Lovitura de stat e in plina desfasurare. Rusii, masoneria, mogulii si politicienii. Legaturi si posibile explicatii.

Nu sint mason si am refuzat constant sa caut descifrarea unor evenimente mai mult sau mai putin politice cu ajutorul unor coduri conspirationiste. Dar aparitia in Romania, din nou, a influentului mason rus Alexander Kondyakov, exact cum s-a intimplat si la suspendarea lui Basescu din 2007, m-a pus pe ginduri. Si pe cautarea unor posibilie explicatii. Luati-va ragazul de a citi cu atentie textul de mai jos semnat Eva Dan si Mihai Vasilescu. Lovitura de stat e in plina desfasurare! 

Cu ocazia referendumului din 19 mai 2007 află şi românii ce afaceri învârt oligarhii pe care i-a deranjat politica preşedintelui. Tot acum au ieşit la iveală iţele complotului masonic

de Eva Dan şi Mihai Vasilescu

Scena politică s-a împărţit în pro şi contra Băsescu la câteva luni după ce acesta a câştigat alegerile din 2004. Mai precis odată cu reţinerea şi arestarea pe 27 mai 2005 a omului de afaceri Dinu Patriciu. “În acest moment, avem clar un sistem economic parţial mafiotizat, care deţine controlul pe importante mijloace mass-media şi influenţează populaţia ,dar şi instituţii“ spunea Băsescu în 2005. Mai târziu avea să rosteascăşi nume sub sintagma “moguli media”, referindu-se cu precădere la Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu. Odată ce au fost demascaţi, aceştia s-au ridicat împotriva preşedintelui cu disperarea unor oameni aflaţi în pericolul de a-şi pierde definitiv nu doar imaginea şi averea, ci şi libertatea. Primul lucru pe care l-au făcut după ce au preluat puterea prin interimatul lui Nicolae Văcăroiu a fost să blocheze, printr-o gravă imixtiune în independenţa justiţiei dosarele în care ei şi oamenii lor sunt judecaţi.

Dinu Patriciu, prima cheie a problemei

În 2004 Dinu Patriciu era sigur că indiferent de partidul care va câştiga alegerile, el va avea în continuare spatel easigurat. De ce era atât de sigur? Pentru că finanţase atât PNL-ul cât şi PSD-ul – partid ce guvernase până atuncişi îi protejase atât de bine afacerile. Mulţi membrii ai PNL fuseseră pe ştatele de plată ale Rompetrol, iar CălinPopescu Tăriceanu îi era un prieten devotat. Şi apare surpriza – preşedintele nou ales vorbeşte despre “grupurile de tip mafiot concentrate în jurul premierului” şi îl indică chiar pe el, Dinu Patriciu ca fiind „un oligarh care vede capitalismul prin prisma ţiţeiului adus din Rusia şi a scutirilor de taxe la bugetul de stat” .Într-un articol reprodus în introducerea cărţii lui Valentin Manoliu: „Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale” scriam: „Asistăm de ceva vreme la scandalul juridico-mediatic iscat în jurul unui personaj cheie a lvieţii politico-economice a României. Este vorba despre Dinu Patriciu, cunoscut politician liberal, fost parlamentar, bun prieten cu premierul României Călin Popescu-Tăriceanu şi conducător al Grupului Rompetrol.În 2004 Parchetul General a anunţat că îl anchetează pe Dinu Patriciu în urma unor acuzaţii grave: înşelăciune,spălare de bani prin intermediul unor firme din „paradisuri“ fiscale, manipularea pieţei de capital prin creştereaartificială a preţului acţiunilor Rompetrol, privatizări frauduloase, evaziune fiscală.

În momentul în care s-a aflat că datoriile Rafinăriei Petromidia, parte a Grupului Rompetrol, către bugetul statului se ridică la sute de miliarde de lei, Dinu Patriciu a declarat senin că nu va putea plăti niciodată această sumă, deşi avea profituri uriaşe. În consecinţă, a cerut statului român să cumpere aceste datorii sub formă de obligaţiuni, iar guvernul Năstase s-a executat plin de obedienţă.

Practic este suficient ca Dinu Patriciu să ceară şi dorinţele îi sun tîndeplinite cât ai bate din palme. Genul acesta de situaţii i-a determinat pe mulţi să afirme că Patriciu este susţinut de „grupuri de interese“ care ar fi adevăratele beneficiare ale maşinaţiunilor financiare de care el este acuzat acum. În ultima perioadă se vehiculează nume grele: premierul Călin Popescu-Tăriceanu (care nu s-a sfiit să telefoneze procurorului general IlieBotoş pentru a se interesa de soarta amicului său aflat la ananghie), Dan Voiculescu (preşedintele Partidului Conservator şi patron printre altele alteleviziunilor Antena 1 şi Antena 3), senatorul Verestoy Attila(vicepreşedinte al Comisiei SRI şi unul dintre cei mai bogaţiparlamentari), Sorin Roşca Stănescu (cel care controlează ziarul Ziua, creat cu banii lui Patriciu şi patronat de acesta până de curând) ş.a.m.d.[…] Partea cea mai interesantă, dar şi mai ordinară, este faptul că Petrom plăteşte taxe şi impozite la stat, întrucât, de 15 ani de zile, statul este format chiar din membrii conducerii Petrom şi din alţi profitori din toată clasa politică.”

