul existenţei lor. Aceasta va fi într-o directă legătură cu anumite realităţi de ordin fiziologic şi subtil, cum ar fi vitalitatea mult mărită, diminuarea considerabilă a nevoii de hrană şi de somn, lipsa bolilor şi a simptomelor îmbătrânirii. Totuşi, aceste aspecte se vor manifesta gradat, în timp; cu alte cuvinte, va exista o tranziţie între stările caracteristice existenţei în 3D şi cele ale dimensiunii 4D, în care vor mai fi „experimentate” uneori tendinţe de natură egotică, ce vor alterna cu perioade de manifestare a calmului, a introspecţiei adânci, a bunătăţii şi chiar a înţelepciunii, ce vor caracteriza noua stare existenţială. Odată cu trecerea timpului şi cu amplificarea energiei spirituale din fiinţa lor, oamenii vor resimţi tot mai accentuat modificarea structurii lor celulare, care în cele din urmă se va reflecta în „mutaţii” profunde la nivelul structurii ADN-ului; după o anumită perioadă de timp, ele vor fi remarcate chiar și de oamenii de ştiinţă contemporani. Aceste mutaţii vor deveni din ce în ce mai evidente după 14-15 ani din acest moment, când genele responsabile cu procesul de îmbătrânire vor fi „sublimate” în gene aşa-zis „nemuritoare”. „Forţa” ADN-ului uman va creşte atunci foarte mult, datorită spectrului mult mărit de rezonanțe macrocosmice la care el va avea acces.

În prezent, transformarea structurii ADN-ului este încă la un nivel incipient, dar ea urmează – la acele fiinţe umane care sunt pregătite pentru linia temporală a ascensiunii – drumul ferm al modificării structurii biologice de la o formă de viaţă bazată pe carbon la o formă de viaţă bazată pe siliciu. Deşi cercetătorii contemporani sunt încă limitaţi la nişte concepţii retrograde în ceea ce priveşte evoluţia viului, iar instrumentele lor de măsurare şi control sunt încă relativ primitive pentru a le permite să constate aceste modificări incipiente, dar esenţiale, în structura ADN-ului uman, totuşi ei au descoperit deja la unii copii secvenţe suplimentare de ADN (de fapt, aceștia sunt nişte receptori sau rezonatori suplimentari, care există în aşa-numitul ADN „rezidual”) ce nu se află în baza lor de date. În cea mai mare parte acestea sunt fiinţele care s-au întrupat pe Pământ, venind din alte sisteme solare; prin urmare, ele poartă „zestrea” specifică a ADN-ului sau programului lor din acea parte a Universului, în care au trăit existențele anterioare. ADN-ul „rezidual” (care aşa după cum am menţionat în partea a doua a acestei serii de articole reprezintă aproximativ 95-97% din volumul informaţional al moleculei de ADN) conţine în special secvenţe de codificare de origine extraterestră, care au fost „închise” în decursul timpului prin anumite operaţiuni de manipulare genetică efectuate de rasa reptiliană draconiană. Aceste „secvențe” oferă posibilitatea rezonanței – atunci când sunt activate şi readuse „la lumină” – cu unele frecvențe foarte elevate de vibraţie energetică. Una dintre consecinţele acestor „mutaţii” la nivelul ADN-ului va fi aceea a măririi spectrului vizibilităţii noastre, care va crește considerabil odată ce vom trece prin experienţa înălţării, cuprinzând şi zona vederii în infraroşu şi în ultraviolet.

Cu alte cuvinte, putem spune că există un program complicat de „calibrare” a ADN-ului la frecvenţele înalte de vibraţie ale ascensiunii sau înălţării care va avea loc pe 21 decembrie 2012 (el va continua şi după aceea în diferite grade de intensitate la fiinţele care sunt pregătite în acest sens). Pentru aceasta este însă necesar ca frecvența generală de vibraţie a moleculei de ADN, care e specifică fiecărei fiinţe în parte (ea reprezintă nota ei distinctă în manifestare, modul ei particular în care s-a structurat în Creaţie şi în care a evoluat până acum) să poată fi ajustată la frecvenţa de vibraţie a ascensiunii în 4D sau în 5D; dacă această „ajustare” sau rezonanţă nu poate fi realizată (datorită unei diferenţe prea mari care există între aceste două niveluri vibratorii), atunci inevitabil va apare un dezechilibru ce va conduce la manifestarea unor blocaje specifice. Ele nu vor putea fi depăşite deoarece nu există încă informaţia adecvată pentru realizarea evoluţiei acelei fiinţe pe respectivul nivel de vibraţie al conştiinţei. Ea va trebui să mai aştepte şi să cumuleze experiență suplimentară, care să atragă în decursul timpului modificările de stare şi de informaţie în structura moleculară a ADN-ului, ce sunt necesare pentru ca acea ființă să realizeze saltul vibrațional major al ascensiunii. Aceste modificări sunt de asemenea în legătură cu câmpurile fluctuante electromagnetice ale corpului eteric, care la rândul lui este conectat cu structura eterică a Pământului, a Soarelui şi a celorlalte planete din sistemul nostru solar (şi chiar de la nivel galactic).