Articolul nostru a fost publicat în februarie 2006. De atunci s-au petrecut multe lucruri care nu au făcut decât să confirme cele scrise. Călin Popescu Tăriceanu a mers până într-acolo încât a cheamat-o în biroul său pe Monica Macovei, ministrul justiţiei la acea vreme, la o întrevedere particulară cu Dinu Patriciu cu privire la anchetele aflate pe rol. Acelaşi Călin Popescu Tăriceanu i-a luat apărarea prietenului său Patriciu în faţa Parlamentului României. Mai mult, în luna ianuarie 2007, premierul Tăriceanu i-a solicitat preşedintelui să intervină în actul de justiţie în favoarea lui Patriciu. Un gest disperat justificat de gravitatea acuzaţiilor care i se aduc omului de afaceri: înşelăciune, spălare de bani, manipularea pieţei de capital, privatizări frauduloase şi evaziune fiscală.La scurt timp după aceasta, Traian Băsescu demască solicitarea premierului, fapt ce devine extrem de supărător pentru acesta şi mai ales pentru “grupul de interese” ce-l susţine pe Patriciu. Se poate spune că de la această dezvăluire până la suspendarea preşedintelui nu au fost decât câţiva paşi. Mai ales că Băsescu nu tace. Face noi şi noi dezvăluiri despre modul în care este crescut artificial preţul carburanţilor, fapt care de fiecare dată a fost utilizat pentru a justifica creşterea celorlalte preţuri. Astfel că Petrom şi Rompetrol sunt nevoite să scadă pentru o vreme preţul combustibilului din benzinării. Îi demască pe “băieţii deştepţi” din afacerile cu energie. Aceştia vând energie la preţuri preferenţiale anumitor oameni de afaceri, în timp ce diferenţele sunt plătite de micii consumatori. În urma dezvăluilor sale doi miniştr idin guvernul Tăriceanu sunt anchetaţi: Codruţ Sereş – ministrul Economiei şi Zsolt Nagy – ministrul Comunicaţiilor. În decembrie 2006, Traian Băsescu prezintă în faţa camerelor reunite ale Parlamentului raportul comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste în România, cunoscut public sub denumirea de “Raportul Tismăneanu”. Una din acţiunile criminale menţionată în raport şi citată de Băsescu, a fost abandonarea intereselor naţionale prin servilism faţă de URSS. Acest raport declanşează un conflict public, mai ales că, acelaşiTraian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării iniţiase procedura de desecretizare a dosarelor de Securitate. Mulţi lideri parlamentari, în frunte cu fanaticul Corneliu Vadim Tudor şi Ion Iliescu huiduie această iniţiativă şi se aliază împotriva acestei acţiuni. Au şi de ce. Iliescu este anchetat în trei dosare cu acuzaţii zdrobitoare: genocid, subminarea puterii de stat, subminarea economiei naţionale, instigare la tratamente neomenoase, cercetare abuzivă şi arestare ilegală, omor deosebit de grav, propagandă pentru război, distrugerea unor obiective, cumpărare de voturi. Dan Voiculescu este desconspirat ca fost informator al Securităţii, având numele de cod Felix. Băsescu merge chiar mai departe. Pe 14 februarie 2007 prezintă un mesaj Camerelor reunite ale Parlamentului, mesaj în care arată de mai multe ori că “şi Parlamentul a fost atras în aceste realităţi ale corupţiei, deşi cea maimare parte a parlamentarilor nu au avut nici informaţiile necesare, dar nici voinţa de a se documenta pentru a vota în cunoştiinţă de cauză”. Şi aduce exemple concrete în care se încadrează perfect afacerile lui Dinu Patriciuşi ale lui Dan Voiculescu: “Din 2000 până în 2007, s-au emis frecvent ordonanţe prin care agenţi economici sunt scutiţi sau amânaţi de la plata obligaţiilor către stat. Niciodată nu a existat o explicaţie de ce pentru unele societăţi s-au aplicat aceste scutiri, iar pentru altele nu. […] Legea iniţiată de alţi trei parlamentari pentru modificarea Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a celor conexe acesteia. Am returnat Parlamentului această lege pentru că dezincrimina utilizarea pentru altă destinaţie a creditelor angajate şi, în acelaşi timp, dezincrimina nerespectarea normelor bancare. Această lege ar fi anulat practic cercetările penale privind 80 de persoane trimise în judecată şi ar fi anulat pentru totdeauna responsabilitatea celor peste 300 de firme şi persoane fizice care au luat credite de la Bancorex şi Banca Agricolă şi nu le-au mai returnat. Am convingerea că Parlamentul va răspunde pozitiv observaţiilor pe care le-am făcut la trimiterea pentru reexaminarea legii. Prin aceste exemplificări este evident că astfel de acte sunt transpartinice ş ibeneficiază de susţinerea întregului spectru politic, de cele mai multe ori. Veţi vedea că la iniţiatori sunt reprezentate toate partidele.”

Dan Voiculescu “Felix”, motanul moralist

Ca răspuns la acest mesaj, în data de 28 februarie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului încuviinţează creare aunei Comisii de anchetă, prezidată tocmai de senatorul Dan Voiculescu. Pe 21 martie, preşedintele Traian Băsescu este acuzat de insultarea Parlamentului şi de încălcarea Constituţiei. Comisia condusă de Dan Voiculescu stabileşte 19 acuzaţii.

Dan Voiculescu este la fel de speriat ca şi Patriciu de viitorul care îl aşteaptă. Pârghiile de care dispunea până acum la nivel juridic şi politic încep să se şubrezească. Nu îi mai rămâne decât să îşi asmută imperiul media asupra preşedintelui care nu ştie să tacă. Este ajutat şi de patronul ziarului Ziua – Sorin Roşca Stănescu, alături de care este acuzat în mai multe dosare. Voiculescu este învinuit în dosarul Loteria II, împreună cu fiica sa, Camelia, de spălare de bani şi ameninţă că procurorii vor plăti scump aceasta. Voiculescu este anchetat şi în dosarul Rompetrol, înţelegerea dintre el şi Dinu Patriciu fiind evidentă, după cum arată şi Valentin Manoliu: “În cazul Rompetrol, Dinu Patriciu vinde acţiuni la Bursa de Valori la un preţ foarte mic. Vine fiica lui Dan Voiculescu, Lidia şi cumpără acţiuni în valoare de un milion două sute de mii de dolari, însă nu face decât să arate un document bancar care „probează“ că ea poate plăti această sumă (truc folosit de numeroşi participanţi la Bursa de Valori). Nu plăteşte această sumă, dar spune că poate plăti în trei zile, urmând să piardă acţiunile dacă nu plăteşte. În câteva ore, valoarea acţiunilor Rompetrol la Bursa de Valori creşte de zece ori. Acţiunile fiicei lui Dan Voiculescu valorează acum douasprezece milioane de dolari. Ea vinde acţiunile imediat şi primeştecele douasprezece milioane de dolari. Peste trei zile plăteşte suma de un milion două sute de mii dolari şi rămâne cu zece milioane opt sute de mii  de dolari în numai câteva ore.

Dan Voiculescu nu a putut explica niciodată de unde a scos imediat după 1989 zecile de milioane de dolari cu care a înfiinţat un adevărat imperiu alcătuit din 40 de societăţi. În 1990 de exemplu a înfiinţat Fundaţia  Crescent (care avea să fie mai bine cunoscută ca Fundaţia Umanistă DanVoiculescu) cu incredibila sumă de un milion douăzeci şi cinci de mii dedolari, într-o perioadă în care salariul mediu al unui român era de doar cincizeci de dolari. În perioada comunistă el spune că era un simplu angajat al firmei Crescent. Realitatea este cu totul alta. La modul oficial firma era proprietatea unui englez John Edgington. Fiind un off-shore din Cipru, firma avea acţionariat secret, iar acţiunile sale erau ţinute într-un seif, completate în alb, astfel încât cine îşi trecea numele pe formular devenea automat patronul firmei. John Edgington a declarat la un momenr dat că firma era în realitate a Securităţii. În 1989 John Edgington a completat formularul în alb prin care îl desemna ca patron pe un arab,Fouad Sanbar. Mugur Ciuvică, liderul Acţiunii Populare, arăta într-un interviu din 2004 că: “Acest arab, imediat după Revoluţie, şi-a făcut un testament care ar putea intra în Cartea Recordurilor. A decis să lase moştenire tot patrimoniul firmei Crescent copiilor săi, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adică un bătrân arab, care avea şi doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu- “Adevarul despre Crescent”) nu-şi lasă averea copiilor săi, ci precizează în testament că averea va fi împărţită copiilor după moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al său. Şi aceasta nu este singura ciudăţenie. Fouad Sanbar nu s-a ocupat niciodată în mod direct de afacerile firmei Crescent din Bucuresti. Deşi aceasta câştiga sute de milioane de dolari anual, arabul venea o singură dată pe an în România. Firma era condusă de Dan Voiculescu şi colabora cu firmele de comerţ exterior ale Securităţii. Mulţi s-au întrebat dacă nu cumva Fouad Sanbar era doar un paravan, un instrument al Securităţii, total subordonat celor care l-au creat. Cert este că în 1995, la moartea lui Sanbar, Dan Voiculescu devine brusc proprietarul firmei Crescent.

Cine stabileşte regula jocului poate face ce vrea

Pe 19 aprilie, Parlamentul reunit în şedinţă extraordinară decide cu o majoritate de voturi – 322 contra 108 – suspendarea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Anterior, Curtea Constituţională se pronunţase asupra concluziilor raportului Voiculescu, stabilind că şeful statului nu se face vinovat de încălcarea gravă a Constituţiei, aşa cum fusese acuzat. Însă Parlamentul nu ţine cont de acest aviz pe motiv că este consultativ. Într-o dezbatere difuzată de postul Realitatea TV, Ion Iliescu sfidează bunul simţ şi confirmă, dacă mai era nevoie, ceea ce am putut observa cu toţii: legea se aplică în funcţie de interesele celor care deţin puterea.

Corina Drăgotescu: Dumneavoastră respectaţi legea. Cum aţi fost dumneavoastră de acord ca, după ce Curtea a spus că nu sunt fapte grave de natură să fie suspendat preşedintele Traian Băsescu, totuşi colegii dumneavoastră să insiste şi să meargă înainte cu acestă suspendare care încalcă o lege morală şi pune subsemnul întrebării autoritatea Curţii Constituţionale?

Ion Iliescu: Curtea nu dă decizii Parlamentului, este un aviz consultativ.

Robert Turcescu: În cazul acesta!

Ion Iliescu: Da, în acest caz.

Robert Turcescu: Da, dar are momente Curtea în care spune şi lucruri care nu sunt consultative. La ce se mai cere acest aviz, pentru ce?

Ion Iliescu: E un aviz de specialişti….

Robert Turcescu: La ce îl mai cere, dacă oricum nu ţine nimeni cont de el sau poţi să ţii cont sau nu. La ce le mai trebuie?

Ion Iliescu: Uneori poate să conteze..

Robert Turcescu: Acum de ce nu a contat?

Ion Iliescu: Pentru că principiul este că nu contează. Poate să ia înconsiderare Parlamentul sau nu.

Robert Turcescu: Dar atunci de ce se cere? Am decis suspendarea, votăm acum demiterea sau nu.

Corina Drăgotescu: Ne aşteptam la o clasă politică mai responsabilă, să ţină cont de opinia specialiştilor, că de-aceea sunt acolo.

Ion Iliescu: Sunt nişte reguli ale jocului…

Corina Drăgotescu: Dar de ce un jurist trebuie să ţină cont de opinia Curţii, iar un politician nu. Judecăm cu o măsură dublă?

Ion Iliescu: Deci e un aviz consultativ, iar Parlamentul ia în considerare avizul consultativ…

Corina Drăgotescu: Când îi convine .

Ion Iliescu: Dar trage concluzia cuvenită.

Am redat mai mult din acest dialog pentru că poartă în el cheia “sistemului ticăloşit”, cum îl numeşte Traian Băsescu. Un sistem în care cei care au puterea pot să modifice din mers jocul, construind regulile de care au nevoie pentru a câştiga.

Între Skull & Bones şi lojile masonice ruseşti

Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu sunt câteva dintre personajele cheie care au un interes personal şi direct ca Traian Băsescu să dispară de pe scena politică. Suspendarea lui Băsescu este marcată însă de data aceasta în mod vizibil de mâna, de obicei ascunsă, a masoneriei. Rostirea unui singur nume, Kondyakov, a generat o adevărată busculadă în care au intrat, cu sau fără voia lor, personalităţi, instituţii şi organizaţii care nu vroiau să-şi şifoneze imaginea publică. Dacă înainte atât consensul, cât şi divergenţele erau atât de bine regizate încât dădeau impresia de normalitate, de data aceasta am asistat la o bâlbâială generală în care cei implicaţi s-au acuzat singuri căutând să se dezvinovăţească.

Ioan Talpeş, fost şef al SIE şi consilier prezidenţial pe vremea preşedintelui Ion Iliescu, confirmă într-un interviu acordat cotidianului România Liberă că Alexander Kondyakov este consultant al preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin şi director executiv al Novocom, un centru de analiză politică din Moscova care asigură Guvernului Rusiei şi Preşedintelui Putin consultanţă în domeniul informaţiilor. Alexander Kondyakov a lucrat pentru agenţia de ştiri TASS şi a fost consilier al şefului Comitetului pentru Organizaţiile de Tineret ale Uniunii Sovietice. Autor al conceptului “Viitori lideri pentru Noul Mileniu”, Kondyakov a promovat ideea organizării unor întrevederi informale între politicieni aflaţi în ascensiune din Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Statele Unite, Marea Britanie, Franţa şi Germania. Pasiunea sa pentru “comunicarea elitelor” i-a facilitat ascensiunea în francmasonerie. Devenit Mare Secretar al Marii Loji a Rusiei, Kondyakov a fost, în 2001, unul dintre artizanii vizitei istorice la Sankt Petersburg a americanului Fred Kleinkhnecht – Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu din Washington DC (supranumit şi Mamă a Lumii). În aceeaşi calitate, Kondyakov a vizitat Bucureştiul în 2003, cu puţin înaintea Conventului Marii Loje Naţionale a României, în cadrul căruia Ion Iliescu, pe atunci preşedinte al ţării a vorbit despre “despre importanţa particulară a masoneriei în dezvoltarea României moderne”. În urmă cuaproape patru ani, Marele Secretar al Marii Loji a Rusiei i-a entuziasmat pe fraţii săi de la Bucureşti încheindu-şi cuvântarea cu urarea “Trăiască România Mare!”