Cu alte cuvinte, structura ADN-ului nostru este totdeauna corelată cu nivelul de dezvoltare al conştiinţei noastre, ceea ce face, de pildă, ca o fiinţă relativ grosieră sau animată de aspiraţii şi tendinţe materialiste să nu poată avea acces la existenţa în dimensiunea 4D, deoarece în structura ei celulară nu există o bază de rezonanţă corespunzătoare pentru a o susţine în acel plan al Manifestării. În acelaşi timp, procesul de conversie şi activare a genelor ADN-ului care sunt corespunzătoare acestor „mutaţii” specifice este controlat şi reglat de aşa manieră, încât el să nu provoace reacţii de respingere în trup prin activarea anumitor anticorpi sau elemente de apărare a organismului, ce vor putea interpreta o prea rapidă transformare ca fiind o „invazie” exterioară ce trebuie blocată.

Pentru cei care refuză – mai mult sau mai puţin conştient – să se integreze în procesul ascensiunii pe 21 decembrie 2012, acţiunea fluxurilor de energie cosmică elevată ce cuprind din ce în ce mai intens Pământul va determina în ființa lor o decădere accentuată a sistemului imunitar, ceea ce demonstrează că pentru acea fiinţă Pământul nu mai reprezintă un loc potrivit unde ea ar putea să-şi continue experiența existenţială. Astfel, sufletul respectiv se va încarna pe o altă planetă din 3D, unde sunt îndeplinite cele mai apropiate condiţii pentru ca el să-şi continue evoluţia de la nivelul conştiinţei la care se află.

Pentru fiinţele care vor trece cu succes perioada de hiatus a translației din luna decembrie 2012, ascensiunea nu va consta doar într-o transformare bruscă şi totală de stare a conştiinţei, ci ea va fi de fapt un proces care va ajunge la „maturitate” după mai mulţi ani, în directă legătură cu rapiditatea de adaptare a conştiinţei la noile frecvențe de vibraţie elevată. Durata medie de asimilare completă a frecvenţei ascensiunii în 4D sau 5D este de 20-30 de ani, timp în care fiinţa se „ajustează” gradat la diferitele ei nivele cu noile cerinţe şi particularităţi ale lumii în care există. Chiar dacă acum unii ar putea considera această durată de timp ca fiind mare, ea va fi totuşi percepută ca o binecuvântare, întrucât va permite asimilarea unei vaste experienţe, a bucuriei şi iubirii ce vor izvorî gradat din înţelegerea profundă a realităţii înconjurătoare şi a misterelor ei nebănuite.

Vechile căi şi modalităţi de acţiune pur şi simplu nu vor mai funcţiona; aceasta poate să fie dezamăgitor mai ales pentru cei obişnuiţi cu anumite paradigme „ieftine” ale vieţii, cu unele concepții nesănătoase, cu un mod de acţiune lipsit de o finalitate constructivă (cum ar fi cele ale mediului viciat al afacerilor, al câştigurilor oneroase, al intrigilor penibile din politică, al luptei pentru înavuţirea materială etc.), dar adevărul este că toate aceste „păreri de rău” nu reprezintă decât influența grosieră a egoului, care încă mai luptă pentru o susţinere a modului anterior de viaţă. Acele ființe umane par să nu fie deocamdată conştiente că tot ce se petrece în prezent pe acest Pământ este încununarea unei teribile experienţe de zeci şi chiar de sute de mii de ani, ce trebuie să conducă la evoluţia spirituală glorioasă a omenirii. Este un act final din piesa suferinţei, este sfârşitul iluziei în care am trăit până acum.