Şi tocmai acest Kondyakov îi vizitează pe mai mulţi oameni politici din ţara noastră cu câteva zile înainte desuspendarea preşedintelui. Întrebaţi fiind asupra subiectului discuţiei cu Alexander Kondyakov, care a avut loc la Palatul Victoria, atât Călin Popescu Tăriceanu, cât şi Camelia Spătaru (purtătorul de cuvânt al Guvernului) şi Radu Stroe (senator PNL) nu s-au putut pune de acord asupra subiectului. Ce aveau ei de ascuns? La acea întâlnire au mai participat încă două persoane, „doi consilieri de stat” după cum afirmă Camelia Spătaru, ale căror nume, oficial, nu au fost dezvăluite, dar care au fost desconspirate ulterior ca fiind Gheorghe Florea şi încă o persoană influentă în masonerie, presupusă a fi Bogdan Olteanu (preşedintele Camerei Deputaţilor). Despre Gheorghe Florea se ştie că este un controversat om de afaceri, patron al echipei „Fulgerul Bragadirul” şi mason de grad înalt, fiind conducător al Ritului de Memphis-Misraim, susţinut de masoneria rusă. De asemenea, Kondyakov a avut întâlniri neoficiale cu Ion Iliescu, Adrian Năstase şi cu Cosmin Guşă. Acesta din urmă a declarat: „Kondyakov este prietenul meu de mai mulţi ani”. Poziţia marii Loje Naţionale a României este şi contradictorie şi defensivă: „Pe linie oficială, de cel puţin un an domnul Kondyakov nu a mai fost în România.Vizitele private pe care le face un conducător de lojă într-o ţară nu trebuie anunţate la masoneria română. Şi dacă aş ştii de o vizită recentă, deşi nu sunt la curent cu vizitele domnului Kondyakov, mi s-ar părea o indiscreţie să comentez vizita unui persoane private,” spune Eugen Ovidiu Chirovici, şeful masonilor români. Amestecul lui Kondaykov şi încercarea (nereuşită) de muşamalizare a vizitei sale din partea fraţilor săi atât de discreţi nu face decât să adauge noi piese într-un puzzle în care piesele – Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Călin Popescu Tăriceanu, Ion Iliescu suţinute de interese, masonice. Spre reamintire – Călin Popescu Tăriceanu este fiul adoptiv al lui Dan Amedeo Lăzărescu – informator dovedit al Securităţii în anul 2000 şi fost Suveran MareComandor al Masoneriei Române. Iar soţia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loje Naţionalea României este, conform mai multor articole publicate în presa românească, “director în holdingul lui Patriciu”. După ce a fost ministru în cabinetul Năstase, Eugen Ovidiu Chirovici s-a înscris în 2004 în partidul lui Dan Voiculescu. Într-un articol publicat în aprilie 2007 de Trustul Gazeta citim: “Legăturile dintre PSD şi Patriciu sunt cimentate, potrivit informaţiilor noastre, şi de înalte feţe ale masoneriei româneşti. În urmă cu câteva luni, Marele Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei – rudă cu Vladimir Putin (este vorba despre acelaşi Kondyakov şi despre vizita oficială menţionată de Eugen Ovidiu Chirovici n.n.) a fost în România, unde s-a întîlnit cu Eugen Ovidiu Chirovici şi Călin Popescu-Tăriceanu. Dinu Patriciu, un apropiat al masoneriei ruseşti, este cheia întrunirii neoficiale. La scurt timp de la întâlnirea româno-rusă, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează piaţa energetică, dosarul Rompetrol este redeschis în forţă, de această dată chiar sub auspiciile Departamentului de Stat al SUA, care şi-a dat acceptul pentru acordarea asistenţei în vederea audierii martorilor – persoane din anturajul conducerii Rompetrol – pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington.” Însă în acest puzzle piesa cheie este Skull&Bones, şi ca de obicei despre ea se vorbeşte cel mai puţin. La fel cum nu s-ar fi amintit nimic despre masonul rus Kondyakov dacă Băsescu nu ar fi vorbit. Apariţia peceţii acestei grupări satanice – numărul 322 în evenimentele legate de suspendarea lui Băsescu nu poate fi trecută cu vederea. Cu atât mai mult cu cât la sfârşitul lunii mai a anului trecut a avut loc la Cluj un convent masonic internaţional, care l-a avut ca principal protagonist pe vicepreşedintele american Dick Cheney, membru al Skull&Bones şi al grupului Bilderberg. Cu ocazia acestui convent s-a pus în discuţie poziţia României faţă de cele două axe: Londra-Washington pe de-o parte, care ţine de Ritul Scoţian şi Moscova-Paris, de cealaltă parte, care ţine de Ritul Francez. Nu trebuie să uităm faptul că până acum orientarea României a fost mai degrabă către Moscova şi Franţa. Atât Ion Iliescu cât şi alţi membrii ai PSD precum fostul premier Adrian Năstase erau obedienţi faţă de masoneria roşie, culoare la care am văzut revenind PSD-ul în preajma vizitei lui Kondyakov. În ultima perioadă auzim tot mai mult vorbindu-se despre un aşa-numit “Grup de la Cluj”, tocmai oraşul în care a avut loc întâlnirea cu fratele Cheney de la Skull&Bones. Acesta se vrea a fi o fracţiune din PSD care îşi propune reformarea unui partid care şi-a pierdut tot mai mult credibilitatea. “Grupul de la Cluj este un fel de colegiu invizibil al celor care s-au săturat de inerţie şi de nomenclaturişti. Suntem o nouă generaţie politică, ce visează o nouă Românie” spune Vasile Dâncu, unul dintre exponenţi.

Punând alături toate aceste piese vedem cum lucrurile încep să se lege şi cum se prefigurează interese masonice, internaţionale. Ceea ce se petrece în România este mult mai important pentru liderii mondiali decât vor ei să ne lase să credem. Un motiv în plus să mergem în număr cât mai mare la vot şi să demonstrăm că nu dorim să fim conduşi nici de numărul 322 şi nici de masoneria rusă.

Sursa: www.turcescu.ro

Testamentul Regelui Carol I

Un document excepţional de acum 111 ani !!!! 

de Adrian Bucurescu 

Importanţa regelui Carol I în istoria României nu mai trebuie demonstrată. A fost un domnitor vrednic, comandant al oştirii romaneşti pe câmpul de luptă, precum vitejii voievozi din timpurile noastre eroice, un foarte bun gospodar al ţării şi un ctitor de mari aşezăminte culturale. 

Testamentul său din 14/26 februarie 1899, din care prezentăm aici câteva fragmente, arată un patriotism profund, un monarh în căutarea perfecţiunii, un om de o înaltă ţinută morală, pe care, vai, nu o vedem la actualii oameni politici ai României! Aşadar, să luăm aminte! 