Datorită aşa-numitelor „dispense divine” care au făcut posibilă intervenţia de multe ori punctuală a civilizaţiilor extraterestre benefice în destinul omenirii, astfel încât ea să nu alunece pe aceleaşi căi distructive care au condus la anihilarea multor civilizaţii din alte colţuri ale Universului (mai ales după şablonul războaielor atomice), s-au creat condiţiile necesare pentru ca un număr destul de mare de fiinţe umane să poată realiza translaţia în masă la o frecvenţă superioară de vibraţie a conştiinţei, ce corespunde dimensiunii 4D. Un număr considerabil mai mic de fiinţe vor fi capabile să realizeze ascensiunea la nivelul dimensiunii 5D. Totuși, cea mai mare parte din populaţia actuală a planetei nu va fi capabilă să realizeze translaţia din luna decembrie 2012, pentru că nivelul ei de vibraţie a conştiinţei este mult prea jos şi prea lent pentru a se putea ajusta la frecvența ascensiunii.

Lumea se află în mod evident la un moment de răscruce. Translaţia din decembrie 2012 va însemna schimbarea totală a paradigmei existenței pe Pământ. Progresele ştiinţei şi ale tehnologiei, care vor fi făcute în următorii trei ani şi care se vor baza pe energia liberă şi pe cu totul alte concepţii despre natura vieţii şi a Universului, vor determina o modificare substanţială a vieţii pe planeta noastră. Pentru cei care vor realiza ascensiunea, aceasta transformare fundamentală va dovedi că prosperitatea şi abundența există deja în planurile eterice şi doar aşteaptă să fie activate. Economia va fi structurată din temelii, deoarece bazele ei rigide şi corupte, care au existat până acum, nu vor avea nicio susţinere în condiţiile noilor tehnologii şi posibilităţi extraordinare care se vor deschide omenirii.

Am ajuns astfel la finalul acestei serii de articole, sinteză corelată a situaţiei actuale pe Pământ, în legătură directă cu intervenţia civilizaţiilor extraterestre benefice care ajută omenirea. Ne exprimăm speranţa că informațiile furnizate aici vor contribui în mod benefic la alegerile pe care fiecare dintre noi le va face în lunile care au rămas până la momentul hiatusului din decembrie. O nouă lume ne aşteaptă, un nou tărâm se deschide în faţa noastră. Tot ceea ce umanitatea a realizat până în prezent va fi resorbit şi apoi renăscut pe o treaptă superioară a evoluţiei. Nu ne rămâne decât să ne abandonăm plini de uluire și de încântare în fața complexității și frumuseții divine nesfârșite în Creație; să regăsim fiorul libertății și al acțiunii perfect armonioase; să fim noi înșine chiar lumile celeste in manifestare

Sursa: mail

daniilgaucan.wordpress.com/

21.12.2012 – Sfarsitul lumii sau intoarcerea zeilor? Enigma mayasa.

 

Cum a aparut legenda potrivit careia lumea se sfarseste pe 21 decembrie 2012 si ce se va intampla la aceasta data.

"Se va sfarsi al 13-lea bak’tun / …se va petrece…/ Bolon Yokte va cobori.". Asa arata inscriptia, incompleta, ce-i drept, din cauza trecerii timpului, descoperita la Tortuguero, un sit mayas din Mexic, in monumentul numarul 6 si care, interpretata din perspectiva calendarului mayas si a codicelor de la Dresda sau Paris, a dus la aparitia legendei 21.12.2012. De acest subiect ne vom ocupa acum.

Discutam in articolul anterior despre manuscrisele mayase pe care norocul a facut sa le putem salva si descifra si care i-au ajutat enorm pe cercetatori sa inteleaga mecanismul calendarului care ar anunta sfarsitul lumii. Este vorba despre cele 4 pergamente care contin fie profetii, fie un horoscop, fie detalii legate de miscarile planetelor din sistemul nostru solar. Cele 4 codice au istorii interesante. Cel de la Dresda a fost gasit in secolul al XVIII-lea la un colectionar din Viena, in timp ce codex-ul de la Paris a fost descoperit intr-un cos de gunoi din capitala franceza. Nimeni nu stie cum au ajuns acolo tocmai din America centrala.

 

Revenind insa la calendar si la descifrarea lui, e bine de stiut ca oamenii de stiinta nu l-au putut descalci doar pe baza acestor pergamente. De altfel, “isteria” legata de sfarsitul lumii a inceput o data cu descoperirea inscriptiei misterioase undeva la 80 de kilometri de Palenque, un fief mayas, intr-o localitate din statul mexican Tabasco. Tortuguero, monumentul numarul 6! Avea sa fie alimentata aceasta isterie de faptul ca in Capitoliul Statelor Unite ale Americii, locul unde se petrec intalnirile Congresului, calendarul mayas ocupa un loc de cinste.

 

Este, de fapt, o scena a intalnirii dintre conquistadorii spanioli si regele aztec Moctezuma intr-o sambata - 15 noiembrie 1519. A fost pentru prima data cand preotii acestei culturi, mostenitoare a “averii” mayase dadeau gres. In ziua aceea, aztecii asteptau pe cu totul si cu totul altcineva, nu pe generalul Hernando Cortez, trimis de Curtea Regala Spaniola dupa noi teritorii, noi cuceriri si noi bogatii. Aztecii, in cea mai pura traditie mayasa, isi asteptau zeii exact in acea perioada. Acesta a fost si motivul pentru care cei 200 de mii de luptatori ai lui Moctezuma nu au opus rezistenta invaziei, pasnice la inceput, a spaniolilor.

 

Profitand de confuzia populatiei locale, spaniolii aveau sa prade si sa distruga aproape tot fara pic de discernamant, pregatind terenul pentru misionarii care au adus crestinismul in zona, cladind pe unele dintre vechile temple, catedrale. Inevitabil, miza a fost aurul aztecilor pe care spaniolii nu s-au sfiit sa-l urce pe corabii si sa-l trimita in Europa. Ei bine, in ziua aceea de 15 noiembrie 1519, aztecii nu il asteptau pe Cortez, ci il asteptau pe Bolon Yokte, unul dintre zeii supremi pentru ca asa spuneau profetiile mayase. Ce nu au inteles preotii acestei civilizatii sau ce au interpretat gresit, nu vom sti, probabil niciodata.

 

Cert este ca si atunci, ca si acum, aceasta civilizatie pornita de la olmeci, continuata de mayasi, raspandita si in partea cealalta a continentului, la incasi, intinsa pe o perioada cuprinsa intre cel putin 2.500 i.Hr si 1600 d.Hr avea certitudinea ca la un moment dat zeii care le-au adus civilizatia practic si care au construit monumentele de la Teotihuacan, Chichen Itza, Tiahuanacu, sau Puma Punku, se vor intoarce.

Pana atunci, ne intoarcem noi la Tortuguero si la monumentul numarul 6 unde a fost descoperita inscriptia aceasta - “Se va sfarsi al 13-lea bak’tun / …se va petrece…/ Bolon Yokte va cobori..”. Trebuie spus ca monumentul cu pricina este o anomalie in traditia mayasa. Spre deosebire de alte constructii din blocuri de piatra uriase, perfect asezate, in asa fel incat nicio foaie de hartie nu razbate printre ele, aici avem de-a face cu un monument din caramida. 2 necunoscute ne intampina in aceasta inscriptie : al 13-lea bak’tun si Bolon Yokte.

 

 

Al 13-lea bak’tun, in traditia mayasa, inseamna un ciclu al Calendarului Lung, ce se incheie pe 21 decembrie 2012. Teoretic, de atunci va incepe al 14. Practic, vorbim despre o obsesia a timpului la mayasi. Acest Calendar Lung, asa cum spuneam si in articolele precedente legate de enigma mayasa, este alcatuit dintr-un “tun” de 365 de zile, 20 de “tuni” insemnand un “katun”, 20 de “katuni” care formeaza un “baktun” si 13 “baktuni” care insumeaza 5130 de ani si reprezinta, la randul lor, Marele Ciclu. Acesta din urma se incheie pe 21 decembrie 2012 cand mayasii, aztecii si descendentii lor il asteapta pe Bolon Yokte, despre care vom vorbi in continuare.

 

Acest zeu se presupune ca a coborat pe Pamant in anul 3114 i.Hr, echivalentul anului 0 la crestini, ca zeu al razboiului si creatiei. Problema este ca nu venise atunci sa ne viziteze pentru prima oara. Mayasii lucrau cu numere incredibile pentru acea data. Din fascinantul lor calendar, din codicele despre care vorbeam mai sus dar si din traditia locuitorilor acestei zone, aflam ca Bolon Yokte, unul dintre Zeii Noptii sau ai Lumii Subterane, cum mai erau numiti, a venit pentru prima data aici, insotit de o cohorta de alti zei, pe data exacta de 29 iulie 931.449 i.Hr. Bunicii dinozaurilor erau mici la acea vreme, probabil.