Testamentul meu, scris şi iscălit de propria mea mână, la 14/26 februarie 1899, în capitala mea, Bucureşti. // Testamentul meu, scris de mine, în luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin "Monitor" după moartea mea, cu rugămintea ca ultima mea voinţă şi dorinţă să fie urmate întocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mână, fiind încă voinic şi sănătos. Având aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca să mă hotărăsc a lua cele din urmă dispoziţii. Alcătuind acest testament, gândesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat şi care a avut deplină încredere în mine. Viaţa mea este aşa de strâns legată de această de Dumnezeu binecuvântată ţară , că doresc să-i las şi după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie şi de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi şi noapte, m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acum o poziţie vrednică între statele europene, m-am silit ca simţământul religios să fie ridicat şi dezvoltat în toate straturile societăţii şi ca fiecare să îndeplinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului. Cu toate greutăţile pe care le-am întâlnit, cu toate bănuielile care s-au ridicat, mai ales la începutul domniei mele, în contra mea, expunându-mă la atacurile cele mai violente, am păşit fără frică şi fără şovăire înainte, pe calea dreaptă, având nemărginită încredere în Dumnezeu şi în bunul simţ al credinciosului meu popor. Înconjurat şi sprijinit de fruntaşii ţării, pentru care am avut întotdeauna o adâncă recunoştinţă şi o vie afecţiune, am reuşit să ridic, la gurile Dunării şi pe Marea Neagră, un stat înzestrat cu o bună armată şi cu toate mijloacele, spre a putea menţine frumoasa sa poziţie şi realiza odată înaltele sale aspiraţiuni. Succesorul meu la tron primeşte, ia dar o moştenire, de care el va fi mândru şi pe care o va cârmui, am toată speranţa, în spiritul meu, călăuzit fiind prin deviza: "Totul pentru ţară, nimic pentru mine".. 

Mulţumesc din suflet tuturor celor care au lucrat cu mine şi care m-au servit cu credinţă. Iert acelora care au scris şi au vorbit în contra mea, căutând a mă calomnia sau a arunca îndoieli asupra bunelor mele intenţiuni. Trimiţând tuturor o ultimă salutare, plină de dragoste, rog ca şi generaţiile viitoare să-şi amintească din când în când de acela care s-a închinat cu tot sufletul, iubitului său popor, în mijlocul căruia el s-a găsit aşa de fericit. Pronia cerească a voit ca să sfârşesc bogata mea viaţă. Am trăit şi mor cu deviza care străluceşte în armele României: "Nihil sine Deo!" 

Doresc să fiu îmbrăcat în uniformă de general (mică ţinută, cum am purtat-o în toate zilele), cu decoraţiile de război şi numai Steaua României şi Crucea de Hohenzollern, pe piept. Am rămas credincios religiunii mele, însă am avut şi o deosebită dragoste pentru biserica răsăriteană, în care scumpa mea fiică, Maria, era botezată. 

Binecuvântarea corpului meu se va face de un preot catolic, însă doresc ca clerul de amândouă bisericile să facă rugăciuni la sicriul meu, care trebuie să fie foarte simplu. (...) Coroana de oţel, făurită dintr-un tun luat pe câmpul de luptă şi stropit cu sângele vitejilor mei ostaşi, trebuie să fie depusă lângă mine, purtată până la cel din urmă locaş al meu şi readusă apoi la palat. Sicriul meu, închis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit (dacă se poate) la Plevna şi tras de şase cai din grajdurile mele, fără văluri negre. Toate steagurile care au fâlfâit pe câmpiile de bătaie vor fi purtate înaintea şi în urma sicriului meu, ca semn că scumpa mea armată a jurat credinţă steagului său şi şefului sau suprem, care prin voinţa lui Dumnezeu, nu mai este în mijlocul credincioşilor săi ostaşi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucureşti, Focşani şi Galaţi, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei strămoşeşti, în timpuri de grele încercări, de care Cerul să păzească ţara. Trimit armatei mele, pe care am îngrijit-o cu dragoste şi căreia m-am închinat cu toată inima, cea din urmă salutare, rugând-o a-mi păstra o amintire caldă. (...) 

Prin o bună gospodărie şi o severă rânduială în cheltuieli, fără a micşora numeroasele ajutoare cerute din toate părţile, averea mea a crescut din an în an, aşa că pot dispune astăzi de sume însemnate, în folosul scumpei mele Românii şi pentru binefaceri. Am hotărât dar o sumă de 12 milioane de lei, pentru diferitele aşezăminte, noi fundaţiuni şi ca ajutoare. Această sumă va fi distribuită precum urmează: 

1. La Academia Română, şase sute mii de lei, capital pentru publicaţiuni. 

2. La Fundaţiunea mea Universitară, pentru sporirea capitalului, şase sute mii de lei. 

3. La Orfelinatul "Ferdinand" din Zorleni, lângă Bârlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei. 

4. Pentru întemeierea unui internat de fete de ofiţeri în armata mea, cu un institut de educaţiune, cu un învăţământ practic, la Craiova , două milioane lei. 

5. Pentru întemeierea unei şcoli industriale la Bucureşti, trei milioane lei. (Urmează alte 12 legate). 

Înălţând rugăciuni fierbinţi către A-tot-Puternicul, ca să ocrotească de-a pururea România şi să răspândească toate harurile asupra scumpului meu popor, mă închin cu smerenie înaintea voinţei lui Dumnezeu şi iscălesc cea din urmă hotărâre a mea. 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. 

Făcut la Bucureşti, la 14/20 februarie 1899. //CAROL// 

Am scris şi iscălit cu propria mea mână acest testament, pe două coale, formând opt pagini, legate cu fir roşu şi am pus sigiliul meu. // CAROL// 

Sursa: www.biserica.org

_________________

CUM AU INTERVENIT MARILE PUTERI ÎN POLITICA ROMÂNIEI ÎN ULTIMII 70 DE ANI

De la primele formaţiuni statale româneşti şi până astăzi, marile puteri au intervenit mai mereu în politica românească. Uneori mai subtil, alteori călcând direct cu cizma pe grumazul poporului român, marile puteri nu s-au dat înlături de la nimic pentru a-şi asigura influenţa şi interesele în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Câteva momente sunt exemplele cele mai grăitoare despre modul în care au intervenit marile puteri în politica românească în secolul XX:
1.Rebeliunea Legionară
În septembrie 1940, pe fondul pierderilor teritoriale care au agravat la maxim situaţia politică, definită încă din 1930 de tendinţele autoritariste ale lui Carol al II-lea şi de creşterea spectaculoasa a impactului Mişcării Legionare asupra unui important segment al populaţiei, s-a instaurat un regim bicefal, sortit din naştere unei morţi premature. Disensiunile aveau să apară rapid între Ion Antonescu şi Mişcarea Legionară. La fricţiunile inerente unei coabitări politice conjuncturale se adaugă, şi nu ca un factor de neglijat, amestecul marilor puteri, care considerau că deţinerea unor poziţii cheie în zona sau cel puţin crearea aici a unui focar de tensiuni care să permită, eventual, o intervenţie armată se înscrie în planurile unui preconizat război total. O nota a Serviciului Secret de Informaţii, din 24 ianuarie 1941 este elocventa în ceea ce priveşte atitudinea cercurilor engleze din Capitala - reflex al metropolei - care “se arata indispuse de faptul că nu a persistat starea de anarhie şi haos care ar fi dezorganizat viata economică sau ar fi dus la prelungirea unui război civil. Cercurile britanice sperau în dezorganizarea căilor ferate, degradarea instalaţiilor de petrol, desfiinţarea de fabrici, scăderea producţiei prin perpetuarea anarhiei etc. Se spera - după însăşi formula britanica - într-un “front de haos” în spatele frontului german din Balcani. Englezii au considerat cu dezamăgire înfrângerea rapida a rebelilor, colaborarea dintre armata germana şi româna pentru restabilirea ordinii”. (C. Troncota, Alin Spânu, Documente SSI privind spatiul sovietic 22 august 1939-23 august 1944, Editura INST, Bucuresti, 2004, p. 137).
Rezolvare conflictului, cu aprobare de la Berlin
În dimineaţa zilei de 14 ianuarie 1941 generalul Antonescu a plecat spre Germania, însoţit doar de ministrul plenipotenţiar Fabricius (după unele relatări Horia Sima a refuzat invitatia, iar dupa altele el nu a fost invitat), fiind primit în aceeaşi zi la reşedinţa lui Hitler, de la Berghof. La întoarcere, pentru a combate unele zvonuri din cercurile legionare, potrivit cărora Mişcarea Legionară a fost sprijinita de Germania, Fabricius a comunicat conducătorilor legionari ca guvernul Reich-ului doreşte ca Mişcarea Legionară să se subordoneze generalului Antonescu, asigurând astfel liniştea în ţară, de care statul german şi trupele din cadrul Misiunii aveau absoluta nevoie.