 

Si totusi mayasii, localizati in America Centrala intre 2500 i.Hr si 900 d.Hr, aveau cunostinte despre o perioada din istoria Pamantului pe care abia acum o intelegem. Cercetatorii n-au reusit sa afle cum au numarat sau cum stiau mayasii despre aceasta data si nici ce anume le-a starnit imaginatia sa “inventeze” sarpele Quetzal, o alta zeitate sau pe Bolon Yokte, cunoscut si ca Stapana Bestie si pe care, teoretic, ii asteapta in 21 decembrie 2012.

 

Pe cine asteptau mayasii si ulterior aztecii in secolul al 16-lea cu atata ardoare incat i-au confundat cu spaniolii cuceritori, predand armele si cazand prada lacomiei europenilor in goana dupa aur? Si cine ar trebui sa coboare acum din ceruri, pe 21 decembrie anul acesta? Tinand cont ca preotii acestei civilizatii au gresit o data in timpul cuceririi spaniole, am putea spune ca nu mai au pe cine sa astepte. Adeptii teoriei paleo-astronautice, potrivit careia in vremuri stravechi, civilizatii dezvoltate se razboiau pe cerul nostru, dand astfel nastere miturilor regasite din India, pana in Grecia si America centrala, sustin insa ca omenirea va avea parte de un soc al zeilor pe 21, asa cum i-au perceput oamenii primitivi, o data cu sfarsitul lumii. Dar aceastei teorii, pe alocuri hilare, trebuie sa recunoastem, ii vom acorda un articol separat.

Intorcandu-ne la mayasi, stim cu certitudine ca erau obsedati de timp. Urmareau ciclurile stelelor, aveau cunostinte despre miscarile planetelor si se temeau de un sfarsit al lumii pe care incercau sa il amane. Lasam tema “sfarsitul lumii” si “intoarcerea zeilor” pe care o regasim si in crestinism, in seama istoricilor religiilor si, in articolul urmator, ne vom ocupa despre sacrificiile inimaginabile, acum, pe care mayasii si, apoi, aztecii, le faceau pentru a multumi zeii si a prelungi viata Pamantului si despre teoriile fanteziste legate de sfarsitul lumii.

Un articol de Lucian Cambesteanu.

Sursa:

Enigma mayasa. 21.12.2012 – Sfarsitul lumii sau intoarcerea zeilor - www.yoda.ro

 

 

Sistemul dupa care mayasii calculau timpul este mai bun decat cel utilizat de latini

Sfarsitul calendarului are legatura cu un ipotetic sfarsit al lumii sau este doar dovada ca undeva in jurul anului 1000 d.Hr am “asistat” la sfarsitul lumii pentru aceasta cultura si pentru populatia care i-a dat nastere?

 

Cercetatorii nu au reusit deocamdata sa stabileasca decat partial cauzele disparitiei acestei civilizatii fascinante. Cum au facut asta si cum au reusit specialistii sa descifreze complicatul calendar mayas? Foarte putine scrieri s-au pastrat din perioada prespaniola a mayasilor, asta si din cauza ca invadatorii crestini au distrus cam tot ce le-a picat in mana din mostenirea populatiei pe care s-au straduit sa o aduca pe “calea cea dreapta”.

 

Norocul a facut ca 4 documente, numite codice, sa supravietuiasca. Ironia face ca tocmai un calugar crestin sa le noteze si sa le traduca in latina, dupa ce va fi dat ordin ca multe alte lucrari sa fie arse. Numele lui este Diego De Landa si a ajuns in peninsula Yucatan in jurul anului 1560 o data cu spaniolii cuceritori. Era momentul cand aztecii stapaneau zona, revendicandu-si insa mostenirea mayasa. Lui De Landa ii “datoram” distrugerea a 5.000 de icoane, sute de vase rituale si zeci de lucrari religioase. Dar ii mai datoram si supravietuirea celor 4 codice dintre care unul a avut o importanta capitala pentru descifrarea calendarului care ne da acum batai de cap. Este numit Codexul de la Dresda si contine, pe langa informatii legate de calendar, date precise despre orbitele planetei Venus, ale lui Marte si chiar despre lunile planetei Jupiter. Inainte sa discutam, insa, despre cum o populatie din jungla putea observa cerul cu atata precizie si de ce, va propunem sa aruncam un ochi asupra disparitiei civilizatiei maya.

Cercetatorii americani de la University of California, Davis, au ajuns la concluzia, potrivit unui numar recent al revistei Science, ca civilizatia maya a disparut in urma a zeci de ani de conditii meteo extreme. Ca sa intelegem fenomenul trebuie sa ne imaginam cat timp i-ar trebui civilizatiei noastre sa se intoarca intr-o epoca sinistra a razboaielor pentru supravietuire in lipsa curentului electric. 10, 20, 30 de ani? Civilizatiei maya i-au trebuit 80 de ani, timp in care elitele, reprezentand conducatorii si preotii, au disparut. Fie au fost ucisi, fie au parasit orasele, cu piramidele si constructiile lor impresionante pe care, teoretic, le-au ridicat. Ramane un mister unde s-au dus sau daca s-au dus undeva.

 

 

Ne aflam in zona Mexicului actual dar intre anii 600 si 1000 d.Hr. Precipitatii abundente au dus la inrautatirea conditiilor de trai, la razboaie, foamete, instabilitate socio-politica si in final la colaps, spun cercetatorii. O perioada de inundatii completata de o alta perioada de seceta. Regatele civilizatiei maya – Tikal, Palenque, Copan, Calakmul, Chichen Itza, ca sa le amintim pe cele mai importante din perioada sfarsitului – au decazut in jurul anului 900 d.Hr.

Ceea ce aveau sa gaseasca colonizatorii spanioli in multe din aceste centre, dupa cateva sute de ani, era o populatie aproape primitiva care nu-si putea explica uriasele constructii din capitalele acestor regate si care a fost usor de subjugat si, ca “bonus” complexuri incredibile cladite din piatra si sufocate la randul lor de jungla, dar si centre aztece care preluasera mostenirea mayasa si pe care aveau sa le distruga.

 

Vom regasi acelasi scenariu apocalyptic, legat de conditiile meteo, in apropiere de Lacul Titikaka, la Puma Punku unde, dintr-un fascinant complex architectonic, format din blocuri uriase de granit sau diorit (o roca de o duritate 8 pe o scara de la 0 la 10 si pe care nu o poti taia decat cu instrumente cel putin la fel de dure si pe care noi abia le-am fabricat in secolul al XIX-lea daca nu chiar XX), s-ar fi ales praful dupa o serie de cutremure devastatoare.

 

Soliditatea constructiilor ne permite insa, din fericire, sa studiem imbinari de blocuri de piatra pe care le concureaza in ceea ce priveste exactitatea, poate doar piramidele egiptene. Ramanem, asadar, la ultima concluzie a specialistilor, potrivit careia, conditiile meteo extreme au dus la disparitia civilizatiei maya. Unde au plecat insa elitele care studiau cerul, realizau calendare sau temple sau ce s-a intemplat cu ele, nu vom sti, probabil niciodata.

 

Vorbim despre elitele, preoti, astronomi, razboinici, care ne-au lasat mostenire cele 4 codice pe care le vom analiza in continuare. Varsta acestor manuscrise nu este cunoscuta dar continutul lor ar trebui sa aiba cel putin 2000 de ani. Au fost scrise pe foi de pergament din fibre de smochin, tratate cu seva din arborii de cauciuc, acoperite cu amidon din plante cu tuberculi si apoi uscate. Sunt acum de vazut in muzee din Ciudad de Mexico, Madrid, Paris si Dresda. Codexul de la Paris contine profetii mayase, cel de la Madrid un horoscop, iar cel de la Dresda este plin de informatii matematice si astronomice.

 

Acest ultim manuscris are si detalii despre calendar si, incredibil, despre pozitiile planetelor sistemului nostru solar fata de Pamant. Cercetatorii au aflat si date exacte despre durata anilor pe Mercur, Venus sau Marte si, si mai surprinzator, despre faptul ca mayasii stiau ziua exacta a unor eclipse din sistemul nostru solar pe care abia acum, gratie satelitilor, noi le putem observa.