2. 23 August 1944 - O trădare naţională?
Despre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destulă abilitate, poporului român, unele adevăruri ale acestui act şi implicaţiile lui, în majoritate nefaste pentru România. S-a trecut cu vederea în mod deliberat situaţia militara a României în primăvara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea trădare de la Iaşi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racoviţă, săvârşita în strânsa legătura cu Casa Regala şi cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situaţia militara a României de dinainte de 23 august 1944, precum şi tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo şi Stockholm, iniţiate încă de la sfârşitul anului 1943, ca şi despre rezultatele acestora.

3. Abdicarea Regelui Mihai
Abdicarea tânărului Rege Mihai I la finele anului 1947 era un eveniment previzibil pentru mulţi contemporani ai epocii. În noiembrie 1947, Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”.
Varianta ruşilor
Ceea ce a urmat se cunoaşte însă mai puţin varianta ruşilor! Lucrurile devin mai încâlcite dacă amintim declaraţia făcută de Pavel Sudoplatov, fostul şef al spionajului NKVD, în cartea autobiografică Misiuni Speciale. Memoriile unui martor nedorit: un şef sovietic de spioni, potrivit căreia ministrul adjunct de Externe sovietic Andrei Vâşinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic. La această acuzaţie, regele a spus că nu a fost niciodată în Mexic, însă tatăl său Regele Carol al II-lea, da.
Nu se ştie exact cu ce bunuri a plecat din România. Declaraţiile variază, de la un tren plin cu valori până la patru automobile, 3.000 de dolari şi o decoraţie, şi de la bunuri în valoare de 500.000 de franci elveţieni până la 42 de tablouri, în funcţie de cei care le emit. Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora Regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din ţară, relatările despre viaţa sa din exil dovedesc că acesta a trebuit să-şi câştige existenţa prin propria-i muncă şi nu a dus un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi părăsit România.

4. Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej
Unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale arhivelor comuniste este cel legat de moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mai precis, despre presupusa asasinare a acestuia prin iradiere. O posibilă “crimă comunistă cu circuit închis”, la cel mai înalt nivel.O crimă care ar fi putut face parte dintr-o serie neagră a epurărilor externe comandate de la Moscova. Deşi au curs tone de cerneală despre acest subiect, nici până în prezent nu s-a stabilit dacă a fost sau nu a fost Dej pe lista neagră a KGB.
“Faptul că Gheorghiu-Dej a fost iradiat la Moscova, în iunie 1963, a fost confirmat şi de un fost ofiţer de securitate care a ţinut să-şi păstreze anonimatul. Argumentul este stupefiant, şi anume că trei din cei patru ofiţeri care-i asigurau garda personală lui Dej au murit tot de cancer”, spune istoricul serviciilor secrete, Cristian Troncotă, în cartea “Duplicitarii - O istorie a serviciilor de informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România”. Şi totuşi, oficial, Dej a murit în patul lui. De moarte bună. Adică din cauze naturale. Ca şi Stalin, ca şi Lenin, marii lui înaintaşi. E drept, şi Dej, şi Stalin, şi Lenin au fost înconjuraţi de cei mai buni medici. Ca şi cum s-ar fi aflat într-un pat de spital, sub cel mai profesionist control medical cu putinţă. Toţi trei au avut parte de funeralii naţionale şi de înmormântări faraonice. Trebuie menţionat, că, precum predecesorii săi întru moarte, Dej a sucombat în plină glorie. N-a fost închis, anchetat, torturat sau condamnat, înainte să-şi dea obştescul sfârşit. Aşa cum li s-a întâmplat lui Foriş, Kofler, Pătrăşcanu, Pauker, Luca şi atâtor altora. Aparent, în anul morţii, Dej era pe val. Pe dedesubt, însă, se afla plasa nevăzută şi braţul lung ale Kremlinului şi ale serviciilor secrete ale Moscovei, de unde, mulţi zic, că şi lui Dej i s-ar fi tras.
Dej către Pacepa: “M-a otrăvit KGB-ul!”
Într-o zi de sfârşit de februarie a anului1965, mai, în glumă, mai în serios, Dej ar fi exclamat către generalul Pacepa, aflat în vizită: “M-a otrăvit KGB-ul!”. La acea întâlnire de taină, după spusele lui Pacepa, mai era de faţă şi nelipsitul Chivu Stoica, care nu a scăpat prilejul de a pune gaz peste foc amintind de “cazul Togliatti”, o victimă certă a KGB (care a fost iradiat cu thallium, după ce, la Ialta, comisese “crima” de a scrie un testament politic în care şi-a exprimat profunda dezamăgire faţă de Hruşciov).

5. Ce nu se ştie despre Revoluţie din decembrie 1989
„Dosarul Revoluţiei” e un mister şi o dezamăgire. Pentru „sângele vărsat” s-a plătit prea puţin. E adevărat, generalii Stănculescu şi Chiţac au fost condamnaţi. La fel de adevărat e că primul îşi juca, în 2009, pensia la „păcănele”. Celălalt a murit în noiembrie 2010. Au intervenit marile puteri în Revoluţia din 1989 ? Astfel stând lucrurile, “Historia” întreabă istoricii: ce nu ştiu despre Revoluţie?

Sursa: Adevarul.ro

Sursa: basarabialiterara.com.md

Mâncarea sănătoasă ţine cancerul la distanţă

Cauţi tot felul de elixire care să-ţi menţină sănătatea intactă, însă trebuie să ştii că alimentaţia echilibrată joacă poate rolul cel mai important în lupta contra cancerului.