Din aceste codice specialistii au reusit sa gaseasca surse pentru descifrarea calendarului mayas care arata asa: cea mai mica unitate de masura era saptamana de 13 zile, consemnate pe o roata cu 13 dinti. Avem apoi luna de 20 de zile, “gravata” de asemenea ca o roata cu 20 de dinti. Rezulta un an de 260 de zile pe care nimeni nu si-l poate explica dar pe care mayasii il numeau “Anul zeului” sau “Anul sacru”-Tzolk’in. Avem apoi o alta roata cu 365 de dinti. Surprinzator, acest an solar, numit de mayasi Haab, are exact 365,242129 zile. Calendarul iulian are 365,250000 zile. Cel gregorian are 365,242500 zile. Cel mai corect este calendarul mayas.

 

Combinate, rotile din calendarul mayas despre care vorbim dau 18.980 de zile. Aici insa mai apare o roata – asa-zisa numaratoare lunga, ce incepe pe 13 august 3114 i.Hr si se termina acum, potrivit monumentului numarul 6 de la Tortuguero, o alta sursa folosita de cercetatori pentru descifrarea calendarului mayas. 21.12.2012, data la care mayasii ar astepta intoarcerea lui Bolon Yokte, unul dintre cei mai importanti zei ai lor. Cine erau, insa, zeii pe care ii asteptau mayasii, si de ce tocmai pe 21.12.2012, vom vedea in articolul urmator dedicat “enigmei mayase”.

Un articol de Lucian Cambesteanu.

Sursa:

 Cum calculau mayasii timpul – calendarul cel mai exact de pe Pamant!

 

 

Sfarsitul lumii sau sfarsitul lumii mayasilor? Incercam sa descifram impreuna codul mayas.

Enigmele maya, o civilizatie misterioasa localizata in Mexicul de astazi, in Guatemala, Belize, El Salvador, Honduras in urma cu mai bine de 4.000 de ani, nu se opresc la celebrul calendar care incepe exact pe 11 august 3114 i.Hr si se termina pe 21 decembrie 2012. Enigmele maya pornesc intr-adevar din actualul teritoriu al Mexicului dar continua in Peru, la Stonehenge, in Turcia, Egipt, Cambodgia si se incheie ca o ghicitoare la piramidele scufundate de pe coasta pacifica a Japoniei pentru ca sunt legate de o traditie, aparent sau nu, intamplatoare. Vom incerca astazi si in articolele care vor urma sa descifram un cod interesant pe care o civilizatie misterioasa, fie ca vorbim despre maya sau despre o alta, anterioara ei si raspandita pe tot Pamantul, ni l-a transmis.

 

Sunt mai multe teorii despre calendarul mayas, despre templele si piramidele pe care mayasii, aztecii si incasii le-ar fi construit. Ne vom opri insa asupra a 3 dintre ele: se opreste calendarul mayas pe 21.12.2012 pentru ca ne asteapta un eveniment important, cum ar fi alinierea planetelor din sistemul nostru cu Pamantul, Soarele si gaura neagra din centrul Caii Lactee, cu efecte pe care nici specialistii NASA nu le cunosc, se opreste calendarul pe 21.12.2012 pentru ca mayasii nu au mai avut timp sa-l continue, lumea lor disparand brusc si misterios in urma unui cataclism, sau nu are importanta faptul ca acest controversat calendar se opreste, ci este mai important sa descifram mesajul sau, mesaj pe care iarasi il vom analiza din 2 perspective: paleo-astronautica, ce sustine ca Pamantul a fost vizitat in trecutul indepartat de o civilizatie extraterestra avansata, chiar noi, pamantenii fiind opera lor si care a lasat urme pe care nici macar timpul nu a reusit sa le stearga (vezi complexul incredibil de la Teotihuacan si piramidele egiptene) sau perspectiva potrivit careia o civilizatie avansata a existat pe Pamant cu mult inaintea celebrelor tablite de la Sumer si ne transmite că undeva in jurul anului 11.000 i.Hr, un teribil potop a distrus-o, lansandu-ne in felul acesta un teribil avertisment că istoria aceasta pe care nu o cunoastem suficient, se poate repeta. In urma cu doar cateva zile, NASA a lasat sa scape un material pe care trebuia sa-l publice pe 22 decembrie 2012 legat de sfarsitul lumii.