„Eşti ceea ce mănânci!” Mai mult ca sigur, nu e prima dată când auzi asta.

Fără a complica lucrurile, oricine trebuie să înţeleagă că alimentaţia sănătoasă este, fără doar şi poate, un element-cheie împotriva cumplitei maladii.

Iată de ce trebuie să ştii şi ce să mănânci şi cum să-ţi prepari alimentele. Despre toate acestea am vorbit cu prof. doctor Pavel Chirilă.

Atenţie la zahărul rafinat şi la mezeluri!

Din nefericire, în România, cancerul provoacă cea mai mare rată de mortalitate dintre toate ţările Europei.

„Poţi evita riscul dacă nu fumezi, nu mănânci în exces zahăr, nu faci abuz de grăsimi şi de nitraţi precum margarină, slănină... în general, mezeluri.“

Dr. Pavel Chirilă ne atrage atenţia că „sunt pacienţi care spun că deşi mănâncă des aceste alimente, n-au făcut cancer.

Eu le răspund că boala se poate declanşa oricând, începând chiar de mâine“.

În linii mari, iată o listă a aditivilor cu risc oncogen:

E 330 (acid citric), E 110 (colorant)

E 621 (glutamat de sodiu), E 407 (caragenan)

E 211, E 131, E 142, E 213, E 214, E 215, E 110, E 102,

E 120, E 217, E 239, E 123

E 951 (aspartam), E 952 (ciclamat)

E 422 (glicerină), E 954 (zaharină)

E 160 a – (Beta caroten), E 250 (nitrat de potasiu)

5 reguli pentru o alimentaţie sănătoasă

1. Evită ingredientele cu aditivi (E-uri): condimentele la plic, supele instant.

2. Nu prelucra termic alimentele la temperaturi înalte (evită cuptorul cu microunde).

3. Nu pune mâncăruri fierbinţi în recipiente din plastic.

4. Evită consumul excesiv de carne.

5. Scoate din meniu mâncărurile prea grase şi bogate în carbohidraţi.

Prepararea alimentelor, o problemă în dezbatere

Cine vrea garanţii că alimentele pe care le mănâncă sunt lipsite de substanţe nocive provenite din îngrăşăminte chimice, pesticide, antibiotice ş.a. trebuie să le caute într-o fermă bio sau să le producă în propria gospodărie.

„Cerealele şi fructele nu trebuie să lipsească din alimentaţia zilnică, mai ales la micul dejun“, ne sfătuieşte dr. Pavel Chirilă.

„Dacă n-ai probleme gastrice sau de colon, mănâncă zarzavaturile şi fructele cât mai crude.

De asemenea, sunt importante şi vasele în care gătim.

Oalele din inox sau cele de pământ nu degajă în mâncare substanţe cancerigene.“

Dar sarea din bucate?

Îţi place să mănânci sărat? Mare grijă: abuzul de sare poate da cancer gastric.

În plus, sarea fină pe care o găseşti de obicei în marile magazine conţine agenţi de stabilizare (antiaglomeranţi), substanţe care cresc riscul cancerigen.

Doctorii recomandă sarea marină sau cea de mină, naturală, comercializată la magazinele cu produse naturiste sau în farmacii.

La ora actuală, 1 din 40 de români are cancer

Cum lupţi eficient împotriva cancerului?

Poţi contribui la construcţia primei clinici de recuperare a cancerului din România, Clinica Nera din judeţul Caraş Severin, cumpărând cartea „Nu hrăni cancerul! Alimentaţia este aliatul tău împotriva cancerului“, scrisă de Pavel Chirilă, Mădălina Popescu şi Cristela Georgescu.

Cartea costă 22 de lei şi poate fi comandată pe www.clinicanera.ro, din farmaciile Dona (25 de lei) sau la numărul de telefon 021.352.41.31, între orele 10.00 şi 18.00.

Alimentele care cresc imunitatea

Trebuie să ţinem minte că un regim alimentar bogat în fibre, care nu creşte colesterolul „rău“ (fără grăsimi animale), bazat pe multe porţii de legume şi fructe, fără alcool şi exces de cafea, este un regim adecvat anticancer.

Iată câteva alimente şi proprietăţile lor, care luptă eficient împotriva acestei boli necruţătoare.

 

Grâul este un aliment complet şi previne multiplicarea celulelor canceroase în corp.

Citricele conţin vitamina C, polifenoli şi activatori ai sistemului de apărare al corpului.

Fructele de pădure au multe substanţe precum pectinele, vitamina C, fier, taninuri, benefice pentru imunitate.

Varza are efect antitumoral (cancer de sân şi de vezică), graţie glucozinalatului pe care-l conţine.

Usturoiul are efect anticancerigen, prin polifenoli şi acilină.

Ciupercile inhibă celulele canceroase şi ajută organismulsă se apere de infecţii.

Vinul roşu - un pahar pe zi băut la masa de prânz scade riscul de cancer (din resveratrolul boabelor de struguri se fac suplimente nutritive antitumorale).

Sfat

Zahărul, nefiind un aliment natural, poate schimba, la nivel fiziologic, funcţionarea instinctului alimentar.

Aşa apare dependenţa. Soluţia? Înlocuieşte zahărul cu miere.

Sursa: www.clickpentrufemei.ro 

Noi dovezi care susţin teoria conform căreia italienii sunt urmaşii tracilor şi nu românii urmaşii Romei

Autor: Ioana Oancea

Documentarul "Dacii - adevăruri tulburătoare" a expus românilor o nouă teorie care a stârnit un interes imens: aceea că nu noi suntem urmaşii Romei, ci că românii şi italienii au urmaşi comuni - tracii. Realizatorii filmului au produs o continuare a acestuia în care expun noi dovezi ale măreţiei neamului tracilor şi noi argumente pentru care nu ar fi fost posibil ca dacii să fie romanizaţi.

Filmul iniţial îl găsiţi AICI: VIDEO "Dacii - Adevăruri tulburătoare 2012": un film documentar, vizionat de sute de mii de români, răstoarnă toată istoria noastră

Una dintre cele mai puternice dovezi prezentate în filmul iniţial era un studiu de paleogenetică nou, realizat în Germania, potrivit căruia populaţia actuală a României ar fi clar înrudită genetic cu populaţiile care au locuit pe teritoriul ţării noastre acum 3000- 5000 de ani, ceea ce ar fi dovada continuităţii poporului român pe aceste meleaguri. 

De asemenea, cercetarea a arătat că, raportându-ne la populaţia actuală a Europei, ne înrudim genetic cu grecii şi bulgarii, care s-au dezvoltat în spaţii locuite cândva de traci, şi doar într-o mică măsură cu italienii. Ceea ce realizatorii documentarului au numit "cea mai şocantă concluzie" este aceea că o parte dintre italieni, cei din nord, sunt înrudiţi cu populaţiile care au trăit în Arcul Carpatic acum 3000 - 5000 de ani. "Nu noi suntem urmaşii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmaşi ai tracilor", susţin ei.