 

 

Specialistii prestigioasei institutii ne asigura ca nu exista niciun pericol legat de aceasta data, ca niciun asteroid sau alt corp din spatiu nu va lovi Planeta Albastra, ca nici Soarele nu va prezenta manifestari deosebite desi i se incheie ciclul de 11 ani de activitate, la capatul caruia devine capricios si ofera explozii si radiatii potential periculoase. Si totusi, de ce se termina pe 21.12.2012 cel mai complex calendar cunoscut vreodata pe Pamant si realizat intr-o perioada in care, teoretic, oamenii nu aveau cunostintele necesare pentru a “cartografia” cerul si a cronometra timpul cosmic si nici tehnologia pentru a realiza un calendar ca cel despre care vorbim sau colosale constructii cu blocuri de piatra de sute de tone pe care noi, acum, abia daca am putea sa le miscam? Iar ei, undeva cu mult inainte de Hristos le-au transportat sute de kilometri? Sigur, nu vorbim aici doar de cultura maya de pe actualul teritoriu mexican, ci de intreaga cultura asa numita mezo-americana care include si constructiile incredibile de la Puma Punku, in Bolivia actuala.

 

Provocarea pentru arheologi si istorici nu este calendarul care ar prevesti sfarsitul lumii, ci mostenirea pe care aceasta civilizatie ne-a lasat-o si pe care nu reusim sa o explicam. Sa ne intoarcem, insa la mayasi. Au aparut in America centrala undeva in jurul anului 2.600 i.Hr, potrivit ultimelor datari cu carbon. Baza era peninsula Yucatan din Mexic. Acolo regasim un complex fascinant – la doar 48 de kilometri de Ciudad de Mexico – construit se pare in anul 100 i.Hr si care avea sa reziste pana la 250 d.Hr, inceputul sfarsitului acestei civilizatii. Mayasii controlau insa prin diverse regate si orase un teritoriu mult mai vast. Vorbim despre aproape intreaga America centrala.

 

Specialistii nu au stabilit inca de unde au venit mayasii si nici cat au mostenit de la culturile anterioare : olmecii. Cert este ca aveau intre anii 300 si 900 d.Hr – perioada considerate apogeul civilizatiei mayase – cunostinte avansate de matematica, astronomie si arheologie. Multe dintre aceste cunostinte, Europa avea sa le descopere sau re-descopere mai tarziu. Dupa acest apogeu al mayasilor, intalnim un fenomen bizar. Mayasii dispar. Civilizatia lor se sterge de pe fata pamantului.

 

Ce aveau sa gaseasca spaniolii in secolul al XIV-lea erau aztecii. Despre mayasi, nimic. Doar constructiile peste care conquistadorii aveau sa cladeasca biserici crestine. Intrebati cum au fost realizate acele uriase constructii, cum ar fi Piramida Soarelui, a Lunii sau Citadela de la Teotihuacan, in Mexic, localnicii le-au raspuns invadatorilor ca zeii le-au facut “intr-o singura noapte” cu ajutorul sunetului, uriasele blocuri de piatra plutind. Complexul era numit, de altfel, “locul unde oamenii devin zei”.

 

Sa revenim insa la controversatul calendar mayas, format de fapt din 3 calendare. Imaginati-va ca fiecare luna are 20 de zile. Sunt 13 luni in an. Acesta era Anul Sacru. Era un calendar religios, folosit pentru diverse ceremonii si era numit Tzolkin. Un al doilea calendar folosit de mayasi este cel solar (numit Haab), asemanator cu al nostru si pe care il foloseau la agricultura : avea 18 luni a cate 20 zile. I se adauga o luna pe care mayasii o considerau cu ghinion, de 5 zile. Arheologii si specialistii in cultura maya cu constatat ca cele doua calendare se completau pentru a crea un ciclu de 52 de ani.

Lor insa li se adauga un al treilea calendar, numit Calendarul Cel Lung. Acesta cuprinde aproximativ 5.130 de ani si incepe o data cu ceea ce mayasii considerau startul cele de-a 4-a creatii, in anul 3114 i. Hr. Tot ei numeau aceasta mare perioada de timp, Marele Ciclu care se incheie in decembrie 2012. Cum a fost descifrat si interpretat acest calendar de o complexitate uimitoare dar si cum a disparut aceasta civilizatie, vom vedea in articolul urmator dedicate fenomenului “maya 2012”.

Un articol de Lucian Cambesteanu

Sursa:

 Ce se va intampla pe 21 decembrie 2012!

http://romaniamegalitica.blogspot.ro