Noi dovezi şi argumente ale cercetătorilor şi istoricilor

Valentin Roman, jurnalist, expune în cadrul documentarului mai multe surse antice şi recente care arată că etruscii, despre care se spune că au avut o contribuţie majoră în dezvoltarea şi civilizarea Romei, sunt traci. 

"Despre etrusci s-ar putea spune, aproape cu certitudine, că sunt traci pentru că sursele antice care vorbesc despre acest lucru sunt foarte numeroase. Tucidide spune că aria de răspândire a triburilor etrusce era din zona Dunării până teritoriul Italiei de astăzi -chiar şi în zona Greciei şi a insulelor greceşti", arată el. 

Potrivit acestuia, istoricul roman Iosephus menţiona că etruscii au fost cei care le-au dat romanilor alfabetul şi i-ar fi organizat în organizarea statală şi i-ar fi influenţat religios.

"Tracii ocupau acum 3000 de ani un spaţiu imens din Europa şi Asia Mică. Marea Neagră era înconjurată de neamurile tracice, pe care istoricii greci o numeau Marea Getică. "Sunt cei mai numeroşi după inzi", spunea Herodot.

Istoricul roman Titus Livius susţinea că Eneea, ginerele regelui Priam al Troiei, şi troienii săi fugiţi pe mare după căderea cetăţii sunt consideraţi întemeietorii Romei. Troia era o cetate localizată pe actualul teritoriu al Turciei, în Anatolia, o zonă locuită atunci de traci. 

Realizatorii documentarului arată că celebra epopee a lui Homer "Iliada" descrie parada militarilor să-l sprijine pe Troieni în lupta împotriva aheilor, iar acei comandanţi sunt descrişi ca fiind trimişi de regi ai tracilor sau ai geţilor, uneori se prezintă gradul de rudenie cu dinastia troiană sau întâlniri avute cu ei la manifestări de tip militar sau religioase. 

Scriitorul Daniel Roxin, prezentatorul documentarului, susţine la un moment dat: "Despre împăratul Traian, istoricul roman Diocasius: "Să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Războaiele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar tracii au fost daci."

Împăratul Traian: Mă cheamă Traian de la toponimul trahianus, "din Trahia"

Potrivit istoricului contemporan Jesus Pardo, Împăratul Traian ar fi lăsat, după lupta cu parţii la 117 e.n, un testament în care scrie următoarele: "Pe mine mă cheamă Traian de la toponimul trahianus, "din Trahia", şi m-am născut în anul 801 de la facerea Romei, în 13 a lui octombrie, într-un sat care era locuit de tribul coloniştilor turdeani vorbindu-se limba lor veche şi o latină aproximativă aşa cum de altminteri o vorbeau toţi dacii."

Potrivit cercetătorilor care apar în film, afirmaţia întăreşte ipoteza că limba dacilor şi limba romanilor ar fi putut să fie limbi surori născute dintr-o limbă mai veche - cea a tracilor. 

Pe de altă parte, ei se întreabă: dacă noi suntem urmaşii tracilor iar o parte dintre italieni au la origine tracii, de ce astăzi românii şi italienii se înrudesc genetic atât de puţin? Ei susţin teoria că la înfiinţarea Romei, în teritoriul respective existau şi triburi care nu aveau origini tracice - sabinii şi samniţii. Acestea s-au amestecat cu cele tracice în procesul de formare a poporului roman, apoi Roma a dus o politică agresivă a amestecare a populaţiilor în interiorul imperiului. De asemenea, ulterior teritoriul Italiei a fost supus invaziilor diferitor triburi, care şi-au lăsat amprenta asupra poporului italian. 

Continuitatea dacilor pe teritoriul României de astăzi

Profesor univ. dr. Aurel David, istoric, susţine cu argumente că dacii nu ar fi putut fi romanizaţi. "Romanizarea a însemnat acceptarea unei ordini politice impuse, şi nu o transformare etnică", susţine David. El arată că dacii s-au supus, dar nu au putut fi asimilaţi, iar acest lucru este demonstrat în primul rând de toponimie, dar şi de onomastică.

General (rez) Mircea Chelaru pomeneşte scrierile lui Pitagora, care face zece trimiteri la getodaci, la valoarea lor supremă spirituală, la puterea lor de a înţelege lumea şi unicitatea cosmică deistică, dar mai ales la modelul lor cu totul deosebit de viaţă. 

Obiceiuri şi tradiţii ale dacilor: 

- Vindecarea prucilor de febră cu lapte şi miere date prin gura unui lup;

- Primul scăldat al noilor născuţi - fetele se scaldă într-o copaie cu o furcă de tors, băieţii cu un topor sau un cuţit;

- În satul Urşici - primul născut dacă e băiat să fie uns cu grăsime de urs;

- Bocitul la naştere şi banchetul la înmormântări.

"Cât a fost de extinsă şi de profundă această romanizare între anii 106 şi 271 nu se ştie exact. Cert este însă că ea a fost destul de puternică pentru ca, după părăsirea Daciei de către împăratul Aurelian, nu numai să nu dea înapoi, ci dimpotrivă, să se extindă şi asupra dacilor liberi din afara fostei provincii. Aşa dispar dacii din istorie". Hadrain Daicoviciu istoric şi arheolog "Dacii" 1965. Cercetătorii şi istoricii din film încearcă însă să dărâme această teorie. 

Generalul în rezervă Gheorghe Spiroiu, fost ministru al Apărării, explică faptul că armata romană era alcătuită din legiuni. Nucleul ei era format numai din cetăţeni romani - infanterie grea bine dotată şi bine instruită, la care se adăugau detaşamente auxiliare, din care puteau să facă parte şi cetăţeni din provinciile Imperiului Roman. 60.000 de luptători pentru cucerirea Daciei în al doilea război, asta înseamnă 14-15 legiuni. El susţine că unsprezece legiuni au stat scurt timp pe teritoriul Daciei, dar două legiuni au rămas permanent - a cincea Macedonia, în spaţiul actualului oraş Turda, şi a treisprezecea Gemina, în spaţiul actualului oraş Alba Iulia. Acestea aveau 8- 9.00 de luptători şi este puţin probabil ca doar acest număr relativ mic de oameni să fi putut să exercite o influenţă culturală atât de mare asupra populaţiei băştinaşe, care era destul de însemnată, susţine Spiroiu. 

Alte argumente care contrazic teoria romanizării

În finalul documentarului, cercetătorii fac apel pentru protecţia cetăţii Sarmizegetusa Regia, dar şi pentru cercetarea riguroasă din punct de vedere arheologic a teritoriului. 

Sursa: www.adevarul.ro